Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Mâncarea în comunism sau un text în care e vorba de mame și mamai

Screen Shot 2015-07-30 at 14.25.04

Întâmplarea face ca, în timp ce scriu acest text, să-mi fie foame, aşa încât o să mă las chinuită de amintiri, fără prea multe introduceri. De amintiri bune, pentru că,  paradoxal, deşi comunismul a însemnat “foame şi privaţiune”, nu cunosc altă perioadă din viaţa mea în care să fi mâncat mai bine şi cu mai mare bucurie. Nimic nu e azi mai bun ca mâncarea de atunci, pentru că nu mai are gustul copilăriei şi nu mai e trecut prin mâinile mamei sau ale bunicii. Amintirilor, sunteţi invitatele mele!

Pâinea înmuiată în mâncare: Când făcea tocăniţă sau mâncare de vinete, iar eu tropăiam pe lângă ea, zbierând că mi-e foame şi refuzând să mai aştept momentul oficial al mesei, mamaie obişnuia să-mi închidă gura cu o felie de pâine înmuiată în mâncare. Cufunda pentru o secundă-două felia în zeama roşie, clocotindă, şi mi-o dădea să plec cu ea la joacă. Doamne! Era atât de bună încât, uneori, mă întorceam după a doua şi a treia felie. Odată, am cerut pentru toată ceata de copii cu care mă jucam. Nu mi-a dat mamaie. Mi-a explicat că ar rămâne mâncarea fără zeamă şi n-ar mai avea vinetele în ce să fiarbă şi am renunţat.

Scovergile: Sunt tradiţionale în sud. Moldovenii se uită cruciş când aud de ele. Cam cum mă uitam eu în copilărie când citeam despre harbuz în “La Medeleni” şi habar n-aveam ce e. Spre deosebire de gogoşi, care-s din aluat dulce de cozonac, scovergile sunt din aluat de pâine. Sunt mari, cât clătitele şi se mănâncă fie cu brânză şi usturoi, fie simple, fie cu zahăr sau gem. În Teleorman, la brânză şi usturoi, se adaugă zeamă de varză.

Gogoşile: Nu cred că există vreo definiţie mai frumoasă pentru ideea de “cămin, familie, copilărie” decât mirosul de gogoşi şi de cozonac. Gogoşile, aşa cum le făceau mama şi bunica mea (şi le mai fac, uneori, rar), nu sunt lunguieţe sau cu gaură-n mijloc, ca cele de cumpărat, şi nici nu conţin umpluturi. Sunt simple, perfect rotunde şi umflate, umflate, umflate. Vărul meu aşa le şi spunea, când era mic: “Mamaie, ne faci umflate?”. Sunt mai mari, dacă sunt tăiate cu cana, şi mai mici dacă sunt tăiate cu paharul, sunt prăjite în ulei mult, scoase din cratiţa încinsă cu andreaua şi se mănâncă ori pudrate cu zahăr, ori cu diverse dulceţuri.

Pâinea de la brutărie: După amiaza, într-un sat de câmpie, vara, în luna lui cuptor, poate fi un convingător “demo” pentru iad. Cel puţin asta era senzaţia mea, în zilele în care mamaie îmi punea în mână o sacoşă şi mă expedia la brutărie. Era în celălalt capăt al satului brutăria, chiar peste drum de cimitir, iar drumul până acolo era o călătorie îngrozitoare prin arşiţă şi praf. Praf d-ăla, de ţară, care îţi ajunge până la glezne, şi arşiţă d-aia meseriaşă, de Bărăgan, care îţi încinge creştetul capului şi îţi usucă buzele. La brutărie, începea ceva şi mai groaznic: aşteptarea la o coadă imensă. Care mergea ce mergea, după care se oprea, pentru că… “S-a terminat, aşteptaţi următorul cuptor!”. “Următorul cuptor” era disponibil de-abia după vreo oră şi doar în zilele norocoase era finalul coşmarului. De cele mai multe ori, mai stăteam o oră, să mai iasă unul. La capătul celor două ore de aşteptare, eram deja distrusă de căldură, de foame şi de mirosul înnebunitor al pâinii calde. Mă dregeam, pe drumul de-ntoarcere, cu pâine fierbinte, ruptă pe pipăitelea din sacoşa eco, din pânză grosolană, trasă la maşină de Mama Tuşa, o verişoară de-a lui tataie. Drumul până la brutărie şi aşteptarea sunt un “demo” pentru iad, dar pâinea mâncată în amurg şi ţopăind cu picioarele prin praf are un gust dumnezeiesc.

Salata orientală: Cartofi, ou, măsline, ceapă, ulei, oţet, sare piper. N-o să mă credeţi, dar e una dintre fanteziile alimentare care mă bântuie periodic, în ultima vreme. De vreun an, tot mi-e dor de salată orientală. Nu am trecut la fapte, fiindcă mi-e teamă că, după aia, o să mă părăsească dorul. Îmi place să-mi fie poftă de salată orientală. E genul ăla de bucurie pe care mi-o amân, ca să nu redevină istorie, cum a fost până să reînceapă să-mi bântuie gândurile. Vreau să am salata orientală în faţă, în viitor, nu în prezent şi nu în trecut!

Salata de roşii: Pe-asta nu pot s-o mai ţin în viitor, pentru că nu mai există roşii. Roşiile mari, cât un cap de bebeluş, deformate şi strâmbe, roşiile alungite cu moţ, roşiile galbene, roşiile portocalii, roşiile roşii, roşiile roz, toate de o dulceaţă şi de o savoare nemaipomenite, sunt şi vor rămâne amintire. Nu mai există, pur şi simplu. Nici măcar în grădina bunicului meu, care, deşi a sărit zdravăn de 80, se încăpăţânează să facă pe agricultorul. Li s-a pierdut urma şi sămânţa, nu ştiu ce s-a întâmplat, dar nu mai există. Mai mănânc şi azi, în neştire, vara, salată de roşii cu brânză, dar nu e decât o minciună pe care am decis să o cultiv, pentru că nu mi se pare aşa grav. În definitiv, alţii se mint o viaţă-ntreagă că sunt frumoşi, deştepţi şi fericiţi. De ce nu m-aş minţi şi eu că mai există salată de roşii?

Pepene roşu cu pâine: În afară de mine şi de cei din familia mea, nu mai cunosc oameni care să mănânce pepenele roşu cu pâine. Eu am învăţat de la mamaie şi mi se pare o combinaţie delicioasă. Rareori mi-o mai permit, fiindcă, na, pâinea dăunează grav siluetei, însă mi-o păstrez cu grijă în albumul cu amintiri gastronomice îngălbenite de vreme.

Prăjitura “Albă ca Zăpada”: O ştiţi cu siguranţă, toate mamele şi bunicile o făceau. E cea mai simplă prăjitură cu cremă din lume. Foi albe, lipite cu cremă albă de lapte şi ceva zeamă şi coajă de lămâie răspândite prin compoziţie. Pentru mine e ca prima şi cea mai mare iubire, în materie de dulciuri. Uneori îi tastez numele pe Google, doar ca s-o văd în poze, pe diverse site-uri de reţete, iar senzaţia, atunci când o privesc e realmente de fluturi în stomac. Mi-am propus de multe ori s-o prepar cu mâna mea, dar n-am trecut niciodată la fapte, pentru că ştiu că n-o să fie la fel. Şi nu din cauza reţetei n-o să fie la fel, ci din cauză că eu nu mai sunt la fel. Nu sunt încă pregătită să accept asta. Chiar şi acum, când scriu despre ea, am un ghem în stomac, pe care nu l-am avut la nici unul dintre paragrafele de mai sus. Ciudat… Cred că va trebui să mă gândesc mult, ca să înţeleg de unde vine.

Mai sunt multe lucruri pe lângă cele de mai sus: mâncarea de cartofi chioară, cu afumătură sau cu parizer, supa cu găluşti, salamul de biscuiţi, frigănelele, biscuiţii fragezi (făcuţi cu untură şi modelaţi cumva, cu ajutorul maşinii de tocat carne), nucile (prăjituri în formă de nucă, umplute cu o cremă foarte aromată), sărăţelele, crema de zahăr ars, plăcintele cu brânză, mere şi dovleac, salata boeuf, salata de vinete, chifteluţele de dovlecei, şniţelele (din carne sau parizer), crenwurştii cu muştar, smântâna cu pâine (nu cred că mai mănâncă nimeni smântână doar cu pâine-n ziua de azi), mâncărica de fasole verde sau de mazăre etc. etc. etc.

P.S. Era să uit: aţi mâncat vreodată pâine înmuiată-n apă şi tăvălită apoi prin zahăr tos? Mie îmi mai dădea bunica, atunci când ceream dulce şi n-avea altceva la îndemână. Tare bună era. Exact ca perioada comunistă, în materie de mâncare, era: săracă şi bună.

Sursa foto și chiar și-o rețetă de Albă ca Zăpada aici

233 comentarii

  1. Nu esti singura,si eu mananc pepene cu paine!Hi hi,deliciooooos! 😆

  2. Eu si in prezent mananc cateodata paine unsa cu smantana, chiar si pepene rosu cu paine, nu des dar din cand in cand. Si ai uitat sa zici de soldatei, d`aia ai mancat?

  3. “pâine înmuiată-n apă şi tăvălită apoi prin zahăr tos”- Savarina de casa se numea aia :mrgreen:
    Iar langa pepenele cu paine merge o telemea sarata 😉

  4. Ai ceva amintiri culinare adunate… Ma recunosc si eu in cateva dintre ele…
    Mie imi e dor de ceva chestie pe care o facea bunica-mea cand inca traia, in cuptorul din curte, dupa ce cocea paine…din acelasi aluat facea un fel de placinta umpluta cu prune din alea mari, mov. Nu stiu daca se regaseste prin alte culturi gastronomic, dar in zona de unde e mama (un sat la 90 km de Oradea) era foarte celebra…dar nu are farmec decat in cuptorul din pamant. Mai imi e dor de painea de casa, calda inca, cu untura de porc si rosii (nespalate) din gradina. Superb. Imi e dor de porumbul fiert, dar nu cel crud, cum se vinde si acum, si acela care e daja 100 % matur, care se papa iarna, cand este foc in soba. Reteta e simpla : se spala bine proumbul, se pune la foc pe soba, cu un pic de zahar. Si se fierbe cateva ore bune, se tot adauga apa…Simona, iti garantez pe viata mea ca ti-ar placea, mai ales mirosul ala.

    • Doamna Anamaria ce amintiri mi-ai trezit din copilaria petrecuta la Blaj! Pita cu unsoare si rosii, agrisele pe care cred ca nu le-am mai mancat de 10 ani, supa de visine, haiosul facut cu unsoare, pupurile – un fel de placinte rotunde umplute cu varza sau loboda cu branza si alte cele….

    • Stii ce mai mancam eu in vacanta de iarna knd mergeam la bunici[la 40 km de Pitesti,jud.Arges]? Boabe de porumb [matur] coapte in soba.Le cocea mamaie,le pisa in piua de lemn si le amesteca cu zahar.Erau ele putin inecacioase dar minunate la gust,si ‘turtita’…Puneai putina faina cu apa si sare si faceai un aluat ca de clatita si il puneai in tigaie unde puneai untura inainte ca sa se topeasca.Lasai turtita sa se prajeasca bine pe o parte si apoi o intorceai.Iesea ceva bun care tinea de foame……

  5. Io copil fiind si paduri cutreieram nu mincam niciodata, adica nu mi-era niciodata foame, eram sa zic asa un fel de bulemic. Perfidia vietii era ca bunicii erau cofetari si vara, duminica faceau inghetata, era un proces tehnologic f. complicat, mai ales ca nu aveam frigider, participam cu entuziasm la fabricare, da nu mincam, nu e greu de imaginat bucuria strazii de la mahala care de dimineata se uita printre gard si striga, cind e gata tigane?

    Si totusi imi amintesc de o mincare care imi placea, vorba vine mincare, era ceapa prajita, cind facea mama asa ceva imi punea neaparat pe o felie ceapa intinsa, si acum imi place da imi cam face arsuri.

    da chiar daca nu mincam imi placea sa beau, am inceput cu lapte, mai apoi bere, vin, tuica..

  6. @Anamaria, in zona unde am crescut eu, chestia aia in cuptorul de paine se numeste lichiu si se face cu varza, ceapa sau feliute subtiri de slanina deasupra. Din aluatul ramas, bunica mea face niste “mingiute” pe care le numea dodoloate. Nu prea puteai ajunge la miez insa coaja aia crocanta era un deliciu…

  7. mi-ai facut asa o pofta de pepene cu branza…

  8. Auch, nu imi mai faceti pofta ca rod un colt de covrig, dar nu ma pot minti nicicum ca are gust de nimci altceva :))

  9. Satul tau din Baragan seamana f tare cu satul bunicilor mei din Baragan. Si la bunica-mea se manca pepenele cu paine. Si strugurii tot cu paine.
    Da’ puricei de mamaliga si colarezi cu lapte?

    Si brutaria era in partea cealalta a satului, dar nu langa cimitir. Cimitirul era (este) langa balta.

    • unde e satul acesta? si eu am avut o bunica in baragan…cea mai frumoasa vacanta, cea mai frumoasa copilarie

  10. “Scovergile: Sunt tradiţionale în sud. Moldovenii se uită cruciş când aud de ele. Cam cum mă uitam eu în copilărie când citeam despre harbuz…”

    Gresit Simona!Moldovenii nu se uita crucis,ci doar le spun TURTE si nu scovergi,cu toate ca sunt unul si acelasi lucru!
    Pe langa harbuz cu paine,incearca si niste struguri cu paine.
    Rosii adevarate o sa-ti aduc eu la vara(PROMIT),de la mine de la tara din curte,de undeva de langa Bailesti.Sunt exact cum spuneai tu:mari,carnoase si cu GUST!!!Pastrez samanta inca de prin anii 89-90,cand inca nu ne invadase Olanda si Turcia cu rosiile false.
    Ca mancare ciudata,incearca niste fragi zdrobiti cu zahar,amestecat totul cu niste smantama groasa,iar apoi se mananca cu niste mamaliga!Te asigur ca este ceva fantastic!
    In Moldova,bunica ne facea mancare de gogonele verzi,cu ceapa calita in ulei de dovleac,era atat de buna incat era singura mancare care reusea sa ne adune pe toti copiii de prin coclauri,la masa.Era de fapt singura mancare cu care puteam fi santajati! 😉

  11. Te ingrasi numai scriind asa ceva….:)

  12. Am avut cumva bunicii in acelasi sat? Recunosc si imi amintesc cu placere de toate felurile de mancare pe care le-ai enumerat. Cred ca azi o sun pe mamaia.

  13. …pe la Ardeal se mananca pepene rosu cu paine neagra si branza de oaie! super crede-ma ! 🙂

  14. ce amintiri frumoase cu mâncare aveți și voi 🙂

  15. @Civilizatu’: Nic nu mâncase în viața lui scovergi, le-a cunoscut după căsătorie 😛

  16. @Roxi: ce-s ăia soldăței?

  17. @Laura: Radu Vodă se cheamă al bunicilor mei

    • Imi aduc aminte cu placere de toate aceste frumoase amintiri.

      PS> Radu Voda din Judetul Calarasi?

  18. Pepene rosu cu paine proaspata este una dintre cele mai bune mancaruri din lume, asta-i clar!

  19. Frumos articol. Mi-ai rascolit amintirile copilariei. Ar mai fi fost si corcodusele. Stateau in calea oricui, pana sa apuce sa se coaca. Si ar mai fi caimacul de pe laptele fiert pe soba 😀

  20. @Simona

    o sa ma ai pe constiinta.

    Am murit, am inviat si cum azi sunt acasa pazesc bebele bolnavior m-am apucat sa fac o “salata orientala”.
    Si neamtul m-a omorat cu ceapa prajita si restul cu harbuzi cu paine cu struguri cu paine cu rosii din alea care azi nu mai exista sau exista asa de rar. Savarine, cataife si alte explozii orientale pur balcanice. O sa fac savarina ca nu am mai mancat de multa vreme.

    Si mie imi dadea bunica cand “crapam de foame” si mirosea prea frumos painica “muiata” in mancare.

    Si civilizatu m-a omorat ca si eu cunosc mancarea de gogonele sau pe cea de castraveti chiar si acrii. Cu ceapa mmmmmmmmmm. Apoi mancarea de prune si cea de gutui, mancare de “vara-toamna” ce se putea consuma rece.

    Criminalilor,

    Neamtule da si tu o tuica sa ma dreg acuma :mrgreen:

  21. La noi soldateii sunt bucati mic de paine (cat sa intre in gura unui copil mic, de cativa anisori ) cu unt/untura/pate/chestii de uns si cu /salam/parizer/rosie/ardei etc. Is taiate asa mici sa fraieresti copilu’ sa manance cat mai mult “uite, numa 7 soldateii mai avemmm deee papppaaattttt”.

  22. mâncărurile de gutui și de castraveți nu mi-au plăcut niciodată, iar de-aia de gogonele, maică-mea și mamaie nu făceau

  23. Din lista ta, salata orientala si alba ca zapada sunt si preferatele mele, la care nu le duc dorul deloc că le gătesc tot mereu. Si anul trecut, pentru prima data după 15 ani, am primit rasaduri de rosii din alea adevarate de grădină, si am avut niste rosii toată vara in gradină…o nebunie. Pentru anul ăsta am semănat deja răsadurile in ghivece. 😀

  24. o să fac și eu, într-o zi, Albă ca Zăpada

  25. Simona: “mamai” ??? 😯 Tocmai azi, de ziua lor ? Try “mămăiţe” . Diminutivele se recomandă în ocazii de astea, mai festive. Şi btw, “La mulţi ani !” şi ţie şi cititoarelor tale.

  26. @anamaria: si la noi in familie soldățeii sunt la fel. Tata le făcea la soldăței pălării din rosii si din castraveți, erau două armate care se luptau, 😀 , rosii cu verzii!

  27. Aa, si biscuitii dati prin masina de tocat carne se chemau omizi. Cel putin asa le zicea vecina mea care era specialista. 🙂
    Paine cu zahar am mancat la greu. Si mamaliga cu zahar. Am scris si eu o dat despre mancaruri din copilarie. Imediat ma uit sa vad ce mai am eu pe lista. Gata, am gasit, sper sa nu fie cu suparare ca pun link. Daca te deranjaza, e ok sa-l stergi.

  28. Pepene cu paine nu am auzit si nici nu am mancat in schimb imi amintesc de zilele in care stateam in gradina bunicilor si mancam nuci verzi cu paine. Simt gustul si acum cand scriu, nu stiu ce “reactii chimice” se produc dar gustul e demenial, numai cu nuci verzi merge, alea uscate cu paine nu-s bune.

  29. :)) Am uitat sa-l pun, cred ca soarta a vrut astfel. Ma rog, mai aveam pe lista paine cu dulceata si barnza, pasat cu zahar si muraturi prajite.

  30. @Cami: păi mai încearcă o dată, poate reușești 😛

  31. Siiiiiii eeeeeeeeuuuuuuu mananc pepene rosu cu paine. Mereu am mancat si mereu o sa mananc (da, am crescut la bunica in Baragan, pe langa Urziceni).
    Din pacate evit sa mananc in public, pentru ca mi s-a zis ca sunt tzaranca fomista. Ca numai tzaranii pe timp de razboi mancau pepene cu paine. 🙁
    Din pacate, pepenii ca si rosiile, nu mai sunt cum erau in copilarie. Imi aduc aminte de pepenii bunica-mii din gradina, care se spargeau in rapaieli, de copti ce erau, si aveau zeama aia lipicioasa rau, de puteai sa lipesti fundatii de case, si cand muscai, erau… nush, zgrontzurosi asa, de zaharuri ce aveau in ei. Cu paine proaspata….. moaaaaai de viata mea!

  32. @Pitbu: ce țăran ăla care te-a făcut “țărancă fomistă”

  33. gomboti cu prune ( denumirea ardeleneasca a galustelor cu prune ) O NEBUNIE

    mamaliguta cu branza in straturi , cu slaninuta perpelita intre ”blat” ( mamaliga) si ”umplutura”( branza)

    salam italian cu rosii de alea de care spui , de alea adevarate

    placinta cu urda si marar sau cu varza

    un fel de paste de casa cu varza

  34. Ahh, o sa fac ulcer…Deci, mai mancar ceva bestial…”patasti”. Cu diacritice, dar nu am :)). Sunt facunte asa : se intinde o patura de taitei, pe jumatate din ea se pun din loc in loc, bucati de dulceata din aia tareeeee. Cealalta jumatea se indoaie peste cea cu dulceata. Se taie cu ceva, in bucati patratoase sau rombice, a.i. fiecare bucata sa aiba in mijlocul ei o lingura de dulceata d’aia. Ok. Dupa aia se pun la fiert. Dupa se tavaless prin gris prajit, cu un pic de zahar. Mori de bune ce is.

  35. Si salata de vinete facuta de mine (dap, de mine, desi lovitura de stat, aia… revolutia, ma rog, bleah) m-a prins pe la 11 ani, din vinete coapte pe plita (cu lemne, jar – ce de funingine!) la bunica, la tara in Buzau. haide ca Buzau e in Tara Romaneasca, Moldova incepe de la Focsani in sus. Faceam 5 kilometri pe jos cu un carut ca sa iau pepeni si mai mult de 10 la fel ca sa merg la moara sa macin grau si porumb. Uitam de multe ori sa iau si tarata inapoi, pentru animale – in timp ce bunica ghicea in bobi 😛 si primea lapte pentru nepot :P.

  36. Cea mai buna prajitura se numea “tătălică”: un aluat nedospit si fara ou, intins cam de un deget grosime si prăjita in untură sau ulei (cine mai avea pe cartelă).
    Se punea zahar pe ea si se manca proaspata.

  37. Dar de lapte de pasare v-ati bucurat in copilarie? 😀

    • daaaaaaaaa, chiar la asta ma gandeam. lapte de pasare, crema de zahar ars, crempita (cremsnit), mespais cu mere sau cu mac, coleasa (mamaliga) calda cu lapte rece si sare, coleasa cu carne sarata sau carnati copti in ciganie, carne pacuita (snitel) cu pireu si salata de castraveti, lapte fiert cu niste paste facute repede din faina si apa si cu zahar, tot felul de mespaisuri (prajituri) de duminica – alba ca zapada (diferita dea voastra, alba si neagra, se facea de craciun), steluta, budapesta, silvia, sufleu de zmeura sa ucapsuni, mespaisuri complicate de negeie sau nunta sau praznic, scoverzi (clatite), croafne (gogosi), toartane (torturi) cu tot felul de creme complicate pe baza de unt, mancare de fasole cu branza sau carne afumata, macare de crumpei cu carne, mismas, balmos, varza la cuptor cu carne sau carnati, tocanita cu coleasa rece, sarme de post, hering marinat, etc.
      la noi erau cam toate mancarurile cu carne ca nu prea lipsea, si multe prajituri elaborate. asta ne era mostenirea austro-ungara in Banatul de munte 🙂
      din mancarurile “sarace” imi amintesc putin , doar pita calda cu smantina sau pita cu untura si boia, galbenus frecat cu ou…

  38. Un altfel de mancare, preferatul mamei, era format din cireşe negre cu mămăligă rece, feliată si prăjită pe plită.
    Eu ma degustam la magiun (de casa) pe paine, peste care “zobuream” niste telemea sărată. 🙂 Mancam miezul si coaja ne facea dungi rosii pe obraji. 🙂

  39. @Ana: da! Si de lapte de măgăriţă, pentru ca am facut tuse magareasca (convulsiva) si babele din sat au recurs la un şodou cu lapte de magariţă ca sa imi treaca accesele de tuse.
    Si mi-au trecut in doua ore! 🙂

  40. paine cu zahar, mamaliga cu gem, paine cu mustar erau “better than the real thing” … asta si pentru ca alergam toata ziua ca un titirez (ma rog, stiu ca el nu alearga!) si veneam lihniti de foame si chinuiti de mirosurile dinspre bucatarie. Am dat de E-uri si MSG-uri si conduita civilizata, de trei mese pe zi si fasoane si stereotipuri iar papilele noastre gustative s-au stafidit, dar si fara astea gustul mancarii din copilarie e mereu bun precum copilaria insasi, cu paine sau nu, dar mereu dulce! 🙂

  41. Lapte de pasareeeeee :((:((. Vleauuuu!!

  42. piine cu smintina si cu sare grunjoasa!

  43. cartofi copti in …. de la soba (nu mai stiu cum se numeste) cu unt, asta mancam cand eram mica. Dupa ceva ani ma luam dupa tata si mancam cu unt, branza, slanina, ceapa rosie si zeama de varza…. o nebunie!

  44. Nu esti din sud de-aadevaratelea daca nu mananci pepene rosu cu branza sau paine cu dulceata cu branza :mrgreen:

  45. Snitel de parizer… ce bunatate! Si paine inmuiata in mancare! Cam tot ce-ai insirat m-a facut sa salivez 😀

    Eu am: paine cu untura (stiu, ma inteapa ficatul numai cand imi amintesc) paine prajita frecata cu usturoi…
    Fasole frecata cu ulei de seminte de dovleac, si supa de chimen, facea bunicul si nu mai stiu reteta din pacate 🙁

    In Deva, la bunici, mancam dimineata cartofi mari fierti cu unt facut in casa…
    Ce mi-ai facut, m-ai trimis pe memory lane-ul culinar 🙂

  46. Si cu asta cred ca ma retrag ca imediat apare Adi_MN si fie iar se ia de mine ca am inceput sa “mananc”, fie iar o patesc si nu-i mai fac fata cand incepe sa descrie fel si fel de mancaruri. Pe voi va las sa riscati, merita. Doar ca face rau de tot la pofticiosi 😆 O sa stau in umbra sa va citesc amintirile delicioase

  47. Dovlcel pane. Lesin!

  48. si uitam sa-ti zic, Simona, ca eu mananc si acum colt de paine proaspata cu smantana 🙂

  49. Cum bine spunea cineva, e o prostie sa spui ca femeile isi doresc cel mai mult in viata barbatul perfect. Cel mai mult isi doresc sa manance de toate in orice cantitate si sa nu se ingrase 🙂

  50. @Gabriel: nu aș da bărbatul perfect, mai ales acum, că l-am găsit, pe toată mâncarea din lume, să știi. 8) 8)

  51. Încep să cred că mămăile noastre erau surori.

    Şi dacă tot am povestit aici despre găini: http://smro.wordpress.com/2012/03/03/cumpar-gaina-ouatoare/ ( iertare, dar mi-e lene să scriu a href şi alte bazaconii, iertare şi pentru autopromovare) hai să vă spun şi ce făceam cu ouăle pe care le recuperam de prin curte. Simplu:

    1-2 ouă, una-două linguri de zahăr, o cană şi o furculiţă sau un tel.

    Poftă bună!!! Cu ouă calde, tocmai recuperate din fundul găinii, chestia e de-a dreptul bestială!!! 😯

  52. ce vremuri… eu faceam scandal pentru o felie de paine stropita cu apa si “tavalita” prin zahar 😀

  53. @Simona , foarte tare cu gombotii, mie nu mi-au iesit niciodata ( din 2 incercari)

  54. cred ca paine (pita) cu zahar am mancat toti in copilarie; cand faceam ciorba de fasole boabe cu afumatura se punea paine cu untura (sau margarina) si zeama din ciorba inainte sa pui bulion…eu si acuma imi fac de aia de fiecare data
    si mai era tocana de ceapa cu mamaliga….hm…cred ca mi se face foame 🙂
    si normal ca trebuia sa muiem paine in “muietura” (adica sosul) de la tocana….
    strabunica-mea facea mamaliga cu branza , dar “boţ”, mi-l dadea in mana sa musc din el..eh cum trec anii si copiii vor doar de la Mc!

  55. Dar untura pe paine? Dar “mancarea” pregatita de noi pentru papusi? Dar muraturile ramase din iarna mancate impreuna cu copiii de pe ulita?
    Noi mancam miere cu paine de brutarie: era gustarea la trezirea din somnul de dupa-amiaza! ,…si bomboanele fondante pitite de parinti pentru a-i “trata” pe musafiri? Sunt multe…
    😉 😆

  56. uite cum ma pui tu pe mine sa fac Alba ca Zapada :)) si nu e chiar asa de simpla cum ai zis tu :P.

    chiar uitasem de mancarea cu parizer :)):))

  57. Am citit pe nerasuflate articolul tau, Simona. Mi-ai amintit de perioada copilariei si mi s-a facut un dor…Exact aceleasi obiceiuri le avea si bunica mea (painea inmuiata in sos, scovergile, gogosile, painea cu zahar, etc). Multumesc 🙂

  58. doamna simona tache!
    vin cu o sugestie-cado pentru frumoaza zi de 8 martie: pepene rosu cu paine si cu BRANZA!
    deci, poate suna dubios pepene cu branza, dar asa suna si rata cu portocala.
    mai vorbim noi prin august, asa.
    nu stiu ce mi se pare mai jalnic toamna, cand vad ca se insereaza tot mai devreme, sau cand incep sa nimeresc numai pepeni trecuti.

  59. Eu acum cu amintirile pe care le-ai răscolit ce sa fac? De unde o mai iau pe ”mamaia” să-mi facă scovergi? Și cam tot ce ai povestit aici.
    Of …

  60. ma enervati…. 😀
    ce sa mai zic de slana cu ceapa si branza de oaie, fireste (doar sunt din Sibiu) si cu un pahar de palinca de pruna, curata?
    sau de cartofii copti cu branza si unt si fireste cu o ceapa rosie si un pahar de moare de varza?

  61. Saru`mana fetele si La Multi Ani!
    Paine trecuta prin apa (lapte sau de cele mai multe ori lapte praf) apoi prajita si cu zahar pe deasupra
    Ciorba din gheare de pui
    Mancare de masline cu praz (sunt all-tean!)
    Mancare de castraveti acri
    Ciorba de dovlecei
    Gogosi si scovergi
    Pepene cu paine
    Paine stropita cu apa si bagata la cuptor?
    Prajitura studentului
    Salata orientala cu hamsie cruda
    Ciorba de salata cu slaninutsa prajita
    Pateu (d`ala ieftin) amestecat cu ceapa si umpic de margarina
    Samburi de seminte de dovleac sdrobite si amestecate cu zahar pt viermisori intestinali
    Gris prajit
    …….

    Unitatea noastra va doreste pofta buna! Si nu uitati: nici o masa fara peste!

  62. Aprox. ceea ce voi enumera se intamplau vara (la bunici/tara):
    – visine amestecate cu zahar in cana si mancate pe post de “dulciuri;
    – mancare de varza cu multe crengute de busuioc si rosii, fierte la tuci, in mijlocul curtii, pe-nserat (zeama o beam pe post de supa);
    – ostropel din puiutul cel mai rasarit, fix in prima zi de sosit la bunici in vacanta de vara si ostropelul din gainusa, fix in ultima zi de plecat la oras; alte pasari nu se mai taiau in perioada sederii pt a face rost de oua si carne pe timpul frigului;
    – cartofi si porumb copti, in jarul de la cuptorul de facut tuica (cand se facea tuica pe ascuns);
    – rupturi – coca subtire, coapta pe plita, apoi rupta mic-mic si amestecata cu un sos din nuci cu apa si zahar;
    – apa rece amestecata doar cu zahar – nu aveam alt suc, iar acesta ne ungea sufletele;
    – orice fruct mancat cu paine – o masa f consistenta (mar, para, strugure, pepene);
    – platou de oua – jumatati de ou fiert umplute cu maioneza cu mustar, cu un mototoi de gogosar rosu;
    – ciorba rece de loboda sau de pastai de fasole, acrita cu agurida (acreala de strugure necopt) sau corcoduse/prune verzi, mancata cu mamaliga mai veche de o zi;
    – mamaliga taiata cu ata (din aceea matasoasa) iar tuciul se punea la inmuiat cu lapte si sare.

    Fiind vorba doar de amintiri, doar pe acestea le spun; restul le mai fac si acum.
    Dar trebuie musai sa subliniez importanta gustului sublim al mancatului in varf de deal de ceapa sparta, cu sare, cu branza tare, cu slana de la iarna trecuta, cu un ou fiert, cu mamaliga si terminat apoteotic cu inca o dusca de tuiculita (ca se ia raul).
    Pofta buna!

  63. Chiar zilele trecute m-am impiedicat la Carturesti de o carticica intitulata “Retete din comunism”. Cam deprimanta ideea 😕 Am rasfoit-o si nu prea m-am regasit in ea.

    Amintirile mele culinare din epoca apusa contin neaparat malai negru (un fel de pandispan cu magiun), gogosi (umflate rau si goale inauntru), suhaida, inghetata Polar de fistic, salata de rosii (la care cel mai mult apreciam zeama de la urma, sa fie clar!) si evident gombotii cu prune. Dintre toate astea, au supravietuit pana in secolul 21 gombotii si salata de rosii.

  64. […] Simona Catrina și colega și vecina Simona Tache nu se cunosc. Fiecare știe foarte bine cine e cealaltă, pare-mi-se că mai schimbă din când în […]

  65. Atentie, atnetie, stiti ce voi face eu simbata, daca e vremea frumoasa? Sa va spun? sa nu va spun? Voi merge in padure si voi culege urzici, ma-nebunesc dupa urzici cu usturoi si oua. va voi tine la curent

    In alta ordine de idei, azi e o zi rea, e 8 Martie, stiati ca urmatoarele tari au liber:

    iata Angola, Armenien, Aserbaidschan, Burkina Faso, Eritrea, Georgien, Guinea-Bissau, Kasachstan, Kambodscha, Kirgisistan, Laos, Madagaskar, Moldawien, in der Mongolei, in Nepal, Russland, Sambia, Serbien, Tadschikistan, Turkmenistan, Uganda, in der Ukraine, in Usbekistan, Vietnam und Weißrussland ein gesetzlicher Feiertag.[12] In der VR China ist der Nachmittag für Frauen arbeitsfrei.
    ********************
    Cine si-ar fi imaginat ca-n Burkina Faso femeile sunt mai apreciate decit in Oltenia?

  66. doamna simona, nu lasati diferendele pe teme efemere sa va indeparteze de un mare secret culinar!
    papila nu stie politica!

  67. paine uda cu zahar si paine cu smantana…mmmultzam de aducerea aminte. o, tempora…devenim nostalgici?! am vrea iar anii aia, cu mintea de-acum, vorba cantecului?! oare?! unii, poate?! eu, nu! a fost frumos si…gata. acum e altfel de frumos. si mai frumos e ca avem amintiri.

  68. Si eu am copilarit tot in Baragan…Pe langa cele enumerate de tine, mai mancam:

    – ciorba de stevie – un deliciu, mancata acra cu mamaliga fierbinte
    – mancare de fasole cu ceapa verde si menta
    – in zilele de post sora bunicii facea “saramura de stevie” – frigea frunze mari de stevie pe plita, apoi le inmuia intr-o saramura de usturoi – o mancam cu mamaliga, era un deliciu, si dietetica pe deasupra 🙂
    – tocanita de pui de curte
    – iarna erau un deliciu cartofii copti in cuptorul sobei cu branza telemea deasupra si paine prajita pe plita
    – ceaiul din frunze de gutui (a mai baut cineva? merge numai din frunzele de gutui salbatic, cel altoit nu are nici o aroma…)
    – tot iarna porumbul uscat boabe fiert (a mai pomenit cineva de el) sau parpalit pe plita
    – pesmetii cu branza facuti din aluat de paine, umpluti cu branza, peste care se turna un amestec de lapte si oua si se coceau la cuptorul de lut de afara
    – paine calda cu lapte proaspat muls si fiert
    – tocanita de porumbel
    – gogosile, ori din cele cu amoniac taiate romburi, ori cele cu drojdie taiate cu paharul
    – ghismana – un amestec de oua, lapte, faina, zahar copt la cuptorul de afara
    – turta’n foi – placinta din foi pe baza de untura, umpluta cu branza si nuci, si cu zahar presarat deasupra – acum ma rog de mama sa imi faca, insa cu unt, si apoi ma plang ca nu e la fel de gustoasa ca cea facuta de bunica :-).
    – paine de casa unsa cu gem si cu telemea deasupra
    – sandwich din mamaliga rece cu telemea si rosii
    – orez/gris/colorezi/fidea cu lapte

    Vaaai ce bunatati!

  69. @Valentina: când te gândești că toate astea – cu unele excepții – aproape au dispărut 😥

  70. Ati auzit fetelor ce cadou ati primit de 8 martie “Băsescu, de 8 martie: Nu o să mai fiţi bătute acasă de bărbaţi”, mi se pare o veste f. buna, desigur domnu Presedinte nu spune ce se-ntimpla daca mergeti la coafor sau la mall, d-aia ar fi bine sa stati mai mult pe acasa. Astept de la domnu presedinte sa reglementeze si alte lucruri care se-ntimpla acasa intre barbati si femei, nu vreau sa dau exemple, ca-n rest le-a rezolvat pe toate!

    nu am inteles ce se-ntimpla pa invers cind muierile isi bat barbatii, se pune sau nu, sau ce se-ntimpla la perechile homo?

  71. ba eu mânc pâine cu smântână 😛 și pun și sare mare, din aia călcată de cocoș 🙂

  72. Anna, fată, nu am crezut că o să mai aud de ”lichiu” vreodată.
    în toate vacanţele petrecute la bunici am mâncat , săptămânal, lichie (lichii ? că nu-mi mai amintesc pluralul). sâmbăta bunica cocea pâine în cuptorul din curte, 7-8 pâini mari, pentru toată săptămâna iar la urmă se aruncau acolo, cu o lopată cu o coadă de câţiva metri, lichie dulci (cu smântână groasă , gălbenuş şi zahăr deasupra) şi din cele pomenite de tine, plus, absolut invariabil, plăcinte cu măr.
    ”ardea” cuptorul doar o dată pe săptămână şi atunci se băgau în el de toate.

    nu mai continui, am zis că rezist eroic la postul ăsta, dar ceva tot mai zic : simona, fată, bagă-ţi minţile în cap, cum să nu mâncăm smântână pe pâine ??? 🙄
    da’ de ce crezi că cumpărăm smântână la vrac în fiecare sâmbătă ? şi pâine neagră caldă ? ă ?

  73. @Anna – fataaaaaaa… ce cauti fata la postarile cu mancare? In plus, mai si pomenesti de tot felul de bunatati. Iar la sfarsit ai si pretentia sa nu te trag de urechi sau sa nu incep cu mancarurile 😀 Tulai fata! :mrgreen:

  74. La Multi Ani tuturor fetelor, mamelor si femeilor!

  75. @ADI-MN Spune-i Anei sa vina si pe la noi cu niste mancare 😈

  76. @Anna – rola de la soba, facuta special pt cartofii copti sau incalzit mancarea. Cuptorul cu microunde al bunicii…

  77. @Simona: Soldatei= un patratel de paine,pe care pui o felie de slanina,o bucatita de ceapa, un gogosar din borcan(la alegere castraveti,rosii, etc.). O sa arate ca un turnulet mic si gustul ii grozav de bun.

  78. da…si eu si mama mancam, pe vremuri, pepene cu paine! mai exact, pepenoaica! :))) era un pepene cu o forma alungita, fff dulce! seara, pe racoare, afara! era super…..in rest, multe dintre cele mentionate de tine au facut parte din magia copilariei, chiar daca nu neaparat in comunism….imi amintesc ca vara-mea (mare specialista) mi-a copt 3 tavi de Alba-ca-Zapada de ziua mea! una clasica, cu lamaie, una cu crema de ciocolata, si alta cu crema de fistic…Doamne….a fost divina ziua aia! si dovleacul copt in “toba” de la soba…si creierul de pui (era genial, acum nu stiu daca as mai incerca), si salata de vinete cu cartofi prajiti, si mirosul de ardei copti… ce frumos!

  79. “Lacra permalink
    March 8, 2012 18:42:47

    @Anna – rola de la soba, facuta special pt cartofii copti sau incalzit mancarea. Cuptorul cu microunde al bunicii…”

    Lacra draga,ROLA este in Moldova,iar TOBA este in Oltenia.Asta ca sa priceapa toata lumea!:))))) 😉

  80. Asaaaa.. acum sa revenim la mancare… (Anna tu esti de vina pentru ce va urma :mrgreen: )

    – cartofi prajiti in untura din gateala, cu ceapa calita si peste care se toarna mujdei de usturoi din belsug.
    – salata de rosii, castraveti, ceapa, ardei gras si un pic de usturoi pisat peste care se razuia branza “de la Ardeleni” (adica de la ciobanii din Marjinime). Cu un munte de cartofi prajiti in untura si doua oua ochiuri alaturi.
    – salata beuf (in care era orice, numai “beuf” nu era 😀 )
    – Oua ochiuri in “cosulete” de parizer
    – brailencele, nu alea sexy :mrgreen: ci lubenitele (adica pepene rosu, harbuz, etc pentru cei care nu sunt din Oltenia 😛 ), cu paine… bestiale
    – mancarea/ciorba de praz (deh, Oltenia, ce sa faci:P) – Anna, promit ca la un coment viitor iti dau o reteta de Supa de cartofi cu praz si smantana de-ti inghiti limba dupa ea… Sâc 😀
    – Smântana sau sana cu cornuri calde
    – placinta dobrogeana (aia cu branza sarata de oaie, gris, iaurt si smantana) – bine, era mai mult gris in ea in ultimii ani, dar era buunaaaaaaaaa.
    – paine cu unsoare si cu mustar (din ala obisnuit, nu din ala fin)
    – paine stropita cu apa si zahar presarat pe deasupra
    – salata de varza murata cu ulei si piperata bine
    – salamul de sibiu si salamul Victoria
    – minciunele (niste gogosi dintr-un aluat subtire care se turnau cu lingura in tigaie)
    – stufat!!!
    – nuci prajite (stropite cu apa si sare si coapte in tava) cu vin 🙂
    – zacusca
    – saramura de peste ca in Oltenia . Se prajesc pe plita pestele (carasei de maxim o palma) , ardei iute, rosii. Rosiile se toaca (paseaza), ardeiul se piseaza putin. Totul se pune intr-un castron si se acopera cu un mujdei sarat bine. Si alaturi se toarna o mamaliga vartoasa cu care se intange in saramura.
    – mamaliga cu unt, branza si smantana
    – pasat cu lapte
    – pastrama de oaie cu must proaspat

    eeeee… ce foame mi se facu 😀

  81. ce de-a bunătăți! Vaaaaai! 🙄

  82. @Simona:sa stii ca faza cu rosiile nu este vrajeala.Promit ca-ti aduc cateva rosii adevarate la vara,sau daca nu,promit 5-6 seminte acum,pentru pus rasaduri in primavara!Patlagele ADEVARATE,nu din alea de pus pe televizor,in loc de mileu si peste de sticla!!!!!

  83. @Civilizatu: păi și unde vrei să pun semințele alea? în cadă? 🙄
    și am mai mâncat roșii bunicele, să știi. anul trecut au fost bune alea de la piață și am mai mâncat câteva de la bunici (puține, că nu mai au forță să pună multe, săracii). bune, dar tot nu sunt ca în copilărie 😥

  84. @Simona – eu zic sa nu refuzi oferta Civilizatului… Si daca ai soare mult in balcon, uite ce poti sa faci. Cumperi doua-trei ghivece din alea maaaari cat o zi de post, il umpli cu pamant din ala negru si gras ca untu, care cand iti intra sub unghii nu mai iese nici batut, pui cate doua seminte in fiecare si le uzi. O sa ai patlagele rosii ca la mamaia acasa, la o intinzatura de brat de bucatarie. 🙂

  85. mai aveţi mult cu haleala ?

  86. @Adi_MN:”- paine cu unsoare si cu mustar (din ala obisnuit, nu din ala fin)”
    Bai Adi,da-o-n colo de treaba,de cand mananci tu vaselina sau unsoare???Poate ai vrut sa spui UNTURA!!!!
    P.S.Ai pomenit de nuci prajite.Apropo de asta,stii ce este ala “SUGIUC”????Hai ca nu stii.Va spun eu.Se pune miez de nuca,miez de alune de padure si seminte de susan la copt intr-o tigaie,amestecandu-se incontinuu.Cand sunt rumenite,se dau la o parte,dupa care se pune niste zahar tos la topit intr-un ibric mai mare in proportie de 1/3.Adica o parte nuci,trei parti zahar.Se amesteca incontinuu in zahar,ca sa nu se prinda,iar in momentul in care zaharul topit devine galben-auriu(nicidecum maro!!!!!!!!),se adauga nucile si alunele,impreuna cu susanul si se amesteca incontinuu,pana mixtura devine aramie.Atentie sa nu devina bruna sau maro,caci se intareste prea tare apoi!!!Compozitia lichida se toarna pe un fund de lemn udat cu apa,sau pe hartie de copt,dupa care se mai presara niste seminte de susan prajit.Cand incepe sa se raceasca “balta” de zahar topit(50%),cu ajutorul unui cutit inmuiat in apa,taiem in patrate de aprox. 2 cm latura.Dupa racirea totala,o sa iasa niste dulciuri cum numai turcii stiu sa faca!!!!!!!!!!!!!Rezultatul se numeste SUGIUC!Pofta buna! ❗ 😉

  87. @Simona:pui semintele intr-un borcanel de smantana sau iaurt sau inghetata(spalat si gaurit la fund in prealabil),plin cu pamant de flori.Dupa care uzi zilnic si-l tii(borcanelul)la soare.O sa vezi ca in cateva zile o sa iasa niste plantute verzi,care cresc,cresc,cresc!!!Alea sunt rasadurile pe care cu tot cu borcanel le duci undeva la tara(daca ai pe cineva) sa le puna in biloane,in pamant.Din acele firisoare verzi,vor iesi ditamai vrejoaiele de rosii,de care o sa fii supermultumita!!!!! 😉

  88. @Civilizatu’ – Vezi sa nu te ia Anna si/sau Agnes de urechi – unsoare se spune in zona Sibiului,a sa ca nu o nimerisi 😀 Si mai luasi o tzapa ca stiu ce e ala sugiuc si reteta ta e gresita, ala nu e sugiuc (sucuk). Sugiuc-ul adevarat era facut din nuci cu faina fierte in must 😀 Ce spui tu acolo este altceva – se numeste Nugat de zahar ars 🙂
    Si mai stiu si ce e aia braga, si inghetata de la turci sau aia facuta de tigani ( neamtule 😉 ), si suberek, si burek si alte mancaruri turcesti 😛

  89. @Adi_MN:SUGIUC se spunea in Moldova atunci cand eram eu mititel(anii 70)!!!!!Nugaua sau halvitza era alba si cu alune si nuci neprajite!!!!! 😉 😉
    P.S.MN-ul ala este cumva Minnesota??? ❓ Am stat 2 ani in Eugene,OR!!!!!

  90. Pur si simplu imi ploua in gura. Bine ca nu-s gravida.
    Ma duc sa fac un salam de biscuiti. Restul bunatatilor le ingrop iar in subconstient. 🙄

  91. nugaua alba era nuga alba si sugiuc-ul sugiuc. Asta am invatat-o de la un unchiul unui vecin. Unchiul se nascuse in Ada-Khaleh si fusese evacuat o data cu ceilalti. Cand venea sa isi viziteze nepotul ne aducea la toti copii de pe scara, halvah, sugiuc si rahat. Era nebunie!!!
    Bingo

  92. Lua-v-ar dracu pe toti, eu am mincat doar o conserva de peste dimineata si mi-i foame de mor!!!

  93. Atat mamaia (prahoveanca de la campie), cat si tata (ialomitean de la granita cu Prahova) mancau paine cu pepene. Deci e clar ceva de-aici, din sud, din Baragan. Eu am mostenit mancatul de nuci cu paine, gustare foarte consistenta (mamaia o prefera in zilele de post), care poate sa-ti tina de foame cateva ore bune. 🙂

  94. @Catalin:fara paine????????? 🙄 🙄 🙄 🙄 🙄
    @Adi_MN:nu fac decat sa spun cum ne ziceau bunicii din Moldova ca se numea bunatatea aia!!!!Adica sugiuc!Apropo,sa vezi coincidenta,vorbeam saptamana trecuta cu fii-mea(19 ani) despre copilaria mea.Ca dovada i-am facut sugiuc si alivanca!!!Stii ce-i aia alivanca?Dar fara sa te uiti la varu’ Googlel!!!!!!!!!Daca stii iti spun si ce-i ala cir cu branza!!! 😉 😉 😉

  95. @ADI:mancare de dragavei(am casa la Dolj) ca la olteni,mananci??? 😛

  96. boabe de porumb fierte pe plita am mancat de Craciun cand am fost la tara

    iar biscuiti facuti cu masina de tocat carne tot mananc de cateva luni, pt. ca bunica mea ne trimite pt. stranepoata ei si atentam si noi la ei (dar facuti cu ulei si redusa putin cantitatea de zahar din reteta)

    oricum noi suntem norocosi ca bunica e inca in putere si primim destul de des pachet cu bunatati de la tara

  97. aţi gătat cu haleala ? 🙄

  98. biscuiţii fragezi (făcuţi cu untură şi modelaţi cumva, cu ajutorul maşinii de tocat carne),

    biscuitii astia se modelau cu o forma de tabla care se prindea de masina de tocat si niste tipare care glisau prin forma aia … erau vreo patru feluri, unele ieseau mai bine altele nu prea si nu le foloseam … binenteles aia se imprumuta din vecin in vecin cand era nevoie…

    de ce imi mai este dor mie de pe vremurile alea, pe langa ce ati enumerat pe aici unii dintre voi ?

    mi-e dor de gustul parizerului acuzat de genocid, pentru care pastram banii de buzunar si veneam cu ocol pe la alimentara de la scoala fara sa stie mama (care era adepta mancarurilor gatite si nu a preparatelor) si cumparam 100 de parizer sau salam Victoria – va spun si cat costa ! 3.80 lei parizerul si 5 lei salamul Victoria – si mai luam un sfert de paine taiat cu cutitele acelea mari ale vanzatoarelor care faceau coaja sa paraie (mi-e dor si de painea de atunci !) si le mancam pana acasa. Mai cumpar si acum cateodata parizer intr-o speranta naiva ca cineva va reinventa gustul acela…

    mai mancam cand aveam chef de “ceva bun” ceapa taiata marunt amestecata cu pasta de tomate, cu sare… o nebunie ! Nici din asta nu mi-am mai facut niciodata pentru ca, inafara de arsurile de stomac am convingerea ca nu ar mai avea acelasi gust…

    ma mai apuca dorul de ciubucul luat de la tigani cand se facea balci, sau de halvita, care aveau un gust ce s-a pierdut acum … mai incerc ca si cu parizerul uneori sa sper la o minune si raman frustrata…

    imi amintesc cum mergeam duminica la padure si gaseam fragi si adunam si ii aduceam acasa si faceam inghetata in tavitele acelea de tabla cu cubulete de la micul FRAM si apoi deschideam frigiderul intr-una de nerabdare ca nu mai ingheta o data !

    imi amintesc de ciocolata facuta in casa si de salamul de biscuiti si de nucile in formele acelea pe care faceam pe la cate o sarbatoare sau aniversare si cat de cool m-am simtit cand a reusit tata sa-mi faca rost de BEM – BEM de majoratul meu ca doar imi veneau toti colegii la mine !

    ce de mai amintiri mi-ai starnit ! nu ma mai opresc pana dimineata !

  99. Da doamna agneswood,am gatat cu haleala,amu incepem cu beutura!!!!! 😉

  100. @Civilizatu’ – bre, daca’s moldovinesti nu stiu bre. Da as putea intreba un prieten? 😀
    Mancare de dragavei – cum sa nu. Ma fortau ai mei sa mananc cand eram mic.
    Da de mancare de marar ai auzit? Cu carne de vita/oaie sau de post?

  101. @Adi_MN:alivanca(alivencile) este o “prajitura” moldoveneasca facuta la cuptor,preparata din malai,zahar,oua,chishleac(un fel de lapte batut mai apos),daca n-ai chishleac merge si iaurt cu oleaca de smantana,bucatele de branza sarata de oaie,branza dulce de vaca!Te asigur ca la sfarsit lingi tava,ca degetele le-ai mancat deja!!!! 😉
    P.S.Multumim pe aceasta cale Simonei,pentru ca ne-a permis ca sa avem pe blogul ei,un chat in toata regula!Multumim Simona!!!!!! 😀

  102. Painea aia cu zahar era stropita de mama cu apa tinuta de ea in gura. Cam ca rufele pe care le calca si care aveau nevoie sa fie stropite. 😀
    Ceai de menta cu paine cu gem de prune – iarna. Paine de brutarie – Simona, toate bunatatile alea le stiu si eu, iar la brutarie se astepta la fel, doar ca aveam de dat si un bon, pe care era importnt sa nu-l pierzi in praful de pe drum!
    Nuci cu sare si cu paine, cand ne jucam de-a petrecerea de botez.
    Mere mici, dulci si moi, date “imparteala” de Sfantul Ilie.
    Mmm! Laptele fiert cu un pic de sare in ceaunul in care a fiert mamaliga!…
    Betivance (bile de nuca+biscuiti+unt/margarina+ visina din visinata)
    Corabioara (asta era de cumparat, costa 1 leu). Tot de cumparat: busheu cu gem, cocosei de zahar ars sau acadele (verzi sau rosii), covrigii grooozavi din Braila anilor ’80, de la covrigariile de pe strada Republicii. Oranjada linsa din palma.
    Negresa cu bezea – senzatia pseudopetrecerilor de ziua cuiva.
    Zacusca proaspata (mancare de vinete) cu mamaliga rece.
    Ciorba de fasole boabe cu mamaliga si salata de rosii+castraveti sau cu varza murata.
    Pepene – si rosu, si galben – cu paine.

  103. @Civilizatu’ – auzi bre, da’ nu dai si reteta de la alivencile astea? Ca suna tare bine

  104. @Nicky – fataaaa… vad ca Civilizatu nu vrea sa ne dea reteta de alivenci. Nu ne-o dai tu? :mrgreen:

  105. @Mihaela: vaaai! DAAA! biscuiții ăia făcuți cu untură și modelați în mașina de tocat! cât îi iubesc!

  106. cruela de vila

    deci mama mea inca face mancare de marar, de castraveti, stufat, ciorba de stevie, de loboda si de salata!cu mamaliga, e o nebunie!
    din copilarie ( ca n-am mai mancat de mult) tin minte ” halva turceasca” ( inafara de laptele de pasare mai sus mentionat) si scovergi si toate halea…
    copila mea avea si ea dambla la cumparat paine, cand venea de la scoala, de la o brutarie turceasca ( painea aia umflata bine, care daca n-o mancai calda, se facea tare ca piatra , iute ca sageata!); era contributia ei la treburile casnice;drumul la si de la scoala, trecea nu pe linga cimitir, ci fix prin cimitir; si copilul ( nascut in vremuri comuniste) manca juma de paine d-aia calda pina ajungea acasa; io ziceam : sa-ti dau biscuiti! ea: nu, vreau paine!
    eu ziceam : sa-ti dau napolitane! ea: nu, vreau paine!
    agnes: pofta buna!

  107. cruela de vila

    si fin’ca vorbiram de mancare sa nu uitam bunele maniere la masa precum si vesela! :mrgreen:
    sa ridice mana cine a folosit celebrele borcane de mustar pe post de pahare!
    :mrgreen:
    ( erau si birturi cu astfel de pahare! :mrgreen: )

  108. @Simona – da, da… bunica mea facea biscuiti din aia – se chemau omijoare. Si mai framana niste pateuri cu osanza sau cu jumari, pe care le fie taia cu paharul si le lasa neumplute, fie le umplea cu branza.

  109. @cruela – fataaaaaa… ce seturi de pahare se faceau din borcanele alea de mustar!!! 😀

  110. cruela de vila

    deci va dorim noapte buna, ca m-a epuizat paranghelia da ziua muierii!
    s-adorm tarziu , cu tine-n gand, ca sa visez de tine! 😳
    (de tine mancare, de tine copilarie, de tine…) 😳

  111. cruela de vila

    gata agnes: io am terminat cu haleala! 😀
    dar chiar si cu beutura: raportez indelinirea planului la pahar!sau era la hectar? 🙄
    ca in curand trebe sa bem 44 de pahare si e bine sa fim antrenati! :mrgreen:

  112. Daaaaaaaaaaaaaa, Radu Voda!

    Nu intelegeam de ce recunosc toate combinatiile pe care le-ai enumerat. In Radu Voda mi-am trait patru ani din viata (de la 2 la 6 ani), apoi toate vacantele pana la liceu (dupE eram prea mare sa ma duc în vacanta “la tara”). Si acum merg acolo de cateva ori pe an, bunica mea traieste inca, dar nu mai poate face mancarea pe care o facea odata (are 78 de ani). Iar mamei mele nu-i ies toate la fel. Lipseste “gustul pamantului”, pe care il simt numai acolo. Numai cei care l-au savurat il recunosc. Si mai am o mentiune de facut: la brutaria de langa cimitir se venea si de la gradinite pentru aprovizionare si se epuiza un cuptor intreg intr-o secunda… Stateai ore in sir la coada desi erai al treilea la rand. Ce chiloman era acolo, cati copii plecau negri de funingine dupa cateva ore de joaca acolo… (nu m-ar mira sa ne fi jucat impreuna! 🙂 )

  113. @cruela – in curand? adica maine :mrgreen: Daca mai stai un sfert de ora poti deja sa incepi :mrgreen:

  114. CE TAREEE! Bunica mea tocmai a împlinit 82. Și tot așa, nu mai are deloc putere să facă ce făcea odată.

  115. Daaaaaaaaaaaaaa, Radu Voda!

    Sa ne traiasca bunicii! M-au napadit amintirile… Ai mai avut cateva post-uri in care parca recunosteam fiecare ulita plina de praf. Ce mica-i lumea! Matusa mea s-a mutat acolo acum doi ani, iar mancarea pe care o face ea e cea mai buna (dupa a mamaii, evident!). De asta vorbeam despre gustul pamantului.

  116. Sectia papusi Spitalul 9

    Hmmmmm, Simo ia sa vedem:

    – paine unsa cu smantana de bivolita (se intinde ca untul), si presarata cu zahar pe deasupra;
    – supa de fasole “gata” cu smantana;
    – supa de varza “gata” cu smantana;
    – “martasul” facut de tata;
    – cartofii frantuzesti facuti la cuptor… tot de tata;
    – paine cu ulei de floarea soarelui proaspat adus d ela moara, de la stors, cald inca luat de pe scoc, si tot cu zahar deasupra;
    – slanina tinuta 3 saptamani in saramura de statea oul deasupra, data cu boia de ardei, usturoi si piper pe deasupra si afumata apoi in podul in care dadea cosul de la soba camerei unde stateam iarna;
    – merele coapte pe plita, dovleacul copt in cuptor, mustul scos din ol numai la Craciun;
    – ultima bucata de sunca din pulpa din spate a porcului, mancata de Paste, fiarta cate 5 ore ca sa se poata mesteca, din cauza afumatului indelungat;
    – ultima bucata de carnat afmat in acelasi pod cu slanina, mancata tot de Paste;
    – mosocoarne = pasca data prin smantana de bivolita si lasata de seara pana dimineata la inmuiat;
    – painea facuta in cuptor de bunica, cu diametrul de 35 cm si inalta de 15-18 cm;
    – levisa pe ciuperci ( o supa chioara facuta pe hribi culesi anul anterior, uscati, cu doua rosii la fel de uscate si niste taitei, un pic de patrunjel calit in ulei pe deasupra, colorata cu boia de ardei);
    – bicicli leves (o supa la fel de chioara ca anterioara numai ca facuta cu cartofi in loc de ciuperci. I se spune bicicli leves – leves inseamna supa, si bicicli pentru ca… alergai cu bicicleta prin farfure ca sa gasesti cartofii. Se facea primavara tarziu cand nu prea mai existau cartofi din recolta de toamna);
    – etc. Adica ma mai gandesc.

  117. cruela de vila

    da floricele facute in ceaun, nu la microunde, cand ati mancat ultima oara? :mrgreen:

  118. cruela de vila

    si cand v-ati suit ultima oara in pom sa mancati dude?

  119. @Sectia Papusi Spitalul 9: bicicli leves??? 😆 asta în ce limbă e, frate?

  120. Cat ma bucur ca am stat “in umbra”, ma aveati pe constiinta… :mrgreen:

    @Adi_MN, deci eu i-am avertizat din timp ca daca ajungi aici, te vei “dezlantui”, deci nu am nici cea mai mica vina, daaa? Astept reteta promisa! 😉

    @Agnes, de lichiul cu smantana si zahar am uitat, multam!

    @carmen_ica07, mi-a spus Adi_MN, unde sa vin? :mrgreen:

    Da paine coapta-n ou, ati mai mancat? Cu zahar sau cu sare?

  121. @Anna – vrei sa ti se faca foame asa de dimineata? 🙂 OK.

    10-12 fire de praz
    2-3 morcovi mari
    1 pastarnac
    2-3 kg de cartofi
    3-4 linguri ulei de floarea soarelui sau de masline pentru prajit.
    3-4 catei de usturoi
    1 litru de smantana pentru frisca
    sare si piper dupa gust

    Se taie firele de praz in doua pe lungime, se spala bine apoi se taie in feliute cam de 1 cm. Se curata morcovii si pastarnacul si se dau pe razotoarea mica. Se curata usturoiul si se toaca marunt sau se piseaza ca pentru mujdei. Cureti cartofii, ii tai in cuburi cu latura de 2-3 cm si ii pui la fiert impreuna cu morcovul si pastarnacul. Cand au fiert cartofii, ii dai la o parte, pisezi cam jumatate din ei in apa de la fiert si pui din nou pe foc sa fiarba la foc mic. Pui la calit prazul cu usturoiul. Le condimentezi. Dupa ce s-au calit, le pui peste cartofi si continui sa fierbi inca 15-20 de minute la foc mediu. Adaugi smantana si potrivesti de sare si piper. Mai lasi sa fiarba inca 4-5 minute la foc mic.

  122. @Anna – pai zicea sa mai treci si tu pe la locul pentru trollat 🙂

  123. @Adi_MN, nu se poate inlocui smantana cu altceva? Margarina, zic? Stiu, nu are acelasi gust dar mai postesc oamenii 🙄 . Ma mut la trollat imediat

  124. La bunica mea, in Ardeal, ciorba de fasole (pastai), facuta vara, cu multa smantana, se mananca cu carstraveti cruzi!
    Nicaieri nu am mai intalnit…. si cand o fac toti se uita mirati!

    paine cu zahar…. cred ca au mancat toti…. fara limite geografice

    iar desertul preferat era gris copt (un gris facut mai tare, intins pe planseta, taiat patratele si apoi facut pane in ou)

  125. daca inlocuiesti locul brutariei cu vis a vis de intrarea in CAP (si tot in celalalt capat al satului) constat o similitudine de 99,99% cu amintirile mele. DAR as mai adauga si painea facuta in casa in formele de cozonac (raaaaaar o faceau) … era usor unsuroasa …..

  126. Mă tot uit pe comentariile astea si se pare că eu sunt foarte “in touch” cu gusturile copilăriei….Deci, spre rusinea mea:
    -mănânc din când în când (cât de rar pot) pâine cu unsoare/untură si cartofi prăjiți în untură.
    -fac de câteva ori pe an Albă ca Zăpada
    -fac relativ des biscuiți din ăia cu untură dați prin masina de carne (masina de carne pe care mi-am cumpărat-o acum câțiva ani avea accesoriul ăla de biscuiți bonus) 😀
    – am cuptor de pâine si fac din când în când în el, dar destul de rar. De obicei după ce zice bărbatu-meu: bine că m-ai bătut la cap cu cuptorul de pâine si acum nu-l folosesti! 😀
    Dar există un gust al copilăriei care a rămas în copilărie si pe care nu cred că as mai avea curajul să-l…testez. Bunică-mea, când tăia găini, strângea tot sândgele într-o farfurie si îl lăsa o oră-două să se închege. După aia, îl prăjea tigaie, în ulei încins. Îmi plăcea chestia aia de înnebuneam, la gust semăna cumva cu ficatul. 😀 După ce a murit bunică-mea nu am mai mâncat chestie din aia, si mă întreb dacă acum as mai putea gusta sau mi-ar fi silă! Chiar nu stiu ce să zic. 😀

  127. ela
    omg !
    un singur lucru ştiu, cam la fel de groaznic : tocana de maţe 😈

  128. simona
    ce idee mi-am dat…
    putem vorbi despre mâncăruri scârboase aici ? 🙄
    bine, în afară de mucenicii ăia fierţi, că pentru ăia ne scârboşim separat, la postul următor. :mrgreen:

  129. Da, da, Agneswood, true story cu sângele de găină, îmi amintesc perfect chiar si gustul! 🙂
    Din păcate eram destul de mică când a murit bunica mea, asa că nu-mi amintesc foarte exact multe din rețetele pe care le făcea, dar într-adevăr exista o mâncare făcută din mațe de porc, nu stiu dacă din aia am mâncat sau nu! 😀

  130. ela
    ce ştiu eu, e şi mai terifiant : din maţe de oaieeeeeeeee 👿

  131. terminați cu tocana de sânge și de mațe. beahhhh…

  132. @Ela, chestia aia are legatura cu sangeretele de porc? Arata la fel?

  133. Si eu mancam sangele ala de la gaina, prajit….Bine, asta pana pe la 10 ani cabd deja puteam sa imi dau seama cat e de gretos….Beaccssssss!!!

  134. @Anna – nu, nu are legătură cu sângeretele, ăla e un cârnat făcut din carne de porc, slănină si sânge, din ăla mănânc si în ziua de azi cu plăcere. Chestia de care zic eu e sângele luat de la găină, când se tăia găina, lăsat la coagulat si prăjit în tigaie – după ce se coagula, avea cam culoarea si consistența ficatului, si de altfel si gustul semăna! Mie îmi plăcea când eram mică, nu stiu dacă as mai mânca acum! 😀

  135. ti-l prezint pe tatal meu, el si acum maninca pepene cu paine (dovada ca si la Buzau se practica ). pane cu inmuiata cu apa si zahar am mancat si eu cand eram mica si mi se parea buna :))

  136. Le recunosc pe toate din lista ta si eu mai completez cu: boabe de porumb fierte in plita, mancate cu zahar sau cu sare(asta prin luna decembrie), paine fierbinte, de abia scoasa din ţest, cu branza, mujdeiul de usturoi cu rosii coapte. Si ar mai fi, dar mi-este tare foame. Merg sa mananc!

  137. A pomenit cineva de corabioare…si eu eram innebunita dupa ele cand eram mica, am gasit recent in orasul natal la o cofetarie, dar nu mai erau la fel! Mi-am mai amintit de saramura de peste cu usturoi si salata de ardei copti si rosii coapte…ce bunatate. D-asta mai face si acum mama vara.
    Cei carora va mai traiesc inca bunicii, sunteti niste nororosi, bucurati-va de ei si vizitati-i cat mai des!

  138. Smantana cu paine si niste sare deasupra 🙂 mi-ai facut o pooooftaaaaaaaa. si eventual ridiche sau ceapa verde pe langa, dar astea-s deja capitalisme

  139. @Anna – n-am incercat niciodata, dar cred ca poti incerca cu smantana vegetala (bleah :mrgreen: ) /lapte de soia. Nu garantez ca gustul va fi la fel. Ah, si am uitat sa trec in reteta si 2-3 linguri de faina care se prajesc impreuna cu prazul. Asta ca sa o faca un pic mai groasa. Dar poti sa o faci cu smantana normala si sa spui ca tii post calugaresc sau catolic 😀

  140. Pepene cu paine mancam si eu, iar varianta mea de paine cu zahar era paine cu unt, presarata cu zahar.

  141. Albă ca zăpada erea marota mamai mele, deși știa să fcă cele mai spfisticate prăjituri(o-nvățaseră vecinele ei, toate nemțoaice). Când ne apuca smiorcăiala că vrem cva dulce, ne trântea repede trei foi albe și fragede, umplute cu ocremă dulce-acrișoară, iar la final ninsă din belșug cu zahăr pudră și gata delicatesa! Nu-o dădeam pe nici o savarină sau altă scorneală de cofetărie!

  142. Ce stiu ca nu voi mai minca niciodata:

    porumb copt: se coc in jar, pina devin putin maronii. Nu se compara cu banalul porumb fiert.

    cas dulce: cas de oaie foarte proaspat, amestecat cu zer dulce.

    innacreala: un bors din zer de oaie acrit (dar fiert dupa aceea).

    ardei copti: proaspeti, din gradina, si copti in jar.

    Eu nu mai am bunici de mult …

  143. Anna: daca vrei margarina, eu zic sa nu te mai complici. Iei frumos niste plastic (tre’ sa ai prin casa ceva de prisos), il topesti putin la foc si papi cu pofta! Nu-i pacat sa dai banii degeaba? :mrgreen:

  144. cruela de vila

    simona: d c DC nu mai poate trai fara tine?
    nici o seara fara blgul roz!
    l-ai luat cu chirie pa vecinu?
    :mrgreen:

  145. […] imi zice ca l-a omorat un articol de-al Simonei Tache. Mi-l da sa-l citesc si zic: DA, da, da si iar da!!! Imi vine din ce in ce mai des in minte […]

  146. am citit articolul si am plans ; miam facut anii de gradinita avand in gheozdanel o zi pane muiata cu zahar , o zi paine insa cu untura eram f. mandra ca unii scolarei nu aveau nici asia si se uitau cu un soi de invidie si respect la mine

  147. Oameni buni,pe mine ma macina de ceva vreme o intrebare:
    Avem si noi o mancare care sa nu fie copiata de la alte natiuni ?

    Cu painea de la brutarie sunt perfect de acord,daca e si calda mananc pana ma doare limba !
    Pepenele cu paine: exista si mai rele…
    Ai mei mananca pepene cu branza,gogsi cu prune,covrigi cu pere 😆
    Salata de rosii – primul meu amor.
    Mai adaug:
    Placinta cu mere a mamei
    Placinta cu branza de-a lu mamaie(nimeni nu o bate pe mamaie la placinta)
    Mancare de ciuperci
    Puiul auriu facut de matusimea
    Omleta care mi-o facea tata cand eram copil
    Lasagna
    Scoici,caracatita si creveti (cand gatesc eu 8) )

  148. @catalin-cum se poate sa nu mai mananci ardei copti??? 🙁 se pot face relativ simplu si la oras,iti trebuie doar o piata si o tabla,tava,ceva de pus pe aragaz!iar porumbul copt,da,e mai dificil dar nu imposibil!o sa ma gindesc la tine cind scot din lada ardei copti asta vara pe gratar.

  149. Sectia papusi Spitalul 9

    Simo, bicicli leves e in ungureste, evident! 🙂 Dat fiind ca-s crescuta in Baia Mare, am avut vecini, prieteni si colegi maghiari. Si se resimt si influentele lingvistice. 🙂

  150. HA! nu s-au pierdut rosiile alea. inca mai au ai mei la tara. daca faci comanda de pe-acuma, iti dau la vara :)))

  151. Mamaliga rece cu magiun de prune, ceva bestial !

  152. mai tineti minte iuartul la borcanel de sticla cu capac de aliminiu? in care puneam o lingura de zahar si amestecam bine. 🙂

  153. am mancat paine unsa cu ulei si cu zahar. Asta ne facea mamaia sa mancam pe ulita.

  154. mami mia facea si “lapte de pasare” si bezele din spuma de ou in cupror… 🙂 erau suuuper

  155. mami mia facea si “lapte de pasare” si bezele din spuma de ou in cuptor… 🙂 erau suuuper

  156. […] ar fi cea italiană și cea grecească) chiar m-am îndrăgostit. Rămân însă mai legată de mâncărurile copilăriei mele decât mulți oameni din generația mea. Îmi plac ardeii umpluți, îmi plac ciorbele de legume […]

  157. Mama noastra facea un chec care ne placea la nebunie. Cand nu aveam ceva dulce mancam biscuiti inmuiati in ceai sau compot. Cand mergeam la bunici mamaliga cu zahar mi se parea cea mai buna prajitura!! Chiar si acum mananc cu aceeasi pofta paine cu unt si cu galbenus de ou fiert pe deasupra- asta era sendvisul de la pachet din clasele primare.
    Pepenele cu paine este preferinta tatalui, ca si nucile cu sare si paine 😀
    Mi-e foameee! Ma duc sa mananc…

  158. Sunt din Moldova dar si bunica-mea facea “scovergi” – si chiar asa le numea.
    Mi s-a facut si mie pofta de o salata orientala , ceva de speriat. Maica-mea o face excelenta si-mi mai da din cand in cand…

  159. @Civilizatu’: “mancarea aia ciudata”, adica strivitura aia cu zahar, smantana si mamaliga, se mananca in Moldova, sau cel putin in nordul Moldovei, adica in Bucovina. De regula, insa, in loc de fragi se folosesc capsunile. 🙂

  160. @Savoir Faire: nu, nu exista mancare romaneasca pura. Exista doar unele “inovatii” (cum ar fi afumatura pusa in arabestile sarmale venite pe filiera turceasca). Micii, spre exemplu, sunt sarbesti, veniti la noi tot pe filiera turceasca (ciudat, pentru ca normal ar fi fost sa vina direct de la sarbi, fiindu-ne vecini). Poate bulzul ciobanesc (ala veritabil, facut pe carbuni, nu amestecatura de branza din mamaliga sau -greseala pe care o fac, de regula, sudistii- mamaliga in pături maramureseana, adica mamaliga cu branza, carnati, carneturi si altele), dar ala nu se poate numi mancare elaborata. 😀

  161. Ce vremuri…
    Plecau ai mei in concediu si mama lasa frigiderul plin de behaia de mancare…
    Se dadea zvon printre prieteni ca sunt singur si in maxim 6 ore nu mai era fir de crapelnitza la mine in frigider…
    Si restul saptamanii (daca nu i se facea mila vreunei demoazele si nu primeam pe furish mancare de la altii 😀 ) traiam cu friganele (paine inmuiata in ou batut si prajita in ulei… i se mai spune si friptura saracului… mare adevar 😀 )
    Cand terminam bomboanele imi faceam zahar ars (in linguritza, topit direct la flacara aragazului)
    In afara nelipsitei Alba ca Zapada mama ma mai desfata cu chec, negresa, minciunele (un fel de gogosi), caise (se chinuia o zi intreaga sa faca gogoloaie de coca la cuptor, le scobea si le umplea cu gem sau crema de cacao si apoi le lipea 2 cate 2…chiar semanau cu niste caise 🙂 )… Mai facea niste chestii din mar ras, ou, faina si scortisoara si le prajea ca pe chiftele in ulei…

    Dar cel mai mult si mai mult imi placea marul copt cu scortisoara… Si in ziua de azi as renunta la cel mai sofisticat si gustos desert din lume daca am de ales mar copt cu scortisoara 🙂

  162. Ce pofte m- au napadit si ce amintiri frumoase:
    Bunica(nu ne lasa tata sa-i zicem mamaie) ne facea scrob(omleta) in untura cu tochitura si cu branza framantata si era musai sa mancam cu bucul(bot de mamaliga), n-aveam voie sa ne prostim cu furculita, ca doar nu eram boieri…
    Prajitura preferata de tot I, pe care bunica o impartea in portii pentru tot familionul, era facuta o singura data pe an in Ajunul Craciunului, gustoasa turta cu Julfa, turte subtiri din aluat simplu coapte pe plita, inmuiate in caimac de seminte de canepa macinata( fiarta in lapte) si umplute cu miez de nuca,uneori si fistic, un deliciu de care n-am mai intalnit pe nicaieri!!!
    😛

  163. 🙂 pepene cu paine …..^5 yummyyy
    life is just a bowl of cherries….;)

  164. Si eu, si eu mananc pepene rosu cu paine! Si scovergi, ca doar sunt din balta Brailei 🙂 Of, ca asa bine le zici. Le mancam si eu pe toate cele ce le-ai insirat, da’ pe toate. Si cel mai dor imi e de rosiile din gradina lu’ tataia si de gogosile mamaitei 🙂

  165. Off! Cata nostalgie mi-ati trezit cu articolul asta… De m-as putea intoarce in timp cu vreo 10 ani…
    Si mama mea mai mananca paine cu pepene rosu. 😀
    Painea accea inmuiata in apa si apoi tavalita in zahar tos am incercat-o si eu. Asa buna-mi parea 😀
    Dupa articolul asta sufletul meu de pofticioasa imi cere urgent sa merg acasa. Neaparat :))
    Si… o intrebare 😀 Sunteti din zona Teleormanului? Am recunoscut multe din ,,obiceiurile” culinare ale zonei 😀

  166. @Georgiana: sunt din București, cu bunici în județul Călărași

  167. Am inteles. Oricum, foarte reusit acest articol. Toate, de fapt. Mi-a facut mare placere sa il citesc 🙂

  168. Desi eu am prins numai ultimii doi ani de comunism, cunosc cam toate mancarurile prezentate in articol 😀 Inca si acum inmoi painea in sos, cel mai mult imi place sa racai sosul ramas de la aripi/pulpe de pui prajite cu usturoi; painea cu zahar era f buna, la fel si clatitele cu cacao si zahar. Scovergi (eu le-am cunoscut sub denumirea de langosi) mancam in fiecare duminica, facute de bunica…a incercat si mama sa faca, dar nu ies la fel 🙁 Gogosi pufoase..cu dulceata sau frisca, mmm…. Salata de rosii din gradina…coltunasi cu branza sau gem, taitei cu gris si salata de castraveti cu smantana, taitei cu branza de vaca proaspata si bucatele de slanina prajita…paine proaspata, aburinda, de la brutaria din cartier…si acum imi aduc aminte de lazile de plastic pline de paine; pepene cu paine 😀 dar si struguri cu paine…slanina prajita la foc in shantz, salata de vinete si salata de boeuf..,mancare de dovlecei, dovlecei si vinete pane, salam de biscuiti si chec (mama si acum imi face cand vin acasa)….zicea cineva mai sus de sos de marar….il mananc si acum la snitel de pui 😀 “inghetata” facuta din suc de fructe la cubulete in congelator…prajitura din foi “lica” si crema de nuci caramelizate (mie imi placea sa fur cate o nuca inainte de fi data prin masina de rasnit)…lapte de pasare…un fel de fructe glasate, felii de pepene f aproape de coaja si felii de rosii, date prin apa cu var si zahar mai tarziu, nu cunosc exact metoda, dar rezultatul era super delicios 😀 Aproape toate astea au fost si inca sunt facute de bunica mea de 90 de ani, pe care o vizitez destul de des, mai ales stiind ca-mi face bunatati cand vin 😀

  169. Prajitura cu gem, friganele – varianta dulce (paine inmuiata in apa, data prin ou batut, prajita si apoi presarat ceva zahar peste), harbuz cu paine (are un gust mult mai dulce), painile de la Cuptorul de Aur (brurtarie din Iasi), care ajungeau acasa deja jertfite pe altarul poftei mele, Fosfarin (bunicul budincii de azi), ostropel, caise (de-li-cioa-seee) si multe altele…

  170. Mama mananca pepene cu paine. Si nuci cu paine. Smantana cu paine si doar atat mananca toata familia. Alba ca Zapada e sfanta, mai ales in zile de sarbatoare sau cand vine frate-miu cel mic in concediu (are 26 ani, dar tot “ala mic” e). Salata orientala e specialitatea lui taica-miu, te lingi pe degete. Pe langa tot ce ai pus pe lista, inca prezente in alimentatia familiei mele, as mai adauga o “specialitate”, de care se ocupa “cel mic”, atunci cand avea chef de ceva dulce si nu aveam mai de niciunele prin frigider/camara: colarezi. Apa, faina si zahar, fierte pana se facea un fel de ghemotoace de coca cu zeama dulce. Cand ne “rasfatam”, apa era inlocuita cu laptele. Bun! 🙂
    Ah, inca ceva: mie imi placea la nebunie mustarul pe paine. Sau pe mamaliga. Fiecare cu nebuniile lui “culinare”. 😀

  171. As adauga listei tale si mamaliga cu magiun,dar d’ala facut in tuci,la foc de lemne,in curte si fara pic de zahar si laptele prins(batut in putinei)cu mamaliga calda. Avaiiii,mi-am inundat tastatura,jur!

  172. Galuste cu prune si la mancarea de mazare erau friganelele.

  173. Felii de paine muiata in zeama de la varza calita, fasole batuta, moale si fina de ziceai ca o face la blender bunica-mea(dar n-a auzit de asa ceva in viata ei), felii de mamaliga coapte pe vatra, inghetata de saracie adica capsuni maruntite amestecate cu zahar si smantana batuta bine…felii de paine muiate in tocanita de rosii din alea care se coceau in august si aveau gust 🙂 Ciulama de ciuperci culese de pe camp dupa ploaie, prajituri de dosul tavii 😀

  174. Draga Simona, si eu maninc lubenita cu paine. Preferabil dintr-aia de brutarie, cu coaja mai groasa si mirosind a cuptor de caramida. Sau cu azma ( zisa, mai nou, focacia ). De preferinta calde. Hai, c-am inceput sa salivez….

  175. Dumnezeule!!! Chiar erau atat de putine mancaruri de le stiu pe toate cu de-amanuntul? oare noi doua avem mai multe in comun decat stiu eu sau care e istoria? Sunt uimita! Nu e nimic din lista ta de care sa nu stiu sau care sa nu imi miroasa in nari cand le citesc. Pot spune cu aceeasi bucurie ca una din placerile copilariei mele a fost sa mananc aceeste mancaruri, sa am aceste obiceiuri. Imi aduc aminte de acea perioada comunista mult hulita ca fiind, de departe, cea mai frumoasa perioada a vietii mele de pana acum. Am avut o copilarie superba si fericita. Si da, cred ca oamenii fericiti fac copii fericiti!

  176. Cate amintiri frumoase! Adaug si eu:
    – paine prajita (pe plita, evident) cu unsoare (la Fagaras untura e “unsoare”) si uneori cu usturoi sau boia;
    -pere tinute peste iarna in pivnita;
    -magiun de prune;
    -cafea din coji de paine.
    Numai minunatii!

  177. Simona,

    Ce ma bucur c-ai scris despre mancare … eu sunt la New york de multi ani si cand vine mama la mine o rog sa-mi faca sarmale, ardei umpluti, gogosi, cozonac, salata de vinete si salata orientala. Era sa uit, si bors.
    Prima data cand mi-a facut salata orientala trecusera cam 12 ani de cand nu mai mancasem. Crede-ma, dupa ce-am inghitit aproape un castron intreg, dupa doua saptamani mi s-a facut dor din nou.
    In ceea ce priveste pepenele rosu cu paine, mama mea mananca pepene, pere si struguri cu paine. Acasa o intrebam de ce mananca asa si-mi spunea ca asa e obisnuita ea de cand era copil, si-mi dadea sa gust. Avea gust bun, bun ….
    Gogosile mamei erau tot rotunde si umflate si fara umplutura.
    Cat despre Alba ca Zapada, multumesc pentru idee, uitasem de ea! Mama e la mine, maine o rog sa-mi faca! 🙂

  178. Am uitat, la doua strazi distanta de unde locuiesc eu, in mijlocul New York-ului, este un magazin mic de delicatese rusesc unde se gasesc printre altele: prajituri “nuci”, salata de vinete, urda, parizer, branza de vaci cu smantana, clatite, placinta cu branza si cu mere, chiar si cozonac proaspat in prejma Craciunului si a Pastelui.

  179. @ Anna

    MOR DE POFTA DUPA NUCI VERZI, NU CRED C-AM SA MAI MANANC VREODATA, DOAR DACA VIN IN TARA LA SFARSIT DE AUGUST!! 😥

    • Dulceata de nuci verzi sa vezi sau de cirese amare (asta este si medicament) si aia de caise intregi nu gem umplute cu nuci si samburii de caise.

  180. Simona, eu mi-am petrecut copilaria cateva sate mai sus, in Plevna, spre Calarasi!!! Habar n-ai ce amintiri mi-ai trezit! 🙂
    Oftez lung, acum ca tocmai ce mi-a oftat copila, de numai 8 lunite..si tare ma rog sa-mi tina Dumnezeu bunicii, sa-si petreaca si ea o vara la Plevna…nimic nu mai e cum era cand copilaream in sat, insa mi-as dori peste 20 si ceva de ani..sa aiba si ea in suflet si in nas mirosul cozonacilor copti in soba, si al gerului din serile de colindat! Ahh..bine ca am mancat ieri pepene cu paine, ca altfel o luam razna de pofta :))))
    Nu ca acum nu mi-ar mai fi..Amintiri dulci, ce-mi inunda nasul, gura si sufletul de bucuria unei copilarii de neuitat! Multumesc!!:*

  181. Ioi, Simo, ce-ai facut! Apă-n gura şi-apă sărată pe la colţul ochilor. Păi hai, să-ţi spun şi eu. Încep cu duminica în Banat, la buni. Aici, a te uita ca la felul 4 n-are sens pentru că te uiţi firesc, ba chiar aştepti, şi “şieva plăşintă” după zupă, sarme şi cartofi cu carne. Şi altele, fireşti pentru care mă trezea vară-mea – o slăbănoagă care mânca pe-alese, dar de 10 ori pe zi – mă trezea noaptea, să vin cu ea la o repetată “cină” cu, hai să spun câte ceva: scoverzi, turce-mpăturice, crempită (cremeş), ştrul (ştrudel) cu cireşe, plăcinta cu mac şi forever brânza cu părădăisi, pită friptă (pâine cu ou sau …french toast 😉 sau ce s-o fi nimerit – ei, nu toate deodată. Cele mai tari erau prânzurile-n ţarină (la câmp) unde veneau buni sau babi cu coşul mare cu mâncare pentru toată lumea, cei care lucrau la câmp şi noi, copiii care ajutam cu gălăgia, mai ales. Şi mâncam toţi pe o pătură mare, zeamă ţeapănă de fasole cu ciolan, de exemplu. Ei, dar trag o lacrimă-napoi, pentru că sunt o fericită. Buni a mea încă face din când în când de-astea. E cea mai tare la mămăligă – de-asta-mi amintesc făcută bou (boţ lunguieţ format în palmă). Buni îi ciupea din când în când “boului”două corniţe în vârf după ce i-am spus că “buni, astă nu seamană a bou”. Şi râdeam amândouă. :)) Şi Simona, salata de roşii de-adevaratelea există. Mama păstrează seminţe de la un an la altul, roşii umflate-bucălate, aurora, roz, ţuguiate, galbene şi toate duuulci. Hai, că-ţi trimit. Roşii-n plic. 🙂

  182. hmmmm, cu cata placere am citit! Eu sunt o combinatie intre olteni si moldoveni. In satul din Baragan unde am copilatit ni se spunea “pui de juveti” (si apropo, si eu am avut o Mama Tusa, poate ne inrudim 😆 ).
    Ati incercat vreodata pepene rosu cu branza sarata de oaie? O nebunie!!!!

  183. Painea inmuiata in apa, trecuta prin zahar si putin scortisoara e divina.
    Nuci cu zahar sau cu sare si cu paine eventual, alaturi de un pahar de vin rosu facut de bunicul, sau checul rece cu o crusta pe deasupra si un pahar de lapte alaturi. Delicii de care nu ma pot lipsi. Oh, si coliva. Eu sunt mare mancatoare de coliva cu nuca multa si coaja de lamaie si esente . Imi amintesc de Sambetele din Postul Mare cand mamaia pleca devreme la biserica iar eu faceam ca trenul prin casa de nerabdare, ca de, nu aveam voie sa mananc inainte sa o citeasca preotul, din motive inca necunoscute.

    Iar acum mi s-a facut pofta de dulciuri si am sa imi fac paste cu branza. 😀

  184. Cred ca nu prea ai fost prin caminele studentesti de nu mai stii pe nimeni care sa manance paine cu smantana :)))

  185. In sfârșit, un post fără sex. Sau doar pen ca e mai vechi? 🙂

  186. Eu mincam toamna struguri cu paine,deh! ca sa adaug ceva materie peste oasele mele desirate.Pentru ca am crescut ani buni in judetul Gorj, bunica mea facea la cuptor un fel de pituta umpluta cu miere pe care o numea boaca.Delicioasa! Moale, rotunda, abia iesita de pe vatra, ce mai? o nebunie! De altfel avea ea un fel de mincare de rosii, intr-o tigaie de tuci veche de cind lumea pe care obisnuiesc sa mi-o fac si in ziua de azi.Daca mai pun si niste cirnati made at home deja e prea mult…Se minca bine, se minca putin si sanatos , nu ne permiteam prea multe dar paradoxal n-am rabdat de foame.Ca sa nu mai spun de felia de paine pe care se trintea fie magiun, fie untura si pe care o imparteam cu alti minji prin fata blocului….

  187. de chisăliță îi e cuiva dor? 🙂

  188. paine cu untura si sare grunjoasa. ciocolata de casa.

  189. Offf, ce mi-ati facut. La bunica, in Bucovina aveam cam asa ceva:
    – alivenci, cu reteta data de cineva mai sus, dar sub forma de turtite prajite in ulei
    – verze murate calite
    – turte pe sparhat (asa se zice la noi la plita)
    – placinte cu cartofi si varza
    – gris cu lapte si cu dulceata de cirese amare sau capsuni pe deasupra
    – gogosi, tot asa taiate cu cana, umflate, dar facute si cumva rasucit (se taia aluatul in forma de dreptunghi, se facea o gaura la mijloc si o parte lunga se trecea prin gaura)
    – chiroste (coltunasi) cu branza, dulceata sau carofi (un fel de pure amestecat cu ceapa prajita). Si pe chirostile astea cu cartofi si ceapa prajita se punea zarah 😕
    – cnegni – gogoloase de aluat amestecat cu cartofi, prune etc. si fierte in apa, servite cu ceapa prajita peste
    – mere in rola sobei
    – sfintisori (care la noi sunt niste opturi impletite din aluat de cozonac si coapte in cuptor, unse apoi cu miere si tavalite in nuca rasa si zahar
    – salata de ceapa (ceapa taiata, frecata cu sare si cu ulei), mancata cu mamaliga rece
    – mamaliga cu dulceata, gem sau povidla
    – sifon facut din apa, zeama de lamaie si potas (bicarbonat de carbon) cu un pic de zahar
    – mancare de bob – mai exista oare pe undeva de cumparat bob??? ❓
    – mancare de prune uscate in post

    Si uite asa, mi-au venit cateva idei de bucatarit pe zilele urmatoare, macar cele care nu necesita soba pe lemne.

  190. Doamne, ce de bunataturi. Nu ar trebui sa lasam sa moara traditiile astea (in afara de unele chestii pe care nu as mai pune pe limba).

    Bunica mea are 84 de ani si, desi, nu mai e in putere ca altadata inca se tine tare.
    Are cele mai bune rosii din lume (inclusiv rosioare ciresele), semintele si le tine de pe un al pe altul, deci sunt 100% naturale. Mi-am pus si eu rosioare (din semintele bunicii) in Canada, dar asatia nu au soare cat trebuie aici si nici sol asa roditor si nu s au copt, au ramas acrisoare.

    Mancaruri traditionale din zona unde am copilarit (granita DB/PH) unde sunt livezi intregi de pruni si meri (tuica de Visinesti). Foarte putine din mancarurile copilariei aveau carne.
    – Orez cu prune
    – Ciorba de porc (afumat) cu prune (oparite) – asta e absolut minunata si nu am mai mancat si auzit la nimeni decat la bunicii mei.
    – Ciorba de dovlecei cu lapte batut
    – Ciorba de loboda cu lapte batut
    – Ciorba de gaina de casa (galbena)
    – Mancare de urzici
    – Bureti (ciuperci de padure)
    – Mancare de patlagele verzi (delicioasa) cu mult patrunjel.

    Pepene rosu cu paine sau mamaliga mananca si bunica mea. Mie imi place painea cu nuci.
    Dulciuri – tort de biscuiti face bunica si tare bun e, cozonac, gogosi, turta de dovleac, mere/pere coapte. Cumparate – candel si gumela.
    Bauturi: tuica fiarta cu zahar si piper, vin fiert cu scortisoara, must.

    Am hotarat cu mama, neaparat sa facem un caiet cu retetele bunicilor. Carnatii de casa, caltabosul, toba, ciorba de “bojoci” sunt retete pe care doar bunica le mai are (in cap).

  191. Si inca ceva, daca nu mananc pepenele asa direct din felie (groasa) nu-i simt gustul.

  192. Cum le spui tu din suflet Simona si ne faci sa ne para rau dupa copilaria aia saraca dar fericita ! Cuvintele tale au aroma rosiilor puse la copt pe geamul bunicilor….

  193. Pentru mine si acum miroase a vara cand coc ardei (chiar daca ii fac la cuptor, pentru ca pe plita electrica nu merge cu tabla pe care cocea mama ardeii). Cozonaci am invatat sa fac singura, pentru ca mama nu a facut vreodata pentru ca nu avea cuptor “bun” si pentru ca, departe de tara, simteam ca trebuie sa fac ceva ca sa mai simt un pic romaneste si pentru ca mi-era dor de Nana si de cozonacii ei fantastici.

    Intr-adevar, mancarea trezeste amintiri. Frumoase.

  194. Toata lumea mananca paine proaspata cu smantana de tara cumparata duminica dimineata de la piata! Cat despre @Scovergi@, in Moldova acestea sunt felii de cartofi coapte pe plita incinsa cu ceva sare grunjoasa pe ele (mincarea mea preferata). Daca mai scriai si de feliile de paine unse cu margarina si zahar tos peste !

  195. Drumul până la brutărie şi aşteptarea sunt un “demo” pentru iad, dar pâinea mâncată în amurg şi ţopăind cu picioarele prin praf are un gust dumnezeiesc.
    Multumesc ca mi-ai amintit … totusi ce privilegiu sa traiesc asa ceva 🙂

  196. Frumos articol,nu m-am bucurat de bunici si nici nu am copilarit la tara dar o parte din mancaruri le-am gustat va sarut 😆

  197. Nostalgii dupä comunism sau dupä copilarie?Poti manca si acuma pitä cu apä si zahär.Dacä ajuge Ponta,asta o sä mancati.Auzi,mancare säracä si bunä…..Nu te opreste nimeni sä mänänci tot ce ne-ai descris mai sus.

  198. Este o seara fierbinte de vara si citind ce ai descris mai sus, am ajuns in cateva fractiuni de secunda in satul bunicilor si al copilariei mele minunate. In aceeasi seara fierbinte de vara, acum 25-30 de ani. Mamaia face scovergi si miroase toata ulita. Tataie a terminat treaba prin curte si se pregateste de masa. Sat din Teleorman, cu mult praf, curtea bunicilor, ei, pe care ii port cu mine zi de zi. Multumesc, Simona. Da, este vorba despre mancare, dar este acea mancare a copilariei care ne-a facut mari, ne-a hranit atunci corpul, dar acum ne hraneste spiritual, psihic, emotional. Toate felurile de mancare de mai sus le-am primit si eu din mainile muncite din greu ale mamaiei mele. Si da, felia de paine inmuiata in apa si data prin zahar nu o pot uita niciodata.
    PS. Sa incerci si struguri cu paine 🙂

  199. Paine neagra cu cartofi cu branza telemea si ceapa verde din razor o mai spala dracu o scuturam si curatam un pic de paman si gat.. Cartofi copti in jar cu smantana. Slanina cu usturoi sau ceapa si paine calda decasa. Prajitura din malai se numea chiar asa malai. Si multe altele. Peltea in loc de guma de mestecat. Salata de vinete cu ou crud iese cam ca o maioneza super buna coltunasi… Gata ca imi ploua in gura.

  200. La pâinea cu smântână te înșeli. Plâng însă de când m-am mutat în UK, pentru că nu reușesc să găsesc smântână ca la noi. Aș mai adăuga la lista ta pâinea caldă cu zahăr (cel mai rapid desert!) și struguri cu telemea și pâine. 😀

  201. Paine prajita unsa cu usturoi si untura.

  202. Mie imi este dor de mancarea din copilarie (perioada comunista), mancarea de la bunici , la tara in inima Moldovei, intr-un sat intre Iasi si Suceava. Mancare gatita la plita, la foc de lemn, in plina iarna, mancam mamaliga cu cartofi prajiti in untura si salata de varza murata ( sau mai bine spus barabule cu curechi). Desertul era turta coapta pe plita cu gem de prune cu nuci. Aceste mancaruri raman o amintire draga alaturi de amintirea bunicilor, care au plecat…..

  203. Aoleu ce articol delicios!! Și lângă Giurgiu unde mergeam în vacante la bunici mancam pepene rosu cu pâine. Si salata aia de roșii proaspete, roșii și gustoase, calde ca le culegeam seara pentru salata. Îmi mai amintesc cu pofta de cartofii noi prăjiți scoși în mujdei lung, apos asa. Si mai favourite all time, pâinea scoasa din cuptor înmuiată în vin rosu cu zahar, mama ce infulecam pâine de aia. Alte delicii erau mâncărurile de gutui și prune uscate, mamaie făcea rar dar mai pica de pe la pomenile făcute în post. La cealaltă bunica (stătea la o casa de prima) mancam ciorbe de legume în care bagam muuulta pâine (puneam peștii sa înoate cum zicea tataie), carne prăjită și menținută în untura cu usturoi verde și mâncare de peste Sărat uscat cu sos de roșii, niște delicii toate. Iar iarna prajeam pâine pe țepușa în soba și ori o mancam cu untura, ori o stropeam cu apa și presaram sare.

  204. Si azma! In Teleorman nu se face azma? In Dolj, unde am crescut eu, era painea de baza. Cu rosii stoarse pe deasupra, peste aluatul intepat din loc in loc cu furculita..iar daca era coapta si in tast sau in soba, in loc de cuptorul electric, nu-mi mai trebuia nimic. La propriu, mancam jumatate de paine la tava mare, rotunda, dintr-o data. In viata mea n-am fost asa grasa si fericita ca atunci!

  205. Dumnezeule, ce chin pe capul meu! Sunt la finalul celei de-a doua saptamani de dieta si dupa ce am citit jumatate din comentarii, aproape ca mi-au dat lacrimile de pofta si la fiecare fel de mancare pe care il regaseam in copilaria mea, imi tot aparea chipul lu’ mamaie, langa bucataria ei de vara (ca avea si de iarna) :))!

  206. ciorba de bureti si cea de raci, carnati de porc fript pe gratar in vatra de Sfantul Ion, puiul fript pe gratar in vatra, cu mujdei, rosi coapte pe gratar si pasate, mamaliga cu struguri, zeama de avrza cu ceapa, vin cu paine si cu zahar, peste mic de Dunare, sarat rau, uscat pe tabla de la sopron si fript pe tabla, cu saramura de usturoi si mamaliga vartoasa, musai taiat cu ata! si, da, clatite zbatute.

  207. Frumoase amintiri :). Si eu mananc pepene cu pâine tot de la mamaia am invatat; asta cand mai gasesc pâine de-aia buna alba. Pe langa cele enumerate, imi e dor de laptele batut facut de mamaia pe care il manacam cu covrigi calzi si sa beau un pahar de sifon rece cu sirop de soc…

  208. Ce amintiri …mi-au dat lacrimile citind. Da’ scrob cu smantana ati mancat ? cred ca doar in zona Botosaniului era asa ceva , sau poate doar bunica mea facea ? n-am mai auzit la nimeni . E un fel de crema facuta cu oua batute , smantana ,codite de ceapa verde . O mancam cu mamaliguta … era o delicatesa . A incercat si mama sa faca , am incercat si eu dar n-a iesit niciodata asa cum era la bunica . Sau cartofi noi fierti intregi , oua fierte tare mancate cu usturoi nou din gradina , chisleac( pentru cine nu stie – iaurt ) mancat direct din oala de lut in care era pus la prins in jurul careia ne asezam vreo 4-5 verisori si ne inghesuiam sa golim oala 😛 …. coltunasi cu branza – …..sunt doar amintiri minunate

  209. Ce frumos! M-ai facut sa plang. Imi e dor de copilarie….

  210. Mda, am pus cartofii la fiert pentru salată orientală…

  211. Scovergile sunt foarte populare si in Moldova, mi-am piedut prea multe veri p-acolo. Ahhhhh, so rosiile alea bune. . . . A mancat cineva vreodata pui cu smantana?!?!? In zadar incerc sa reproduc reteta matusii si a bunicii, si degeaba. Inteleg ce simti cu rosiile. A dracu dieta . . .

  212. Tocmai zilele astea am luat de pe net reteta prajiturii Alba-ca-Zapada. Si… am de gand sa o fac. Ati scris despre mancarea de cartofi cu parizer. A fost prima mancare gatita de mine. A iesit buna si a avut succes. Am mai gatit-o de 2 ori in curs de cateva zile, ultima oara intr-o cratita fooooooaaaaaarrrrte mare, sa ne ajunga din plin. Cu salamul de biscuiti am o amintire draga, de la Revelionul 78-79, cand mama si sora mea au adormit iar eu si tatal meu ne-am uitat la televizor si am mancat salam de biscuiti. Amintirea mi-e tare draga, avand in vedere ca l-am pierdut pe tata in urma cu 20 de ani.

  213. Paine cu untura si boia, eventual si cu ceapa framântata?

  214. *Pâine înmuiată în cacao cu lapte, totul servit într-o farfurie adâncă, „de ciorbă”, la vecina bunicii mele
    *Mămăligă (bucăţele) în lapte cald
    (pepene cu pâine nu mi-a plăcut 🙂 )

    Ioana

  215. […] scris în 2012 și rescris în 2016 și publicat în Dilema […]

  216. Pepene cu paine si Branza… mmm.. e ceva insa cè caut de ani… reteta de la TURTA IN FOI care faceva bunica. ..numai faina gradimento si zahar … eram toti inebuniti dupa ea cu foile alea dolci c’è se luau una cate una .. nimeni nu Stie sa o faca…de altfel in afara de bunica…nu imi amintesc altcineva care o facea… cine Stie..poate printre voi….cred ca era tipica din baragan..

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green