Despre “pay it forward”
Nu trec multe zile fără să mă roage cineva să-l ajut. Ba are un eveniment, ba are o acțiune caritabilă, ba are o mică afacere, ba are un proiect, ba are cine știe ce altă problemă și tare bine i-ar prinde o postare pe blog, un status pe Facebook sau măcar un share. Buuun. În măsura în care pot, răspund pozitiv multora dintre aceste solicitări. Azi îl ajut pe X, mâine pe Y, răspoimâine pe Z și tot așa. Dar – surpriză! – vine momentul în care mă roagă pentru ajutor Ț, Y și W. Ce credeți că fac X, Y și Z, în timp ce eu mă zbat să promovez pe Facebook, să zicem… campania umanitară (sau proiectul) lui W? Ei bine, nimiiiiiic! 😥 Stau și contemplă de pe margine, cel mult dau câte-un “like”, ca să văd că-mi apreciază strofocarea. Nici vorbă însă să propage mai departe mesajul, cu ajutorul butonului “share”, nu înainte de a adăuga câteva cuvinte măiastre și mobilizatoare. De ce să-mi dea o mână de ajutor? Lasă să mă chinui singură, să fiu io aia care le cere mereu oamenilor bani pentru o cauză sau alta sau care îi invită să dea click, ca să vadă ce proiect frumos a făcut cutărică. De ce să-și agaseze și ei prietenii cu astfel de cereri? 🙂
Am scris această postare, oameni buni, ca să vă spun că, uneori, unii dintre voi mă faceți să mă simt ca un tonomat de ajutoare. Veniți, băgați fisa, vă rezolvați problema, după care nu mă mai băgați în seamă până vine vremea să băgați următoarea fisă. Și, desigur, nu vă puneți problema de a da mai departe ceea ce ați primit. De ce să vă deranjați pentru cauza altuia? Pentru asta există tonomate. 🙁
Gata, am spus-o. Să mă iertați, dar, câteodată, deși nu pare, chiar mi-e greu. 😥
Mi se pare super ok ca ai zis-o. Am obosit de toate cucoanele care fac valuri pe net cand au ele o cauza si sunt laudate la greu pentru asta, dar cand vine vorba sa puna mana la cauza altcuiva, ne astenizeaza cu poze cu pisici si discutii despre tzatze pline cu lapte!
Pot sa te rog ceva?
:)))
Eu spun nu. Sunt mica de tot si totusi primesc diverse cereri de promovare intr-o anume formula. Nu le pot da curs pentru ca: stiu si eu unde-mi directionez micile eforturi umanitare si nu e cazul sa stie facebookul. Nu pot sa-i cer lui X sa il ajute pe Y . Stiu, suntem inconjurati de cazuri tragice. Le cunosc. Nu trec peste ele ca si cum nu ar exista, ma opresc unde trebuie. Dar nu pot sa ii rog pe altii sa faca la fel si sa se opreasca deodata cu mine. Spun ca nu pot eu, nu ca nu ar fi bine s-o fac!
La tine e altceva- pe campanii umanitare- chiar ai un cuvant de spus si probabil ai vazut deja ca eforturile tale dau rezultate. Dar si tu trebuie sa inveti sa spui NU
Mai sunt si alte cauze-promovari diverse la care spun NU pentru ca nu ma caracterizeaza, nu-mi plac, nu stiu despre ce e vorba .NU,pentru ca pe blogul meu trebuie sa fie vocea lui Hapi, asa egoista cum pare.
Deci, pot sa te rog sa fii mai detasata ?
simona,
desi si eu fac parte dintre cei care te-au rugat in diverse randuri, pt asta imi fac mea culpa si zic: pe Iulia,fetita de 3 ani bolnava de cancer, distribuirea ta a ajutat-o si nici noi nu am stat pe margine. Iulia traieste e super ok acum. Pe cealalta fetita pt care ai mutat muntii,ti-am mai zis, e nemultumita rau ca aluat aproape 9 la capacitate,nu ca se lupta cu moartea si e pe cale sa o invinga.
multam fain din inima,dar tot din inima te rog, sa te mai si protejezi,ca tu te si implici. nu frate,daca nu pui tu suflet, parca nu iese bine.tre sa pui acolo emotii, de toate,cand si tu ai ,Doamne iarta-ma!
e un principiu in caritasul catolic:te ajut ca sa te ajuti! adica eu te ajut azi ca tu sa te ridici si sa te ajuti pe tine insuti/insati chiar de azi,fara victimizare,fara durere, fara plansete.
e un apel al normalitate.
si eu sunt de aia care sare sa ajute si de si am o experienta de viata mult mai vasta ca a ta (retine totusi ca sunt mai veche pe aici cu 9 zile decat tine, timp in care am aflat o groaza de lucruri si am trait multe experiente paranormale), deci desi sunt mult mai experimentata ca tine, zilele trecute ma chinuiam la 23.30,da, cu copchilul intr-o mana si cu patifonul in alta sa ajut doua oable sa isi rezolve o succesiune cu cantec. ei si dupa ce lupt 3 zile, ce imi afla sufletul,de m-a lasat perplexa: pai daca nu ai facut tu rost de toate datele si nu ai vb cu notarul,noi am renuntat!!!!!!!!!!!!!!
basca nu mai pun cand mi se cere si socoteala ce fac cu timpul meu sau de ce nu ii dau direct nr unei somitati,ca asa vor muschii nu stiu cui.
deci, in virtutea unei experiente de viata si de zodie net superioare ca durata tie, te sfatuiesc matur si musai intelept sa te mai si distantezi!
Mmmm, ai dreptate, dar poate ca te va insenina putin gandul ca exista blogerasi maruntei , de care nu a auzit nimeni, care au blogul tau pe lista “preferatelor”, asa incat unii potentiali donatori au posibilitatea de “a te accesa”, daca nu cumva au facut-o deja direct. Se pune?
Reactia ta este absolut normala.
Daca se crede ca daca ii dai o mana de ajutor lui X, acesta, la randul lui va fii inclinat sa faca acelasi lucru, inzecit sau nu, pentru Y… se pierde contactul cu realitatea.
Cel mai bine este sa te simti bine cand il ajuti pe X, fara sa te gandesti la Y si Z.
Daca te enervezi in fata unor situatii ca cea explicata de tine mai sus… e normal sa fie asa. Eu astept sa iti treaca si sa te simti din nou bine cand faci ce alegi sa faci. Ca il ajuti sau nu pe Y.. 😀 🙂
@nike: ah, nu, tu ar trebui sa iei o pauza, pt ca am senzatia ca numai asta faci. Esti tonomat de calibru, uneori tratata cu obraznicie, nesimtire si tupeu, dupa cum reiese din ce povestesti. Uf :(.
da simona,ai mare dreptate,dar asta sunt.stiu, nu am limita si unii chiar au sesizat asta. trebuie sa fac niste cursuri de dezvoltare personala sau sa incep sa zic nu.cum se face? stii cum zici:daca eu am fost atat d ejos si m-am putut ridica,hai sa ajut si pe altul.dar ala ,altul,oricat de detasat l-ai ajuta,cand iti mai si cere socoteala ,are tupeu sau e obraznic, te lasa fara replica.devine stapan pe viata ta, tu il servesti pe el.
imi vine in minte o faza, cand cineva, la munte, mi-a cerut o pereche de soseste.i-am zis da, si pana sa ajung eu in camera,se servise singura,cu tot cu bocancii de schimb,eu ramanand desculta, ca oricum stateam in cabana si ce nevoie aveam…………………….iar aia uzi se uscau pana maine.
Daca ma cauta pe mail ori bag mailul rapid in trash ori imi place ideea si le spun ca-i ajut si atunci nu ma intereseaza ce fac ei ca sustin ideea, sau cel mai des le trimit ratecardul sa pot sa ii ajut cat pot eu de bine fiind stimulat. 🙂
GRESIT! Atat articolul de pe blog cat si majoritatea comentariilor. Binele se face si nu se judeca ! E o chestiune de decizie personala iar cei ajutati, prin propriul discernamant pot decide sa nu solidarizeze cu cauza pe care tu o promovezi. Promovarea campaniilor umanitare , publicitare, de solidaritate sociala se organizeaza in PRIVAT ! Se gasesc informatii la facebook 1.0.1 ! Cu exceptia lui Hapi , care a inteles mecanismul, preferand calitatea in detrimentul cantitatii marea majoritate a romanilor umplu spatiul virtual de pisici si caini maltratati(imagini oripilante), copii cu afectiuni grave, neveste batute late si abandonate etc etc. Ca si cum in online ar exista asa un fel de D-zeu care daca da share apare o minune. Realitatea este urmatoarea 75% din actiunile umanitare desfasurate in on-line-ul Romanesc sunt TEPE!!! Exista avertizari mai mult decat generoase in explicatii pe site-uri gen ripoff.com etc etc. Romania fiind pe locul 2 la acest capitol dupa Nigeria . Apoi sunt site-uri unde poti organiza campanii de promovare on-line nu si daca ai host (IP Address) de Romania. Iar ultima concluzie este ca in Romania nu s-a organizat niciodata o campanie de success desfasurata pe facebook sau pe site-uri unde “follow” este un mare cuvant 😀 . Noi nu ne dam seama ca daca avem 7 milioane de follow-ersi( urmasi sau cum mama dracu se numeste optiunea pe platforma in limba romana) nu inseamna decat ca: 3 millioane din ei se masturbeaza la continuturile cu tenta sexuala de pe blog 😳 , alte 3 milioane vor sa-si gaseasca alt partener conjugal, extraconjugal etc 🙄 , iar ceilalti 1 milioane poate ca sunt de buna credinta insa satuli de tot ce-nseamna NOI !
“nike” scrie despre alt subiect decat cel deschis de Simona. Ingratitudinea nu are legatura cu propriile’ti “performante”. Si, de fapt si de drept, “caritatea” se face doar intre profesionisti, oameni f eficienti care “simt” civismul ca pe o datorie personala morala (restul este vorba despre “business” – profit/pierderi).
Din pacate sectorul civic din Ro este “la pamant” in primul rand din cauza lipsei acestor “profesionisti”. Astazi ei sunt inlocuiti de oameni care inca nu inteleg sensul “comunitatii” in adevarata lui valoare.
ps — Simona, era grozav daca o data cu post-ul public trimiteai si un email tuturor (cat mai multi) celor pe care “i-ai ajutat” o data sau alta data.
mai sus, pls Simona, edit: caritatea se face doar DE CATRE profesionisti. mersi
Felicitari pentru ceea ce intreprindeti ! Cred ca insasi rezultatul muncii dvs. este cel care va motiveaza sa mai faceti o campanie si inca o companie. Si este bine ca ati spus celor care au urechi sa auda, ce va necajeste. Numai bine!
Nu pot decat sa zambesc. In ceea ce ma priveste pe mine, caritatea presupune ca, de sapte ani incoace sa-mi rup bratele, spinarea si incaltarile, ajutand oameni nefericiti. Nu sunt deloc profesionista, sunt o nimeni, care a avut norocul sa intalneasca alti cinci nimeni, care la randul lor au intalnit niste oameni buni dintr-o tara straina. Singurul ajutor pe care l-am primit in cei sapte ani de cand lucram pentru oamenii care au nevoie de ajutorul nostru a venit din strainatate. Am multi cunoscuti si prieteni care-mi cunosc ocupatia din timpul liber. NICIUNUL, NICIODATA nu m-a intrebat daca mi-ar putea impinge o bancnota de 10 lei, ca sa-i cumpar unui flamand o franzela si un baton de salam ieftin. La inceput am fost dezamagita, dar apoi am hotarat sa nu mai fiu, nu de alta, dar dezamagirea ma cam incurca in munca mea. Atat am avut de spus.
@tanti de ce sa iti “impinga 10 lei” tie, si nu la biserica? “fundraising”ul are niste “norme” (pt eficienta), nu se face intre prieteni 🙂 si cunostinte.
Apoi – acesti “cunoscuti si prieteni” te cunosc pe tine si ocupatia ta, dar cat de bine / mult ii cunosc pe acei “oameni nefericiti”, asta pentru a iti “impinge tie” o bacnota de 10 lei”?
Dedicatia si pasiunea sunt lucruri foarte bune si necesare, dar nu suficiente. Ideea este ca trebuie sa “iti faci treaba” la un mod cat mai “profesionist” cu putinta.
Societatii civile din Ro ii lipseste exact chintesenta 🙂 civismului – sentimentul de “comunitate” in cel mai “propriu” sens al comunitatii.
ps – “no offense”, stiu cata daruire si cate sacrificii fac multi oameni din aceasta zona. Eu ma refeream doar la o problema de sistem, la un nivel “macro”. Iar acei “profesionisti” nu vor apare pana nu vor exista niste comunitati “reale” in Ro.
@mugurb: nici nu va exista prea devreme o societate civila functionala . De ce? Tocmai din cauza scepticismului unora care poate ca au avut candva intentia de a participa la un “fundraising” care se anunta serios, dar au fost inselati si au abandonat. Cei 10 lei reprezinta, de fapt, un simbol al bunavointei si dorintei de intrajutorare aflat la indemana oricui. Putem discuta la nesfarsit despre cat de varza este civismul romanesc. Nu asta-i ideea. Intrebarea mea este: daca un prieten sau un cunoscut te anunta ca are nevoie de 10 lei ca sa cumpere mancare pentru un flamand, ce nevoie ai tu sa-l cunosti pe acel flamand? Chiar crezi ca amaratilor le face placere sa fie afisati?
@Tiberiu Bucur: blablablabla. da, cunosc sloganele: binele se face fără să aștepți/ceri/vrei/visezi/dorești nimic. am înțeles, le știam oricum, le-am mai auzit de paișpe miliarde de catralioane de ori. tu n-ai înțeles nimic din textul meu, oricum.
Din pacate in Romania exista multe categorii de oameni care nu ar rezista fara apeluri la oamenii cu suflet, incepand cu bolnavii de cancer care au nevoie disperata de medicamente si statul Roman ai trateaza cu nepasare totala si pana la persoanele cu handicap real care de peste 5 ani nu au beneficiat de nici o crestere de pensie si sant nevoiti sa traiasca cu 290 RON pe luna toti au nevoie de ajutor… Problema este ca nu ori cine poate sa ajute, si de multe ori lumea confunda o persoana care traieste in lux cu o persoana care poate sa ajute…. Sa luam doar cazul vedetelor feminine care apar la TV si care desi traiesc in lux exorbitant, acel lux nu le apartine si chiar ele insele pentru a plati acel lux trebuie sa-si ofere la schimb propriul corp, la fel si multe dintre blogeritele de succes intretinute de Arabi sau manelisti de origine Rromanes, ele traiesc in lux, dar luxul nu le apartine, sant doar accesorii sexuale care traiesc in colivii aurite… si sant citite 80% tot de “surate” care traiesc identic, asa ca nu ar avea de ce sa scrie despre actiuni umanitare ca si ele sant niste cazuri sociale la urma urmei… Asta este valabil si cu cei care au facebook si nu dau share, eu de exemplu pe degeaba dau “share” la un subiect umanitar deoarece prietenii mei nu au putut sa ma ajute nici pe mine cand am ramas fara acoperis deasupra capului, practic in strada… cu atat mai putin vor ajuta un necunoscut !
@ Simona Tache . In primul rand cred ca am avut replici obiective la care tu nu ai avut decat o singura remarca ” n-ai inteles nimic”. Acum eu imi asum acest lucru poate chiar am inteles totul gresit. Iti multumesc si pentru ca mi-ai luat optiunea de a mai comenta pe unde sunt subscriber la tine. Dupa 45 de ani de comunism cenzura este normal sa ramana prima forma de pedeapsa… Te inteleg. Insa vreau sa stii un singur lucru. Eu am citit poate tot ce ai scris tu online, ca eu am apreciat mult orice efort facut de tine impotriva curentelor si nu de multe ori am dat share la postarile tale … La astia doi prieteni pe care ii am ( dintre care unul e mama) . Dar faptul ca nu fac parte din corul tau de aplaudaci care te scarpina sub barbie nu cred ca ar trebui sa- ti influenteze atat de grav ratiunea. Iti urez sincer succes si la cat mai multi aplaudaci!
[…] Despre “pay it forward” […]
@Tiberiu Bucur: ce cenzură? văd că ești liber să comentezi. a, că te-oi fi blocat pe Facebook? îmi pare rău, da’ 45 de ani de comunism nu mă obligă să suport orice.
Tiberiu, imi place f. mult cum scrii, esti profund, ai idei, muult umor, punctuatie si folosesti epitete si comparatii. Mai scrie!
P.S Am urgenta nevoie de ajutor, macar o sticluta mica de tuica, nu am mai vazut de jde zile.. imi arde gura!
Intodeauna vor fi apreciate actiunile caritabile insa toata partile ar trebui sa se implice in mod egal intr-o astfel de campanie 🙂
Guilt tripping 😀
Simona, ajuta-ma!!!! M-am bazat pe castigul de la Loto (ala mare, stii tu) si, absolut incredibil!, nu l-am castigat. Stii foarte bine ca mi se cuvenea mie si ca mi-a fost furat. Ajuta-ma, te rog, si da-mi-l tu sau macar jumatate din el pana la chenzina. Hai ca-ti dau o bere.
A, si bineinteles ca la urmatoarea cerere de ajutor de felul asta voi contribui si eu cu un “share”, fata, nu ma dau in laturi. 😆
Măcar de-ar fi tonomat cu ieuro, ca la Ciutacu 😛
Știu cum e… Cand esti în treabă, toți te-ntreabă.. :-S
Ideea, dupa cum sugereaza si aluzia la film, era ca tuturor ne place sa fim ajutati, dar nu ne punem problema ca noi sa ajutam pe cineva. Mai stiti jocurile acelea din copilaria noastra, gen jocul international al ilustratelor ? “Te rog nu intrerupe jocul/lantul !” Daca persoanele pe care le ajuta cineva nu ajuta la randul lor, intr-un final nu mai e ajutat nimeni, fiindca persoanele care ajuta de obicei sunt deja excedate. Asta nu pricep unele persoane, invatate sa apeleze mereu la acelasi om.
[…] V-am provocat, acum puțină vreme, împreună cu METRO, să povestiți despre oameni care v-au făcut bine și gesturi care au schimbat vieți, anunțând că una dintre povești va fi premiată, prin tragere la sorți, cu un kit de gătit (rețete, ingrediente și câteva instrumente de bucătărie) în valoare de 500 de RON, pe care câștigătorul să-l folosească tot la a-i face bine cuiva, pe sistemul pay it forward. […]
Simona, ai dreptate! 🙂
Ideal e sa ajutam cu masura si doar pe cine simtim ca merita.
Unii apreciaza si muncesc cot la cot cu tine, altii… deh.
Uite, pt ca nimic nu ramine nerasplatit, eu iti ofer tie – si tuturor, prin tine – citeva metode foarte simple de intr-ajutorare, ba chiar posibilitatea sa primiti SPONSORIZARE pt orice proiect de-al vostru, fie ca e vorba de vreun tratament medical costisitor (desi eu sunt pro tratamente naturiste, medicina alternativa), fie pt a va indeplini cel mai maret vis!
Gasiti aici detalii: http://libertateprinprosperitate.blogspot.ro/
Doamne ajuta! <3