Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

De ce ne place atât de mult să vorbim urât despre noi, ca popor?

Am fost rugată de unul dintre cititorii blogului să supun dezbaterii această știre: “Bucureștenii se află pe penultimul loc la capitolul politețe, potrivit unui studiu internațional realizat de revista Reader’s Digest. Doar indienii din Mumbai ne depășesc în mitocănie, ei fiind codașii Topului Orașelor Politicoase”.

Jurnaliștii de la revista americană Reader’s Digest au mers în 35 de țări și au urmărit trei lucruri, în funcție de care au făcut topul: dacă vânzătorii le mulțumesc clienților că au cumpărat de la ei, dacă cetățenii țin ușa pentru altă persoană și dacă se apleacă să ajute o persoană căreia i-au scăpat lucruri pe jos. În funcție de astea trei, bucureștenii au ocupat locul 34 din 35.

Acuma, eu v-aș propune altceva decât eterna lamentație “Vai, ce nașpa suntem!” și eternele discursuri autodisprețuitoare (“Românii sunt hoți, românii sunt mitocani, românii sunt lași, românii sunt puturoși, românii mănâncă țigani, unguri și lesbiene la micul dejun”.). Nu cred că există popor care să se disprețuiască mai tare decât o facem noi și nu e OK. Mă gândesc tot mai des că abordarea asta, pe care și eu am avut-o până de curând, nu are cum să fie sănătoasă. 😥

De aceea, vă propun să povestim despre lucruri bune (cum am vorbit, de exemplu, și aici – citiți comentariile!). Despre românii care nu sunt mitocani, care spun “Mulțumesc”, care își cer scuze, care, cum văd o bătrânică, cum o trec strada și așa mai departe. Sunt foarte mulți, eu îi întâlnesc în fiecare zi. Și pe bune că mi se pare că, încet-încet, se schimbă lucrurile. Un exemplu: sunt tot mai mulți cei care își cer scuze sau îți mulțumesc în trafic. Alt exemplu: chelnerii. Sunt din ce în ce mai politicoși și mai zâmbitori. Nu mai țin minte de când nu m-am mai enervat pe un chelner, iar pe cel mai scârbos din ultimele 5 luni nu l-am întâlnit în România, ci într-o țară unde, în general, oamenii sunt ceva mai distanți. Așa sunt ei, așa e cultura lor, dar – ciudat! – nu i-am văzut, până acum, în nici un top al mitocăniei. 🙄

Cât despre vânzători și mulțumiri, mărturisesc că eu fac invers. Nu aștept să mi se zică “mulțumesc”, zic eu prima. Și când cobor din taxi, și când plec de la dentist sau de la coafor, și când am cumpărat ceva, și când plec de la cârciumă, și când… orice. Și mi se răspunde mereu foarte politicos, fie cu “Mulțumim și noi”, fie cu “Cu plăcere, o seară frumoasă”, fie cu “Săru’mâna”. Două întrebări am, așadar:

– Sunt o ghiolbancă needucată, pentru că spun “mulțumesc”, în loc să aștept să mi se spună și, după aia, eventual, să mă enervez că nu s-a întâmplat? E o întrebare serioasă, nu e o glumă: E greșit să spui tu “Mulțumesc” înaintea vânzătorului? 😕

– De ce ne place atât de mult să vorbim urât despre noi, ca popor?

Răspundeți-mi la ele, după care vorbiți-mi despre români politicoși. 😉

98 comentarii

  1. e absolut normal să spui ”mulţumesc”, şi eu spun întotdeauna.

    de ce ne place să vorbim urât despre noi ? nu ştiu alţii cum sunt, dar eu cam spun ce gândesc. deci, vorbesc urât despre poporul român pentru că asta simt şi asta gândesc. nu sunt nici pe dincolo toate la superlativ , exemple se pot da din ambele tabere, şi cu plus şi cu minus.

    ideea e că la noi primează, primează deci nu e izolat, mitocănia, vulgaritatea şi lipsa de bun-simţ sau de curtoazie. lucrez cu publicul şi cam ştiu ce vorbesc, adică am o întreagă pleiadă în faţă, din toate păturile sociale şi în toate ipostazele vieţii unui om şi fac asta de o grămadă de ani. de aceea mă simt îndreptăţită să trag o concluzie.

    ca o confirmare : diferenţa uluitoare (şi nu e gratuit termenul) se observă la cei care revin după o perioadă de trai în vest şi pe care îi reîntâlnesc din varii motive. sau care doar mă sună. inclusiv gestul ăsta mărunt, de a şti cum să vorbeşti la telefon, este modificat la cei care locuiesc în altă ţară.

    sigur că pot să vorbesc şi despre români politicoşi, nu contest asta, dar sunt doar excepţiile care confirmă regula.

  2. Eu zic să nu luăm în seamă ce spune o revistă medicală care se ocupă de digestia cititorilor ei. Doar se ştie de milenii, românii se trag fix din cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci în colaborare cu latura academică a oştirilor romane.

  3. @agneswood: păi ești perfectă să ne spui mai multe. de exemplu dacă simți că lucrurile se îmbunătățesc sau stagnează. m-ar mai interesa f tare și cum se poartă cei fff tineri. liceenii, gen… mulțumesc 😀

  4. Eu cred ca in viata trebuie mai intai sa dai, ca sa primesti. Sa dai buna ziua, sa spui multumesc, sa zambesti… Toate acestea se intorc inapoi si e frumos cand se intampla, lumea e un loc mai bun 🙂

  5. Poate că eu sînt norocos. Dar comercianții mărunți de unde cumpăr eu îmi dau și bună ziua și-mi zic și mulțumesc. E drept, nici eu nu mormăi cu limba-n gît.

  6. liceenii nu fac excepţie : se comportă ca părinţii liceenilor (atunci când părinţii îşi fac simţită prezenţa în viaţa lor) sau ca anturajul (atunci când părinţii uită că ăla pe care îl hrăneşte şi căruia îi dă bani e fiinţă umană), care anturaj poate fi, la rândul său, de cele două feluri expuse mai sus. doar că ei sunt mai sympa, au infatuarea caracteristică vârstei şi uneori simţi că aud ce le spui.
    în rest, aş zice că lucrurile stagnează, nu văd nici o mişcare. doar nişte dinamită ar putea urni ceva.

  7. Sincer eu întotdeauna salut, spun mulţumesc şi eventual urez şi o zi bună cuiva.
    Dar de exemplu, când merg la Mega Image sau la orice alt supermarket la o adică, rareori se întâmplă să mi se răspundă la salut. Sunt întrebată direct dacă vreau pungă.
    Ieri am fost să-mi fac paşaportul. Femeia de la casierie mi-a răspuns în silă la salut, iar la întrebarea mea dacă o ajută să îi dau doi lei să îmi dea restul rotund, nici nu s-a obosit să deschidă gura. În schimb tipul care mi-a preluat cererea a fost extrem de drăguţ şi amabil.
    Dar încep să fac din ce în ce mai rău faţă valului de mitocănie. Serios dacă îmi vine să fiu drăguţă cu toate acriturile care stau în spatele unei tejghele….

  8. Cum adica sa fie gresit sa spui tu multumesc? 🙂 Glumesti, pare-se.

    Stiu si eu ce sa spun…vad ca buzz-ul e ca noi asa avem o parere naspa despre poporul roman. Dar daca ar trebui sa judec doar dupa cei pe care ii am in jur si ii cunosc, nu numai ca nu pot sa m o perare proasta despre romani, dar nici ei nu cred ca au o parere proasta despre romani pentru ca si ei cunosc oameni de o calitate asemanatoare cu a lor.

    Deci depinde printre cine traiesti. Sau ce fel de prieteni ai. No?

    Culmea e ca eu am crescut avand o impresie extrem de faina despre tara si poporul asta. Si ultimii douajdeani nu au reusit sa imi schimbe impresia aia inoculata de d-na invatatoare si de bunica. 🙂 Oi fi eu cu creierul prea cretz?

  9. răspunsuri de pe Facebook:
    “pentru ca ne facem si ne spunem lucruri de cea mai joasa speta”

    sau

    “Victor Iliescu pentru ca suntem un popor divizat pana la disparitie,pentru ca avem o gena de mitocani care se dezvolta non-stop,pentru ca suntem foarte duplicitari ,pentru ca ,pentru ca …….. . esti prea optimista,ca sa fiu sincer. nu mai cred in revenirea acestei natii absolut deloc. individual ,e ok,ne descurcam……ca popor,insa…..”

  10. Eu personal, intotdeauna salut cand intru intr-o incapare ( fie bar-salut chelnerul cand vine la masa; fie magazin, fie banca). Apoi, la fel, multumesc, si cand termin ce aveam de facut, dar si cand vine chelnerul si imi pune cafeaua pe masa sau imi toarna berea in pahar. Nu vreau sa par sau sa fac sa para Ardealul mai cu mot, insa, mie mi se pare ca la noi, se tine mai mult cont de aceste aspecte, decat in Sud sau Est. Inclusiv “maruntisurile” acestea, de genul “buna ziua” si “multumesc”.
    Simona :
    – este foarte bine cum faci tu, asa e sanatos si normal, indiferent ca esti roman sau indian :mrgreen: .
    – pt ca, asa cum spunea si Agneswood, mare, foarte mare parte dintre concetatenii nostrii sunt prost crescuti, nesimtiti. Eu am lucrat un an jumate vanzatoare la un shop de tutun in mall in Oradea…unii dintre clienti erau f draguti, vbeau si cereau frumos, altii nici buna ziua nu dadeau si aveau atitudinea ca eu ca vanzatoare sunt si servitoarea lor.
    Eu mereu spun ( si cred ca si dau dovada de asta )ca eu sunt un om si un cetatean care respecta si regulile de bun simt, legea si codul bunelor maniere, si nu mi-a picat nimic, daca am facut asta pana acum, si nu vad de nu pot face cu totii asa… 🙄

  11. Agnes, e vorba despre liceeni care sunt posibili absolvenţi de bac sau cei care urmează să îl pice cu 2 şi optu’şpe la română ? Bacul profesional, ce zici, va ajuta la ceva ? 🙄

  12. am contacte directe f. rare cu romanii din Ro, doar uneori telefonic, dau telefon la o mare fabrica, fabrica cu contracte internationale, imi raspunde secretara, zice “da!”, io zic, “Buna ziua, ma numesc cutare de la firma cutare, vorbesc cu fa cutare?”, spun pe romaneste, ia zice “da!”, ii zic “as dori sa vobesc cu dom dir. Vasilica”, “nu e aici”, “cind il pot gasi, am schimbat deja citeva E-mailuri si urma sa luam legatura telefonica”, “domnule, intelegeti ca nu e aici , reveniti”, si tzac inchide telefonu..

    O rog pa secretara noastra, atentie nu e secretara mea ci a sectiei, sa sune, ii spune in germana, “buna ziua, sunt cutare, de la fa. cutare, Herr cutare ar dori sa vorbeasca cu herr dir”, zice “da”, biiguie ceva in engleza “sorry, but…”, a noastra ii zice inca odata acelasi lucru, in engleza, zice ceva de conection, “bai vasilica, ce draq de secretara ai, unde ai gasit-o, macar e misto?”, vasilica ride….

    Daca ar fi a dau premiu maxim la mirlanie, nu l-as da nici cocalarilor, care scuipa si injura, nici maidanezilor, nici amaritelor de vinzatoare, sau pirlitilor de taximetristi, l-as da secretarelor.

    cea mai mare diferenta intre Ro si Ge, nu e la nivelu managerilor, nici la nivelu profesorilor ci la nivelu secretarelor.

  13. altă explicație, de pe FB: “depresie. asa se vad depresivii pe ei insisi”

  14. tot de pe FB: “Da, suntem divizati, dar nu suntem noi, genetic, de vina. Cred acest comportament “nepo;iticos” si nemultumirea fata de noi insine sunt rezultate din egoismul crescand. Acest egoism nu e nici el o gena mioritica, ci o consecinta a”regulilor junglei” in care suntem obligati sa traim, dupa ’89. O sa ne dezmeticim, o sa ajungem si noi, adica voi, cei mai tineri, sa separati graul de neghina si va fi ok. Trebuie inca un pic de timp si multa rabdare! :)”

  15. Completare, desigur secretarele nemtoaice sunt, de regula, mai batrine si mai grase…

  16. Partea cu chelnerii e adevarata in Bucuresti. Cum iesi un pic prin tara, cum esti tratat cu sictir.

    Dar, da, ar fi bine ca macar noi sa spunem lucruri pozitive despre noi…

  17. Eu am avut o intamplare cu un motoclist. Era ploaie, a trecut pe langa mine si cand a ajuns in fata mea a inceput sa “danseze” si a cazut cu motocicleta. Cred ca a franat si fiind ud pe jos a derapat. Eu initial m-am oprit mai in spate ca sa nu vina alte masini si sa dea peste el, apoi am avansat si l-am intrebat daca are nevoie de ajutor. El era furios si trantea cu oglinda (care i se rupsese) de asfalt. Mi-a zis ca n-are nimic dar apoi a inceput sa ma injure si sa-mi spuna ca din cauza mea a cazut. Chestia s-a inflamat, el dadea telefoane pe la prieteni si imi zicea ca sa ne intelegem ca altfel cheama Politia. Am chemat politia si ca urmare ca m-a reclamat acum astept sa imi faca aia dosarul. Asta dupa ce pana seara tarziu am fost cu el la spital (ca a chemat si salvarea si cand a aparut a inceput sa schiopateze si sa le spuna alora ca il dor toate alea desi pana atunci nu avea nici pe dracu) si am dat declaratii la Politie.
    Acum spune-mi si mie la ce mi-a folosit politetea, empatia si dorinta de a-mi ajuta un semen?
    Dar ca sa fiu si eu “on topic” sunt din ce in ce mai multi functionari de la ghiseu 😯 care se poarta politicos. Cel putin pe cei de la finantele de sector 3 pe la care am umblat eu in ultima vreme era sa nu-i recunosc. Crezusem ca am gresit institutia.

  18. Si eu spun “multumesc”, tot timpul, pt ca asa mi se pare firesc; pentru ca, desi am fost singura la parinti, parintii mei m-au invatat ca nu mi se cuvine totul si e frumos, elegant, respectuos sa multumesc celor care imi fac un serviciu, fie el cat de mic. Pe parcursul vietii am observat cu stupoare ca suntem putini cei care respectam (pe noi, pe altii sau chiar mediul inconjurator), ca sunt multi cei carora nu le pasa, nu au educatia necesara pt a le pasa sau pur si simplu nu vor. Constientizez ca nu e o atitudine sanatoasa, dar nu pot sa vorbesc frumos despre o natie de oportunisti, mitocani, prost-crescuti, mincinosi, furaciosi…
    Nu, nu e o regula, vad zilnic si oameni cu bun-simt, dar sunt atat de putini… 🙁
    Ne lamentam cand vedem muntii de gunoaie ramasi in urma unui concert si blamam pe cei care au aruncat diverse pe jos. Dar cati dintre noi au avut cu ei o punga in care sa-si stranga resturile, pt a le depozita apoi la un cos de gunoi? E valabil si pt un picnic si pt mersul in parc s.a.m.d.
    Aruncarea mucurilor de tigara pe geamul masinii, spre exemplu, a devenit sport national. Si am amici care emit pretentii de intelectuali, de oameni bine-crescuti, care fac acest lucru. Am devenit deja antipatica atragandu-le atentia, mi se spune ca sunt mult prea scortoasa. Nu, nu sunt! Si refuz sa ma schimb! Am fost si eu fumatoare si cateodata uitam sa golesc scrumiera masinii si mai aveam putin si scrumam in poala, dar niciodata, (absolut niciodata!) nu am aruncat mucul de tigara pe jos. Am avut momente cand am venit cu gunoiul in punga, in portbagajul masinii, muuulti km, doar pt simplul fapt ca nu am gasit pe drum un tomberon unde sa pot arunca gunoiul.
    Ma doare sa vad ca nu-mi pot lasa copiii sa se joace pe spatiul verde pt ca acolo face “ham caca” (asa cum spune fetita mea); iar eu, ca o “scortoasa” ce sunt, umblu cu pungile dupa mine sa adun caca copilului, in caz ca nu mai poate astepta bietul pana ajunge la toaleta si trebuie sa faca in iarba.
    Si nu astept premii, medalii sau laude, imi doresc doar sa vad din ce in ce mai multi romani care procedeaza asa.
    M-am saturat si am obosit sa mai astept sa vad schimbarea in bine. Asta nu inseamna ca nu voi continua sa multumesc tuturor, fara a astepta nimic in schimb sau ca nu-mi voi creste copiii in acelasi spirit in care am fost crescuta si eu. Sunt doar dezamagita de ceea ce vad zilnic in jurul meu si cu parere de rau, pur si simplu nu pot sa vorbesc frumos despre romani. :(((

  19. Tot de pe FB: “pe bune,m-am intrebat de atatea ori de ce dracu ‘ suntem asa……e singurul raspuns pe care il verific zilnic si vad ca e corect. din pacate. cati din noi -cei care avem aceasta posibilitate- nu plecam in vacante animati si de gandul de a nu intalni romani ? .”

  20. Cu o burtica plina , un tol decent si pantofi fara gauri in picioare, cu dintii albi de la spalatul pe dinti frecvent si nu de la ciunga Orbit, cu un PIB vizibil si fara lupa e mult mai usor sa zambim , sa fim politicosi, sa mimam macar o bruma de civilizatie, demna de secolul 21.

    Sa pomenim si cele mai “politicoase” orase ale clasamentului:
    1.NewYork
    2.Zurich
    3.Toronto

  21. Bogdan
    Simona a întrebat de politeţe, eu despre aia am răspuns. despre comportament, în general.

    dacă întrebi pă partea cu şcoala, cunoştinţe, cultură generală, entuziasm, ambiţie… las pe alţii să răspundă, eu deja sunt bolnavă de nervi din aceste pricini şi aş fi prea pătimaşă.

    în altă ordine de idei, despre bacul profesional am o părere bună. doar că :
    1. în stadiul actual se poate elibera o simpă diplomă de absolvire, fără acele probe fantomă care la noi sunt formale sau
    2. să se dea bac diferenţiat (se poate şi mai ramificat decăt atât, vezi franţa) dar după ce se reformează temelia. nu începem cu clasele terminale care deja au trecut prin şcoală ca lebăda prin apă (doar că ceva mai rar) şi nu au dobândit nici cunpştinţe, nici elemente de caracter.

  22. și încă: “Nu cred ca exista roman care sa dispretuiasca mai mult poporul roman, din care el, evident, aproape ca nu mai face parte, atat de bun, frumos, destept, harnic, primitor, rabdator, luptator cu coruptia este el, manca-l-ar mara pe el de roman unic. cum ar veni: noi restul populatiei o dispretuim… ca daca ne-am vedea parte a aceluiasi intreg, ne-am gandi de doua ori inainte de a afirma ce nashpa, jegosi, lenesi, hoti suntem ca natie…”

  23. Eu vreau doar sa demontez un mit: cum ca unii romani ar fi mai politicosi sau mai putin politicosi decat altii. Exemplu concret, mitul romanesc conform caruia ardelenii sunt mai politicosi, mai umani sau mai intelegatori decat restul, gen sudistii. Eu sunt sudist stramutat in Ardeal de ceva timp si am constatat pe propria piele ca nu e adevarat. Nici contrariul, ca ar fi ardelenii mai mitocani, doar ca este aceeasi tara, cu bune si cu rele, oriunde am merge. Poate altii au experiente personale diferite, eu spun dintr-a mea. Sau poate eu, nostalgic fiind dupa plaiurile natale, sunt subiectiv, dar nicaieri nu mi se pare ca sunt mai bine tratat decat in sud. Intr-o zi, am avut nesansa sa ma aflu intr-un taxi in Cluj si sa ne taie calea o masina de Bucuresti. Evident, au urmat injuraturile soferului, cum ca bucurestenii sunt necivilizati, capitala ma-sii etc. Cand i-am zis ca, vrand nevrand, e si capitala lui, era sa ma dea jos din masina. Evident, nu i-am mai zis ca, avand conceptia asta, nu e superior cu nimic decat cel care i-a taiat calea.

  24. Sa va spun un exemplu : in Oradea au aparut de ceva vreme niste containere uriase, pt hartie, plastic, si sticla. Adica tu numai trebuie sa le arunci separat, deci, simplu. Si ma duc zilele trecute, sa arunc niste maculatura adunata la birou, timp de vreo 2 saptamani, tocmai in ideea de a nu o arunca la gunoiul menajer. Si cand sa bag hartia in container, prin gura aia special conceputa, ghici ce? Era plina, gura, de ambalaje de plastic. Desi la 0.5 m era si containerul pt plastic… Oare de ce unii dintre noi actioneaza asa?

  25. @Simona: atat putem ce sa mai :). Sa va dau si un exemplu asa mic si la subiect in legatura cu respectul intre noi nu mai spun de cei care ne viziteaza tara.
    In cladirea de birouri unde sunt, mai exista si alte firme consacrate nu dau nume :).
    Intru in liftul plin liniste se aude musca, a doua zi mai tare, a treia la fel, nimic. Mai ales ca unele persoane se uita la tine cand saluti de parca ei sunt cine stie ce extraterestri si tu esti o furnica.

    Deci ce raspuns vrei sa-ti dau cand eu traiesc asta in fiecare zi ? Si sa stii ca inca ii salut! Ma gandesc ca tarisoara asta are nevoie si de taranul de bucuresti (cel mai periculos) 🙂

  26. http://verzisiuscate.ro/2011/03/traim-in-romania/ – uite, exact despre asta este vorba. Ca se intampla si lucruri bune, trebuie numai sa fii dispus sa le vezi.

    Pe langa lipsa de educatie, de politete, de gentilete, exista si de partea cealalta a baricadei o incrancenare ceva de speriat. M-am mutat recent intr-un cartier nou. Cu bariere, tot, – tipul puscarie :). In interior – lumea e civilizata, exact ce ti-ai dori. Curat, liniste, oameni frumosi, fara caini vagabonzi, fara cersetori. Si stiti ce se intampla? Fix extrema cealalta. Sunt cateva personaje (multe) incrancenate, obsedate, preocupate de tot ceea ce fac ceilalti. Urmarite noaptea de faptul ca REGULAMENTUL nu va fi urmat intocmai. In fiecare zi isi creaza probleme noi – de genul – sa diminuam viteza maxima cu care pot circula bicicletele in cartier. Sa punem notite peste tot, sa arunce lumea gunoiul mai cu grija. Sa amendam femeia de serviciu pentru jumatatea de firimitura de paine care i-a scapat la coltul blocului 5 din galeata. Sa tragem in teapa pe toti cei care au calcat un centimetru cu roata pe o bordura. Sa fotografiem toate imperfectiunile!

    Concluzia lor fiind, invariabila – de ce nu putem fi civilizati? Daca i-ai auzi fara sa vezi realitatea din teren ai conchide ca oamenii sunt niste victime sadea ale fartatilor romanilor care nici macar in cartiere rezidentiale nu stiu sa se poarte frumos. E o drama in care se scalda, o drama falsa, pe care si-o fabrica singuri. Am ajuns la concluzia ca au nevoie de asta, au nevoie sa gaseasca mereu alti vinovati pentru disconfortul lor, pentru incapacitatea de a fi fericiti.

  27. @Anamaria: o să vorbim despre colectarea selectivă chiar în zilele următoare

  28. @Narcis: sunt siderată, jur că nu mi s-a întâmplat niciodată așa ceva. 🙄

  29. Eu consider ca atunci cand te simti mizerabil in plan personal, ajungi sa te exprimi urat cu orice prilej aflat la indemana. Sa te descarci, mai pe romaneste.

    De ce am fi diferiti fata de cei de pe primele locuri din clasament? Nici vorba, o astfel de exprimare mitocaneasca pare ca arata mai degraba neajunsurile si nivelul de frustrare al omuletilor respectivi.

    Nu vreau sa exclud din discutie nici tendinta fireasca a oricaruia de a imita pe cei din anturajul propriu, asadar educatia este o alta unitate de masura pertinenta in toata statistica asta, a ghiorlanismului autentic.

    Ce vroiam sa spun de fapt este ca in anumite medii sociale este absolut necesara o astfel de manifestare grobiana, este un mod de a-ti dovedi apartenenta la acel grup. Astfel, o expresie considerata ca fiind extrem de dura in exteriorul gastii respective, nu reprezinta altceva decat o forma de alint fireasca, unanim acceptata printre membrii ei. Un astfel de cocalar iti va spune fara echivoc, din lumea lui mica, ca doar asa devin ei mai competitivi in bransa lor, oricare ar fi aceea, folosind un comportament dur, pe cand dulcegariile politicoase nu duc decat la pupincurism jegos. Asta e respect castigat pentru el, sa poti spurca pe
    altul fara consecinte.

    Insa de aici si pana la a categorisi un intreg oras ca fiind un veritabil conglomerat de mitocani, mi se pare o cale cam lunga si putin jignitoare.

  30. Multi dintre noi suntem scuzabili.Vecinul,guvernul,prietenii sunt de vina pentru tot.Dar schimbarea trebuie sa inceapa cu noi insine.De asemenea confirm ceea ce ai spus si eu spun ‘ multumesc’ si mi se raspunde politicos,zambesc si primesc de la cealalta persoana un zambet placut.Ma bucur ca usor-usor schimbarea a aparut.In plus la noi se mediatizeaza numai stiri negative.dupa parerea mea tot oamenii sunt vinovati pentru ca se uita si astfel obtin un rating destul de mare.

  31. Buna ziua,
    Dau curs acestei discutii deoarec am avut o experienta groaznica in ultima perioada cu o familie de romani plecati in Belgia din 1991, culmea oameni intelectuali. Acesti oameni care se considera compatrioti pur si simplu si-a batut joc de mine ( m-au pus aaiurea pe drumuri, m-au pus sa renunt la locul de munca din Romania sub pretextul sa vin cat mai repede acolo sa lucrez ca au nevoie de mine, mi-au retinut bagajele si nu vor sa mi le inapoieze – si repet sunt oamenni intelectuali cu facultatii – medic- nu proxeneti) crezand ca romanii intelectuali care sunt in tara sunt dispusi sa devina sclavi doar de dragul de a pleca din tara. Sincer imi este scarba de acesti asa zisi romani care culmea se mai si bat cu pumnul in piept ca ii intereseaza de tara si apar pe la televizor ca ii intereseaza de politica din Romania. Acest caz al meu poate fi intr-adevar unul izolat si ca nu este ok sa generalizez dar in urma acestei experiente chiar nu mai vreau sa aud de angajatori romani in strainatate.
    De asemenea anul trecut am avut o experienta deosebit de placuta cu un roman de 21 de ani care traia si lucra in Tenerife care pentru a-si potoli fericirea ca a intalnit romani ne-a plimbat pe toata insula si am petrecut momente minunate impreuna.
    Nu stiu ce sa zic dar clar foarte multi romani plecati uita de unde au plecat.

  32. Ieri seara am sosit dintr-un lung drum cu masina prin Polonia si tarile baltice (plus o scurta traversare de cateva ore in Helsinki). Da, mi s-a zambit si multumit pentru fiecare chestie pe care am cumparat-o. O chestie pe care am vazut-o si la Cracovia si la Riga si la Tallinn e aceea ca in fata fiecarui restaurant exista un “agent de vanzari” care se ia de tine, te invita sa gusti “cea mai autentica mancare poloneza/letona/estona”. Am vazut in Helsinki o chestie pe care n-am mai intalnit-o nicaieri altundeva: la farmacie se sta ca la medic, in asteptare, pe niste scaune, timp in care farmacistii stau fiecare si discuta cu clientii din fata la niste mese (seamana cumva cu discutia cu ofiterii de credite de la banci). Cred ca faptul ca cineva are atat de mult timp sa discute cu tine despre sanatatea ta si medicamentele de care ai nevoie (inafara medicului) te ajuta sa te simti bine.
    Pe de alta parte, am vazut si dincolo drumuri proaste sau oameni nerabdatori si nepoliticosi. Nu are sens sa ne dispretuim sau sa ne cream complexe aiurea. Sigur ca Estonia si Finlanda mi s-au parut niste tari care ne-au luat-o binisor in fata (Estonia a fost o mare surpriza pentru mine, nu ma asteptam sa-si fi depasit atat de repede trecutul comunist, desi in Tallinn exista un muzeu al vietii in URSS), dar in cele doua tari preturile sunt infioratoare (mai mari decat in Germania sau Franta).
    Deci totul costa, asadar ca sa fie ca in Occident poate ca si costurile ar fi ca acolo (Estonia e exemplul clar pentru mine, au preturi mai mari ca in vest, iar salariile sunt convins ca nu sunt ca acolo – benzina e 1.65 euro, de pilda, iar o cafea sub 2 euro nu gasesti). Unde preturile sunt mai rezonabile (Lituania sau Polonia) si lucrurile arata cam ca la noi. In Varsovia un taximetrist ne-a zis ca desi salariile sunt de circa 400-500 de euro (mai mari decat media de la noi) el personal plateste circa 300 de euro/luna pe utilitati (incluzand telefon,TV,etc.) si era foarte nemultumit, spunand ca a fost afectat de criza (desi aici se stie ca Polonia e singura tara din UE cu crestere economica in aceasta perioada). Asa ca mai toti folosesc la masina GPL (nu exista benzinarie fara 2-3 pompe de GPL, n-am vazut nicaieri atatea).
    Concluzia ar fi ca mai avem multe de facut, dar nici nu suntem niste idioti.

  33. @Andrada: nașpa și trist ce povestești, dar aia cu REGULAMENTUL mi s-a părut genială. am râs. 😆

  34. Am vazut si eu IN ORIGINAL cu ce se mai ocupa cercetatorii engleji, americani si germani.
    Ce sa zic, ale dracu` subiecte de discutie si criterii de evaluare.

    Mai intai una generala: romanii au simtul autocritic mai dezvoltat. Mai bine sa ne criticam singuri, sa luam masuri, tovarasi. Sa nu asteptam sa vina altii si sa ne arate cu deshtiu. Cu degetul, pardon.

    1. Aia cu vanzatorii: cunosc nenumarati vinzatori care imi dau rest si 5 bani, insistind sa ii iau, imi multumesc de jde` mii de ori, dar ma “fac“ la cintar sau calitate marfii versus pret. Nu, multumesc de asemenea “politete“.
    2. Daca cetatenii tin usa dupa alta persoana: desigur, asta e tare. Va amintiti de badigardu` de la farmacie? Simona, tu stii subiectu`? A tinut omul usa si s-a ales cu scandal. Sa tot faci gesturi din astea!
    3. Daca se apleaca. Da, unii se apleaca des. Altii numai la comanda. Altii din interes. Uite, mergeti in anumite zone. Ti-a cazut portofelul? Mooooama, imediat se apleaca unii si te scutesc de grija de a-l mai purta. Deci NU, nu e corect ce zic aia. La aplecat stam chiar foarte bine, la toate capitolele. Sau capitolurile, ca am niscaiva probleme cu gramatica.
    (si cu discriticele, dupa cum se vede acum) (sa ma iertati, dar va descurcati) :mrgreen:

  35. Deci exista un Regulament de coproprietate, care de altfel este perfect justificat (sunt niste chestii acolo de bun simt, de genul sa nu te apuci sa-ti vopsesti pe dinafara apartamentul, sa nu instalezi tot felul de chestii, sa respecti locurile de parcare si altele…) – pe care il semnezi la mutare. Insa in alta ordine de idei, este vorba de convietuire, de oameni, de flexibilitate si mai ales de BUN SIMT. Ori oamenii astia sunt atat de traumatizati de ei insisi ca traiesc intr-o obsesie continua ca cineva o sa strice zen-ul. Nu se pot relaxa, nu se pot bucura de viata, efectiv. In fiecare zi deschid ochii si pleaca la vanatoarea de nereguli, la identificarea nemernicului care face ceva rau. Sunt oribili :).

  36. @ Andrada: auzi, celibatarii au voie cu persoane straine, sau aveti numa` casatoriti pe acolo???

    😯

  37. O observaţie de ordin tehnic : şi în articolul “de bază” şi în postare s-a strecurat o eroare. De exemplu, pe locul 4 se află ex aequo, 3 capitale, pe locul 11 sunt 4, pe locul 15 – 5 oraşe, ş.a.m.d. Deci mai uşor cu locul 35. Depăşim suta. 😆

  38. @Andrada: ăsta e subiect de film sau de carte. cum ar arăta o lume a oamenilor obsedați de civilizație

  39. @Andrada: îmi dai voie să public comentariul tău și ca postare separată?

  40. hehe… sa zic ceva de rasu’-plansu’. Dupa ce s-au intors copiii de la tara, unde toata lumea saluta pe toata lumea, cand ieseam cu ei afara, salutau si ei toti trecatorii. Daca au fost 5 persoane care sa le raspunda, a fost bine. In rest, multi nici macar nu zambeau, in timp ce noi radeam cu gura pana la urechi. Au fost persoane de toate varstele. Nu i-am descurajat, dar au renuntat singurei dupa vreo saptamana. Nu stiu ce le-as fi zis daca ma intrebau de ce nu le raspunde nimeni 🙂 Bine ca’s mici!
    Acum, eu vad in jurul meu si oameni super ok, si altii care niciodata nu ma saluta, desi ne cunoastem. Imi place la nebunie cand isi intorc capul in cealalta parte :)))
    Si, da, suntem un neam de plangaciosi. Da bine sa te plangi pe la colturi de strada, in autobuz, in metrou. Nu stiu, cred ca ne place sa fim compatimiti. Sau o fi din cauza ca am mostenit “totul de-a gata” – sa ne dea statul servici, casa, etc??

  41. Cand ai platit peste mia de eurachi pe metrul patrat de “civilizatie”, cred si eu ca paranoia si fandaxia stau cu tine la masa.
    Probabil ca se platesc mai usor 500 de euro pe luna rata la banca stiind ca acasa gargaritele cu 8 puncte negre merg pe dreapta peluzei, iar cele cu 9 puncte, pe stanga.

  42. Frumoase şi ineficiente exemplele de politeţe şi civilizaţie expuse. Dar, dacă sunt adunate, nu depăşesc numărul de votanţi ai lui Nicuşor Dan la primărie. Hai să fim serioşi. Trăim încă în ţara în care, dacă saluţi şi eşti amabil şi politicos cu cele 6 colege de birou, una va zice că ai bun simţ şi eşti bine-crescut iar cinci vor crede că vrei să le f_ţi.

  43. @Bogdan: a, da, corect, da’ n-ai cum să zici, totuși, că asta ne împinge mai în spate.

  44. @tot Bogdan: commentul anterior era legat de clasament. La “Trăim încă în ţara în care, dacă saluţi şi eşti amabil şi politicos cu cele 6 colege de birou, una va zice că ai bun simţ şi eşti bine-crescut iar cinci vor crede că vrei să le f_ţi” am râs, dar totuși… jur că nu înțeleg unde îi întâlniți pe oamenii ăștia. 🙄

  45. Mesaj public si oficial catre Simona Tache:

    Sa nu scrii un articol cu titlul “cum ar arăta o lume a oamenilor obsedați de civilizație“.

    Genul acela de oameni NU sunt obsedati de civilizatie.
    Am avut ocazia sa patrund intr-o asemenea insula. Da, este in Bucuresti.
    Esti luat in primire inca de la bariera: cine esti si ce mama dracului cauti pe acolo. La cine mergi. Ce ai in portbagaj. Nu cumva sa ai vreo atomica, Doamne fereste.
    Te strecori incet si parchezi masina la “musafiri“. Daca mai e loc, eventual.
    (mi-am bagat picioarele, ca era de firma, iar firma era scrisa pe tabla masinii)
    Te orientezi spre intrare urmarit de `jde camere de supraveghere.
    Intri, te legitimezi, zici mersi ca nu te-au dezbracat. Control de purici inca nu s-a bagat, dar nu e timpul trecut.
    Iesi de acolo cu o mare scarba.

    Repet, nu e vorba de oameni obsedati de civilizatie. Ci de oameni speriati, cuprinsi de teama de a nu pierde ce au castigat ceva si cumva.

    Din pacate… cam acesta este viitorul.
    De obicei ma tin de goange, dar postarea Andradei mi-a adus aminte de aceste episoade si m-au facut sa-mi inghete zambetul. Azi ma retrag.

  46. Cred ca atitudinea fiecaruia dintre noi conteaza cel mai mult.
    Eu lucrez in customer service, si de multe ori cand ma duc la un interviu sunt intrebata care a fost cea mai neplacuta situatie cu un client.Sincera sa fiu,ma gandesc si acum,care a fost cea mai neplacuta situatie…Nu-mi amintesc sa am situatii neplacute.Am avut clienti nemultumiti sau cu stare mai putin buna,dar le-am ascultat nemultumirea si impreuna am gasit o solutie,iar cand au plecat mi-au MULTUMIT.Totusi,lucrez in customer service de 6 ani.Nu cred ca eu sunt cea mai norocoasa persoana ce a avut numai clienti pozitivi.Asa ca am stat si m-am gandit de ce nu am situatii neplacute si am ajuns la concluzia ca ATITUDINEA FACE DIFERENTA.Imi intampin clientii printr-un ZAMBET,un SALUT si nu stau jos cand imi intra cineva in magazin.Cred ca asta inseamna minimul de respect.Daca acasa ai musafiri,doar nu stai jos si le spui sa intre si eventual,sa se serveasca singuri,cu ce gasesc…sa caute prin dulap sau frigider :)) (cred ca nimeni nu vrea asa o gazda).
    In viata primesti ceea ce oferi.Esti tratat de ceilalti asa cum ii tratezi si TU.
    Daca vom oferi RESPECT ,sunt sigura ca vom evolua intr-o directie buna. 🙂

  47. Nu stiu ce să zic…dacă chiar suntem sau nu mai nepoliticosi decât alții! E normal ca la un nivel de trai mai ridicat (gen New York, etc) să existe un grad de relaxare mai mare al oamenilor,care să ducă ducă la un comportament asa, mai civilizat, mai cu cap. totusi, asa, din cât am călătorit eu, nu am simțit că românii sunt în mod particular mai nepoliticosi decât alții. Adică, clar, cei mai nepoliticosi/nesimțiți/tupeisti chelneri, hotelieri si lucrători în turism eu persona i-am întâlnit în Veneția sau în Roma. Cât am călătorit în SUA, am remarcat si eu un stil de-a fi foarte zâmbitor si oarecum politicos al oamenilor, dar na, ce să zic, cred că prefer vânzătoarele noastre înțepate care nu-ți zic absolut nimic, celor din SUA care se plasau la 10 cm în spatele tău si permanent îți ofereau ceva, te întrebau ceva, te sfătuiau ceva… 😀 Pe cuvânt, asa m-au stresat vânzătoarele din SUA că n-am apucat să-mi cumpăr mare lucru, nu îmi făcea nicio plăcere să ies la cumpărături, parcă mă hărțuiau…si chelnerii la fel, îți suflă efectiv în ceafă, nu e deloc pe stilul meu 😀
    Cât despre nevoia românilor de a se acoperi singuri cu noroi – de multe ori am încercat să mi-o explic, dar nu am reusit. Frate, suntem si noi ca si alții de pe lumea asta, nici mai buni, nici mai rău, mai ales atunci când luăm în calcul toți factorii (PIB/cap locuitor, etc.) 😀

  48. încă o explicație de pe Facebook: “Cred ca la baza lamentarii noastre e lipsa de identitate cu care ne confruntam, pe toate planurile. De aici si o doza maaaaare de frustrare pe care o afisam in fel si chip, iar impolitetea e un mod. Tocmai ma gandeam cum intalnesc, zilnic,
    oameni care imi intorc sentimentele pe toate fetele. Unde strica unul, drege altul; iar cand m-a binedispus unul, vine altul si se asigura ca nu mai vad atat de roz. Eu zic ca nu e loc de plictis in societatea noastra. Dar Doamne fereste sa-mi pierd simtul umorului si sa dau in lamentatii”…

  49. De ce ne place atat de mult sa vorbim urat despre noi, ca popor? Nu stiu daca ne place. Dar, in psihologie, se spune ca o problema identificata, si recunoscuta, e pe jumatate rezolvata. Da, nu vorbim urat despre ceva ireal, ci e o problema existenta.
    In plus, ca popor, consider ca e un specific national : resemnare, scepticism, uneori haz de necaz, si toate astea inainte de a incerca sa gasim o solutie. Nu avem in sange lideri, ne-a impus istoria/educatia/ ca nu suntem in stare sa fim lideri/sa facem ceva/sa fim in stare sa facem ceva. De ce suntem asa, ca popor? din cauza celor 2000 ani de istorie. Si nu numai.

    problema de comportament urat o am si eu. Mi-e bine inradacinata. Din copilarie, din perioada comunismului, nu stiu. Problema o are si amma, tot din copilaria ei, din perioada comunismului, nu stiu.
    E usor de zis sa gandim. Pt ca in tensiunea vietii bucurestene, deseori ne enervam si ajungem sa spunem fara sa mai gandim. Fara ratiune. Ajungem sa repetam comportamentul din prejur, sa vedem ura, nervi descarcati pe ceilalti, nu stiu cum sa ii zic dar…

    Cauze: lipsa educatiei, stres, tensiune, neincredere, coruptie. Toate astea ne fac sa reactionam la fel. Aceeasi imagine e promovata in presa. De jurnalisti. Stiu ca si tu esti jurnalist, dar uita-te la ziarele + televiziunile cu rating/vanzare. Sau la oamenii politici. Cand asta e valoarea inconjuratoare… asta e raspunsul, gandit sau nu.

    Solutii: sa nu o mai acceptam nici la noi, nici la ceilalti. Si se face prin educatie. Educatie de la gradinita, din scoli, familii. DIn noi. E usor sa stam, sa ne plangem, lamentam, dar sa pun mana sa cobor cu matura in jurul blocului sa curat ce ma deranjeaza …

    O alta dilema a mea e: de ce se supara romanii din Bucuresti cand le zic altii de defecte? ( ca de ex. romanii plecati, sau uite clasamentul asta). Problema exista cu si fara clasament.

  50. @arakelian: unde vezi tu că se supără? dimpotrivă, toată lumea dă dreptate studiului și se autoînjură…

  51. ia sa incerc sa explic lipsa de stima la romani.

    Context istoric, educational, cultural, familial. Cu argumente la metode educationale, de genul: “eu te-am facut, fa cum zic eu si nu comenta” anuleaza posibilitatea copilului de a gandi, de a lua decizii constructive singur, si stima fata de decizia proprie. Tensiunea comunista in care daca facea cineva o miscare/rochie/coafura/vorba noua – era diferit, si aratat cu degetul. Chiar daca facea ceva bun – numai partidul decidea. Tensiunea istorica a sutelor de ani in care romanii au fost in centrul triunghiului istoric: istambul, Viena, Stalingrad(moscova), si anulat dreptul de decizie la nivel inalt. Coruptia coruptia coruptia la toate nivelurile, si faptul ca 100% din romani sunt convinsi ca lucrurile le vor obtine doar daca dau ceva/fortzeaza cumva lucrurile ( si asta nu e de 50 ani,asta era recunoscuta si de la domniile fanariote). Frica de a investi si construi ceva, anxietate care o avem in noi, ca natie, de peste o mie de ani ( de la huni, tatari, goti, vizigoti, turci, etc).
    Banui ca tot de pe aici se trage si rasismul ( cu toata convingerea, o spun ca romanii sunt din cei mai rasisti europeni).

    Leading-ul, nici nu stiu cum sa ii zic in romana, e anulat din fasha. Copiii sunt educati de bunici cu: nu pune mana, nu fa aia, nu atinge lingura, nu atinge mancarea, nu atinge piatra de pe jos, nu te juca cu alti copii-stai cu jucariile tale, nu fa tema cum vrei tu ci cum spune profa, nu te tatua ca vei fi singurul in clasa, stai cu mama acasa baietelu’ si la 30 ani ca spala+gateste mama, tunde-ti toti rockerii parul acum ca daca nu va tunde directorul etc etc etc etc. Lista poate continua. Nu stiu cum sa imi rezolv asta in mine.

    O solutie care o vad: sa mai lasam statul la cioace si barfe, si de pus mana de facut. Adica, in loc de 10000 de post-uri pe blogosfera: “m-am saturat de caini pe strada! mi-a facut mi-a zis mi-a lasat mi-a kkt caiinele” ar fi mult mai constructiv 100000 de post-uri pe blogosfera “am omorat/adoptat/castrat un caiine de pe strada asa ca e 1 rahat/latrat/pishat/pupat in bot in minus” .

    Cumva o politica de a inlocuirii DE CE-ului cu un UITE CE.

  52. Simona, diferenta ec a tu ai scris articolul. O constatare asemanatoare o facui in fata unui grup de romance, pe un forum, si am fost apostrofata ca m-am nesimtit de cand ai plecat din tara, si nu am dreptul sa vb urat despre bucuresteni.

  53. hai ca m-am uitat peste articolul original:
    http://www.readersdigest.ca/health/relationships/how-polite-are-we

    Ce mi-a atras atentia: The younger, the more courteous
    Deci viitorul promite.

  54. Despre atitudinea noastra, a romanilor, fata de politete, ”explicatia” e la indemana tuturor: ne-au stricat comunistii, frate!. Numai rusii e de vina ca suntem mitocani si flegmam pe strada si ne uitam la un ”multumesc” sau ”buna ziua” ca la un cub Rubick nerezolvat, manca-ti-as. Pai astea se invata in familie in cei 7 ani de-acasa si la scoala, pana in clasa a 4-a . Cine sa-i invete pe copii lucrurile astea? S-au facut cred ca 30 de ”reforme” ale invatamantului in 22 de ani si am ajuns asa departe ca decat FB nea mai ramas ca scula de comunicare care sa nu mai zicem de Gugle, gen, care nea ramas ultima solutie cand mai vrem si noi sa invatam cate ceva, coa`! Parintii? Hai sa fim seriosi… Niste fiinte dezumanizate care alearga zi-lumina dupa bani intr-o tara in care aproape nimic nu functioneaza dupa legile firii, in care angajatorul, in 99% din cazuri, te priveste ca pe un sclav, in care statul te trateaza ca pe un gunoi, incepand cu cel mai insignifiant functionar purtator de stampila si pana la presedinte, in care Biserica face averi fabuloase furand pe fata in vazul intregii natiuni, fara ca cineva sa ia vreo masura si fara sa auzim macar o data despre implicarea acesteia in vreo cauza umanitara…. Cand sa faca acei parinti educatie copiilor? Pentru foarte multi solutia se impune aproape de la sine: lasa-ma sa te las. Se scufunda in alcool, in depresie, in violenta la toate nivelurile iar marile realizari ale majoritatii romanilor sunt plasma, maneaua, masina inmatriculata in Bulgaria, un gratar pe luna si ”plinul” de benzina de 50 de lei.
    Mai avem mult de tras pana vom ajunge la stadiul de ”tara ca afara”. Pacat ca noi nu o sa vedem acea tara…

  55. As avea mai multe observatii de facut,asa ca le iau sistematic:

    1. Mi-a placut tare mult ce a scris Anamaria despre copiii ei care s-au intors de la tara cu acest obicei foarte bun de a saluta pe toata lumea. Concluzia este ca taranii adevarati au avut dintotdeauna maniere si mai ales bun simt, deci nu sunt de blamat ei care sunt adevaratii romani, ci alte categorii.

    2. In blocul unde locuiesc in Bucuresti, a revenit sa locuiasca o doamna la vreo 60 de ani, care a trait 20 de ani la New York si care nu a invatat sa dea ”buna ziua” si se comporta la fel de tamp ca alte persoane mentionate in postarile anterioare cand ii dau ”buna ziua”.

    3. Lasati copiii sa se uite la Baby Tv! 🙂 Acolo invata de la 1 anisor ca trebuie sa spuna ”te rog ” si ”multumesc”. Poate se schimba ceva la generatiile care vin dupa noi.

    4. Cultura unei tari este foarte importanta si trebuie tinut cont acest lucru. Sora mea a avut o profesoara de italiana in anilor de facultate in Franta care se obisnuise sa dea ”buna ziua” tuturor, inclusiv soferilor de autobuz, pentru ca pur si simplu asa se face.Insa, intorcandu-se in Italia si repetand gestul, a primit din partea soferului de autobuz o privire galesa.Domnul respectiv a inteles gestul dumneai ca pe un mod de a-i face ochi dulci.

    5. Mie-mi place la nebunie sa spun “Buna ziua” vecinilor in lift si cand intru in magazine, uneori ostentativ. Am avut succes cu anumiti vecini in varsta care nu raspundeau la salut sa o faca si chiar sa conversam.

    6.Am observat cum se schimba lumea, inclusiv vanzatoarele din mall-uri sau functionarele de la finante sau de la posta, in momentul in care esti printre singurii care saluta, care vorbesc frumos si care spun”va rog”. Marea majoritate le trateaza ca pe niste servitoare si nu este deloc normal.

  56. vecine dongabone, haha, uite ca ne intalnim si aici 🙂

  57. Nu cred ca ne place sa vorbim urat de noi ca popor (sau cel putin pot sa vorbesc despre mine si cei apropiati mie)… dar multi dintre noi suntem satui de mitocanismele cu care te lovesti peste tot in Romania dar iiiiin special in strainatate (in mare contrast cu ceea ce e, de cele mai multe ori, civilizatie). Ca sa povestesc ceva recent in sensul asta, pe o autostrada din Austria exista un local, “Oldtimer”, foarte cochetel, atmosfera frumoasa. Dar in ziua in care am nimerit eu acolo… se dadea cafea gratis la alimentare, => plin de tigani romani sau doar romani galagiosi, mitocani, scarbosi si extrem de greu de digerat, to say the least – spre frustrarea chelneritelor si celorlalti clienti. Intamplarile de genul asta (mai ales daca multa vreme esti plecat din tara), te fac sa nu-ti doresti sa intalnesti romani prea des, din pacate.

    Si as mai avea 2 povesti, cu tenta mai pozitiva (ca sa fiu fully on-topic)
    1) in fata blocului meu s-au tot deschis chioscuri cu fel si fel de scopuri, in mare parte au fost alimentare, dar au esuat lamentabil pentru ca in zona sunt prea multe alimentare si merg destul de bine, si-au fidelizat clientii. Cand a aparut o NOUA alimentara am zis OK… bad move, again, nici astia n-or sa reziste. Le-am trecut pragul de cateva ori, cand stateam in Timisoara, si m-au surprins placut de fiecare data ca zambeau frumos, iti urau de toate, te ajutau si aveau rabdare. Asta mai ales in cazul maica-mii e vital, daca nu vorbesti frumos cu ea, nu-ti mai intra veci pururi in magazin. Apoi m-au mai surprins ca au facut magazinul non-stop, niciodata (desi exista tendinta asta la mai toate magazinele vecine) nu am vazut gasti adunate in fata, barfind si razand, “puscand” seminte si judecand pe care intra in magazin. Am observat cum au inceput sa se extinda (destul de rapid, cam intr-un an) si astazi sunt la fel de politicosi, cu de vreo 4 ori mai multa marfa ca la inceput si strada plina de masini care parcheaza sa cumpere de la ei (desi, let’s face it, la magazinele astea zonale cam toate is mult mai scumpe decat in supermarketuri). Ii admir pentru strategia pe care au avut-o (desi nu stiu daca a fost chiar strategie), pentru ca prin onestitate, rabdare si politete au reusit sa faca ceva la care nu cred ca se astepta nimeni.

  58. Dap, poti sa-l publici :). Sa stii ca este un micro-cosmos al oamenilor obsedati de civilizatie.

  59. @Marian S – nu stiu ce sa spun… daca ai un dosar al persoanei straine cu care vrei sa vii, poate… Altfel – de unde stim noi cum are de gand sa se comporte respectiva? Daca nu e manierata? Daca scuipa coji de seminte? Trebuie sa avem de unde sa o luam in caz ca trebuie sa raspunda pentru faptele ei….

  60. Politete politica in republica Moldovia.
    Eram cu un prieten intr-un minimarket in Chisinau si vorbeam lejer in romaneste, destul de clar si tare, ca nu aveam de ce sa ne ferim. Ajung la casa si casiera scaneaza produsele, apoi zice:
    – Cartocika IESTI?
    – Nu, nu am, zic eu, intelegand ca e vorba de card de reducere.
    – Sto soroc tri, zice ea. (adica 143 (lei), stiu ceva rusa, pot citi, dar nu suficient sa port o conversatie).
    – Spasiba, dar suna mai frumos multumesc, zic eu zambind.
    Vanzatoarea n-a mai zis nimic. Nu stiu daca era rusofona sau doar o moldoveanca proasta bata, spalata pe creier de rusofoni. Unii prefera sa vorbeasca rusa, ca sa fie politically corect in tara nu se stie a cui, ca a moldovenilor nu mai e.

    In rest e ok, haiducie totala in trafic, fiecare merge pe unde vrea, taie cate benzi vrea, in general prioritatea SE OBTINE in forta, nu se acorda, cea mai folosita fiind cea “de shmecher”, nimeni nu da prioritate la schimbarea de banda, intr-un sens giratoriu poti sa mergi ca Mister Bean trei-patru ture, daca ai apucat pe banda gresita, ca nimeni nu te lasa sa schimbi banda. Toti intra in intersectie cu viteza cel putin 30km/h si franeaza doar daca e cazul neaparat, chiar daca au stop sau cedeaza trecerea, incat venind dintr-o tara cu trafic cat de cat civilizat esti pus in situatia sa opresti speriat pentru a evita impactul, desi ai prioritate. E cam scarry sa vezi cum cei cu cedeaza trecerea sau stop doar incetinesc, iar ceilalti cu prioritate trec cu viteza la mustata. Am dat prioritate unui microbuz ce pleca din statie si traficul oricum era cam blocat la stop. Nu a inteles ca-i dau prioritate, a trebuit sa-i dau flash si sa-i arat cu mana. Dupa 10m ajung langa el si soferul discuta cu cel de langa e: ai vazut ba ce prost e ala de Bucuresti, m-a lasat sa trec, asta nu stie cum e la noi, blea. (Blea asta e un fel de “baga-mi-as” din rusa).

  61. mai sus, la povestea cu localul “Oldtimer”, era vorba de alimentare cu motorina, e si o statie de-asta impreuna cu localul.

    Povestea 2)
    Exista dintotdeauna istoria cu scarbele de la posta, care te lasa sa astepti mult si te servesc cu sila, ti le arunca si nici nu se uita la tine, si sa te salute? fii serios. Ei, una din persoanele cu preconceptiile (nu nefondate, acu’ sa fim sinceri) e un apropiat al meu, care uraste sa mearga la posta si le sictireste mereu pe individe.
    Eu am decis (dupa indemnul lui Ghandi cred :)) ) sa empatizez cu ele, sa ma gandesc ca sigur au de-a face cu o gramada de melteni in fiecare zi, crize de nervi fondate sau nu, si ca is de cele mai multe ori satule de job si viata. Si de fiecare data cand merg la posta, salut cat mai calm si frumos, am rabdare pana imi cauta pachetul si fac ele ce stiu mai bine (si mai incet…), si la final zambesc si le urez o zi/o seara placuta. Tot timpul mi-am primit inapoi urarile si au vorbit frumos cu mine.

    Cred ca se merita sa ne tinem de treaba cu schimbarea aia din lume care incepe cu tine, in masura in care ne tin nervii.

    Dar, din pacate, Simona, asa cum imi zicea mai devreme cineva care ti-a citit articolul si comentariile, tu esti profesorul care le vorbeste cu dojana in glas elevilor despre cei absenti 🙂 problema nu suntem noi, problema sunt cei care n-au niciun dram de treaba cu civilizatia si nici nu vor sa auda de ea.

  62. Si acum ca sa raspund si eu la ce spunea Marian… sa stii ca este mult mai bine in microcosmosul asta decat in binecunoscutul bloc comunist unde vecinul de sus stie cand stranuti si cand tragi apa, unde se joaca barbut in casa scarii, unde nu stii cand apare Negrutu din tufis si te inhata de gamba, unde dai ture de bloc cate jumatate de ora seara, pe putin, in cautarea unui loc de parcare de unde sa nu ti se ridice masina. Adica astia parca sunt MULT mai usor de tolerat decat ceilalti.

    Toata ideea este sa fii echilibrat, sa iti mentii simtul umorului si mai ales masura ridicolului.

    La baza, exista niste motive pentru care exista paza (come on, vrem paza, sa fim seriosi, cine naiba nu vrea), pentru care exista parcare pentru vizitatori (nu stiu cum e acolo unde ai fost tu, dar securistii mei au locuri suficiente de parcare pentru toata lumea care vine in vizita, mie chiar mi se pare ok ca nu tre sa ma cert cu nu stiu ce nea vasile care are locul ala din 73 in fata blocului, nu conteaza ca nu mai are nici macar masina, si ca am unde sa-mi parchez prietenii cand vin in vizita). Chiar mi s-ar parea o problema sa NU existe o asemenea parcare – pe genul – ok, si asta inseamna ca aia care vin in vizita n-au voie sa parcheze nicaieri, locurile de parcare avand proprietari? Problema este psihicul labil al celor care nu isi permit sa se bucure de viata.

    Si care trebuie combatuti.

  63. Buna ziua. Multumesc frumos de articol!

  64. ne uitam la sefii politici ai romaniei si ne apuca dragostea. in consecinta actionam…

    cat despre curtoazie: paris, place cambronne la metrou – casa de bilete, momentul T:
    – bonjour monsieur, parlez vous anglais?
    – oui!

    si-am dat-o pe engleza, am cumparat bilete si m-am indepartat 1 metru sa-mi pun restul in portofel…

    momentul T+1secunda, un alt turist din coada catre acelasi vanzator parizian:

    -could you give me two tickets to X?
    – je ne se pas l’anglais…

    … atunci, da, poti sa spui multumesc inaintea celuilalt; totul e sa ajungi acolo :)))))

  65. Pentru că suntem distruşi ca popor . Probabil iremediabil.
    Ioan Gyuri Pascu în “Africa”:
    “….Ah câtă ură iese pe gură, Asta e nene ură si lene”.

  66. Mama mi-a luat acu’ muuuulti ani, la indemnul lui vara-mea care deja servise si aplicase printzipurile din carte, “manualul” lui Dale Carnegie, “Arta de a reusi in viata”. Mi s-a parut o alta cretinarie pe acelasi nivel cu gindirea “pozitiva” de peste ocean (whatever…), da’ am zis sa o citesc. Intii am ris de m-am cocosat, tot ce scria acolo poate mergea pentru societatea americana (corectie: inca merge!), in nici un caz cea romaneasca. Si am incercat sa fac ce zice acolo. Rezultatele au fost incredibile: acritura de serviciu de la posta, orice secretarica si al sau coc au devenit brusc amabile (eu laudindu-le coafura, unghiile, copiii nenascuti, aia, ailalta) si m-au servit repede si bine. Nu ma doare gura sa le fac un compliment sau sa multumesc fara sa astept neaparat sa mi se raspunda.
    In rest, nu mentionez parerea mea despre noi ca popor in general, dat fiind faptul ca in strainatate am avut numai experiente neplacute cu conationalii, cu extrem de mici exceptii (si aia erau macedoneni, asa oameni de nadejde n-am mai pomenit, vivat! :). Altii, in schimb, nu. Deci treaba asta e extrem de variabila si a generaliza chiar mi se pare aiurea…

  67. @ Andrada, măi da’ ne leşi… ? Marian S ţi-a explicat suficient de clar că NU de civilizaţie sunt obsedaţi locuitorii micro-cosmosurilor complexelor rezidenţiale ci de un acut şi crescut simţ al proprietăţii. Că altfel, te invit într-o dimineaţă după barierele unui astfel de complex să vezi câţi dintre rezidenţi îşi varsă scrumierele maşinii la prima intersecţie de la ieşirea din raiul politeţii şi bunului simţ. Despre modul în care se comportă în real life, de multe ori cu o superioritate fără nici cea mai mică acoperire în realitate, cu vulgul şi plebea blocurilor comuniste, nu cred că mai e cazul să fac vorbire. Aştept şi eu cu interes articolul. :mrgreen:

  68. Mi se pare absolut normal sa multumesti cand cumperi ceva. Tu ai avut nevoie de un serviciu/obiect deci pentru ca l-ai obtinut este normal sa multumesti. Eu asa fac.
    De ce ne place sa vb urat despre noi ca popor? 🙁 cred ca in primul rand pentru ca asa am fost educati. Am remarcat o tendinta de a arata cu degetul si de a te agata de ce e rau. Probabil vine din nesiguranta personala si dorinta de a te asigura ca sunt altii si mai rau ca tine. Oricum tendinta asta este alimentata de tv si publicatii, de discutiile de pe scara blocului si este contrabalansata de foarte putine surse. Asa ca va fi nevoie de ceva vreme pana cand se va schimba povestea.

    uite si un alt fel de roman, care promoveaza politetea si respectul.

    http://gazetadambovitei.ro/box/4518-sempai-viorel-staicu-formeaz-lupttori-de-elit-pentru-ring-i-pentru-viaa-de-zi-cu-zi-foto

    http://gazetadambovitei.ro/box/4620-in-familia-ager-club-targovite-copiii-i-tinerii-gsesc-un-nou-drum-in-via-foto

  69. De ce ne place atât de mult să vorbim urât despre noi, ca popor?
    ******************
    hai sa nu e mai dam dupa plop, vorbim urit depre noi pt. ca meritam, sa fim sinceri, nu am realizat niciodata nimic relevant, nu am cistigat nici un razboi, nu am cotropit nici un alt popor, nu am invins niciodata, nu am inventat niciodata nimic important, nu am cistigat nici un campionat mondial, exceptie Nadia, suntem ceea ce suntem, nu avem cu ceva deosebit cu care sa ne mindrim, nici macar de crime improtante sau chiar holocaust, nu am fost in stare, chiar daca am zice buna-ziua, la revedere, nu se schimba nimic.

    deci trebe in sfirsit sa ne multumim cu noi, asa cum suntem, hai sa nu mai fim fatarnici, de ce trebe sa-i multumesti chelnerului, dai ciubuc si-i multumesti, si el de ce trebe sa-ti multumeasca tie, sau taximetristului, sau muierii de la ghiseu, sau credeti ca cineva care va ureaza “o zi buna” il doare undeva de cit de buna va fi ziua ta? Si daca cineva iti spune “vai ce bine arati” cum imi spune mie Sabrina, frizerita, credeti ca e adevarat? Cred ca totusi Sabrina nu minte!

  70. am citit atatia romani politicosi pana acu’ ca am si uitat ce voiam sa spun.
    oricum, nu inteleg de ce ai ajuta pe cineva sa-si ridice ceva de pe jos. daca a aruncat ceva, stie el ce stie, probabil il paste o perchezitie.

  71. tot de pe FB: ”
    Lipsa de identitate, pentru ca meritam, pentru ca suntem obiectivi – sa observam insa ca sunt mai multi romani subiectivi care se compara cu alte natii si spun, de exemplu, “uite baaa, tot noi romanii stim sa ne distram…” (in timp ce fac
    mici in parcul IOR si muzica se aude tare in masina parcata ilegal) sau “am un var la la un master in America, e mai tare decat toti americanii” (comparand de fapt un roman de top din cei 20-30 remarcabili cat de cat – sa zicem – cu zeci de mii de americani care studiaza in colegii in America, si rar un roman din whatever top 20 este mai bun (la orice) decat unul din adevaratii top 20 americani din acelasi domeniu, fie ca e vorba de programare, matematica, fizica etc. sau business, tranzactii pe burse, sociologie – deci parerea buna despre romani este si ea foarte prezenta (doar ca in mult mai multe cazuri mai falsa decat parerea proasta).”

  72. Mi se pare foarte adevarat si realist ultimul comentariu pus de Simona, luat de pe FB.

  73. Observ un tipar la “pozitivişti”. Se pleacă de la “Vai, dar eu spun “Mulţumesc” şi gâzelor, primăvara şi frunzelor ruginii în octombrie…” şi se continuă cu “Totul pleacă de la noi… dacă noi vom fi civilizaţi şi politicoşi… (citez) lumea va fi un loc mai bun…” ca şi cum semnatarii simt nevoia să educe şi disciplineze pe ceilalţi cititori şi/sau comentatori ai blogului Simonei, altfel o adunătură de mitocani ciufuţi care-şi învaţă copiii să împingă babele pe scări.
    Şi mai observ un lucru : “negativiştii”, acuzatorii, au, în general, mai mult umor. :mrgreen:

  74. Eu sunt foarte politicoasa. Zic mersi la vanzatoare si nu astept mersi inapoi neaparat, ma multumeste si cu un cu placere. Apoi ii urez o zi/seara buna, cand ies. Si de obicei mi se ureaza sa am si eu la fel, cu ochii mari si surprinsi. Cateodata nu mi se zice nimic. Nici mersi, nici cu placere, nimic, nimic. Cand urc in autobuz, daca urc pe prima usa, salut soferul. Nu mi s-a raspuns niciodata, dar de fiecare data, se uita multi ochi la mine, printre care si ai soferului. Acum sunt la mare, in Grecia si cand ma duc la plaja trec printr-o gradina de maslini. Ieri am admirat in gradina aceasta o portiune cu cateva rasaduri de ierburi aromatice. M-am oprit cateva minute, am adulmecat mireasmele si am facut o poza. Azi m-am gandit s-o iau iar pe langa ierburile aromatice. Si vad din zare cum o doamna jumulea rasadurile, in timp ce sotul statea de paza. Primul meu gand a fost ca sunt romani. Al doilea gand a fost ca sunt o scarba nenorocita, care isi ponegreste neamul gratuit, ca nu am de unde sa stiu ce sunt cei doi si ca nu este ok sa presupun ca toti meltenii intalniti in calea mea in strainatate, sunt romani. Si gandindu-ma asa, am ajuns in dreptul lor. Ea terminase de jumulit si i-a zis: Gata. Hai sa mergem ca mi-ajung astea. Mi-ar fi placut sa le pot bate obrazul Dar sunt prea politicoasa. Asa ca pana la urma m-am bucurat ca am apucat ieri sa fac o poza si adulmec miresmele ierburilor aromatice. Ca azi nu am mai avut ce. Simona, sunt si romani ok, din ce in ce mai multi, asa cum spui tu. Insa numarul lor nu este inca atat de mare, incat sa vedem politetea ca pe o normalitate si pe tarani ca pe o pata de culoare. Din pacate, este invers.

  75. @Bogdan: evident. n-ai văzut și în filme sau cărți? personajele negative sunt mai interesante. răul e fascinant, binele e plictisitor

  76. Simona, vorbeam strict de umor. 😉

  77. @Bogdan: păi n-ai văzut cine are umor dintre, de exemplu, Faust și Mefisto? :mrgreen:

  78. in general umorul implica o victima iar un moment de pozitivism inseamna sa ignori posibilitatea de a alege o victima. Asa ca bogdan ai observat ca apa e uda.
    Pe de alta parte s-au pus niste intrebari la obiect, poate ca raspunsurile nu erau menite sa te faca sa razi, sau sa te simti bine, ci erau doar o expresie sincera a modului de a fi al fiecaruia.
    E ciudat cum atunci cand cineva este sincer si deschis si afiseaza o atitudine nebajocoritoare este luat la misto, iar cand e suficient de agresiv toata lumea isi inghite remarcile. Poate ca publicul e de o atat de proasta calitate. Si aici ma refer la tine punctual, ca sa nu existe dubii.
    Nu ca as avea ceva cu umorul, caci ma si inchin la el, dar are si el rostul si locul sau.

  79. VUL : te strânge basca, prietene ?

  80. Mda…politetea este supraevaluata,pe mine unu ma enerveaza teribil persoanele care zic multumesc pentru orice rahat,mi se pare mai normal sa-i multumesti cuiva pentru un favor decat pentru un serviciu sau bun pentru care oricum platesti.

  81. Citeste ‘Nevroza balcanica’ a lui Vasile Dem Zamfirescu. O sa intelegi de unde ni se trag toate astea.

  82. La acest articol nu pot sa spun mai mult decat : saru’mana, multumesc, mi-ai mers la suflet. Cand sustin in fata altora ceea ce ai scris tu aici, am senzatia de foarte multe ori ca sunt eu dobitoc si ma consum degeaba. Asadar acest articol am sa-l iau foarte ‘personal’, evident in sensul bun.

  83. Nu sunt mândră ca sunt româncă. Deloc, da deloc. Nu mă dă politeţea afară din casă dar, ştiu să spun mulţumesc sau bună ziua. De multe ori nu mi se răspunde şi-atunci? Vecinii de la bloc continuă să arunce tot felul de chestii pe geam cu toate că cineva se îngrijeşte de grădină. Contează? Nu prea. Viaţa lor se desfăşoara între o bere lângă bloc, servici – dacă îl au, şi tot felul de bârfe nesemnificative. Fetele nu cred că termină liceul şi au căte un copil iar băieţii se dau mari, cu burţile crescute binişor, cred că tot de la bere. Politeţe? Ce e aia? În lumea dintre blocuri dacă eşti bine crescut eşti prost. Cam asta e lumea într-un cartier bucureştean. Sectorul 4, lângă BIG, Simona cred că ştii. Poţi să îndrepţi starea asta de lucruri? Mă îndoiesc că o poate face careva. Câteodată încerc să văd frumosul în flori de mucegai dar nu reuşesc şi mă doare. Mă doare, mă doare pentru că tot mai mulţi români devin răi şi prost crescuţi. Nu mai departe de ieri, eram la Piaţa Sudului iar din spatele meu o voce m-a facut doamnă de r…t. Am zis că mai bine tac şi-mi văd de drum doar că acel puşti m-a ocolit s-a postat în faţa mea şi m-a întrebat dacă am ceva de zis. Erau o gaşcă de 4, ceilalţi trei stăteau deoparte şi aşteptau. Ce? Chiar nu ştiu, sunt un om normal, spre 50 de ani, potolită de felul meu. Era zii, ora 17.00, lumină, lume în jurul meu, doar că eram convinsă că nimeni nu-mi va sări în ajutor. Puştiul din faţă avea în jur de 18 ani, curăţel, frumuşel chiar şi, nu era ţigan. Ce să spui? I-am răspuns că, la cât sunt de supărată, nu mai am nervii să-mi pun mintea cu unul ca el. Am vrut să zic cu un prost ca el numai că ştiam ca, dacă nu vreau s-o încasez e mai bine să mă abţin. Am plecat spre casă cu un gust amar. Sunt un om obişnuit care munceşte, îşi plăteşte taxele, căruia, lună de lună, nu-i ajung banii, desconsiderat de societate, pentru că asta e – cei care muncesc trebuiesc obidiţi cât mai mult, ajungi să te simţi străin în propria ţară. Eu cred cu tărie că o societate e definită de legi şi de respectarea lor, mai ales de respectare. Nu fac parte dintre cei care admiră alte naţii, încerc să găsesc în România de azi un lucruşor căt de mic care să mă facă mândră şi … nu găsesc. Încearcă să vorbeşti unor tineri, din parc sau din faţa unui bloc, atunci când sparg seminţe alături de o bere la PET, despre datorie, onoare, cinste şi ai să fii privită ca cel puţin un extraterestru.

  84. “de ce ne place sa vorbim urat despre noi ca popor”
    doar vorbim/scriem int-un mod negativ.
    Asta nu inseamna ca vorbim si urat.
    “negativ” nu coincide mereu cu “urat”.
    Doi la mana: “de ce ne place”
    poate ne place, poate nu ne place…
    Sunt doua ifuri de care trebuie sa tinem cont.
    Cine a zis din start ca ne place, nu si-a facut calculele bine.

  85. @liliana: pe cuvânt dacă m-a agresat cineva vreodată la Piața Sudului, în afară de maidanezi…

  86. […] acestea am apucat sa citesc un articol foarte interesant al Simonei Tache cu privire la gradul de politele al romanilor si ce s-a zis acolo […]

  87. […] ieri de lipsa manierelor la români, ocazie cu care cititoarea Andrada ne-a povestit că există și fenomenul invers în România: […]

  88. “jur că nu mi s-a întâmplat niciodată așa ceva”
    “jur că nu înțeleg unde îi întâlniți pe oamenii ăștia”
    “pe cuvânt dacă m-a agresat cineva vreodată la Piața Sudului”
    Eeeee…, ‘tui microcosmosu’ mă-sii ! :mrgreen:

  89. ce microcosmos, domne??? dacă nu mi s-a întâmplat, ce să fac? 🙄

  90. Simona, nu m-a lovit, ce-i drept, şi nu-mi amintesc să fii avut probleme altădată, stau de 12 ani în zonă dar, în momentul când m-a ocolit, după ce m-a făcut dna de c..t, m-a întrebat direct – ai zis ceva? Doar eram cunoştiinţe vechi, nu? Ceialalţi trei erau un pic mai departe, priveau aşteptînd. Am fost conştientă că, dacă le răspund aşa cum mi-aş fi dorit, cum ar fi meritat nişte mârlani ca ei, nu ar fi avut nici o ezitare în a-mi trage una. Pentru ce? De ce? Nici măcar nu i-am privit, doar am trecut pe lângă ei, cred, că nu i-am conştientizat decât in clipa când au zis ce au zis. Stii ce senzaţie te încearcă? De neputinţă. Te simţi umilit, eşti om în toată firea şi nişte unii … pentru care n-am cuvinte, îşi permit să facă ce vor, cum vor, când vor. Nişte unii care ar putea să-ţi fie copii. Am căutat să dau un răspuns neutru, fără să-i jignesc că de … si, mai ales, să le arăt cumva că nu-mi e teamă. Umilinţa din suflet rămâne. E mare şi te doare al naibii. Ce părinţi au? Ce i-au învăţat? Cu oameni ca ăştia ne construim viitorul? E dureros. Probabil că, dacă le-aş fi răspuns cum aş fi vrut, ar fi început cu toţii să facă glume pe seama mea, să mi-o iau peste bot, poate, şi nimeni, dar nimeni nu mi-ar fi sărit în ajutor. M-au lăsat totuşi în pace. Să te bucuri că ai scăpat numai cu atăt. Cam cum vine asta? De ce aş fi mândră?

  91. Scuze, am o greşeală gramaticală in textul anterior.

  92. Dă proști ce suntem, vorba lui Brucan sereacul. :mrgreen:

  93. […] spuneam acum puțină vreme că mă întristează faptul că obișnuim să vorbim destul de urât despre noi, ca popor și vă anunțam că m-am decis să procedez exact invers, adică să vorbesc, cât pot eu de mult, […]

  94. […] am vrut să nu scriu, pentru că m-am săturat de felul în care ne tot plângem noi, românii, de noi înșine. Am decis, în cele din urmă, s-o […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green