Ospitalitatea românească şi politeţea japoneză

pișvaiser e țuica dorule distilată o singură dată, pălinca (distilare x 2) e destul de aspră
și
așa e și la noi
trebuie să „nu mulțumesc” de 10 ori ca să priceapă o dată

John, în părţile Ardealului circulă o vorbă: “Te întreb o singură dată, ca sasul! Vrei…?” Pe la Sibiu am auzit-o.
Şi era şi un banc pe tema asta. Un român merge cu ploconul la naşul de origine săsească. Sasul, ca omu’, să-l omenească cu ceva de-ale gurii, îl întreabă dacă vrea să mănânce ceva. Rumânul, ruşinos, refuză, dar cum se tot întindeau la vorbă, într-un târziu i se face ăstuia foame. Din vorbă-n vorbă, văzând că sasul nu mai aduce vorba de mâncare, îi spune el: “Auzi, da’ nu mă mai întrebi ce m-ai întrebat de prima dată?”

Eram prin Bavaria, la prima iesire peste hotar post-decembrista, fireste firma de IT. Eu cu confratele ne facusem de la Aldi o rezerva de carnati fierti la borcan si fasole fiarta la conserva. Seara pe la 6 dam iama in carnati reci si in fasole rece, fara sare, fara pita, ca nemtii nu aveau in bucataria lor asa ceva.A fost ceva de genul, “taci si inghite”. No si cand ne curatam ingretosati ultimele coji de fasole dintre dinti, da buzna sefu’ nostru insotit de bossul cel mare, ne invita la chinese restaurant.

Misto, lucios, colorat, mi-au recomandat “pork suß-sauer” , adica purcel dulce-acrisor. Bai era bun dar jur ca nu am putut sa-l ingramadesc in cotet peste carnatii aia si fasolea aia aproape nemestecata. Ca urmare mi-am atras ura directa a patronului de restaurant. Nu-s sigur ca n-am inca cativa ninja pe urmele mele de atunci…

Urmatorul banc sa fie despre ospitalitatea japoneza si politetea romaneasca, zic.

da saramura ospitaliera cu tot cu solzii pestelui ati facut vreodata sau trebuie sa va invatz io?

Era sa omorati omu`… 🙂 De ce nu ati mers la un restaurant… ei cum de ce? acolo sunt profesionisti ei de asta. 😛

stai că io abia acu’ înţelesei de ce făcu John observaţia aia cu pălinca. Deh, mi-am cam pierdut iuţimea de când cu statul în Ardeal şi Banat. John, cre’ că am cam dat topica peste cap. Partea cu pişvaiseru’ şi pălinca trebuie citită cam în halu’ ăsta: “în comparaţie cu pălinca, sake-ul e pişvaiser”. 😉

ospitalitatea japoneza se traieste cel mai intens intr-un restaurant cu fugu

Oameni buni… mai spuneti si situatii din alea penibile: cand ati fost invitati si nu vi s-a dat de mancare, sau gazda manca fara sa va serveasca si pe voi… in orice caz, niste intamplari mai penibile, asa…
Hai ca puteti… am mai citit despre cateva situatii din astea in urma cu ceva vreme tot pe blogul Simonei.

Cred, că nu-i nici un medic pedriatru p-aici, c-ați vedea voi ce spume ar face referitor la cît de bemmefică-i mușcata în tratarea sugarului de constipație. 😕
Credeți-mă pe cuvânt ; când am sugerat așa ceva, ca o proaspătă mamică fără experiență, dar cu mamă, soacră și câteva mătuși în dotare, doctorița de la circă a avut niște propuneri mult mai interesante apropode de cui aș putea să le-o mai bag și unde, 😳 iar în final, după ce mi-a trimis la toți draci, toate babele sfătuitoare de bine, mi-a zis, că un termometru dezinfectat cu alcool, face aceeași treabă, ba chaiar mai bine și ia și temperatura micuțului.
Ce e drept obsevase-m eu efectul acesta și cu alte ocazii, când folosise-m termometrul.
Deci atenție nu fără sfatul medicului ❗

am patit o cu un voluntar de la corpul pacii care o cantonat 2 ani in urbea noastra soru mea fiind ui intrumator (counter part sau cum i o mai fi zicand). un baiat extraordinar care in doi ani o invatat limba romana la perfectie. dar, in primele lui saptamani de romania asculta cu sfintenie ce scria intr un ghid de al lui de la america: ca romania e tara contrastelor, vezi mertane langa carute, ca romanii s oameni buni, iti da sa bei, sa mananci, da sa nu i refuzi ca se supara si se simt jigniti. si, in ziua de craciun vine zach la noi in vizita. io, ca omu de craciun, zach sarmale? zach piftie? zach palinca? si zach al nostru zice no! un ceai please. cum domnule, ceai in sfanta zi? mitica my friend, azi am mancat de 8 ori sarmale, de 6 ori salata boeuf, si am baut multe multe pahare de tuica. my stomac nu mai rezista. dragul de el, inca ne mai scriem. lucreaza la ministerul lor de externe si sper ca intr o zi sa fie ambasadorul lor la noi.

Cruelu, ce faci, mamica, incepusi sa ne dai lectii?

Nu am cunoscut decit un japonez, e insurat cu o romanca. In schimb imi amintesc de China, am fost odata cu bastinasii la o cantina din zona industriala, f. curatica de altfel, si mi-au recomandat sa maninc un ceva, am luat acel ceva si nu era altceva decit o mamaliga, da extrem de subtire, se putea bea cu cana. Nu avea absolut nici un gust.
E stiut ca italienii, in anumite zone ale tarii maninca “polenta”, care e mamaliga-mamaliga.
Iata ca, din pacate, nici mamaliga nu e exclusiv romaneasca.
P.S Nefasta face o mamaliga excelenta, pune la apa la fiert si ceva vegeta, exista un sort de malai f. grob, unii pun in loc de apa, lapte. Mie-mi place mamaliga a doua zi, o tai felii si o prajesc in ulei, pina face crusta.

știu eu
se ia un flacon de 1,5 apă sare făină de mălai
se pune dopu la flacon se agită și se bagă respectiv în microunde
după ce exploadă se servește cu tot cu microunde (scos evident din priză) pe masa din sufragerie
ca să dăm un aer oriental chestiei, folosim lopățele de inghețată pe care după ce terminăm de mâncat ni le lipim în păr și râdem ca proștii.

Lucrez la o companie Japoneza,la inceputurile companiei erau veniti sa ne instruiasca cam 10 de japonezi. Ei nu rezista la bautura au ceva diferit in organism care le trimite alcoolul direct in sange, si la petrecerea de ramas bun, ca plecau baieti, ne-am razbunat pentru toate orele suplimentare neplatite pe care le-am facut din cauza lor. Conform culturii lor nu au voie sa refuze si atunci ne strangeam cate 10-15 luam cate un paharel cu palinca ( da palinca de doua ori intoarsa) si alegeam cate o victima, trebuia sa bea cate un pahar cu fiecare deci 10-15 pahare de palinca, in aproximativ o ora o ora jumate toti japonezi erau in cap.
Cel mai oropsit a fost soferul de la firma care a trebuit sa ii duca la hotel cu un microbuz si la fiecare semafor la care se oprea unul din japonezi sarea din masina si saracul sofer trbuia sa fuga dupa el sa il aduca inapoi, nu cred ca baietii o sa uite experienta din Romania.

Va zic una cu ospitalitate cambodgiana.
La cativa ani dupa ce m-am mutat in State am cunoscut o cambodgianca.
Foarte dragutza, joviala si tandra. Femeie instarita, muncea foarte mult dar si traia viatza.
Intr-una din zile s-a decis sa dea o petrecere mai mare (nu mai stiu motivul) la care sa invite si multi de-ai ei, sa intarim legaturile de solidaritate. Cunostiintele mele despre Cambodgia erau limitate.
Zis si facut. Pregatire mare, o ajutam sa aranjeze casa pentru oaspeti. Si la un moment dat o tot vedeam ca se plimba cu un borcan cu un continut dubios, de un verde-maroniu…hmm, curios. Si il aseaza pe o masa, langa un snop mare de iarba (asa imi parea mie).
In fine, musafirii incep sa apara si la un moment dat se decid sa treaca la lucruri mai serioase, de-ale lor. Tipa ma avertizeaza ca or sa consume ceva traditional. Ei bine, mi-ar facea placere sa descopar ce mai mananca altii de prin alte parti. O vad ca ia borcanul ciudat si iarba si se duc toti sa se aseze in jurul unei fetze de masa asezata in sufragerie pe jos. Nimic dubios pana acum. Imi explica cum ca borcanul contine peste fermentat (luni de zile) adus la lichefiere. O, si mai adusesera si niste oua.
Zic in mintea mea : OK , daca pestele e nasol, macar iau un ou cu niste iarba si scap.
Moment important: deschiderea borcanului si varsarea continutului intr-un castron unde toti intingeau iarba si apioi luau o muscatura! Cum sa va explic, sa va imaginati mai bine … daca aveam o diarie foarte furioasa si cu nici un chip nu aveam timp sa ajung la baie si o comiteam in castronul cambodgienilor si tot parca nu era asa de ingrozitor. In momentul deschiderii borcanului, nu mai era picior de roman! Fugisem afara pe balcon si ma uitam ingrozit la ei cum morfoleau iarba in amestecul “delicios” … oooo, am uitat sa va zic de oua: erau semi-clocite, adica erau recoltate la cateva zile inainte de termen! Alt deliciu! Nu cred ca e necesar sa mai mentionez ca nu ne-am sarutat de “noapte buna”. Ciao!