Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Ce-ai face dacă ai avea o sală de cinema doar pentru tine?

Pe cine-ai ajuta să vadă un film? Copiii de la un orfelinat? Niște bătrâni necăjiți? Copiii de la un orfelinat și niște bătrâni necăjiți?

Înainte să-mi răspunzi, lasă-mă să-ți spun o poveste. Pe 16 mai 2013, ING a lansat întrebarea “Vrei să ai o sală întreagă doar pentru tine?” tuturor celor care aplicau pentru un card ING Contactless de la MasterCard sau pentru un ING Credit Card. 14 oameni din toată țara au câștigat, în această campanie, câte-o sală de cinema Digiplex  și o proiecție exclusivă a filmului Monsters University.

Partea frumoasă a început însă de-abia când ei au purces la a-și alege prietenii cu care să vadă filmul. Pentru că, în loc să o ardă romantic cu iubitele în sala goală, o parte dintre câștigători au ales să se gândească la oameni care n-au mai pășit niciodată într-o sală de cinema.

Cel din București a invitat la Afi Palace Cotroceni toți copiii de la orfelinatul în care a fost crescut. Cel din Galați a oferit sala celor trei fiice ale sale, care, la rândul lor, au adunat toți părinții și copiii de la grădinițele din zonă și i-au dus la film. Nu în ultimul rând, cel din Ploiești s-a gândit tot la copiii din orfelinate: În momentul în care am aflat de premiu, nici nu știam cum să strâng un număr atât de mare de persoane într-un timp așa de scurt. Atunci mi-a venit ideea de a vorbi cu preoții de la Centrul familial Găvana și Centrul Sfinții Împărați Constantin și Elena. Să dăruiești unui copil o asemenea experiență pentru prima oara în viață îți lasă un sentiment de mulțumire greu de descris”.

Afi-palace-Cotroceni-(26)

Acum, că ți-am spus povestea, revin cu întrebarea: Tu ce ai face dacă ai avea la dispoziție sala de la Grand Cinema Digiplex (105 locuri) și filmul de animație Turbo în versiunea 3D, pe 14 august, începând cu ora 19:00? Pe cine ai ajuta, cui i-ai face o bucurie mare-mare, pe care să n-o uite prea curând? De fapt, ar fi chiar 105 bucurii, îți dai seama? 🙂 Spune-mi la cine te-ai gândit și, peste o săptămână (adică fix vinerea viitoare), vei afla dacă sala e a ta sau nu.

P.S. Aștept cu emoție mare, mare, mare și cu bucurie. Dar aștept și cu teamă. Mi-e teamă să nu vă fie lene să faceți o faptă bună, să nu așteptați s-o facă alții, să nu… etc. Greșesc că mă tem, nu-i așa? Capacitatea noastră de a ne implica nu se reduce la share-uri și like-uri pe Facebook, nu? Vă aștept cu răspunsuri la întrebare. Vă pup! 😉

UPDATE 1: Câștigătoarea sălii este Elena. Am ales ținând cont de faptul că Elenei în va fi cel mai ușor să aducă copiii, pentru că deține deja contacte și toate pârghiile pentru a obține REPEDE aprobări de la Protecția Copilului și de unde mai trebuie. Mi-a plăcut și ideea cu penitenciarul, dar, iarăși, e mai simplu și mai eficient să aduci toți copiii dintr-o casă de copii, decât să aduni zeci de familii din toate colțurile Bucureștiului sau chiar ale țării (pentru varianta asta, nu exista oricum buget de transport). Elena, dă-mi un mail la simona@simonatache.ro cu toate contactele tale. Mulțumesc. Voi reveni, tot aici, cu fotografii de la eveniment.

UPDATE 2: Gata, evenimentul s-a consumat, iar copiii au fost încântați. Copiez aici câteva rânduri dintr-un e-mail al Elenei: “Cei mai drăgălași au fost băiețeii cu care eram eu în autocar. Au între 7 și 12-13 ani și erau toți Turbo după film, făceau chiar și zgomote specifice unui motor turbo :-))). Reproduc ce mi-au răspuns când i-am întrebat despre cum li s-a părut filmul: “Eu sunt la fel de rapid ca și Turbo!”, “Eu sunt mai rapid decât Turbo, sunt cel mai rapid din lume”, “Eu sunt de un catralion de ori mai rapid decat oricine”. 😆

Iată și două poze:

copii-1

copii-2

60 comentarii

  1. ma tot gandesc ce as face:
    la orfelinatul d elanga mine au ramas doar 12 copii,ca merge in lichidare, insa stiu ca parintele Sima de la Dobroteasa are in grija multi copilasi, ca si cei de la pro vita,care stiu cazuri dramatice de copii care nici nu ar visa la asa ceva.
    si ar mai fi o idee,ca tot stau intr-un cartier ca vai mama lui; m-as duce la copii amarati, sa le dau biletele,chiar daca ar trebui sa merg din poarta in poarta sa aflu cine ar vrea sa mearga,sa primeasca in dar asa ceva. stau intr-un cartier unde toata lumea stie pe toata lumea, nu ar fi f greu.cam asta gandesc acum.

  2. La primii 105 care fac dovada unui compliment, unei multumiri facute cuiva in cele 3 zile dinaintea filmului – un sms, o scrisoare etc
    La primii 105 care aduc minim o cutie de pantofi plina cu hartie pentru reciclat.
    La 105 copii de la tara – care n-au vazut niciodata nici Bucurestiul, nici malluri, nici filme in malluri.

  3. As scoate la licitatie locurile din sala plecand de la o cifra modesta si as dona suma obtinuta proiectului Lumina pentru Ursici, pentru ca oamenii aceia, care nu au vazut niciodata un film si probabil nici nu vor avea vreodata ocazia, sa aprinda la iarna un bec in casele lor din Ursici.

  4. Intr-o zi un mare milionar american care era in safary in Africa a ramas cu masina in pana, a incercat impreuna cu amicul lui (tot milionar evident ca milionarii nu au prieteni sarantoci ) dar nici impreuna cu amicul lui nu au reusit deoarece cricul se afunda in nisip si nu reuseau sa ridice deloc masina, atunci o africana care avea o coliba foarte aproape le-a adus o bucata de tabla groasa pe care ea o folosea in loc de plita la foc si a asezat-o sub cric si asa au reusit sa ridice masina, sigur ca au fost incredibil de fericiti si s-au gandit cum sa o recompenseze pe aceea femeie pentru darnicia si inteligenta ei… asa ca unul i-a facut cadou iPhone-ul sau nou si celalaltul i-a dat femei ceasul lui Suunto de la mana, dupa cateva zile ambii copii ai femeii au murit de foame si de sete… desi era ce-a mai bogata din sat, avea si iPhone si avea si ceas Suunto totusi nu a reusit sa gaseasca pe nimeni care sa-i ofere in schimbul lor nici macar o cana cu apa sau un manioc ori o ignama !

    Daca as avea la dispozitie o sala de cinema pentru o seara as invita pe toti parlamentarii si dupa ce vad filmul le-as explica ca inainte de 89 in fiecare oras si in fiecare comuna a romaniei exista asa ceva si acum nu mai exista nici macar in toate municipiile !

  5. io am invatat la scoala de bunici ca nu e sanatos pt. copii sa se uite la filme. Deci… nu as duce copiii la cinema. In schimb i-as duce pa un teren de sport, la un bazin, la munte si la mare.

  6. Primul raspuns care imi vine in minte ar fi ca nu as lasa pe nimeni, m-as uita singura la un film pentru ca nu tin minte cand am fost ultima oara la cinema si nu a vorbit ninemi nimic in timpul filmului, nici la telefon, nici cu prietenii.

    Apoi imi vin ganduri generoase in minte, dar eu personal n-as sti cum sa procedez.

    Pentru ca din multele ONG-uri care activeaza peste tot sunt in special mare iubitoare a uneia care se ocupa de incluziunea in societate a persoanelor cu dizabilitati, i-as pune pe ei sa organizeze ceva si sa amestece publicul “normal” cu ceilalti: persoane de o anumita minoritate cu retard, persoane cu dizabilitati fizice si intelectuale severe, etc. In general oameni pe care nu ne place sa-i vedem intre noi (da, stiu, toti suntem nobili si toleranti, dar procentul celor care accepta usor asemenea prezente e foarte mic iar acesti neinclusi stiu bine si simt si mai bine).

    Sau i-as ruga pe cei de la Fundatia Cartea Calatoare sa organizeze o proiectie speciala pentru nevazatori.

    Sau asa.

  7. ninu, povestea ta imi aminteste de o dotare de 100 000 de euro in echipamente IT facute unei scoli din fundul Moldovei,iar la inaugurare ministrul a trebuit protejat cu umbrela inauntrul scolii,pentru ca acoperisul avea gauri si afara ploua. dupa 30 de minute de introduceri cineva si-a luat inima in dinti si i-a zis: domnule ministru stiti, nu puteti apasa pe buton sa vedeti cum merg calculatoarele pentru ca scoala nu e racordata la reteaua de curent electric.

  8. Simona,
    Super idee. Apreciez ocazia si idea indiferent de rezultat.
    Eu mai merg pe la o casa de copii din sectorul 1 – Sf. Nicoale – unde sunt atât copii orfani, cât si abandonati sau cu probleme sociale acasă. Cu asta as umple jumătate de sala (sau cati sunt ei toți ca nu știu exact). Cealaltă jumătate ar fi plină – cu putin ajutor de la tine (multumesc) cu oameni – chiar familii cu copii – care vor sa interactioneze cu acești copii si care vor sa aducă pe lângă bucuria filmului si o altfel de bucurie. Un fel de ‘pay it forward’. Banii pe care i-ar fi dat pe bilet – sau orice suma – sa o doneze si sa cumpărăm ce le trebuie copiilor. Știu ca vine școala si si anul trecut au avut nevoie de multe rechizite, caiete etc. Plus niște jucării, mingi si alte chestii fun.
    Ce zici? Te bagi sa ajuti de doua ori?
    Multumesc mult,
    Adrian

  9. @Laura Ivancioiu: poți câștiga o sală de cinema. pe cine ai ajuta, invitându-l în ea?

  10. @Ninu: da, bună ideea, dar îți dai seama că n-ar onora invitația, nu? 🙁

  11. @Adrian: dacă câștigi, da, mă bag, sigur.

  12. @raluxa: e complicat cu licitația. avem o sală de cinema și posibilitatea ca cineva să facă 105 bucurii cu ea. atât deocamdată 😉

  13. @nike, am trait asa ceva pe viu… Eu sant o persoana cu handicap si acum 2 ani primaria nu ne-a mai putut plati indemnizatia de handicap ca era in faliment, a trebuit sa renunt la curentul electric, la internet..si am inceput sa-mi vand din casa sa am bani de mancare, si un prieten din strainatate m-a sunat sa vada de ce nu mai scriu pe blog… i-am spus ca nu mai am curent electric, internet etc si ca abia ma mai pot intretine… asa ca mi-a trimis si el un pachet cu alimente..sa ma pot descurca… mi-a trimis 3 kg de… ciocolata !…. Chiar nu glumesc !

  14. Fiind vorba despre un film de animatie m-as gandi clar la copii, dar de data asta nu doar la ai mei ci la cei defavorizati, cei din centrele de plasament din Bucuresti (Centrul de Plasament Robin Hood, Centrul Pinocchio, etc)

  15. M-AM MUTAT DE 3 ANI IN COMUNA FACAENI ( CEA IN CARE A FOST TORNADA) SI AM RAMAS CU O DURERE IN SUFLET PT CA AICI OAMENII PARCA TRAIESC IN TRECUT.MAI GRAV ESTE CA NICI NU VISEAZA LA CEVA FRUMOS.SA-U OBISNUIT CU SARACIA……STIU , ASA ESTE PESTE TOT…..
    AM INCERCAT LA PRIMARIE CU IDEI PT DIFERITE PROIECTE CU BANI EUROPENI, DAR FARA SUCCES.PRINTRE CARE SI UN PARC LA MARGINEA COMUNEI ( AICI STAU EU ) PT CA DOAR PE STRADA MEA SUNT 50 DE COPII MICI, IAR PARCUL COMUNEI ESTE LA 4 KM DUS DE MERS PE JOS. DE O SAPTAMANA MA STROFOC SA MA INSCRIU LA DANSEZ PT TINE PT A INCERCA SA CASTIG ATENTIA CELOR CU BANI SI POATE A PRIMARITEI SI POATE VOM PUTEA CASTIGA UN PARC.
    EU DACA AS AVEA SALA DE CINEMA, AS DUCE COPII DIN ACEST SAT, CEI SARACI….CARE NU-SI POT VISA VIITORUL MAI FRUMOS PT CA EI NICI NU STIU CUM ARATA URMATOAREA COMUNA SAU CEL MAI APROPIAT SAT…..NU MAI SPUN DE MALL SAU DE BUCURESTI.E TRIST SA NU AI LA CE VISA, PT CA NU AI UN EXEMPLU.COPII DE AICI SE JOACA IN STRADA NEASFALTATA CU PIETRE PT CA NU AU JUCARII( NU AU DE UNDE SA LE CUMPERE, CHIAR DACA AR AVEA BANII NECESARI)
    DAR POATE REUSESC SA MA INSCRIU LA DANSEZ PT TINE SI VOI FACE CUNOSCUTA POVESTEA COPIILOR DE AICI…SAU DE ORIUNDE

  16. AMaribell
    Facaeniul nu e totusi un sat chiar atat de sarac.
    Desigur, nu e las vegas, dar trebuie sa sti cum sa pui problema…

  17. DG, IN FACAENI…MAJORITATEA TRAIESC DIN PESCUIT SI PREA PUTINI DIN AGRICULTURA.
    DAR IN CEI 3 ANI DE CAND LOCUIESC AICI AM VAZUT CU ADEVARAT CUM TRAIESC OAMENII DE LA TARA.EU FIIND DIN BUCURESTI HABAR NU AVEAM ……STIU CA PESTE TOT LA SATE ESTE SARACIE.DAR EU INCERC SA LE OFER O ZI MINUNATA COPILASILOR DE AICI 😛
    IMI SI IMAGINEZ CUM SE IMBARCA TOTI EMOTIONATI IN AUTOCARE SI PLINI DE SPERANTA SI CU SUFLETUL LA GURA ASTEAPTA CUMINTI PANA LA DESTINATIE. SUNT SIGURA CA DE LA INTRAREA IN BUCURESTI VOR STA CU CAPUTUL LIPIT DE GEAM ….. NICI NU VREAU SA-MI INCHIPUI CE TEAMA O SA LE FIE IN SALA DE CINEMA ( MI SE FACE PIELEA DE GAINA)…..IAR PE DRUMUL DE INTOARCERE NU O SA LE TACA GURITA POVESTIND DESPRE CE AU VAZUT.
    CAM ASA AS FACE EU…….:P

  18. cruela de vila

    fin’ ça am mai organizat evenimente, va spun -cu oarece cinism, recunosc- ca pt a aduce 105 copii sarmani ( financiar , fizic sau psihic) dintr-o localitate oarecare, in Bucuresti, presupune incordarea unor mushki!

    am sa transmit link-ul postului tau Simona unor asociatii care se ocupa de copii ( defavorizati ) ca sa se inscrie ei si sa castige; pt ca sunt in “bransa “asta de ceva vreme , ei ar sti mai bine sa organizeze ‘oarece”

    si am sa pun si aici niste link-uri despre ei, ca chiar vreau sa le fac reclama!
    🙂
    http://www.umanitate.ro/proiecte/proiecte-in-derulare/teatru-si-film

  19. @cruela: dar pot fi adusi copii din Bucuresti, ceea ce e mult mai simplu.

  20. cruela de vila

    Simona: asta vroiam si eu sa zic: daca oferta e pt Bucuresti, e mai simplu sa fie si castigatorii tot din Bucuresti; cu exceptia cazului in care cel care face legatura intre ofertant si beneficiar stie sigur ca poate rezolva transportul;
    de fapt transportul e doar una dintre probleme; copiii ( si 105 e o cifra) trebuie insotiti; deci ( probabil) in cele 105 locuri trebuie inclusi si insotitorii; functie de cat de lung e drumul pina la Bucuresti trebuie sa li se ofere si ceva de mancare, etc…

  21. Ce ciudata este viata… Am sufletul complet ravasit si scriu pentru a ma descarca catusi de putin si asta si pentru a raspunde la intrebare (de fapt mie sa-mi raspund). Stau intr-un bloc unde proportia pensionarilor este aproape de 85-90%. Asa s-a nimerit, aici am reusit sa ne mutam acum ceva ani. Nu relationam si rareori ma intersectez cu dansii (eu am mai mult program de 12-14 ore pe zi la serviciu. In aceasta seara, stand pe canapea, am auzit un bubuit si s-a zguduit parca totul. Sotul s-a dus repede la geam si … si mi-a spus “cred ca cineva e jos”. Am mers la un alt geam si da, am vazut. Un domn zacea pe pamantul din gradina blocului. Cu inima cat un purice am sunat la urgente (si se pare ca in acelasi timp sunau si alte persoane) si … Dar a murit. Voi avea cu siguranta o noapte alba. Nu avea pe nimeni. Iar singuratatea vietii nici nu stii unde te duce si ce te impinge sa faci. Si tipa inima in mine pentru toti oamenii singuri. Si noi suntem doar noi doi si nu pot, cel putin in aceste momente, sa nu ma gandesc la un viitor singuratic. Orice posibilitate de socializare pentru anumite categorii ar face mult bine. Orasul inraieste pe batranii nostri. Dar oare ar accepta sa fie ajutati? Imi cer scuze pentru cele de mai sus, dar cred ca si dansii ar trebui luati in seama.

  22. cruela de vila

    in ceea ce priveste persoanele cu handicap, care folosesc scaunul cu rotile, nu stiu daca asa un mare stabliment ca cel in cauza are conditii de acces…
    stie cineva?
    sau putem afla?

  23. O faptă minunată. Din păcate nu sunt din Bucureşti, dar dau mai departe în speranţa că informaţia va ajunge la cineva care are nevoie de ea şi poate face un bine.

  24. Cred ca voi scrie un articol pe tema asta. Ideea mi se pare foarte tare, dar am prea multe de zis. Mersi de pont totusi 🙂

  25. Este frumoasa ideea de a duce la film copiii dintr-un orfelinat, sau batranii dintr-un camin. Dar totusi, eu cred ca as incerca sa gasesc acei copii din familii modeste, care vor sa invete dar nu au posibilitati, care viseaza sa devina cineva in viata dar sansa le este potrivnica .. si i-as invita la film cu intreaga familie (pentru ca, cu siguranta si parintii lor modesti s-ar bucura).
    Apoi..cred ca as incerca sa le ofer sansa acelor copii sa primeasca mai mult de o invitatie la film daca povestesc in cateva randuri experienta lor – pentru a scrie un articol frumos la mine pe blog – rasplatindu-le povestea lor cu ceva dulce, sau rechizite/carti etc. Si de ce nu, in urma articolului de pe blog poate vor avea sansa sa-i remarce si sa-i ajute cineva mai departe.

  26. @Raluka: deci te angajezi sa faci toate astea, daca castigi? Ai timp sa gasesti atatia oameni? Nu sunt decat cateva zile intre anuntarea castigatorului si proiectia propriu-zisa a filmului.

  27. da; stiu ca sunt doar cateva zile..si este si perioada de vacanta/concedii (in sensul ca este mai greu sa vorbesc cu niste profesori care sa-mi recomande copiii) .. dar voi pune si blogosfera la treaba: voi anunta pe blog ceea ce caut si sper ca bloggerii sa-mi recomande si ei copii si familii cu multi copii si cu posibilitati modeste.

  28. @raluka: ar fi bine sa fie din Bucuresti, ca nu prea exista posibilitati de transport

  29. Eu o sa fiu al naibii de data asta.
    Plus ca si altii au atins oarecum subiectul.

    Sincer, ma doare undeva ca cineva are o sala de cinema si se chinuie sa o umple.
    Sa ia ING 105 copii oropsiti de soarta si sa le dea echivalentul costului unui bilet acolo.

    Desigur, copiii s-ar bucura sa vada un film de animatie in 3D. Dar sa vedeti bucuria naibii pe ei cand o sa-si cumpere mancare de banii aia.

  30. As pune-o la dispozitia celor de aici:
    http://www.sos-satelecopiilor.ro/

    Cunosc pe cineva din echipa lor care s-ar descurca mai repede decat mine sa fructifice ocazia.

  31. As lua legatura cu cateva asociatii de caritate din Bucuresti, as intreba cati copii cu varsta potrivita pentru film au in grija , as face rost de numele lor, iar cand as aduna spre 105 m-as opri.M-as folosi apoi de blogul tau pentru a propune unor adulti bine intentionati insotiti eventual de proprii copii sa ia de la centrele respective copiii alesi, sa-i insoteasca pana la sala de cinema, sa-i astepte la iesire, sa le faca mici daruri daca sunt de acord si apoi sa-i transporte si inapoi.As fi zis sa mai petreaca cu ei ceva timp, dar filmul ruleaza destul de tarziu.Poate sa se mai poata merge undeva inainte, daca n-are nimeni nimic impotriva.Ar trebui sa lase toata lumea date de identitate si domiciliu complete ca sa…ne cunoastem mai bine…Nu stiu, pare complicat?

  32. Inglorious Basterds anyone?

  33. @Victor: genial 😀 corect… te sustin 😀

  34. topic sau of topic.
    io nu prea iubesc cainii.
    adica deloc.
    dar saptamanile trecute am fost acasa, in bucuresti, in concediu.
    soacra mea, singura fiind, si-a luat un catzel mic, nu de rasa, obisnuit, dar teribil de jucaus si mancacios.
    dupa doua saptamani de joaca cu el l-am indragit.
    cu doua zile inainte sa plec s-a imbolnavit.
    l-am dus cu fiimea la doctor, perfuzii, injectii, toata ziua.
    noaptea insa, a murit.
    ash fi fost in stare, daca ar fi fost posibil, sa-i dau un an din viatza mea numai sa traiasca.
    repet, nu ma dau in vant dupa astfel de animalutze.
    dar felul cum se uita in ochii nostrii in ultima lui zi de viata, bolnav fiind, mi-a schimbat total modul de a privi viata.
    nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca in locul lui era un copil.
    cred ca ash fi murit inaintea lui.

  35. Bine scuze nu am putut să citesc toate comentariile dar am şi eu o întrebare, ce aţi face voi dacă v-aţi trezi într-un set de filmare undeva într-un orășel închiriat de o mare casă de filme de la Hollywood, complet populat cu decoruri, maşini, actori celebri, figuranţi şi cascadori toţi cu micro-căşti în urechi care se deplasează automat în funcţie de mişcările voastre dar şi de feedback-ul audienţei şi totul este improvizat şi scenariul rescris permanent în timp real pe supercalculator?

  36. as lua copii care nu-si permit. adica aia fara vdare de mana. asa sa duci toata clasa e o treaba. insa pe gigel care are 1 leu in buzunar nu-l poti compara cu ionel care are stilou de aur si smartphone. si-l duce ta-su la scoala cu porschele.
    pe aia care n-au vazut in viata lor o sala de cinema.
    p-aia i-as duce. evident ca nu cunosc niciun copil defavorizat. si daca as castiga ar fi sala goala. insa era doar ideea mea, ce-as face. cui as oferi filmul la sala.

  37. Mie mi se pare corect in felul urmator: aduni oamenii care ar aprecia filmul, in special copiii fara posibilitati, copiii de la orfelinata, cersetorii amarati, etc.
    Ii numerotezi si din ei extragi aleatoriu 105 numere (daca sunt toti amarati, bolnavi sau saraci, nu se pune problema ca unul sa merite mai mult ca altul. Din cauza asta judec ca sistemul aleatoriu e cel mai potivit.).
    Dupa ce extragi numerele, ii informezi doar pe castigatori si ii rogi sa mentina secretul ca sa nu ii faca pe ceilalti sa se simta prost pentru ca nu au castigat.
    Stiu, nu e tocmai fromos conceptul asta de a asocia oamenii cu numere si de a informa doar castigatorii, dar din doua rele o alegi pe aia mai putin rea.
    Cealalta posibilitate este sa ii informezi pe toti din timp si sa le dai sperante inutile ca mai apoi sa ii faci sa se simta nasol 😐
    Pentru mine prima varianta e cea mai buna.
    Oricum, am siguranta ca cine va castiga va face o treaba buna.

    p.s eu nu stau in ro si nu ma pot ocupa de chestia asta, dar macar v-am dat o idee.

  38. Mai ziceti, astept si alte idei. 😉

  39. O sa scriu raspunsul meu desi, oricum, stiu ca nu voi primi sala, pentru ca i-as aduce in ea pe copii cu dizabilitati. Da, da, pe cei in scaune cu rotile, cei care, oricum, ar primi degeaba sala, pentru ca n-au cum sa ajunga la scaune. Decat purtati in brate. Si sa porti in brate 150 de copii… hmm, nici Chuck Noris nu cred ca s-ar dscurca. I-as aduce pe copiii care nu ajung niciodata in viata lor la un film, pentru ca n-au cum. Pentru ca multi traiesc in izolare, inchisi in case de unde nu pot iesi, pentru ca gratiile inchisorii lor se numesc “trepte”, “borduri”, “indiferenta”, “dispret”. In plus, degeaba as primi sala, pentru ca n-as stii de unde sa adun 150 de astfel de copii. Ii vede cineva pe strada? In parc? In scoli? In muzee? La film? Si, pana la urma, ei chiar exista?

  40. @Maria: nu am înțeles răspunsul tău. e o participare la concurs sau doar așa, o poezie acuzatoare la adresa întregii societăți, în afară de tine, care ai aduce copiii cu dizabilități în sală, dar oricum n-o s-o primești și oricum nici n-ai ști, de fapt, de unde să-i iei, pe ei, pe copii? 🙂

  41. O poezie, evident, societatea nu trebuie deranjata, ci doar adormita frumos cu poezii si basme, altfel se ratoieste, mai ales daca gresim povestea si i-o spunem pe aia cu Jumatate de om calare pe Jumatate de iepure schiop. N-as avea cum sa particip si sa strang copiii aia invizibili pentru ca, vezi tu, nici eu n-ajung pe scaunele-alea. Dar asta-i deja alta poveste…

  42. @Maria: îmi pare FOARTE rău… îți înțeleg supărarea, și frustrarea, și tristețea, dar nu înțeleg de ce ele se revarsă asupra mea…

  43. Ai luat-o tu personal. Prima postare n-avea legatura cu tine, poatre speram s-o vada cei care organizeaza concursul si sa se gandeasca si la asta. Sau macar s-o vada alti oameni. Abia a doua postare avea legatura cu tine, pentru ca nu ma asteptam la un raspuns asa intepat, asteptam ceva mai empatic, dar poate nu m-am exprimat eu bine de la inceput…oricum, vorbim sa n-adormim, sunt convinsa ca nici macar un bloger de succes ca tine nu ar reusi sa schimbe mentalitati. Asta daca i-ar trece prin cap s-o faca, daca nu e mai important sa ne spalam cu nustiucegeldedus si sa avem trafic. Noroc cu Cabral, ca el mai misca, pe ici, pe colo. Oricum, nu ma supar pe tine, sunt obisnuita 🙂

  44. @Maria: si eu ce-ar trebui sa fac acum? Sa-ti demonstrez, cu link-uri, ca nu ai dreptate? Ca am incercat si incerc mereu sa schimb lucruri, de la felul in care se raporteaza oamenii la copiii autisti la strangerea rahatului de caine in punguta si la multe altele? Evident ca n-o sa fac asta, pentru ca nu simt nevoia sa ma justific in fata nimanui. Si nici n-o sa ma cert. Vorba ta, nu ma supar. Inteleg, esti suparata si ai decis ca eu sunt responsabila de toate problemele din tara asta. E ok, daca asta te face sa te simti mai bine:-)

  45. Cu ce esti obisnuita Maria? Sa comentezi pe un ton de repros, pasiv agresiv, si sa o ia oamenii personal? inteleg ca ai o problema si am toata compasiunea, dar nu inteleg ce vrei si care e problema ta cu Simona.

  46. cruela de vila

    multumesc Maria ca mi-ai amintit ca vroiam sa scriu despre oamenii astia:
    🙂
    http://www.motivation.ro/
    poti colabora cu ei daca vhiar vrei!
    🙂
    si uite si harta a locurilor care au conditii de accesibilitate pt persoanele in scaun cu rotile
    http://www.accesibil.org/ro/harta?field_accessibility_level_tid=1&shs_term_node_tid_depth_1=0&shs_term_node_tid_depth=406&title=

  47. […] nu?), spunand insa de unde am furat (macar atat sa fac pentru pagubit). De data asta pagubita este Simona Tache, iar ideea efectiva apartine ING […]

  48. Daca-mi zice mie cineva cum m-am luat eu in primul post de Simona ii fac cinste cu un bilet la film 🙂

  49. Cand ma gandesc la o sala de cinema, primul lucru care imi vine in minte este filmul lui Giuseppe Tornatore, Nuovo Cinema Paradiso. La magia pe care Toto, pustiul din film, o simtea de fiecare data cand reusea sa se strecoare in sala de cinema. Pentru el cinematograful era singura portita prin care putea sa vada spre lumea din afara mediului sarac si lipsit de posibilitati in care crestea.

    Daca as avea o sala doar a mea, as vrea sa fie plina de pusti ca Toto, care, cu ochii mari, respiratia taiata si cu inima la gura, sa vada dincolo de ecranul din fata lor.

    Simona tu da-mi sala si eu iti aduc o gasca intreaga!

  50. @Elena: poți să-mi zici de unde o să iei gașca? 🙂

  51. Hello again,

    Eu sunt “Voluntar de profesie” si lucrez cu copii in principal, putem aranja sa aducem la film copiii din Centrele de Palasament dintr-un intreg sector al Bucurestiului. Noi chiar ne dorim sa cautam activitati de acest gen pentru ei, asa ca suna atat de bine sa avem o sala libera doar pentru ei 🙂

    Sa le facem o bucurie! 🙂

  52. Buna Simona. Sunt psiholog într-un penitenciar…ideea mea cred că e deja incepe să devină evidentă :D. Printre clienții mei sunt și oameni care nu au avut niciodată șansa de a vedea un cinema, darămite unul 3d. Sunt oameni care de luni, ani buni de zile nu și-au mai văzut copiii în alt mediu decât cel penitenciar (avem un loc de joacă amenajat la sectorul ”Vizite” dar o sală de cinema are mult mai mult potențial ). O vizită a familiei deținutului organizată la un cinema ar fi o recompensă atât pentru deținuții ce au dovedit un comportament bun cât și pentru familiile lor cu care probabil nu au petrecut prea multe momente de acest gen. Pentru cateva ore am putea (re)aduce normalitatea în aceste familii.
    Nu mai vorbesc de copiii care ar putea povesti a doua zi la școală despre filmul 3d pe care l-au văzut aseară împreună cu tatăl lor. Poate ar trebui să pomenesc ca am mai organizat astfel de acțiuni cu succes, ce-i drept fără participarea familiilor deținuților (de ex. am fost la Antipa iar exponatele sunt încă acolo :D). Feed-back-ul participanților a meritat cu siguranță efortul organizatoric. Pe scurt, iată ce sperăm să obținem: copii fericiți, familii reunite (măcar pentru câteva ore), deținuți motivați să redevină oameni liberi și să adopte un stil de viață acceptat social.
    P.s.: Ca să îți faci o idee despre ce fel de oameni ar putea participa: deținuți cu pedepse mici (până în 5 ani) sau cei aflați în ultima parte a ispășirii pedepsei . Participarea acestora este condiționată de un comportament exemplar pe timpul executării pedepsei. De regulă, la acest gen de acțiuni participă deținuți care ies la muncă în afara locului de deținere (unii dintre ei chiar neînsoțiți). Ideea mea implică și familiile deținuților, însă nu am garanția că va fi acceptată în forma asta de către factorii decizionali.
    P.s.s.: Date fiind restricțiile bugetare acoperirea costurilor de transport către/de la cinema ar fi și ea binevenită (200-300 lei).
    P.s.s.s. 🙂 : E posibil ca ora proiecției să fie ceva mai devreme? “Băieții” noștri trebuie să se întoarcă acasă devreme, până-n ora 19.

  53. Ieiiiiiiiii nu ai idee cat de mult ma bucur si sunt sigura ca pentru cei mici va fi o experienta de neuitat 🙂

    Eu si toata gasca mea iti multumim pentru intiativa ta, asteptam sa iti multumim si in persoana.

    Revin pe mail cu detaliile de care ai nevoie.

    Cu drag,
    Elena

  54. Buna Simona & Felicitări Elena
    Am văzut rezultatul concursului. Mă bucur pentru copiii de la centrele de plasament și sper să aibă o seară de neuitat!
    Am văzut că ai luat în calcul și ideea cu deținuții. În primul rând mă bucur că ți-a plăcut (mai ales că ea a fost apreciată și de persoane din conducerea penitenciarului). În al doilea rând voiam să punctez faptul că lucrurile sunt mai simple decât crezi. Transportul la care mă refeream este transportul deținuților, familiile acestora pot veni singure la Băneasa, cum vin și la penitenciar de altfel. Iar sponsorizarea pentru autobuzul care i-ar duce acolo …aș putea să obțin și eu, nu e vorba de o sumă prea mare (aproximativ 250 de lei).
    Sper că dacă mai apare o altă oportunitate de genul ăsta, vom reuși să colaborăm. 🙂

  55. @Pink Freud: sigur că da, dacă mai apare, colaborăm sigur 🙂

  56. @Elena: 🙂 Tin pumnii sa mearga repede cu birocratia si sa se formeze rapid gasca. Bafta multa!

  57. Azi e ziua, nu? Sa ne povesteasca Elena cum a fost cand a fi gata:-)

  58. @simona: azi e, o să revin eu și cu poze

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green