Cum să-ţi dai demisia în prima zi de muncă
Am găsit aici nişte sfaturi preţioase despre cum să-ţi dai demisia în prima zi. Problema e că nu prea sunt de acord cu ele, aşa că daţi-mi voie să le amendez un pic, conform unui obicei deja consacrat.
Greşit din capul locului! Cum să-ţi dai demisia într-un mod respectuos? Dă-ţi-o într-un mod nepoliticos, impertinent, mârlănesc chiar. O să ai numai de câştigat din asta.
Cere să vorbeşti cu şeful tău în public. Zbiară la el să vină imediat. Dacă nu are timp în acel moment, du-te, ia-l de guler şi târăşte-l cu mâna ta în mijlocul colectivului. Apoi, anunţă-l cât poţi de batjocoritor că te cari din acel job de căcat. Ca să fii sigur că nu laşi loc de “bună ziua”, trage-i şi o flegmă consistentă între felinare.
Nu completa nici un formular şi nu scrie nici o cerere de demisie. Aruncă-i hârtiile-n ochi celui care-şi va permite să-ţi ceară asta. Varsa cafea si sufla-ti mucii peste mapele de prezentare oferite pentru acomodare. Apoi, varsă şi conţinutul coşului de gunoi pe birou. Dacă eşti genul foarte coios, poţi să faci şi pipi pe el. Nu returna nimic la plecare. Pleacă cu telefonul, laptop şi ce ţi-au mai dat. Chiar înainte să ieşi, scoate un pistol cu apă din buzunar şi stropeşte-o, hohotind malefic, pe tipa de la recepţie.
Simona, merita sa te angajezi doar pentru demisia din prima zi in cazul asta. Auzi, la administratia prezidentiala sau la guvern or fi locuri? Ce-ai auzit?
Cunosc un caz real de demisie, nu din prima zi, dar oricum. Un patron foarte rau, mic de statura si al dracu’. Un angajat, sofer, malac, 1.90 / 115 kg, pachet de muschi.
Asta micu’ (patronu’) urla la el. Asta tace. Urla ala, se inroseste, il face cu ou si cu otet. Asta tace. Dupa vreo 15 minute, il ia malacu’ pe patron, il ridica in sus si-l agata cu gulerul hainei de gard!!! Apoi pleaca, aruncand cheile de la masina pe jos.
:))))) comentariul e mai tare ca articolul
@Adi: tare malacu 😆 😆
Hai ca mai stiu una cu un patron de firma de transport(altu’). Nu cu demisie. Multe camioane, nu le stia pe toate, nici soferii.
Si-a vandut un camion (tractor cu remorca) – ma rog, i l-a vandut cineva din firma. Noul proprietar a pastrat pe semiremorca prelata veche pe care era trecut numele firmei de la care a cumparat.
Patronul(fostul proprietar) merge spre Bucuresti. Intr-o parcare(Comarnic, Campina – zona aceea) vede un camion de-al lui (cu numele firmei pe prelata) in parcare si pe sofer cu o canistra scotand motorina din rezervor. Opreste masina, se da jos si merge tiptil catre sofer. Ajunge in spatele lui si-i trage o palma sanatoasa peste ceafa.
Rezultatul, ca nu mai insist: masina nu era a lui (v-ati prins). Patronu’ – un ochi vanat.
@Adi: ai multe fantezii cu patroni cu ochiul vânăt 😛
Nu sunt fantezii. Din pacate nu pot sa-ti dau detalii, dar sunt cazuri reale, jur.
Mai stiu si chestii cu transport international si masina lasata parasita in parcare prin Europa… Lucrez oarecum in domeniu (fac transport si depozitare pe baza de contract insa, nu de comanda) si se aud multe. Pe amandoi de care-ti vorbeam ii cunosc.
Atunci colecţie de poveşti :-).
Aduni poveşti cu patroni bătuţi. Îţi plac.
Asta voiam să zic prin “ai fantezii” ăla.
Desi ma gandeam ca e un articol tradus, dupa faza cu “ia-ti ramele foto de pe birou” s-a dovedit ca ma insel (in proportie de 1%:)
http://bit.ly/oZ4TmE
jurnalismul romanesc rules za world!
=)) mi-a placut aia cu hohotitul malefic rau de tot 😈
Tu ai deschis vorba. 🙂 Nu stiu chiar atat de multe. 🙂
Stiu si doua invers, inclusiv cu un patron care si-a omorat un agajat si face si acum puscarie(angajatul nu fusese platit, a luat un camion incarcat din curte si a vandut marfa – iar la intoarcere patronul l-a lovit cu o ranga si ala a murit dupa vreo 2 saptamani) . Cealalta, un patron speriat de un angajat care-l ameninta l-a lovit pe asta cu ciocanul in cap (nu s-a mai facut facut plangere penala, ca “s-au inteles”). Deci nu colectionez povesti cu patroni loviti, stiu povesti de-astea si daca ai adus vorba … In provincie, mai ales in orasele mici, se intampla multe povesti de care bucurestenii n-aud niciodata.
Adi; d-aia vreau io sa ma mut din bucuresti! 😳
sa ma fac sheherezada!
deocamdata dacat beau palinca, ca sa intru in atmosfera!:oops:
Da’ nu-i prea mare deranju’ sa te angajezi, daca tot iti dai demisia?
Si nu vomita pranzul in shredăr? Chiar inainte de faza cu pistolul de apa?
iar ordinea trebuie facuta in TOATE calculatoarele din firma, nu doar din al tau! doar esti un tip simtzit!
… şi nu uita să “uiţi” punguţa cu căcuţ personal în cuptorul cu microunde. Explozia de culoare şi arome care va urma imediat după plecarea ta, va face sediul firmei impropriu vieţuirii. 😈
La noi a venit o fata de tip “bac picat in 2011”, anul 3 de facultate (Drept, Management, se stie) pentru postul de secretara.
In prima zi a schimbat desktopul de Windows al pc-ului cu un Hello Kitty roz, o frumusete. exemplul e mai jos, probabil ca sa stim de la inceput ce asteptari sa avem de la ea…
http://4.bp.blogspot.com/-IR6B7zcXbW8/TaC4JDyRVhI/AAAAAAAAAC4/Z6P6SykxiXM/s1600/hello_kitty_sign_shaped_heart.jpg
Era atat de grava incat dupa o luna, cand si-a dat demisia, motivand ca jobul este prea solicitant (raspundea la telefoane, expedia corespondenta, facea cate-o cafea ), nu reusise sa invete cum sa faca transferul de pe telefonul centrala pe un interior, iar unul din trei plicuri avea fie adresa gresita, fie documentele razna.Cafeaua ii iesea, avem un aparat simplu, cu butoane putine si robust.
Era o papusa de 21 de ani, fuma un pachet de tigari pe zi, petrecea 90% din timp pe Yahoo messenger,restul de 10 % vorbea cu un/o pisi la telefon, asta daca nu dadea SMS-uri.
Demisa ei a fost primita cu urale generale, am simtit cu totii ca Dzeu exista si din cand in cand indeplineste si dorinte mai mici, totul este sa te rogi din suflet.
Off topic,da’ mare rugaminte intrebatoare!!!!!Simona te rooooogggg,plizzzzzzz,spune-mi si mie de ce Catavencii nu mai au rubrica de IT??????
Civilizatu: a guesstimation to your question: si-a dat vreunu demisia in prima zi de lucru!
Uau!!!!
Grozave sugestii de comportament ! Acum vreo 25 de ani am vrut să-mi dau demisia, revoltată la culme, că nu-mi dădeau concediu de studii, pe motiv că profilul facultății nu se potrivea cu cel al fabricii (am aflat ulterior că erea desigur un abuz). Tovarășa de la personal m-a dat afară cu demisia în mână, urlând la mine că la ei în fabrică nu s-a mai întâmplat așa ceva, că cine mă credeu și dacă nu-mi convine, să mă duc la directorul generel să-i spun. Ca să nu ajung la el, căci fusesem avertizată, că erea necăsătorit și fără scrupule am lipsit trei zile nemotivat și mi s-a desfăcut contractul de muncă, conform nuștiu cărei litere din alfabetul legilor de atunci. Pot să spun că pe moment m-a durut în cot, dar mai târziu, am constatat că am o tinichea de coadăăă…..erea cică litera I dacă nu greșesc.
Prima data mi-am dat demisia din tara, pur si simplu am aruncat locu de munca, l-am parasit chiar si pe cel mai iubit fiu al poporului.
A doua oara mi-am dat demisia de la o firma, aveam un patron o bomboana, postu era insa de rahat de timplar bun la toate. Patronu a fost de treaba, nu mi-a cerut inapoi gratificatia de Craciun desi dupa lege ar fi putut.
A treia oara am plecat de la firma, ca am gasit ceva mai bun, si azi, desi au trecut multi ani, mai sunt in contact cu fostu patron.
neamtzule: un adevarat profesionist , as always!;)
si eu am avut nesperata ocazie de a-mi da demisia din prima zi. dupa incheierea zilei de munca, am plecat si dus am fost. ca doar n-aveam contract de munca… ca cica eram in proba… ha ha ha… eu stiam ca nu exista perioada de proba fara un contract or somethin’… ei credeau ca nu stie nimeni chestia asta.
Caz real: si eu mi-am dat demisia odata dupa… doua ore!!!
Discutie serioasa cu patronul (firma de IT, telecomunicatii, alte daravele cu cabluri si jucarii electronice). Intrebarea mea de baraj: care e politica firmei in legatura cu fumatul? Vaaai, dar se respecta, cum altfel.
S-a respectat o laie.
Ne urcam intr-un Kangoo cinci insi si plecam la treaba – eu in probe, normal. Ce credeti ca au facut PATRU pasageri? Evident, si-au aprins tigarile. La prima oprire (la un magazin, pentru niste componente) mi-am luat geanta si le-am spus la revedere.
Stupoare la firma – de ce am facut asta? I-am explicat telefonic patronului, care s-a recunoscut invins: dom`ne, in masina nu pot sa le interzic. / Atunci sa fii matale sanatos cu angajatii pe care ii ai. (Patronul nu fuma, LOL).
De ce nu mi-am dat demisia scrisa? Pai eram prin 2005, tovarasi, contractul de munca venea (daca venea) dupa perioada de proba. Ca asa e la Romanica.
Am avut o colegă pentru jumătate de zi. Atât a stat pe un scaun cu privirea fix în perete. Pur şi simplu, la un moment dat, s-a ridicat de pe scun şi a ieşit pe uşă. Nici măcar o privire nu ne-a oferit.
Eu mi-am dat demisia dupa o saptamana (si regret ca n-am facut-o in prima zi, am pierdut o saptamana din viata aiurea) de la o firma de nebuni. Si nu, chiar n-am facut-o de lene. Oamenii au fost minunati la interviuri si negocieri inainte de angajare. Jobul era de specialist resurse umane si mi s-a zis ca “se mai intampla uneori sa stam peste program”. Ok, se mai intampla, mi-am zis, doar n-o sa trantesc “ghiseul” si sa rup usa la 5 dupa-amiaza, stau sa-mi termin treaba.
Buun, si vine prima zi de munca in care constat ca jobul e si de secretara, pentru ca exista o blonda la receptie dar era cam talamba si nu i se puteau incredinta mai multe sarcini decat raspunsul la telefon, si “cea dinaintea ta se ocupa si de astea”. Si era si de administrator, ca “doar n-o sa angajam un om sa caute pixuri si saci de gunoi si sa sune dupa un reparator, ce mare chestie”. Si inca vreo 2-3 chestii care nu faceau in sine un alt post dar nici in al meu nu intrau.
Apoi, constat ca oamenii din firma (vreo 15 la numar) erau in primul rand prieteni-neamuri-rubedenii intre ei, majoritatea din acelasi oras (eu eram singura venita prin recrutare), apoi aveau, fara exceptie, vietile personale dezastruoase. Deci ei se simteau bine unii cu altii si stateau impreuna pana la 8-9 seara, zilnic. In prima zi am terminat treaba si-am plecat dupa vreo juma’ de ora dupa program, a doua am dat sa fac la fel si m-au intrebat “pleeeci? asa devreme?”, iar in a treia m-a luat sefa directa de-o parte si mi-a zis “stii… nu se face sa pleci in fiecare zi asa devreme, ai vazut ca noi stam mai mult de obicei, lumea vorbeste, chiar daca nu ai treaba ar trebui sa incerci sa te integrezi”… 🙄
In a patra zi a venit un fax la 6 jumate. L-am pus pe birou, am zis ca ma ocup a doua zi si am plecat (nu, nu se anunta vreun incendiu sau o urgenta medicala in el, evident, erau datele unui om caruia urma sa-i fac un contract). In a cincea zi, de dimineata, am venit la timp, am facut contractul in fro’ 10 minute, l-am printat, l-am dat la semnat si raspunsul a fost “asta trebuia sa fie gata de ieri”. “Pai nu aveam date”. “Faxul a venit aseara, ar fi trebuit sa stai sa-l termini”. Trecuse mai putin de juma’ de ora de la inceputul zilei de munca si il facusem, dar se parea ca era ceva de neiertat.
Nu mi-am lasat loc de buna-ziua 😀 desi nici nu am atarnat directoarea in gard (probabil ca ar fi trebuit). Cand am plecat de-acolo am simtit ca scap din ospiciu….
@Maria: brrr…
bai io nu pot sa-mi dau demisia…ca-s singurul din firma cu care se pot certa…ordonat ,civilizat,si la 10 acasa
Am lucrat vreo sase luni intr-o agentie unde, desi aveau nevoie de oameni, faceau pe dracu’ n patru sa scape de ei din prima zi. Se pare ca i-a ajutat mult faptul ca sucul dupa care plecau dupa 1-2, maxim 6 ore, se gasea la mare, mare distanta. Atat de mare ca nu i-am mai vazut niciodata. Si acum am castile unuia din insetati, a fost prea grabit si le-a uitat ….
8) cand mi-am dat eu demisia era o zi de marti ….trebuia sa raman la ore suplimentare,ca am fost anuntata cu o zi inainte,am avut parte de o saptamana proasta inainte si mi-am spus ”ca gata numai rezist eu plec”…vine seful la mine si-mi spune ;;azi tu=suplimentare,razand. Ma uit urat la el si-i spun ca :nu pentru ca eu azi imi dau demisia…s-a uitat cu o asa nepasare la mine si a inceput sa faca misto-uri..Sincera sa fiu imi pare rau dupa colegi 😕 da’ nu dupa locul acela…
salut. tocmai m-am angajat cu contract de munca . dar n`am stiut in ce conditii voi lucra si nu imi place noul job . sunt in pregatire pentru calificare iar azi a fost prima zi de munca . tin sa mentionez ca vin din somaj . se poate sa imi dau demisia fara preaviz ? si sa ma pot reintoarce la somaj chiar daca l-am anulat cu adeverinta de la firma ?
Din pacate nu poti. Dar angajatorul “poate” rezilia contractul fara a motiva si daca nu a trecut 1 luna poti reveni in somaj. Intreaba la ANOFM. Eu cand am fost angajat din somaj, la prezentarea documentelor de angajare, o functionara mi-a spus ca in termen de 30 de zile daca nu sunt acceptat pot revenii pt a reintra in somaj. Succes!
Astazi a fost prima zi de lucru la noul job. Acum ajung acasa si citesc asta…. 😯
@ Iulianc: Bafta la noul job! Daca ai trecut de prima zi si inca nu ti-ai dat demisia, esti pe drumul cel bun! 😀
acum 13 ani, la UltraPro. La interviu venisem 20-30, dadeam teste scrise peste tot. Perioada de proba: 8. La pranz am ramas 7. A 2a zi 6. Pana la sf. saptamanii, 2. Peste o sapt. iar faceau interviuri, teste scrise etc.
Peste juma de an, vin 2 prieteni, se dadeau de ceasul mortii ca nu au job, si ca sa ii ajut sa se angajeze. Le fac cv, le dau lista de preturi si produse ce sa citeasca, le zic 10 intrebari, ce imi aduc aminte. Trec de interviu, si dupa prima zi de proba imi spun ca vai,e prea greu sa stea 9 ore la munca.
Am spus numele firmei, ca intre timp a dat faliment. Poate pt ca si-aiu angajat dintre rude pe acolo pe sus ….
Ah ,ce rau imi pare ca nu am citit articolul inainte de a-mi da demisia in mod “respectuos “.Asa mi-ar fi placut sa-i vad fata fostului meu sef cand scoteam pistolul cu apa din geanta :))))).
eu am parasit doua locuri de munca intr o singura saptamana! de la primul am plecat ptr ca se mergea pe ideea nu facem contract de munca ca nu vrem, iar la al doilea trebuia sa fii un simplu receptioner dar s a dovedit ca trebuia sa fii multi tasking: receptionera/femeie de serviciu/administrator/calmat nebunii etc etc. am muncit intr o saptamana mai mult decat vreodata in viata mea. cand am vazut ca colegele nu si faceau munca si aruncau de la una la alta cu un spor fantastic, cand am vazut ca erau ametite, greseau in borderouri, erau discutii zilnice despre banii incasati, trebuia sa stai 12 ore la munca, era program de 12/24 si sa dormi intr o camera imputita cu geamu inchis ca ti era frica ca alaturi era seifu cu peste 9000 de lei…am zis pas. nu am mai putut. daca eram o simpla receptionera hai sa zicem, faceam ordine si disciplina in hartzoage, ma pricep, dar si femeie de serviciu ptr acelasi salariu?! in plus, ptr ca unii au avut chef sa stea o noapte gratuit, au tras o tzeapa hotelului, eu fiind facuta hoata, mincinoasa etc etc…acu cam regret primul serviciu…oricum, in ambele locuri am lasat loc de buna ziua. cel putin asa sper:p nu ca m ar ajuta cu ceva