Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Ne scriu cititorii fără copii despre prietenii lor cu copii

De fapt, e vorba despre o cititoare:

Propovăduitorii perpetuării speciei

Se face că oameni normali, asa ca mine ( 😛 ), cu care ieșeam la film și bere, cu care discutam politichie sau emisiuni de pe Discovery Channel, care aveau cariere și ambiții, care aveau plăcere să citeasca o carte sau, de ce nu, să-și terorizeze prietenii cu interpretări magistrale de inspirație bahică, pe la cate un karaoke, ei bine, oameni d-ăștia se apucă de făcut copii. Ceea ce e foarte normal și lăudabil. Eu, ramasă în urmă la capitolul “înmulțire”, m-am bucurat pentru ei. Pentru puțin timp, deoarece, aproape fără excepție, acești oameni s-au transformat în persoane pe care încerc să le evit, pentru că:

  • “Vaaaaai, deci sentimentul pe care îl am când mișcă în burtă este uniiiiic! N-ai cum să știi, nu înțelegi! Pune mâna aici să simți și tu! Și uite și ce fățucă are în poza asta (de la ecografie!!) Seamănă leit cu taică-său!” – varianta sentimentală.
  • “Deci, de când sunt gravidă, mă piș ca o vacă din 5 în 5 minute. Asta când nu borăsc până mi se umflă venele la cap. Nu mai suport! Mi se umflă și picioarele! Mi-a zis obstetricianul să nu mă vopsesc, că-i toxic, și arăt ca o matracucă! Oricum, și vopsita de-aș fi, îmbracată cu capotul ăsta XXXL, că nimic altceva nu mă mai încape, tot ca dracu’ aș arăta. Abia aștept să scap” – varianta “sacrificiu pentru o cauză… nobilă”.
  • “Mi-am făcut triplu și cvadruplu para-test plus ț alte analize (a se detalia, cu tot cu rezultate). Stinge țigara aiaaaa! Vai, deci pe la tine nu mai pot să vin, nu te superi, că ai căței și poartă microbi, și acum… înțelegi, trebuie să mă gândesc la copil… Chiar, tu ți-ai făcut niște analize, ceva? Că văd că nu rămâi. Cred că ai treponema sau euglena sau anemona, ceva…” – varianta  medicală.

Dupa ce se naște minunea, trebuie musai să aflu, cu lux de detalii cât și cum doarme, mănâncă, regurgitează și elimină în pampers, să mă extaziez corespunzator la cele 27 de poze de la baia de joi seara (si daca n-am prins feelingu’, să fiu invitată să asist la baia de vineri), să dau din cap la discuții despre alăptat, branduri de lapte praf, suzete și medicamente pentru colici.

Și, inevitabil:

  • “Chiar așa, de ce nu rămâi?”
  • “Viața ta e goală de conținut, fără împlinirea maternității!”
  • “Vai, ce sentimente te cuprind când îl pui la sân, ce fericire, ce yin, yang și sensul vieții…”
  • “Ce-aștepți? Ai o vârstă! Tu știi că șansele scad după 35 de ani cu ț procente?”
  • “Trăiești degeaba!”
  • “În viața tre’ să faci o casă, să sădești un pom și să crești un copil!”
  • “Ar trebui să mergi să te vadă un medic, să-ți dea un tratament de fertilitate.”
  • “Și… tot nu ești gravidă? O să-ți spună copilul “mamaie”, asta dacă o avea cine.”
  • “O să te lase bărbatul!”
  • “Ce job, ce carieră! Hobby-uri?!?!? Vai, câtă deșertăciune! Un copil, când ai să faci un copil, ai să vezi cum e! Dead-line-u’ la nu-ș’ ce proiect nu o să te mai intereseze! Sau să te duci tu la clubul ăla sa pierzi vremea cu un sport tâmpit, din care n-ai niciun folos? Ai să-ți dorești să stai doar acasă, cu puiul tău, să nu ratezi un zâmbet, un gângurit!”

N-am destulă memorie să redau toată paleta de descrieri epice, sfaturi, judecăți și indignări pe care le provoc părinților în devenire sau proaspeților părinți pentru că, până la venerabila mea vârstă, nu m-am înmulțit și nici nu par a mă pocni cu capul de pereți de grija că nu s-a întâmplat. Nu pot pricepe de ce acești fericiți nu se mulțumesc cu fericirea lor, ci țin musai s-o propovăduiască nefericiților ca mine.

Aș ramane fără niciun prieten dacă m-aș apuca să declar ceea ce gândesc: respectiv că mișcările prin burtă și pozele de la eco sunt minuni foarte personale, care la mine ajung complet distorsionate și golite de conținut. Singurele mișcări pe care le-am simțit eu prin burtă au fost asociate cu consumul de alimente prost combinate și nu-s deloc de bine. Iar poza de la eco arată ca o foaie smulsă din manualul de anatomie, nu ca o persoană pe care s-o cunosc.

Prefer să nu aflu de pe acum în ce hal mă voi îngrășa, cât am să vars și cum o să mă îmbrac cu draperia, când voi fi gravidă. Sau că ultimele 4 luni, cel puțin, n-am să mai ajung nicicum să mă epilez prin anumite locuri!

Vestea că în aer, apă, sol și propria persoană există un triliard de motive care ar putea conduce la o sarcină sau la un copil cu probleme de sănătate e mai degrabă motiv să-mi doresc să-mi mai iau un câine, nu mă ajută deloc.

Bebelușii arată toți la fel pentru mine. Cu regret și un apăsător sentiment de vinovăție, nu reușesc să găsesc esteticul în creatura vânătă, umflată de efort și cu capul deformat, în varstă de 2 minute și 30 de secunde.

Sincer, nu știu cum am să fiu cu burta la gura sau cu progenitura în posesie. Sper din tot sufletul să nu decid să mor pentru mine, ca să trăiesc exclusiv pentru urmaș. Și, mai ales, sper să nu omor nervos pe nimeni între timp, că mai am vreo două amice mai tinerele și nemăritate…

R.

Menționez că rândurile de mai sus nu reprezintă și opinia mea. Adică, OK, sunt de acord că proaspeții părinți pot deveni exasperanți, dar mă raportez la lucrul acesta cu ceva mai multă tandrețe și empatie.

Aștept cu interes și replica celeilalte tabere. 😉

159 comentarii

  1. Nu-s de acord cu expiditoarea scrisorii. Eu am copil (de 1 an) si citesc o gramada, stau pe internet, scriu pe blog, beau zilnic bere, ies afara, fac excursii, etc. La fel si nevasta’mea. Daca ai copil nu e ca si cum te muti la manastire. Exagereaza aceasta prietena a ta. Plus ca da…chiar e o mare bucurie sa ai copil. Unica. Toate celelalte lucruri sunt mai frumoase cand ai copil. Si da, chiar nu are cum sa inteleaga acest lucru cineva care nu are copil.

  2. Vai, şi când vine mămica cu progenitura deja măricică la tine în vizită şi cum se apucă cel mic şi voinic să îţi ia la rând toate lucruşoarele să ţi le umple de bale, să le arunce şi să le caute alte sensuri de utilizare, nu cele pentru care le-ai cunpărat tu… şi în gândul tău de gazdă bună, chinuită a răbda tot pentru a nu o supăra pe mamă – care consideră că toate crizele şi lucrurile tale se convin a fi luate şi testate de de cel mic – îţi zici, cu un zâmbet fals, care seamănă mai mult a groază decât a curtoazie … Doamne, fă să-l lase jos, să-l lase acum… nu, nu-l întoarce pe partea cealaltă… nuuu, nu-l desface… ooo, prea târziu…. nuu, nu şi ală, nuuuu… Doamne, nu mai pleacă odata?!…

  3. Wow. Si zice a noastra ecrivanta ca aia ii sunt prietenii alaturi de care se distra si isi petrecea timpul liber? Hmm, cam nefericita fiinta, cam neinspirata alegere in materie de prieteni (daca tot ne dam cu parerea). Si eu am cunostinte ce au nascut inaintea mea, dar nici macar una nu mi`a facut capul terci cu viitoarea progenitura. Eu eram aia bucuroasa pentru bucuria lor si le ascultam temerile uneori, atunci cand pricepeam sau venea vorba. Chiar si gravida, prietena din fata mea gasea alte subiecte de discutie.
    Nimeni nu m`a urecheat ca principala mea ocupatie nu erau analizele medicale pentru a oferi tarii un cetatean destoinic. Nimeni nu m-a facut proasta si insensibila ca nu sunt in stare sa inteleg fericirea maxima atunci cand mi se arata poza de la ecografie.
    Si, cand nici nu ma gandeam ca mai e posibil, s-a lasat cu “insamantarea de primavara” si in cazul meu. M`am umflat ca un balon (vesnica minciuna cu “poftele”, scuza perfecta sa bagi in tine ca o vaca – o spun in cunostinta de cauza) si faceam misto de mine alaturi de prietenii mei pe care ii respect si care nu sunt obligati sa`mi asculte tiradele neinteresante despre ecografii.
    Mi`e greu sa cred ca oameni care fac sport, au hobbies si, mai ales !, se uita la Discoperi 😛 , adica oameni normali -cum ar veni- se transforma peste noapte de dragul progeniturii in tampitei. Haida de! Parerea mea.

  4. si mai am si eu variatii:
    – dar ati facut tot ce trebuie? pai hai sa detaliem pozitiile si frecventa, abia astept sa dau astfel de detalii personale
    – cine-ti va aduce paharul de apa la batranete? pai poate in loc sa-i platesc scoli progeniturii, imi voi permite sa platesc o asistenta; si poate chiar daca l-as face daca el la maturitate va vrea sa plece departe nu-l voi obliga sa-mi stea alaturi pt paharul de apa
    – calatoriti acum , ca dupa ce vine copilul nu o sa mai puteti; de ce oare? inseamna ca ei nu stiu ca exista camere cu pat suplimentar
    – eh, dupa ce vine copilul nu mai ai timp de nimic, hobby-ul ramane copilul; mda, de aia ajung sa vorbeasca la plural cand se refera la pampersul cel plin si sa foloseasca diminutive in exces

  5. In calitate de femeie ramasa repetenta la capitolul maternitate, recunosc si confirm citatele cititoarei tale . Ba chiar ma intreb daca nu cumva avem aceleasi prietene sau daca prietenele noastre nu au facut in secret un curs despre ce se spune/ face in aceste situatii 😀 Ma umple de fericire miracolul din vietile prietenelor cu copii – mai ales cand mi se povestesc faze precum ” fetita mea si-a intins rahatul proaspat produs pe canapeaua noastra din sufragerie”. Recunosc ca ma asez pe canapeua mea, curata si frumos mirositoare, cu o satisfactie pe care un parinte nu o poate intelege 😀

  6. Eu joc pentru cealalta echipa (de aproape 2 ani). Dar normal ca e enervant. Nici eu nu as innebuni de placere daca as nimeri in mijlocul unei conventii de chimie in dialect mandarin.

  7. ha ha ha … ce rautate de ambele parti … dar inclin sa-i dau dreptate gravidei macar pentru ca stiu ca suporta furtuni hormonale greu de stapanit … atunci cand esti gravida si cand toti (aproape) cunoscutii iti pun mana pe burta fara retinere omitand ca mana este la doar trei degete de vulva ta 😯 , probabil ca incepi sa crezi ca asa se cade si ii incurajezi, probabil, pe cei care au retineri sa faca un asa gest 🙄 ( catalin maruta este chiar indecent cand are o gravida in platou ) … daca ar fi prietene adevarate multe din cele de mai sus nu s-ar spune/simti

  8. Exagereaza, din dorinta de a-si enumera ei, dar si tuturor celor dispusi sa o creada , toate “alea” care fac o femeie moderna sa ramana moderna. Haida de, am mai citit nenumarate scriituri de-ale unor femei care nu inteleg ele, dom’le, de ce nu le lasa naibii societatea in pace, sa ramana singure cu ele insele si cu preocuparile lor mondene, cu timpul lor liber si cu creierii relaxati de teatru, film, muzica si expozitii. Na, eu zic ca exasperarile astea au un oarecare substrat de frustrare, dar nu vreau sa fiu chiar categorica, fiindca n-am intotdeauna dreptate.

  9. Dar tine totul de gradul de nebagare in seama al fiintei care emana informatii despre propria persoana.

    Exista afectiunea cronica de nebagare in seama, pe care o resimte suferindul / suferinda din plin. Daca n-are copil sa sa-ti vorbeasca despre barbat-su. Daca n-are barbat, despre prietenul care n-o ia odata de nevasta. Daca are copil, despre copil. Daca n-are copil, despre de ce n-are copil. Daca are caine, despre caine. Si toate acestea vor fi doar pretexte de a vorbi despre sine, despre EU EU EU EU sunt gravida EU m-am dus la Sinaia, pe MINE nu ma fute nimeni, EU i-am zis si el a zis si EU am raspuns si EU mi-am ales rochia asta de mireasa si EU cred ca si EU imi mai iau cred o pisica si EU voi tine urmatoarea dieta pentru ca EU m-am ingrasat si….

  10. Insa nu a enumerat aici cea mai enervanta, poate, grupa de parinti. Cei care se transforma in niste propovaduitori ai crescutului copilului lipit de tine, alaptat pana la 12-13 ani (cand reuseste sa se fereasca singur de disperata de ma-sa care il alearga sa ii bage tzatza in gura), de cei care considera ca daca inveti un copil sa deschida usa apasand pe clanta ii distrugi creativitatea si lista poate continua, de aia care se oparesc daca un batranel i se adreseaza copilului in parca si lista poate continua…

  11. Din perspectiva femeii ajunse la 35 de ani, mi se pare un pic exagerata aceasta scrisoare. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, insa viata are si ea etapele ei. E ca si cum la 17 ani ai fi spus despre toate prietenele tale ca le lipseste o doaga pentru ca au inceput sa le placa baietii si ca discuta despre experientele amoroase. Sau la 25 de ani ca trebuie sa asculti povesti despre cariera.
    Stiu ca e destul de deranjant sa participi la conversatii unde simti ca nu ai absolut nimic de comentat. Te simti mica, te simti un pic inculta si nu mai reusesti deloc sa-ti gasesti locul acolo unde tu credeai ca esti inima.

    Nici mie nu-mi plac astfel de discutii. Diferenta este ca am 23 de ani si majoritatea prietenelor mele nici macar nu s-au maritat. Insa sunt constienta ca viata are cursul ei si lucrurile se vor schimba.

    La varsta mea cand o tipa din anturajul nostru naste, toate incercam sa intelegem ce se intampla si ne bucuram pentru ea. Dar ea stie ca este in minoritate si nu va insista pe aceasta tema. Dar la 35 de ani, deja tu esti minoritatea. Nu zice nimeni sa faci ce face turma, dar nici turma nu va avea nici motiv si nici mila sa te menajeze.

    Fiecare etapa are frumusetea ei. Si in fiecare etapa cineva se va simti exclus. Intocmai ca la 17 ani.

  12. Cu tristete recunosc, sunt in aceeasi situatie, am astfel de prietene. Si nu le mai suport. Mi se parea ca eu am ramas singura care nu are si – oroare!!! – nici nu-si doreste copii.

  13. Perfect de acord cu autoarea! Toate prietenele mele de pe Facebook care au plozi, nu mai posteaza altceva decat poze, informatii si ultimele evenimente marcante din viata progeniturii.
    OK, poate inca nu inteleg ce minune e sa ai un copil. Dar pentru toata lumea care comenteaza aici, dintr-o a doua sursa va spun ca NU exagereaza autoarea scrisorii. Gravidele/proaspetele mame devin niste creaturi aproape asociale cu care nu mai poti discuta nimic in afara de sarcina/copil. Dupa o vreme, imi vine sa o iau la goana urland si sa ma opresc la primul non-stop ca sa-mi iau o juma’ de kil de vodca si sa ma scufund in uitare. Este stresant si obositor. Si, evident, nu poti spune nimic contra. Decat singura, acasa, cu respectiva sticla (OK, nu de juma, de 150 ml) in fata.
    Va jur ca atitudinile astea ma descurajeaza de la planul de a ma reproduce candva…

  14. Revin cu o precizare: am 34 de ani, deci nu este vorba de faptul ca nu as fi in grupa de varsta “tinta” a conversatiilor adulte despre viata, familie, etc.

  15. eu am fost de aia careia nu i-au palcut deloc copii, nu si-a dorit sa se marite, nici macar nu s-a imaginat mireasa, nicidecum gravida.
    apoi m-am maritat,asa,fara nimic programat si dupa un numar destul de mare de ani,vreo 8,a aprut ianu.a aprut dorit, dar nu obsesiv.a aprut iubit din prima secunda.
    si de la bucuria testului pozitiv ,imaprtasita tuturor,ca na,te bucuri mult de tot, a urmat o lunga, lunga cursa contracronometru,in care n-aveam ce sa impartasesc,avand o tainica si zilnica relatie cu branula pana am nascut.
    apoi am trimis sms-ul ala fericit ca uite bebe a venit pe lume.
    simti bucuria uriasa care se revarsa si vrei sa o impartasesti si altora.
    pana aici cam toate suntem la fel. aici drumurile se despart mai intai cele cu bebei sanatosi,apoi cele cu bebei mai putin sanatosi sau care se roaga sa le traiasca strumfii.
    nu am simtit nevoia nici sa pun poze pe FB cu Ianu abia nascut .ba mai mult ,prima poza e undeva pe la 3 sapt.ca pana atunci era numai fire si aparate.
    si cu toate astea, nu mi-am asasinat prietenele cu programul lui Ianu, insa da, am fost asasinata pana la depresie de mamici de astea care simt nevoia sa dea pe afara de sfaturi.
    le-am simtit pana in maduva oaselor. ce poate fi mai placut sa primesti 30 d epoze de la 5 prietene care au nascut f apropiat de tine, laudandu-si copii cate de frumosi,inteligenti si chiar geniali sunt ca la o luna jumatate isi tin capul,ca la 4 luni stau in fund si la 6 luni pasesc?apoi telefoanele:da’ cum al tau nu face? da’ du-l al dr? o sa fie………..si aici urma o lista impresionata.
    am simtit pe pielea mea.
    acum trimit unui cerc restrans de prieteni despre ianu,ca are umor si le zice bine de tot.
    programul meu s-a schimbat, e 100% numai ianu,recunosc,dar motivele sunt un pic diferite.
    inteleg sa ai copii, le doresc tutror sa aibe,nu sunt de acord cu avortul, dar nu le judec pe cele ca nu vor sa aibe copii,insa,repet,eu spun ca e ceva minunat,ca asta simt.

  16. Sunt pe lume si parinti psihopati care exagereaza cu orice in privinta copiilor, sunt si oameni care aveau nevoie de o scuza pentru a neglija munca, sunt si prieteni care se asteapta sa iesi cu copiii in aceeasi cafenea intunecata si plina de fum in care ieseai cu ei inainte de-a fi parinte. Sau care te suna la 11 noaptea sa te intrebe daca iesi la bere, desi stiu bine ca tu ai doi copii mici, care intamplator nu prea beau bere.

    Fiecare gandeste dupa posibilitati, dar cumva trebuie sa traim cu totii pe aceeasi planeta.

    Personal consider un dezechilibru sa vad pe Facebook prea multe poze cu caini si pisici si prea putine cu copii. De un copil ii mai pasa familiei si prietenilor apropiati dar de un caine sau pisica nu-i pasa chiar nimanui decat stapanului.

    E trist insa ca ajungem sa evitam oamenii pentru ceea ce iubesc. Nimeni nu e perfect.

  17. Ce mor pe “feministele” astea neintelese. Nu te obliga nimeni sa asculti ce au de spus alte mame, nu te obliga nimeni sa simti ceva fata de copil, iar daca esti atat de bivolita incat sa nu le spui ce gandesti, nu prea iti sunt prieteni.
    Referitor la cei care sunt deranjati de prietenii care vin cu odrasle, ar trebui sa se gandeasca ca si ei au fost copii si nu au fost tinuti in casa. Si noi la randul nostru, am lasat bale, am facut probleme etc, pt ca altfel nu mai ajungeam sa ne dam cu parerea pe aici, sau sa scriem scrisori. Eu pot intelege aversiunea asta vadita fata de copii, emanata de majoritatea frustratelor (a nu se intelege ca nu pricep dorinta oamenilor, cu un anumit nivel intelectual, de a nu avea copii), pe cand ele nu pot intelege ce inseamna sa ai un copil.
    Faptul ca nu ai un m langa tine langa care sa iti doresti o familie, un copil, e numai vina ta, nu e vina celor din jur. Iar daca ai ales sa faci alte lucruri mai bune pentru tine si nu te consideri pregatita sa ai o familie, nu mai abera tot felul de cretinitati. Explica-le celor din jurul tau ca nu esti cea mai buna persoana sa ti se spuna toate lucrurile care te supara, iar daca ei te iubesc si te accepta asa, iti sunt prieteni si meriti sa le fii prietena, daca nu, esti frustrata!!!
    RAU!

  18. Eu vin din tabara celor cu copii. Mi-am dorit nespus copii, asta mi-am dorit eu. Daca cel de langa mine nu-si doreste, e ok. Nu-i fac capul calendar despre ce simt de cand aflu ca sunt insarcinata pana il vad insurat, la casa lui. Fiecare e liber sa aleaga ce e mai bine pt sine. Eu am ales o viata cu copii, el, cum crede. Trebuie sa stii sa accepti ce simte si ce vrea cel de langa noi!

  19. Filip, mi se pare ca tu esti frustrat un pic. Te deranjeaza ideea ca o femeie nu are neaparat nevoie de un barbat ca sa se simta implinita in viata. Te roade ideea ca sunt femei care gasesc o fericire deplina intr-o carte buna, citita cu un pahar de vin alaturi, in liniste, fara urletele unui bebe in camera alaturata. Te roade inclusiv gandul ca in zilele noastre o femeie, daca chiar isi doreste un copil, nu mai este silita de tradititii sa se casatoreasca cu barbatul respectiv, ci isi poate creste copilul de una singura.
    Este trist ca nu ai inteles subiectul scrisorii. Nu are a face cu feminismul. Dar ceea ce scrii tu are multe de-a face cu nesiguranta masculului care nu mai este alpha…

  20. E atat de adevarat ce spune, eu am fost in ambele barci. Pana sa apara progenitura, ajunsesem sa imi ocolesc prietenele, satula fiind de atata diminutive. Apoi am intrat in circuit si chiar daca nu ne-am diminutivizat viata, ne-am dat seama ca universul nostru se invarte in jurul copilului si cel putin pana mai creste oribitam pe langa el si ne bucuram ca 2 prosti de fiecare nimic. Am incercat sa nu sufocam pe nimeni cu caca-ul mai moale sau mai gros, cu regurgitatul sau alte maruntisuri.

    PS. In 12 septembrie avem bilete la teatru si nu avem bona, se ofera cineva din cei fara copil??? 😀 😀 😀

  21. Tanti cata dreptate ai…si eu vad multa frustrare ascunsa in spatele textului trimis de dra. respectiva. Si eu sint mamica de 7 ani, am doi copii, am fost genul de gravida optimista, am luat sarcina ca pe ceva normal prin care trecem toate, nu m-am plans si nu m-am laudat cu nimic, n-am descris asa in amanunt nimanui greturile pe care le-am avut, basca ce faceam la toaleta. M-am vopsit in timpul sarcinii (doar nu era sa arat ca mama mare) si, uimitor, copiii mei sint sanatosi si frumosi. Ba m-am si machiat a doua zi dupa nastere fiindca venea sotul sa ma vada si trebuia sa arat uman. Am iesit in cafenele, restaurante si alte locuri unde se fuma si niciodata n-am avertizat pe nimeni sa-si stinga tigarea cat eu sint la masa. Ies in cluburi impreuna cu sotul si prietenii si acum, merg la sala, am serviciu, ies la teatru, filme, vacante cu si fara copii…Singura diferenta fata de perioada in care nu aveam copii este ca de fiecare data cand ma intorc acasa ma asteapta doua suflete minunate. Aici ramane la alegerea fiecareia dintre noi daca ne dorim sau nu asta. Ori dra. n-are prieteni, ori prietenii sint niste ciudatenii ale naturii. O sarcina si ulterior un copil nu-ti schimba viata decat in bine, iar tu ca femeie te schimbi cat te duce capul s-o faci.
    Dra. nu stie nimic despre categoria parintilor obsedati de copiii perfecti, care stau si ii compara pe ai lor cu ai altora, dar asta e alta poveste.
    Cred ca totul si in cazul asta se rezuma la educatie.

  22. Inteleg ideile ei, in mare parte erau si ale mele …

    Nu sunt genul de dama care da pe spate de emotia maternitatii, nu-s dama ‘eleganta’, am fost toata viata un baietoi, cam de asta se si amuza multe prietene ca-i interesant sa-si imagineze cum voi arata ca mama. Astept si io cu interes, sincer.

    Acu’ pe subiect.

    Am stiut repede ca am ramas, deci la 4 saptamani deja eram la primul eco. Unde am vazut o chestie mica si rotunda, dar, normal, mi s-a parut mare minune. I-am auzit prima data inima batand la consultul de 7 saptamani si aproape mi-au dat lacrimile. Si eu nu sunt genul de mama-eroina si nici gagica de se emotioneaza prea repede. Dar pur si simplu mi s-a facut gol in stomac.

    Am vazut puradeica facand dans modern la mine in burta la consulturile de 11 si 12 saptamani (cand se fac o groaza de analize/masuratori). Am venit acasa cu filmulete de am aratat familiei. Pana si ta-su avea ochii umezi si era mandru de zici ca a gasit tratamentul care vindeca de tot cancerul, nu doar a ‘donat’ niste sperma la momentul oportun.

    Momentan arata ca un alien (inca nu are chipul bine definit), dar putem deja intelege ca acolo este copilul NOSTRU, dorit de amandoi. Da, probabil scopul urmatorilor ani din viata noastra, acum ca familia/afacerile sunt pe drum stabil.

    Nu ai cum sa vezi imaginile alea si sa nu te induiosezi, oricat de esti de ‘puternica’. Nu am lacrimat pe acolo, nu m-am exteriorizat, dar, de fiecare data cand merg ‘la fotograf’ (dupa cum face misto sotu’) am asa o senzatie misto, sa-mi vad fata.

    Inca nu a inceput sa dea din cotoaie (OK, nu o simt eu, de miscat misca de saptamani bune), dar astept cu nerabdare momentul, cu ‘bucuriile’ de a-mi toca ficatii si coastele, cand mai creste un pic. Sunt sigura ca voi avea si atunci o senzatie destul de misto, pentru ca atunci vom ‘comunica’ altfel, voi simti ca existe ceva si cand nu sunt la eco.

    Am avut colege/prietene gravide si nu m-am suparat ca-mi povestesc despre asta sau ca-mi arata pozele in cauza. Sa nu zic ca, daca am pus mana pe burtica lor (cu permisiune, normal), m-a amuzat sa simt cum face ala micu kickboxing pe acolo. Nu e nimic scarbos, nu-i nimic scandalos, pur si simplu un nou om isi face de lucru.

    Despre bucuriile sarcinii:

    Am stiut deci aproape la 1 saptamana de cand s-a ‘prins’ ca e ceva ciudat cu mine, deci imi savurez sa zic asa sarcina de la inceput. Am vomitat de doua ori (cand am mancat ceva mai mult decat simteam ca e ok). Am avut greturi cam toata ziua (de dimineata pana seara), dar nu extreme. A durat distractia cam din saptamana a 8-a de sarcina pana acum o saptamana (deci a 15-2). Odata ce mi-am bagat la tartacuta ca TREBUIE sa mananc totusi, am inceput sa-mi tin calculul de calorii si sa halesc ce-mi pica bine. Dupa ce am dat 2 kile jos, am oprit slabirea si acum am pus aproape 2 la loc.

    Mananc tot mai bine, deci sigur voi ajunge sa pun inca vreo cateva pana se naste urmasa.

    Nu am avut alte probleme, nu am dureri, nu am nimic. Acum, de cand nu mai am nici senzatii de ‘nu-mi place mancarea’, abia astept sa simt ca misca, pentru ca nu ma mai simt gravida (si hormonii ma fac sa ma tem ca s-a intamplat ceva cu ‘chiriasa’ – desi totul a iesit perfect la analize/consulturi).

    Am pornit in sarcina cu 52 de kile (1.70 am inaltimea), acum am tot atat (dupa ce am dat si pus la loc 2 kile). Recomandarea generala este sa am undeva la 60-65 cand se va naste copilul, chestie care nu ma va face sa arat ca dulapul oricum. Sunt convinsa ca, imediat ce e sigur si pentru copil, pot sa ajung inapoi la 50 si ceva in cateva luni. Daca nu, mare rahat.

    Te faci ca dulapul in putine cazuri, daca esti atenta cu nutritia e mai greu. Plus ca poti da jos. Is oameni care au dat suta de kile jos, ma gandesc ca 10-15 kile nu-s capat de lume.

    Cu toate consulturile/analizele la zi si facute de un medic bun (nu de tot felul de ametiti), nu exista prea multe probleme. Am 34 de ani, copilul se va naste cand am 35 de ani si 3 luni. Sunt deja in perioada ‘de risc’ aprox, dar toate masuratorile au iesit OK, sper sa nu fie nimic aiurea.

    Nu spune nimeni sa faci un copil acum, ca asa cere societatea. Pana in iarna, spuneam foarte raspicat ca nu doresc copil. Cu omu’ sunt de 11 ani acus, nu ne-am dorit asta, nu a fost momentul.

    Pe la inceputul anului am stat si am evaluat un pic situatia: suntem impreuna (nu vad vreo despartire in viitor), stam OK cu banii (nu stralucit, dar ne descurcam), ne-am facut damblaua cu calatoriile (plus ca intentionam sa ducem copilul chiar si la anul – cand are 7 luni – in calatorie) etc.

    Mi-am facut analizele, consulturile necesare, sa fiu sigura ca e totul OK. Am plecat in concediu si am oprit ‘tratamentul’ lunar, pe ideea ca de acum incepem sa .. incercam. Am ramas imediat, ca ne-am intors ‘trei’.

    Deci, draga fata … fa miscarea asta CAND simti tu, daca simti asta. Poate nu veni dori niciodata un copil si e OK. Nu esti obligata. Poate in cativa ani te vei trezi ca mine ca ACUM esti gata de pasul asta.

    Cat priveste gravidia (ca tot imi place sa-i spun asa), nu-i dracu’ atat de negru, plus ca, mai mult de 9 luni nu poate sa stea puradelul acolo. Vei trece peste momentele astea si iti garantez ca vei avea niste sentimente noi cand ii vei auzi inima, cand il vei vedea ca danseaza la tine in burta si apoi il vei simti. Probabil ca ai niste sentimente misto si cand il alaptezi (oricat de oripilate sunt gagicile moderne pe tema asta), si cand va dormi la tine pe piept sau se va uita cu ochii mari dupa tine prin camera. Astea nu le-am experimentat, dar astept cu drag momentul.

    Cam asta are de zis o viitoare mama, care pana acum 6 luni gandea al naibii de similar cu tine. Poate vei ajunge sa experimentezi intreaga nebunie a aducerii unui copil pe lume sau poate vei decide ca nu e pentru tine. Oricum ar fi, traieste-ti viata cum simti tu, nu cum iti dicteaza altii 🙂

  23. Da, are dreptate, unii oameni chiar o iau razna cand apare copilul. Am vazut femei care aveau impresia ca l-au nascut pe insusi Iisus Christos la care ar trebui sa ne inchinam cu totii.
    Si mai sunt si prietenele prefacute care-i canta-n struna. Enervant.

  24. Prietena mea care are doi copii era exasperata de cate trilioane de intrebari I-am pus pe perioada sarcinii si dupa ce a nascut. Mie chiar mi se pare interesant sa aflu atatea chestii de la mamici. Si eu primesc intrebari “de ce nu” dar …mi se par de complezenta, cum si sunt. Ce ne mai place sa ne sara tandara din orice….
    Cand m-am apucat de snowboard am vorbit doi ani, iarna de iarna NUMAI de snowboard. Cum se prind legaturile, ce placa e mai buna, , ce echipament trebuie, etc. Daca prietenii mei – “nerideri” – mi-au suportat avalansa de subiecte pe tema snowboard, nu prea vad de ce nu as empatiza eu cu o mamica mult mai plina de noutati decat mine.
    Si am vaga senzatie ca a naste e usor mai dificil decat a calari o placa.

    @ Karioka: a zis odata un nene destept ca omul are dreptul de a vorbi doar despre sine si in numele sau. Discutiile la persoana a doua sunt altceva (exceptand bineinteles complimentele) .

  25. sau poate fatuca asta are o prietena cretina, nu toti parintii sunt atat de batuti in cap 🙂

  26. @Silvia, daca ai fi citit cu atentie ai fi vazut: “Eu pot intelege aversiunea asta vadita fata de copii, emanata de majoritatea frustratelor (a nu se intelege ca nu pricep dorinta oamenilor, cu un anumit nivel intelectual, de a nu avea copii), pe cand ele nu pot intelege ce inseamna sa ai un copil.”
    Vis-a-vis de implinire, fiecare om stie ce inseamna a fi implinit. Insa legat de ce spui tu, in cazul in care nu esti pe invers, mi-e greu sa cred ca nu ai nevoie langa tine de un om care iti creaza sentimente, care te face fericita, etc. Restul sunt complementare. Spui ca ai 30+, ar trebui sa stii lucrurile astea. Repet, nu e ceva general, pot intelege si reversul medaliei, desi mi se pare o prostie, insa sunt oameni care se simt mai bine singuri. Cu toate astea, nu poti sa stai virgina si sa te masturbezi o viata, pt ca nu-i asa, nu ai nevoie de un barbat sa te mangaie, te ajuta o carte.
    Cat despre masculul alpha, doar asa pentru cultura ta generala, eu consider ca dintotdeauna, intr-o relatie, fie ea sociala, fie de familie, fie politica, femeia conduce! Si asa e cel mai bine. Cele care sunt altfel, nu au realizat ca pasarica este la ele, in rest, numai bine!

  27. @Silvia revin. Mi se pare foarte tare conceptia ta, de a creste un copil fara tata (casatorita, sau nu). Sunt curios daca tu ai crescut alaturi de un tata (bun, sau rau) si daca a meritat? Si daca n-a meritat, oare daca vei avea un urmas, el nu ar merita o dragoste de tata?
    Sau poate va stii de mic ce inseamna filosofia vietii, va fi educat, nu va bali (nici macar cand ii dau dintii), va face caca la wc si va trece apa.
    Pentru ca tu Silvia, asa ai facut de mica. Iar darul vietii l-ai obtinut pt ca il meriti, nu pt ca s-au iubit doi oameni.

  28. si mai e o chestie , emotional e o schimbare uriasa.extraordinara.si simti nevoia sa o impartasesti. cu bucrie din bcuurie. stiu cume sa nu ai copii, stiu cum e si sa ai.
    poate am avut eu noroc de unul foarte inteligent si cu umor,ca oricum nu te plictisesti.
    un copil iti schimba viata,esti alta, nu mai esti ca inainte, orcat ai vrea. e schimarea care te modifica fundamental in tot ceea ce te priveste, ca femeia, ca om.nu ai cum sa o intelegi inaite de a avea copii,dar esti diferita. in sens pozitiv, in cel mai bun sens cu putinta.
    stiu c ami se parea culmea disconfortului inainte de ianu ,sa te scoli sa vezi daca e traspirat copilul si s ail schimbi.eram asa de decisa sa nu fac strumfi………iar acum, ma scol din 2 in 2 ore sau maxim la 3 ore, noapte de noapte,de 3 ani si o fac cu cea mai sincera bucurie.
    azi noapte mi s-a pravalit peste mine, din patutul lui si a zis un : mami, am visat urat. apoi a mormait lectia de peste zi: nu exista frica,ea e doar in basme……………………si si-a bagat nasucul la pieptul meu.pai cum sa nu uiti de somn si sa pupi strumfosenia pana-l adormi al loc, asa pufos si strumfos?

  29. silvia,gresesti fundamental, un copil ARE NEVOIE DE TATA SI DE MAMA in egala masura!
    la mine in familie nepotelul a fost parasit de tata,sotul meu a crescut fara tata. nu iti dai seama ce sechele lasa. este f egoist,egocentitric si orientat care femeia capi di tuti capi, care poate sa fie de toate, androgin, sofer de tractor, mienrita. ce sa zic? citeste mitologie femisnista maestecata cu cea comunista si sunt exact ideile tale.sistemul produce si ideile tate sunt un produs al sistemului.
    eu am trecut pe langa un divort,a fost oribil,dar am avut puterea sa vad cum reactioneaza Ianu: cum ne vedea, ne punea sa ne sarutam si sa ii promitem ca ramanem toti 3.

  30. Avem mare nevoie de o comunitate childfree in care cei care nu vor copii sau care sunt in cumpana sa poata sa citeasca marturii, pareri etc. Avem jdemii de situri despre copii cum sa ii ingrijesti si iubesti inainte , in timpul si dupa sarcina, avem si situri pentru cei ce (tragic) nu au mai vazut lumina zilei sau au trait putin dar nimic despre viata fara copii. Dspre aceasta alegere- o tacere grava si din cind in cind cite un articol al nemamelor exasperate. Viata si alegerea childfree e stigmatizata si scuipata de cei ce au copii. O sa imi spuneti ca nu, va asigur insa ca toti cei fac aceasta alegere au parte de sute de sprincene ridicate in timpul vietii (mda..alegerea ta si o respect DAAAR________ fill the blanks) . Chiar ma gindesc serios sa deschid un blog sau chiar un website pentru aceasta categorie marginalizata si ostracizata.

  31. acum am primit pe mail ca un copil de 4 ani a fost ucis de maidanezi! in parcul Tei, in Bucuresti!numar clipele pana ajung acasa si postez pe FB: MOARTE MAIDANEZILOR!

  32. De cat timp mi-am dorit sa scriu eu un asemenea text si sa imi exprim indignarea fata de proaspetii parinti care sunt cu totul si cu totul exasperanti. Imi mai scapa din cand in cand pe Facebook cate o replica acida cand vad cum diferite persoane pe care le cunosc isi pierd cu totul personalitatea cand apare mica “bestie”. M-am saturat sa aud in jurul meu…”oh well, va veni o zi cand se vor naste instinctele materne in tine, bla bla” trecand cu vederea faptul ca nu orice femeie este material de mama 👿 . Nu toate suntem create pentru a naste pui vii. Asta este realitate…and you know what? I am damn happy with my life, fara niciun copil care sa imi urle in creier si sa ma priveze de libertatile esentiale. :mrgreen:

  33. se facea ca oamenii normali, asa ca mine (☺), faceau pipi pe un batz si, cand colo, ce sa vezi, doua liniute. treaba care “decat” ma califica sa-i dau replica fetei asteia. nu am foarte mult timp, ca-s la munca (da, fata, soc si groaza, muncesc si eu in afara casutei cu zorele, nu doar tu). asa. ziceam:
    – sentimentul pe care il ai cand iti misca “viata” in burta chiar ESTE unic. poti sa crezi ca e diferit de excesul de gaze? poti sa crezi ca, departe de a experimenta ceva sora cu balonarea, traiesti o mica magie? jur de pe rosu, e cea mai misto chestie pe care am trait-o vreodata. si trust me, toata sarcina am bolit si-am blestemat, n-am fost deloc o gravida cu “erectie” emotionala continua. dar… chiar si asa, cu tot cinismul si cu tot raul si cu toata groaza, tot am reusit sa constat ca… ce ziceam mai sus, magie & shit. deci na, nu te supara cand iti povestesc fostele tale prietene despre asta, poate nu-s ele fix pasarea maiastra a cuvintelor, dar se straduiesc sa te faca partasa la ceva ce nu poate fi impartasit. si asta pentru ca na, le place de tine (I wonder why:))
    – varianta sacrificiu pentru o cauza nobila e o interpretare mica, meschina si stupizica. stii de ce? pentru ca nimeni nu se impregneaza cu stiinta, convingerea sau speranta ca o sa primeasca la pachet cu minunea vie niste hemoroizi, niste varice si a bad case of incontinenta urinara. deci cand femeile alea iti zic pe bune ca au scapat un partz sonor in mijlocul open space-ului, razi, naibii, ca e amuzant. razi si zi-le: “hai, femeie, nu te lua asa in serios, uite, si cand te pishi ca o vaca, tot funny esti”. gen.
    – de acord cu tine ca toate urateniile alea pe care le citezi mai departe sunt exact asta, niste uratenii. dar, news flash, ele zaceau in prietenele tale si pe vremea cand va uitati la discovery sau fumati in fata oglinzii sau faceati pipi in lift sau mai stiu io ce alta nebunie de om tanar, fara ancora. bai, nush cum sa-ti zic fara sa sune de cacao si superior asa, dar ele nu s-au transformat in biciz, erau. iar tu, nush ce sa zic, ori nu te-ai prins, ori esti si tu un pui de. [pauza de oftat]

    of, tre sa inchiei, fir-ar. mdeci simona a publicat mesajul asta “inflamator” al tau si acum esti o celebra anonima, un status cam naspa, pentru ca uite, deja readershipu’ se divide in aia care te pupa pe cap si aia care ti l-ar rupe cu dintii. aceasta este lumea in care traim, no wonder ca nu vrei sa aduci in ea un copil:)) eu… na, te si inteleg, dar mi-e si mila. si desi nu-s a baby person, si desi am simtul umorului, plus tendinta de a ma lua la misto mai degraba decat pe aia de a ma lua in serios, nu am ras deloc citind ce-ai scris. bai, dar deloc. e ceva deosebit de “gol” in ce scrii, care ma face sa nu ma amuz nici macar la situatiile in care ma regasesc ad literam. of. io doar voiam sa-ti spun ca exista normalitate dupa impregnare, dar, desigur, nu e pentru toata lumea.

  34. @Silvia – Draga mea, daca te plictisesti pana la urma de cartea buna si paharul de vin/vodka alaturi, sa stii ca n-ai nevoie de un barbat sa ramai insarcinata, pentru categoria “femeii moderne” a aparut o alta modalitate de a “procrea” un “plod/progenitura/whatever..” Vezi linkul alaturat: http://www.tabu.ro/caz-socant-a-ramas-insarcinata-dupa-ce-a-mancat-fructe-de-mare/
    Pofta buna, zic..

  35. Mai, eu am rezolvat-o usor, cand am primit un e-mail cu un “filmulet” in care cu greu mi-am dat seama ca e un embrion – fat care se misca.
    Am dat “reply all” cu toata nesimtirea (in mail fiind toate prietenele – maritate, nemaritate, mamici, nemamici) cu text ceva de genul: cine vrea sa imi arate “pasarica” pe interior de acum inainte, sa stie ca trimit la schimb o poza cu a mea pe exterior.

    Nu m-a mai asasinat nimeni cu tampenii si cred ca a realizat si respectiva ce a putut de fapt sa imi arate! 😯

  36. @Gabi : nu stiu ce prieteni ai, si nu stiu cum te-au pacalit ca iti pun mina pe burta dar te asigur ca sunt foarte multe locuri pe abdomenul unei gravide care sunt la distante MULT mai mai mari de trei degete de minunatul loc pomenit de tine.
    Obiceiul asta al pusului labelor pe burta mamei mi se pare dezgustator, indiferent de partea care initiaza contactul.

  37. Doamne, Cookie, esti incredibil de agresiva si zau ca nu te inteleg. Poate numai daca o cunosti pe femeia care a scris textul postat de Simona si o urasti, altfel….nu stiu…
    Tu i-ai rupe capul cu dintii?!?!?!
    …si zici ca ai simtul umorului si stuff.
    Fereste-ma, Doamne, de mamici veninoase!

  38. @Radu: Chiar crezi ca oamenii care nu-si doresc copii sunt marginalizati si ostracizati? Sa stii ca tocmai acei oameni care AU DEJA copii pot intelege cel mai bine de cat curaj, rabdare si putere de adaptare la noua viata au nevoie cei care se hotarasc sa devina parinti si cat de greu le-a fost sa traiasca la inceput cu bunele si cu relele aduse de copii. Parintii devin mult mai empatici, tocmai datorita copiilor lor, in a caror piele si suflet trebuie sa se transpuna nu de putine ori. Empatia in cauza functioneaza si in relatiile intre adulti, asa ca parintii au capacitatea sa priceapa ca un om nu-si doreste un copil. De ce nu vrea? E fix treaba lui si tocmai de aceea nu-i nevoie sa se justifice sus si tare pentru alegerea in cauza.

  39. Stan:))) hai ca la ce ai scris tu am ras:)))) “a nu se rupe capul cu dintii” ma, ce ai? scris in za holy bibul:))

  40. Vad ca nu mai poate lumea de grija mea si de teama ca ma plicitsesc de carti, hobby-uri. Va multumesc din suflet pentru ca ati pierdut minute pretioase din viata voastra cu acest lucru, in loc sa dati like-uri la poze cu bebe pe Facebook. Ma simt profund miscata de avalansa de sfaturi nesolicitate.
    Din pacate pentru voi si pentru misiunea voastra divina de a-mi schimba modul de gandire, acest lucru nu se va intampla. Va urez toate cele bune in viata voastra (a mea este excelenta asa cum este acum).

  41. silvia,mai vorbim si peste 10 ani………….s-ar putea sa recunosti singura ca randurile tale de acum sunt doar o fuga de tine insati si o autoproclamata fericire…………

  42. o sa fi o baba plina de bani care alunga copiii din fata blocului.

  43. Nike, draga, ce e asa de greu de acceptat ca asa sunt eu implinita si fericita? Ca pot sa ma duc unde vreau, sa fac ce vreau fara sa dau socoteala nimanui si ca nu am de gand sa renunt la stilul asta de viata? Nu toti oamenii sunt facuti sa fie familisti. De ce sa ma supun unor traditii prostesti, sa aduc pe lume o fiinta pe care nu mi-o doresc si sa-i fac viata nefericita si acelei fiinte, si unui barbat? Doar ca sa fiu “in rand cu lumea”? Pot sa iti donez tie barbatul si copilul ala cand ma plictisesc de ei? Ii iei tu de pe capul meu?

  44. Mndaaaaaa… Eterna poveste.

    Stimate gravide,
    Nu sunteți bolnave (cu rare excepții), sunteți doar gravide. Cunosc femei cu probleme (uter infantil, retrovers, etc.) care au lucrat 8 ore pe zi, până în luna a șaptea sau a opta sau a noua, dacă au putut. Și-au dus grețurile și vărsăturile la budă, s-au spălat pe dinți, au oftat adânc și și-au văzut de treabă în continuare. S-au dus la controale, au stabilit că-s sănătoase, nu s-au îndopat porcește că mănâncă pentru doi, și-s cam cât erau înainte de sarcină.

    Stimate proaspete mămici,
    Am doi nepoți pe care-i iubesc ca pe ochii din cap. Care fac pozne cel puțin de trei ori pe zi. De obicei mai des. Dar nu urlă prin magazine, dacă le iei obiectul bălirii nu se supără, înțeleg (în 90% din cazuri) de vorbă bună și nu plâng decât când au o problemă reală. Sunt copii și au fost bebeluși, iar pițigoi și gâze sunt doar în familie, nu de-a lungul și latul internetului. Nu-s nici pitici, nici prințese, nici alte personaje de desen animat. Au părinți care-i iubesc și care se bucură când progeniturile, în loc să stea lipite de ei, se duc și vopsesc ușa garajului, că asta înseamnă că au suficientă minte ca să deschidă o cutie de vopsea, să ia un trafalet, și să facă treabă. Și nu-s singurii copii (relativ) cuminți pe care-i cunosc.

    Dacă se poate la ăștia pe care-i cunosc eu, se poate și la voi.

    În altă ordine de idei, că tot aduse autoarea vorba, mai abțineți-vă de la a întreba „de ce nu faci și tu copii”. Câteodată nu se vrea, câteodată nu s-au aliniat planetele și câteodată nu se poate. Și zău, în ultimul caz, dacă merită cineva să i se răsucească în halul ăsta cuțitul în inimă.

  45. Sunt de acord ca un copil iti schimba viata si e ceva minunat dar fiecare in ritmul lui. Iar majoritatea persoanelor pe care le cunosc…sunt la fel din pacate. Nu am pretentia sa nu mai vorbeasca despre asta…dar NU CU MINE!!!! Adica sunt la stadiul in care abia imi da prin cap ideea ca as putea sa ma casatoresc, plodul o sa apara cu muult muuult dupa…dupa ce o sa simt ca mi-am facut de cap destul cu sotul meu si sa exploram lumea, doar noi 2 singuri, poate ca pe urma voi fi pregatita sa mai primesc o persoana in relatia noastra, persoana care ne va face mai responsabili si atenti, persoana care ne vor schimba convingerile si nu persoana din cauza careia ne vom pune patura in cap si vom sta intr-o capsula inchisi ca tre’ sa-i dam plodului toata viata noastra. Un copil trebuie ghidat in viata, si sa-i dam aripi sa poata zbura….pai daca vede la ma-sa si la ta-su ca stau incuiati in casa si se plang toata ziua ce greu e sa cresti un copil, ca tre’ sa iti iei tot de la gura, ce exemplu e asta?

    RELAX oameni buni, relax, poti sa iti traiesti viata si cu tot cu plod, depinde de noi sa ne facem viata minunata si nu un calvar ca avem un copil si sa nu cumva sa iesim din casa ca oxigenul e plin de bacterii si s-ar putea imbolnavi.

    Anyways, pana atunci, draga mea prietena cu plod, daca simti ca te evit, nu e din cauza ca nu-mi esti tu draga, dar suntem noi 2 prietene, nu eu cu tine si toata familia ta si poti sa iti gasesti mamici care ar fi super fericite sa te asculte cat e de moale, de cate ori face, ca era apos sau alte alea si ma scuzi ca nu mai raspund dar in afara de faptul ca imi terorizai (vorbesc la trecut pt ca ti-am dat unfollow, de asta nu ai nici un like de la mine) news-feedul de la Facebook cu pozele tale doar cu plodul, imi mai trimiti acele poze si separat in caz ca nu le-am observat…cum a deschis ochii, gura, cum tine degetul in sus, mana sub cap, cum doarme intr-o parte…cum scoate un sunet (de fapt ea incearca sa vorbeasca dar nu poate)…serios?! NU MA INTERESEAZA…si da, nu-ti spun in fata pentru ca te isterizezi

  46. “You gotta see the baby!”

  47. da, cookie, ai dreptate, nu am citit tot ce ai scris. poate pentru ca ai scris fooarte mult si neinteresant?:) Pup.

  48. @ Silvia – Te inseli amarnic spunand ca n-am dat like-uri azi pe facebook la poze cu bebelusi pufosi…chiar am postat poze cu ei. Iar misiunea mea in viata n-are de-a face cu tine. E alta, mult mai minunata decat probabil o sa cunosti tu vreodata. Probabil ca si singuratatea are farmecul ei, nici nu vreau sa mi-l imaginez. A fi atat de vehementa la 34 de ani cand nici macar n-ai cunoscut ce inseamna cu adevarat maternitatea ma face sa spun ca probabil nu iti doresti vreodata copii. Si nu-i nimic rau in asta, e optiunea fiecareia dintre noi. Doar vehementa cu care ataci gravidele/lauzele si mamicile m-a deranjat, lipsindu-ti experienta in domeniu.

  49. nu sunt de acord, am scris FOARTE interesant:))) of, what a waste:D

  50. silvia,iau in calcul si varianta de a adopta un copil.
    pe asta unicul si irepetabilul l-am facut dand o declaratie notariala ca imi asum riscul de deces in sarcina si al anstere.6 luni si 3 saptamani am vomitat non stop si am fost la serviciu 12 ore pe zi, unde imi puneam si 3 din cele 6 perfuzii zilnice.am murit si am inviata 4 zile in travaliu,dar cand l-am vazut mi s-a parut ca e superb. Dumnezeule! era putin mai mare decat palma mea!
    am luptat ca o nebuna sa traiasca.m-am rugat, am disperat, am cazut in genunchi, am implorat,am calcat toate orgoliile in picioare si mi se pare ca puiul meu e centrul lumii,ca e cel mai frumos de pe planeta si a facut cea mai mare realizare pe care ar fi ptutu sa o faca:traieste! poate sa fie orice vrea el,de la homosexual la laureat al premiului Nobel,sa se insoare de 10 ori sau sa vina acasa cu o tiganca din satra.nu imi pasa, il voi iubi enorm oricum si il voi sustine si imi dau viata pe el oricand.
    @Bucatarul lenes: da, pt cele care nu pot face copii,am toata compasiunea din lume.si eu am stat la and 8 ani.stiu ce inseamna.

    nu sunt agresiva, resimt ca agresiv modul asta de a te apara de copii ca de nist epersonaje negative.
    sunt adorabili.

  51. Cum era de asteptat a aparut si ubermom-ul corporatist articulat care ii stringe degetele in usa nenorocitei care a fluierat in biserica uterului gravid. Care va face ca ea , ca ea sa pateasca ! Mai urmeaza sa ii faca vreun raport ceva si sa ii vina cu fonciirea sa ii ia roibii de la bicicleta.

    @ Cristina : ai un mare fan , unde ma inscriu in fan club ?

    @ tanti: sper ca traiesti in lumea pe care o descrii , cu parinti buni si intelegatori fata de childfree ppl. Mie mi se pare utopic, pentru ca pe unde am trecut era un sentiment de “entitlement” de totul mi se permite pentru ca am un copil, feriti din calea mea, am procreat si stau in fata, nu va plingeti de copilul meu pentru ca e copil E COPIL, CE DUMNEZEU ?? Toate astea spuse cind dihania iti da jos paharul iti terorizeaza ciinele, urla ca un demonizat samd.

    Odata, intr-o crisma rasarita a capitalei, un cuplu de hipsteri corporatisti si-a lasat liberi doi puradei de 4 si 6 ani, sa zburde printre mese. Am incercat sa fac ceva, sa vb cu chelnerul dar s-a scuzat, mi-a spus franc ca sunt de la o firma cu niste initiale si sunt clienti mari si vechi… ca imi dau o sticla de vin din partea casei, ca etc… OK.
    La un moment dat, scirba de copil de sex feminin, fara niciun control, vine linga masa mea, ma priveste in ochi, rinjeste demonic si imi da paharul de vin jos de pe masa. Ca asa a avut chef. Apoi ia o poza cu un picior inainte si asteapta complimentele. Colegii mi-au spus ca s-au temut pentru viata ei dar am spus doar atit: “Esti cel mai urit copil pe care l-am vazut vreodata”.
    A izbucnit instantaneu in plins, s-a refugiat la ma-sa, care a venit zbierind la mine ca i-am traumatizat copilul. I-am dat o carte de vizita si i-am recomandat sa imi sune avocatul. Problem solved. In spital, inca se mai povesteste faza la agapele de Craciun.

    Am gresit? Poate ca o sa ziceti ca da, insa voi proceda la fel de o mie de ori daca as trai un Groundhog day in restaurantul acela. Daca aveti prostul gust sa va lasati dihaniile turbate libere prin restaurantul in care vin sa ma simt bine, pregatiti-va sa platiti si psihoterapeutul. Nu se stie unde maninc miine.

  52. Am un baietel, insa nu am inteles niciodata aceasta senzatie extraordinara de a-l pune la san. Am intrebat si asistenta la cursul pt mame daca sunt sau nu normala pt ca nu am simtit niciodata nimic in afara de senzatia de supt :)) Iar spre sfrsitul alaptarii chiar era total neplacut.

  53. Sincer nu mai stiu ce naiba gandeam inainte sa am plozii despre mamele disperate sa isi laude progeniturile sau eforturile personale de a avea copii… poate ca nu am prea avut cazuri in jur …
    Nu condamn pe cei ce decid sa nu aiba copii in viata, am cunostinte care au preferat sa ramana in 2… acum au aproape 65 ani… si nu e vorba despre cine ii va ingriji (ca nu duc lipsa de bani, sa isi angajeze asistente personale) sau cine le va aduce un pahar cu apa… ma intreb cum petrec sarbatorile si week-endurile… doar ei doi (ca nu au nici nepoti, fiind singuri la parinti ei insisi). Oameni culti, care au facut o alegere. Este alegerea lor, buna sau rea, numai ei pot sa decida.
    Eu pot spune ca nu as putea ever sa imi imaginez viata fara copii, fara o casa plina, galagie, si mai ales fara cei doi minunati baieti pe care mi i-a dat Dumnezeu (pe care, intr-adevar, imi vine cateodata sa ii bag de unde au iesit)…
    Eu sunt o baby person (adica imi plac mult, mult, bebeii, si copiii in general), insa asta nu inseamna ca vorbesc cu toata lumea, nici macar cu cei apropiati, toata ziua pe acest subiect (ecografii, analize, caca, papa, pempersi, etc)
    Am calatorit si inainte sa-i am, am calatorit si cu ei (cel mic avea 2 luni la prima calatorie in afara), mergem peste tot… si nu credeti ca am doi ingerasi… sunt baieti, si energici, si colerici:)
    In ciuda faptului ca la ambele sarcini am facut ultimele 4 luni (din fiecare) injectii zilnice subcutanate, de mi se facusera picioarele butuci, marturisesc ca a fost atat de misto perioada de graviditate, incat as lua-o iar de la capat….
    Cand incepe si da din “aripioare” in burta, ca asa simti la inceput, e un sentiment pe care doar o gravida poate sa il inteleaga, ca acolo, in ea, creste un pui de om, al ei si al omului iubit… si mai tarziu cand joaca fotbal si iti trage cate un picior de iti vine sa te pisi pe tine, tot fun e….
    Mai greu e cu gestionarea timpului cand ai copii, insa nu imposibil… am ramas cocheta (m-am tuns scurt sa imi ia mai putin timp sa ma aranjez), imi place in continuare sa citesc, sa navighez pe net, sa gatesc, sa ies la un film bun sau o piesa de teatru misto, dar mai rar… joc fotbal in sufragerie in pijama, ma uit la aceleasi desene animate de 100 de ori, pictam cu degetele, si cateodata ravnesc la 30 minute numai pentru mine…. si cand ma apuca bazdacii mi le iau….
    Depinde numai si numai de fiecare persoana si caracter cum simti si exprimi ceea ce simti….
    Si apropos, nu am invadat pe nimeni cu poze si detalii siropoase sau scarboase despre copiii mei, desi am cateva amintiri de neuitat…
    Imi iubesc copiii si sotul, dar ma iubesc si pe mine 🙂

  54. Eu nu inteleg de ce trebuie sa existe aceste doua tabere: oameni cu copii, oameni fara copii. Cum nu inteleg de ce trebuie sa existe tabara pro nastere naturala vs. tabara pro cezariana, tabara pro alaptat vs. tabara pro lapte praf.De ce???? Hai sa facem si tabara brunetilor contra tabara blonzilor sau roscatilor. Sau a celor care prefera marea vs. cei care prefera muntele. Sa ai un copil este o optiune. La fel cum este sa nu ai copil (bine, uneori poate sa nu fie o optiune, ci o neputinta si atunci e chiar dureros sa asculti astfel de remarci). Este firesc, de ce trebuie sa fie bine intr-un fel si rau in alt fel? De ce eu, care am copil, trebuie sa ma scandalizez ca altul nu are, sa il fac lipsit de suflet, sa il plang ca vai ce viata goala are sau vai, cine o sa-i aduca lui apa la batranete (motiv mai stupid sa faci copii nu cred ca am auzit!) Sau de ce ala care nu are copii sa ma arate pe mine cu degetul ca vorbesc despre copilul meu, ca ii laud progresele sau ma ingrijorez de febra, boala, etc. E normal, copilul este centrul Universului meu, asa cum poate cariera sau viata de noapte sau eu stiu ce e centrul Universului lui. De ce nu ne acceptam mai mult si ne criticam mai putin? Om esti si inainte si dupa copil. iti schimbi uneori valorile si modul de a vedea lucrurile, dar nu ar trebui sa te schimbi ca om. Astfel nici cei din jur nu isi vor schimba modul de raportare la tine

  55. @ Radu – respectele mele! Si o sticla virtuala de vin…

  56. Cookie, ai dreptate, am recitit. E foarte interesant!:)

  57. Draga mea,
    Toate sfatoasele si laudaroasele si exatziatele care iti mananca nervii si ficatii, sunt pana la urma cam cacate pe ele de frica si, de ce sa nu recunoastem, cel putin in ultimile luni de sarcina, invidioase. Satule sa fie butoaie mergatoare si sa se intalneasca cu tine, care iti continui viata linistita.
    Numai ca asta nu e nimic, dupa nastere incepe balamucul ala mare si adevarat care tine cam toata viata. Asa vesele, postatoare de poze si pline de importanta cum le vezi tu… ei bine, nu sunt decat si mai speriate (kilograme in plus/job-uri aruncate in aer/ boli ale copilului/ timp pentru ele .. spre zero si mai nasol decat asta/ problemele care apar intr-un cuplu mai greu de gestionat) si mai invidioase, mai ales daca nu si-au dorit cu adevarat un copil si doar s-au lasat purtate de val si de trend. Pentru cele care chiar si-au dorit un copil este la fel de greu, numai ca reusesc sa se bucure cateva minute pe puiul lor. Problema e ca minutele de bucurie sunt prea scurte in comparatie cu celelalte rahaturi care intervin vrand nevrand.
    Asa ca… pur si simplu nu te mai enerva pe ele… 80% sunt atat de debusolate si disperate, incat nu isi doresc decat sa moara si capra ta. Atat. Restul de 20% sunt oricum prea ocupate ca sa mai dea sfaturi sau sa stea pe retele de socializare, te vei intalni cu ele peste cativa ani, cand vor avea timp si de prietene. :))

  58. Stimate Filip , vizavi de pasajul magistral de mai jos am o intrebare : consoarta matale, cind ii vin prietenele acasa si te cheama de la spalat rufe iti scoate mingiutele din borcanul cu formol si iti cere sa le jonglezi pentru ele ?

    “Cat despre masculul alpha, doar asa pentru cultura ta generala, eu consider ca dintotdeauna, intr-o relatie, fie ea sociala, fie de familie, fie politica, femeia conduce! Si asa e cel mai bine. Cele care sunt altfel, nu au realizat ca pasarica este la ele, in rest, numai bine!”

  59. @ Silvia : multumesc pentru vin, cin -cin 🙂 . Pacat ca nu exista un mijloc de contact in comentarii , sa iti spun cind am sa deschid blogul de discutii pe teme childfree. M-am convins ca e nevoie de asa ceva.

  60. @Radu – Niste exemple de teme childfree poti sa-mi dai, m-ai facut tare curioasa…Si inca ceva: te-ai nascut adult si daca nu, cand erai copil erai o “dihanie turbata” sau un copil cuminte? Ce ti s-a intamplat tie la crasma nu s-a intamplat din cauza copiilor ci din cauza parintilor care n-au stiut sa-i educe si n-au stiut ca o crasma nu-i loc de joaca pt copii.

  61. Ioana, – respect ! Taberele exista orice ar fi. E insa la latitudinea noastra daca ne apucam sa ii spurcam pe cei din partea cealalta. Cu toate ca acest blog are cititorii cei mai inteligenti se mai gaseste unul sa spuna ca o femeie care alege sa fie childfree va deveni o baba acida si frustrata. In toate discutiile vazute de mine pe net, invariabil, insultele au fost aduse in marea lor majoritate de oamenii cu copii care aduceau ca argument suprem religia si “firea” Ca a nu procrea e impotriva firii. Exista oameni cu vocatie de parinti, oameni complet lipsiti de vocatia aceasta si parinti care isi “accesorizeaza” relatia ca sa “fie in rind cu lumea” Alegerea de a procrea este personala, era pina acu on vreme ceva de cuplu dar nu mai e de cind avem mame singure ce vor sa fie singure. Cred ca foarte multi parinti habar nu au ce ii asteapta si o perspectiva heirupista asupra vietii cu copii duce la foarte multe divorturi si implicit la copii nefericiti. Decizia de a avea copii cred ca nu trebuie conditionata doar de integritatea sistemului genital ci si de o adinca introspectie a capacitatii de a renunta destul de mult la sine, la o schimbare totala si radicala a vietii de cuplu. Multe cupluri trec superficial peste aceste simulari mentale ale efectuluii maternitatii asupra relatiei si casnicia esueaza lamentabil. Cind maternitatea devine o decizie cerebrala , nu genitala sau hormonala lucrurile sunt deja pe drumul cel bun. Cind un cuplu face copii ” sa fie in rind cu lumea ” e deja o problema

  62. Fara suparare,dar in momentul in care un ,,prieten” ajunge sa te deranjeze cu povestile lui,ajungi sa-i numesti copilul,,plod”,povestile lui te plictisesc…nu cred ca mai vorbim de prietenie.
    Prietenii sunt cei care te accepta cu bune si cu rele,sunt cei carora ai curajul sa le spui ceea ce te bucura,supara,enerveaza.
    Am cateva prietene fara copii,dar sa ma ierte al de sus,niciodata,dar niciodata nu au fost deranjate de povestile,trairile,traznaile facute de cel mic.
    Din contra,ele au fost cele care m-au vizitat,incurajat,ajutat,da,am prietena foarte buna,de suflet,care ma ajuta cu cel mic.Asta numesc eu prietenie.
    Ca ma intelnesc la coltul blocului cu o cunostinta care-mi arunca 5 intrebari in 20 de secunde….nu inseamna ca imi este prietena.

  63. ce ne fute pe noi grija despre ce crede una fara copii despre cele care au copii si care la randul lor ar trebui sa taca din gura ca alea fara copii nu suporta discutii generale despre cat de frumoasa e maternitatea sau cat de enervanta e ? daca-i este prietena , sa o suporte cu maternitatea cu tot !cliseele sunt clare ! cam prea mare aroganta !

    p.s. cand fu Take, nu fu Tica ?

  64. @ Roxana : uite un subiect extrem de vast –

    Schimbari ale vietii sexuale in cuplu in perioada pre si post maternala.

    1. Asteptari si surprize
    2. Perspective materne
    3. Perspective paterne.
    4. Copilul mi-a luat locul in patul conjugal. Ce e de facut ? ( stiati ca se intimpla in peste 65 % din cupluri ? )
    5. Cind coiplul intra pe usa spontaneitatea si calitatea actului sexual zboara pe geam. Ce e de facut ?

    Ca sa nu spuneti ca sunt obsedat sexual sa stiti ca am foarte multe subiecte dar acesta este unul extrem extrem de discutat disputat si resimtit de catre tati. Cauza importanta de adulter si divort.

    Alte subiecte :

    -te asteapta 10 ani de concedii in statiuni kids friendly. Cel putin 10 ani. Cit de mult il iubim pe Mickey.

    – nu avem bani de bona va sta mama soacra cu noi. Eh ???

    – nu credeam ca mi se va intimpla mie. copii cu probleme. Subiect delicat si dificil

    – am nascut un copil si totusi lumea nu ma priveste ca pe Ioana D’arc. Ce e in neregula cu societatea de azi ?

    – soferul din masina de gunoi nu a stins tigara cind l-am atentionat ca voi trece peste 10 minute cu carutul pe linga el. Ce numar are Politia ?

    Mai vrei ? ca am destule.

  65. @Radu: Nervii tai au fost justificati in situatia respectiva. Norocul meu este ca nu prea am parte de hipsteri corporatisti. Oamenii printre care traiesc eu sunt normali la cap. Cu totii avem copii, unii chiar adolescenti, dar nu uitam si n-am uitat niciodata sa fim si oameni, prieteni, amici, mistocari, bautori de bere, mancatori de pizza, si alticelea, in afara de parinti. Hai sa fim seriosi: eventualele istericale “parentale” ii tin pe unii maxim trei ani, pana ajunge copilul la gradinita. Dupa aceea se linistesc apele. Repet: chestia este valabila in cazul oamenilor sanatosi la mansarda.

  66. draga Tanti, te-as lua de nevasta , da’ tare mi-e ca esti maritata ! 😀

  67. Da’ di ce, barbatele? Fiindca beau bere? Plusez: stiu si bancuri. 😛

  68. Cred ca obsesia parintilor de a-i intreba pe cei (inca) childfree despre planurile de fertilitate are ceva…abuziv. Poate mi se pare doar mie, dar indiferent cat de apropiata as fi de amici (nu vb de 2-3 prieteni de suflet) sau familie extinsa (verisoare, cumnati, matusi, rude de spita a 15-a) intrebarile de genul asta trec un soi de “border” pe care ei ori nu o simt ori se fac ca nu o vad.

    Probabil vehementa scrisorii vine tocmai din faptul ca oamenii care au facut o alegere si au un anume stil de viata tin neaparat sa treaca peste orice gen de bariera/grantia emotionala, sentimentala sau prieteneasca si sa iti arunce suprem in fata ca daca nu ai copii nu ai nimic si nu stii nimic.

    Sunt un milion de motive pt care un cuplu sau o persoana nu are sau alege sa nu aiba copii. Personal cunosc varii exemple: de la boli ereditare, maladii psihice (nu dramatice, dar pe care nu vrei sa le “dai mai departe”), infertilitate (de ambele parti – usually femeia e aia pusa la zid de toata comunitatea medicala, dar de fapt buba e 50-50), traume din copilarie, negasirea unui partener compatibil (dap, multe femei nu vor sa se arunce in povestea cu kinderul de unele singure), lipsurile materiale, lipsa de dorinta de a avea copii (total justificabila si extrem de normala), existenta unor copii din relatiile partenerilor (care aduc un nou set de probleme), adoptiile esuate, un nr prea mare de sarcini pierdute – riscul uneia noi fiind exclus, avorturi etc. Si astea sunt doar exemple luate aleator dintre cunostiinte, rude si amici.
    Ma intreb cu ce drept ar putea cineva sa judece toti oamenii astia si sa ii numeasca frustrati, incapabili de dragoste sau egoisti? Sau toti parintii ar vrea ca cei care nu au putut sa devina parinti sa isi petreaca viata nu bucurandu-se de fiecare clipa si de alegerile facute si plangand pe margine de drum si admirand copii altora?

    Da, exista viata si fara copii si inca una extrem de buna. Si nu, a nu avea copii nu e mereu o mare drama pentru toti, dar daca este, de ce sa li se ceara sa accepte sa fie interogati pe tema asta la modul public si sa li se ceara explicatii? Live and let live.

    Si pe langa asta, cu toate ca imi plac copiii, mai mult de 10 minute de discutii despre pampers sau continutul lui ma plictisesc. Teribil. Get a life not a kid!!

  69. De acord cu Radu si Mara, in cea mai mare parte.
    Pe mine cel mai mult ma deranjeaza, ca ne-mama, sa fiu intrebata de catre cunoscuti (uneori pe ton agresiv, alteori ironic, alteori combinat, aproape vesnic cu superioritate) eu ce am de gand, ca timpul trece si nu se mai intoarce si ca toate au un rost si o vreme a lor etc., unii plusand cu faptul ca tata (de exemplu) m-a conceput cand avea 42 ani si uite ce greu e (fiind bolnav de vreo 10 ani, acum avand 70) etc. etc.
    Ma simt chiar atacata si nu mai suport sa le explic oamenilor ca e viata fiecaruia si ca eu nu ma amestec in a lor decat, eventual, daca mi se cere (ajutor, pareri etc.). De multe ori, oamenii fara copii sunt discriminati si, intr-adevar, despre asta nu se vorbeste prea mult. Noi, chipurile, trebuie sa inghitim orice parere aruncata de la un parinte (oricare), pe motiv ca nu avem cum sa intelegem. Am si prieteni cu copii pe care uneori chiar ii ajut ocazional cu baby sitting, dar nu mi s-a intamplat (inca!) sa exagereze cu detaliile. Insa, in general, existenta, in societate (inclusiv in spatiul online) a unei (unor) tabere atat de indarjite cu copii vs. fara e destul de dubioasa si neplacuta.

  70. @radu legat de patania cu restaurantul ai reactionat exemplar. E departe de ceea ce au scris unii pe aici. Educatia unui copil nu are legatura cu dragostea exaacerbata pt el. Respect argumentele logice si de bun simt.
    Legat de pasajul meu, poate eu sunt mai conservator, desi imi mentin parerea ca ne conduc femeile, fie ca vrem, fie ca nu, iti pot spune ca in concetia mea, o familie inseamna mai mult decat a arata cine-i cocos in casa. Legat de spalat rufe, cat am stat singur, mi-am spalat si de mana. Legat de pretenele nevestii, cand vin prefer sa-mi iau bilele si sa ma duc la o bere separat. Acum, sper ca ai inteles si pasajul meu

  71. @Radu – pai toate subiectele tale includ copiii, eu credeam ca e childfree blog, adica un blog al celor FARA copii. Imi permit sa sugerez cateva subiecte, si anume: restaurante childfree, hoteluri childfree, parcuri, baruri, cluburi cool pt childfree people, eu sint convinsa ca sint multi care-ti impartasesc opinia, blogul va fi de succes. Din pacate daca te gandesti doar la dezavantajele pe care le-ai enumerat mai devreme n-o sa-ti doresti copii niciodata. Doar stai si gandeste-te cate avantaje iti ofera o viata de familie implinita, mai ales ca vad ca esti un tip destept si sint convinsa ca, in eventualitatea in care vei deveni tata, nu vei renunta total la viata ta de pana atunci. Copiii nu inseamna sfarsit, copiii inseamna un nou inceput, un alt frumos capitol al vietii. Si te rooog nu te lega de Mickey, sint convinsa ca l-ai iubit cand erai mic. Vezi tu, copilul tau va reusi sa te readuca la perioada aia frumoasa pe care cu totii am iubit-o si crede-ma, merita tot efortul din lume. Repet, sint o femeie cu capul pe umeri, nu mi-am neglijat viata, sotul, cariera sau prietenii si am acasa doi copii frumosi pe care ii iubesc din tot sufletul. Se poate, cu iubire se poate tot

  72. @radu: Cateva linii aeriene au venit cu propunerea de a amenaja o zona in avion pt childfree flight. Propunerea a iscat un milion de controverse dar in final, pana si oamenii cu kinderi au spus ca ar plati echivaletul a 15$ pt a fi upgradati intr-o zona “linistita”. 🙂

    Pana la urma, e vorba de adaptare: copiii sunt mult mai “vizibili” azi pt ca parintii ii iau peste tot, ceea ce e in principiu un lucru bun. Cu toate astea, daca a-i lua peste tot inseamna a-i impune tututor si a pretinde tratament special, evident ca nu toata lumea va fi happy. De aia zic: un pic de toleranta din partea ambelor parti se impune automat, impreuna cu incercari serioase de a nu transforma calatoria/mancatul/mersul cu copilul in eveniment la care trebuie sa participe vrand nevrand tot poporul.

    Copii chiar sunt sweet, mai ales cei personali 🙂

  73. @ Roxana : subiectele respective sunt pentru cei nehotariti. Trebuie sa existe ambele opinii.

    Cine a zis ca n-am copii ? 🙂 Sa fii pro childfree avind copii nu mi se pare ipocrizie. Poti vorbi din interior 🙂 Si va rog frumos, nu aduceti in discutie iubitul copilului. Cum e asa il ai si il iubesti neconditionat. Faptul ca poti sa judeci cum era daca nu il aveai…e altceva. Si mai ales, poti da un sfat bun unui nehotarit.

  74. @ mara : fara suparare dar cum sunt zone pet free trebuie sa fie si kids free. Exista statiuni , restaurante …etc. Dar intotdeauna se va gasi o ubermom sa protesteze.
    De aceea un site ar fi bun ca sa afli unde poti minca fara sa fii deranjat de copii tipind sau mame care alapteaza la masa. Asa cum sunt kids friendly places trebuie sa fie si kids free. Ne trebuie comunicare, intelegere si un bun advertisement ca fiecare sa mearga unde se simte bine si sa nu sufere din cauza imbecililor de genul celor peste care am dat eu.

  75. PS: Apropos de avutul copiilor ca final de cariera/activitati extraprofesionale: din experienta mea limitata si subiectiva, TOATE amicele care au avut kinderi, indiferent de faza profesionala in care se aflau, au trebuit sa ia o mare pauza. Si nu neaparat din cauza copilului in sine ci pt ca nu au avut de ales. Dupa cateva luni, chiar daca ar fi vrut sa se intoarca la serviciu, nu au putut sa o faca decat cu multa greutate, platind armate de bone sau convingand bunicii sa se implice.

    Cred ca adevarata discutie despre prietenele abuzive in detalii aici este: niste femei active care pana in acel punct al vietii lor au avut o gramada de activitati si preocupari, sunt fortate sa se concentreze doar pe copil. Rezultatul acestei preocupari excesive se vede in scrisoarea de mai sus. Daca accentul s-ar pune mai mult pe sustinerea mamei pt intoarcerea la job, am avea mai putine suflete torturate de ambele parti: nici mame disperate de plictiseala care se chinuie sa bata toate recordurile de grija pt prietenele care nu au kinderi si nici prietene fericite in singuratarea lor care nu mai au cu cine discuta 🙂

  76. @ Radu – cum sa ai copil si in acelasi timp sa fii pro childfree? Pro childfree temporar, adica ducem copiii la mama si luam cina in oras? 😀 Eu sper ca asta ai vrut sa spui, si da, cred ca majoritatea cuplurilor care tin la viata lor de cuplu mai fac si asta, sa-si vada si de viata lor. Si da, sint total de acord, nici mie nu-mi place sa-si alapteze tanti de la masa de langa copilul in timp ce eu iau masa. Dar asta tine tot de educatie

  77. Sfat pt cei/cele care s-au saturat de intrebarea “da’ tu de ce nu faci”: raspundeti cu “sunt steril”/”nu pot sa duc sarcina pana la capat”, dupa caz. Dar nu uitati sa luati o mimica ce cere compatimire. Eu asa fac. Bineinteles, mamei nu am putut sa ii raspund asa.

  78. @radu: Sincer, intotdeauna am admirat parintii care au avut puterea si taria sa recunoasca ca nu totul e roz de partea gardului plin cu kinderi. 🙂 (asta nu inseamna ca regreta in vreun fel, dar nici nu sustin ca TOATA LUMEA ar trebui sa ii aiba sau sa e ceva anormal sa iti doresti un pic de timp pt tine sau pt o conversatie intre adulti mai lunga de 30 de secunde)

  79. Complicata problema, dar nu prea … eu cred ca atunci cand alegi si simti cu toata fiinta ta ca childfree e cel mai bine pentru tine NIMENI, nici mama, nici bunica, nici God Almighty, nici societatea asta infecta NU TE POATE FACE SA TE SIMTI PROST din cauza asta. Problema apare atunci cand vrei childfree doar pentru ca nimeni nu s-a aratat interesat sa procreeze cu tine.
    Si daca oamenii astia cu copii suck as much as you say they do, esti proasta ca irosesti timp pretios din viata ta cu ei.
    Am un copil, am multi prieteni cu copii si niciunul nu face asa … am mai vazut specimene de genul descrise mai sus pe facebook, stiu ca exista, dar asta nu inseamna ca societatea ma forteaza sa le acord mai multa atentie decat vreau.

  80. Am vazut pe facebook o poza in care era un afis de la un restaurant:
    We love kids, but please keep yours at your table. Unattended children will be given an espresso shot and a free puppy” 🙂
    Cred ca asta sintetizeaza, intr-o maniera fun, o cale de mijloc a normalitatii vietii cu copii in societate.

  81. Sătulul nu-l crede pe flămînd. Şi viceversa.

  82. Am doi tanci si sunt, da, centrul universului! Dar am grija sa nu devin exasperanta, sa nu vorbesc la nesfarsit despre ei celor fara copii. Cand sunt intrebata, raspund, povestesc in cateva cuvinte. Ca e logic ca nu are de ce sa-i intereseze. Si ca mor si eu de plictiseala cand imi povesteste cineva la nesfarsit de ai lui. Si ca urasc genul ala de cretinoizi care tin musai sa convinga restul lumii de convingerile lor. In viata mea nu am indemnat pe cineva sa se casatoreasca, sa faca plozi, doar pentru ca pe mine m-au facut fericita lucrurile astea. Pentru ca altii poate ca nu pot sau nu vor. Si este perfect normal sa avem convingeri diferite. Sau daca vor si nu pot, chiar nu e cazul sa rasucesc eu cutitul in rana..

  83. Ce ma intriga pe mine e ca nimeni nu a adus in discutie pana acum o alta problema: cei care nu au copii si se inghesuie sa dea sfaturi de educare a copiilor celor care au. Sau cei care, dupa ce ai facut unul, te intreaba de fiecare data cand te vad cand il faci pe al doilea. Mi se pare o exagerare faptul ca cei care au copii sunt indesati cu forta in categoria “ploditori obsedati de scutece” iar cei care n-au se vad la limita superioara a superioritatii speciei. What’s wrong with you people? Nimeni nu obliga pe nimeni la nimic. Vrei copii? Fa-ti o echipa de fotbal. Nu vrei? Perfect, traieste cum iti place. Ai prieteni care te asalteaza cu detalii pe acelasi subiect? Schimba subiectul…sau prietenii, daca ti se par atat de absurzi. Parerea mea e ca daca ai prietene ca cele descrise in articol…problema e la tine, nu la ele. Nici o femeie normala, civilizata si cu toate tiglele pe casa nu va abuza de faptul ca e gravida sau proaspata mamica. Tine de educatia elementara sa nu impartasesti detalii scarboase celor din jur, oricat de interesant ti s-ar parea tie. Numa’ zic…
    :mrgreen:

  84. Trolling alert!!!

  85. Este atât de frumos să-ți auzi fiul când îți spune din senin: “mami, bebesc” sau atunci când ești pe punctul să pleci la serviciu și vine cu ochii umezi și îți șterpelește o sărutare pe mână și fuge în camera lui pentru că știe că dacă mai întârzie o secundă îl vor podidi lacrimile sau atunci când vii de la serviciu și te întâmpină cu un zâmbet larg și îți dă o îmbrățișare strânsă pentru că ești cea mai importantă persoană din viața lui și simplul fapt că ai apărut pe ușă pentru el reprezintă totul…

    Ultimii patru ani din viața mea au fost cei mai grei pe care i-am trăit din toți cei 30 pe care îi am, dar departe și cei mai frumoși. Fiul meu este justificarea acestei afirmații…

    Nu trebuie decât să ai curaj să încerci și vei vedea…

  86. Nu stiu cine a scris, dar tin sa o felicit pe d-soara/dna in cauza. In timp ce unii cauta solutii sa scoata …fluidele…din nasurile plozilor, altii se distreaza. Unii pot avea week-end-uri, concedii, concerte, plimbari in care riscul sa ajungi patat de lapte, in cel mai bun caz, aproape nul… Am trecut de 30 de ani, am pe cineva de 10 ani asa ca se pot exclude comentariile rautacioase ca n-are cine sa ma ajute de ma “bucur” de minunea spendid relatata mai sus si mi-e al naibii de bine…. asa ca da, sunt perfect de acord ca e o perioada pe care o femeie alege s-o traiasca si ca intre 0-18 ani macar ar trebui sa stea in casa pentru ca majoritatea nu mai au subiecte de discutie…

  87. Scrisoarea asta e o caricatura trista a maternitatii si familiei.

    Sunt doua categorii de persoane care ar reactiona asa:
    Prima, femeile nemaritate, cu nici-o perspectiva de mariaj in viitorul apropiat, frustrate si arzand pe dinauntru ca nu li s-a intamplat lor mai intai, ca sa aiba ce sa povesteasca ele in loc sa asculte cu jind:
    A doua, femeile care nu vor copii pentru ca-si strica fizicul, sunt lenese, sau egoiste, sau toate la un loc.
    (varianta cinica)

    Tuturor celor care se intreaba in cercuri care e scopul, rostul vietii, le raspund: COPIII. Dumnezeu ne-a pus pe pamant ca sa facem doua lucruri: sa-l descoperim pe EL si sa ne inmultim.
    (varianta religioasa)

    Ca si mama, ii pot spune autoarei ca un copil iti aduce impliniri pe care nici-un caine din lume – nu conteaza ce rasa sau pret – nici o carte, nici o petrecere sau prieten sau alta desfatare a vietii de celibatar nu-ti aduce intr-o mie de ani.
    A auzit dumneaiei autoarea de un baietel de trei anisori care a sunat la urgenta si i-a salvat viata mamei lui, sau de doua fetite de trei si sase ani care au alergat cinci kilometri prin padure, si-au cerut ajutor pentru mama lor care avea un atac de astm?
    (varianta sentimentala)

    • Ma scuzi, dar mai exista persoane in lume care mai au si alt scop in viata decat cel de procrea!
      Nu suntem animale si nu trebuie sa ne limitam la nivelul asta (as fi spus altfel dar chiar nu am vrut sa ma cenzureze autoarea blogului!)

  88. Ii dau dreptate! In cele mai multe nu ma recunosc dar am faultat si eu oameni nevinovati cu vreo cateva cretinisme d-astea post-baby. Da, am doi, ii iubesc de-mi sar ochii din cap si mi-au mancat zilele, in acelasi timp. Pe vremuri (inainte sa ma dedic facerii si cresterii lor) lucram si eu, aveam viata sociala intensa, imi placea sa huzuresc. Si-i detestam pe oamenii cu copii care faceau in halul descris mai sus. Drept care-i evitam si-mi vedeam de cluburile, barurile, concertele si cartile mele. Ceea ce-as face si acum daca nu m-as ocupa exclusiv de papica, cacutza, Kitty, Minnie, Jake Piratul si alte d-alea. Va las ca maine dimi incepe gradi si avem nevoie de odihnutza. Va pupicesc, pa!

  89. Desi nu am copii, nu pot sa rezonez cu parerea cititoarei. Cred cu adevarat ca un copil iti aduce impliniri incomparabile cu orice altceva. Desigur, nici sa discutam incontinuu despre asta, dar nici sa comparam implinirile oferite de maternitate cu o carte sau un pahar de vin. Parerea mea ! 🙂

  90. @radu: thumbs up! for all your posts…

    @all: am o fetita de la virsta de 34-8 ani (adica de la 26, asa reiese). Acum imi este unul dintre cei mai buni prieteni. As iesi cu ea la bere dar nu ii da voie taica-su sa bea (adica eu). Nici sa fumeze. Inca!

    Initial nu eram foarte hotarit ca vreau copil, dar s-a intimplat. Apoi: daca e – asta e, hai sa fie. Nu era nici pe aproape de vreo zeitate la nastere, ba dimpotriva: era de o uritenie de neimaginat. Am inghitit in sec si mi-am spus: “ok, asa este ea, e a mea, asa a iesit. trebuie sa o cresc, sa o iubesc, pana mea”. Am schimbat pampersi cu nasul prins in cirligele de rufe si am impresurat tot copilul cu spray, am borit de citeva ori, a fost si super-naspa. Am si cules rahat pentru coprorecultor (un mic recipient in care trebuie sa pui rahat proaspat cules din 3 zone diferite), am trecut prin tot felul de etape de sanatate, etc.

    La botez, copilul dormea linga niste boxe enorme, botezul s-a terminat la ora 5 AM. M-am despartit de maica-sa pe cind avea vreo 3 ani dar atunci cind plodul vine la mine ies la terasa ca si cum nimic nu s-a schimbat: daca stam peste program isi face singura un culcus din citeva scaune si adoarme pina termina tati de baut berile. Mergem des cu masina si in tot timpul asta jucam niste jocuri inventate de noi, jocuri la care nu ar putea concura multi din lista mea de prieteni de pe FB. Copilul citeste de la 4-5 ani, pune intrebari la care mi-e greu sa ii raspund (si nu sint chiar cel mai prost cititor al Simonei) si imi da raspunsuri la niste intrebari de la care nu puteam sa astept un raspuns.

    @scriitoarea_epistolei_din_articol:
    la fel ca si tine, am fost si sint exasperat de astfel de mamici! Ma simt inconjurat! Frate, daca beneficiezi de un pic de empatie, lasa-ne dracului in pace ca nu de asta ne-am intilnit la terasa, ca sa stam de vorba despre toate amanuntele fatului tau sau despre etapele ulterioare. Daca sint interesat de vreun amanunt – cu siguranta te voi intreba, nu imi oferi informatii gratuit. Efectiv: nu ma intereseaza, cu atit mai putin luxul de amanunte. Imi maninci timpul si nervii si momentele de relaxare pentru care credeam ca am acceptat sa ma vad cu tine. Probabil ca va fi ultima data!

    @radu:au fost situatii in care ma intrebam daca sa impusc in cap copiii sau parintii. Am acest dubiu aproape de fiecare data cind ies undeva, oriunde.

    @all: am copil si -implicit- am avut si bebe. Niciodata nu am destainuit tainele parintzienismului cu oameni neinteresati. Ok – ca ne mai vedeam cu alte mamici- hai sa despicam fiecare graunte de rahatzel pe care l-a produs plodul, fiecare tuse si exema. Dar atit! Nu o sa imi intoxic prietenii cu informatii care chiar nu le folosesc la nimic, eventual sa incerc sa le demonstrez cit de ratati sint pentru ca nu au si odrasle, ori ca -daca au- de ce nu le fac sa fie ca a mea sau din ce motiv si le cresc asa.

    @scriitoare:
    nici eu nu mi-am dorit copil pe atunci, ba chiar am evitat pe cit posibil. S-a intimplat – asta e! Daca mai e cazul, sper sa fiu mai calculat, sa cintaresc mai bine inainte. Dintotdeauna mi-am dorit sa am o siguranta financiara, o stabilitate emotionala, sa fiu eu pregatit. In prima faza nu am avut-o. Inca nu o am. Culmea, insa, acum ma bucur tare mult de plodul meu. Evident, poate ajuta si faptul ca nu sint tatic 24/7 ci doar 1-2 saptamini pe luna. Probabil ca daca as fi fost 365/365 cedam nervos. Btw, uneori chiar imi vine sa dau cu ea de pereti. Deseori isi da seama de asta si -culmea- se distreaza si face misto de mine.

    PS: ma casatoresc peste 2 luni (evident, cu alta fata), probabil o sa mai produc 1-2 bucati. Mi-e groaza! E criza, e nasol! Sper sa fie bine, mi-ar placea, mi-ar fi placut sa fie un pic mai bine. Intre timp: daca tu crezi ca o sa produci vreodata (un plod, I mean), fa-l cit mai devreme! Dau acest sfat tuturor prietenilor, fie ca sint motociclisti, rockeri, corporatisti, antreprenori, whatever. Ma uit la fi-mea si sint ok, dar ma gindesc ca la urmatorul plod, voi avea 34+8ani pentru a avea aceeasi experienta super-misto pe care o am acum. Sau poate voi avea mai mult :(. Si ma tem ca nu o sa mai fiu la fel de jucaus, de copil, de infantil si de cretin asa cum sint acum. Ah, btw, ma inteleg minunat cu tatal meu, care acum are spre 70. As fi vrut sa aiba mai putin…

    PPS: fi-mea nu are cont pe FB, nu e tag-uita pe nicaieri, nu dau like la imaginile care apar cu ea aleator si ma doare fix in dos de parerea celor care dau sau nu 2 bani pe ce am spus sau nu mai sus. Ma tratez cu Fuckitall!
    PPPS: cum dracu’ am facut un post de 2 rinduri sa aiba 2 pagini? Congrats to all care au ajuns pina aici!
    PPPPS: catre cei care cred ca PS2 este echivalentul lui PPS: cautati alt blog, lumea e mult mai larga!
    PPPPPS: clar, e de la bere….

  91. Imi place ce a scris Bosch – acolo sunt si eu, adica in ambele tabere. Am un copil dar tot sunt plictisita de parintii care nu stiu sa mai fie nimic altceva decat parinti. Si intrebari oricum primesti, din categoria “TREBUIE sa-i faci un frate sau surioara, sa nu ramana singura pe lume, egoista dracului”. Oamenii in general simt nevoia sa propavaduiasca cliseele dupa care-si guverneaza viata, ca sa elimine ce e diferit. Ce e diferit nu e bun si le strica peisajul.
    In plus, copiii ne iubesc neconditionat, mai ales in primii ani – poti sa fii cretinul pamantului, tot se lumineaza cand vii acasa… si multa lume e dependenta de iubirea asta pe care altfel nu o primesc.

    Revenind, eu am un copil dar sincer va spun nu pricep treaba asta cu mega-implinirile, aud mereu de impliniri si satisfactii (?!) iar eu nu le vad. Eu am facut copil ca eram indragostita de barbati-miu si am simtit nevoia asta viscerala sa ma inmultesc. Am vazut si gravide fericite dar in sine sarcina n-are nimic epic, vine cu nenumarate fenomene destul de greu de indurat cred ca stie toata lumea greturi,dureri, arsuri, pete, carcei si mai ales, culmea ironiei, ca nu poti dormi in ultimele luni – cand nasti in general esti deja epuizata de greutatea ultimelor luni de sarcina. Apoi nasterea, apoi lauzia, alaptarea si apoi cresterea copilului care nu e chiar un picnic.

    Desigur toata chestia are si parti misto, ca altfel n-am mai face-o, normal ca te pisi pe tine cand vezi alienul la echo, cand misca prima data – nu de alta dar mai incolo cand se misca iti da la ficat si nu e fun :)) si recunosc, cand mi-au pus-o langa mine dupa ce am nascut, am vazut cel mai frumos lucru vreodata, desi uitandu-ma la poze realizez ca era vanata si tumefiata si seamana cu toti ceilalti bebelusi. Dar deh… daca nu i-am vedea frumosi si dragalasi, n-am rezista in primul an 😀

    Acum trece in clasa doua si deja se duce in camera ei si tranteste usa cand ne certam lol. Eu astept in continuare satisfactiile :)) Glumesc. E o tampenie asta, gen am “investit” in copil si acum astept ROI. Nu astept nimic. Am ales sa fac un copil, zic in fiecare zi merci ca-i sanatoasa si sper sa ramanem asa. Intre timp va spun sincer ca mai am si alte treburi si ca desi e frumoasa de lesini, n-am nicio poza cu ea la mine.
    Ce vroiam sa zic cu poliloghia asta e ca… lumea comenteaza indiferent ce faci si daca prietenii te f. la cap si nu reusesti sa-i faci sa te inteleaga poate e o idee sa-ti cauti alti prieteni. Si ca fiecare are dreptul la ce sens al vietii vrea sa-i dea vietii lui. Sincer va spun ca la mine nu e fiica-mea sensul vietii, am altul. Nu ca nu mi-as da viata pentru ea fara sa clipesc, desigur, dar nu traiesc pentru ea.

  92. In mare, sunt de acord cu ce scrie autoarea articolului (un pic cam dur – dar cred ca depinde de prietene). nici eu nu pot avea copii. numai eu stiu cat imi doresc sa am, si- asa cum eu nu pot intelege ce simt ele in burtica, ce simt cand le e rau, ce simt cand isi vad pruncul in brate, asa nici ele nu ma inteleg pe mine ce simt cand stiu ca poate n-o sa am niciodata aceste bucurii. e normal sa fie fericite…si ca prietene, sa-mi impartaseasca din experientele lor unice, dar…dac-ar fi un pic mai atente si daca as fi cu-adevarat prietena lor ar incerca sa nu ma oboseasca cu detalii, pentru mine atat de straine, sa nu ma intristeze exagerand cu chestii de genul “viata fara copii nu are sens, traiesti degeaba daca nu faci un copil, viata incepe abia dupa ce nasti…etc”. eu nu stiu cum a fost viata mamicilor pana au nascut dar eu tin sa mentionez ca sunt fericita, sotul meu si cu mine suntem inca un cuplu foarte indragostit si fericit; monotonia n-are loc in viata noastra, muncim, ne distram putin dar suntem nespus de fericiti. ne alintam mult, mul de tot si, sincer, pentru mine cea mai minunata mutrita e a lui (zambindu-mi mie). dac-as uita de iubirea pentru el, daca m-as plictisi cu el probabil as incepe sa-mi dau cu capul de pereti ca sunt infertila, probabil as incepe sa strig la Dumnezeu de disparare ca nu raman gravida, dar nu simt asa. cand o sa raman gravida(daca o sa vrea Bunul Dumnezeu sa raman vreodata) o sa fiu foarte fericita si sper ca n-o sa-i disper pe toti cu gravidanta si emotiile mele, dar pana atunci…nu sunt, n-am copii, imi plac copiii, dar am o viata, eu si sotul meu suntem o familie si traim , nu degeaba, ci pentru desavarsirea comuniunii dintre noi, aspiram la fericirea deplina si la o viata plina de sens, ajutand, infrumusetand, inveselind si iubind lumea cu sau fara copii!

  93. Eu sunt in tabara celor cu copii suficient de mari incat sa fie usor exasperata de proaspetii parinti. Cu atat mai mult cu cat, cand eram eu proaspata mamica, toate prietenele mele o ardeau prin discoteci, rockoteci, festivaluri si Vame Vechi, si se-apucau de ras si de mistorui cand auzeau de alaptat si de scutece….Si acum, cand am si eu chef sa ies la o bauta si la un concert, tre’ sa ma duc tot cu fiu-meu, ca prietenele mele-s gravide sau au copii mici. 😀
    Ca sa nu mai zic ca am fost si consultantul oficial, pentru fiecare dintre ele, de fiecare data cand beeb a facut cacut moale, a vomat, n-a vrut sa pape galbenus de ou, et. Ca deh, aveam experienta 😀
    Deci nah, am fot permanent intr-un soi de contratimp….presimt ca, pe cand prietenele mele vor fi libere again, cu copiii la liceu sau la facultate, eu o sa fiu deja in rolul de tanara bunica 😀

  94. Of Doamneeeeeee!!!!
    Mi-a amintit R, prin tot ce-am trecut de dou ori în viață, numai și numai ca să-mi fac daroria față de specie……….a treia oară am zis pas și am fost complet surdă la rugămințile Dl. Soț, care spera să aibă însfârșit o fată…..
    Daaaaa!!! Toate prietenele mele au făcut copiii mai din timp ca mine și atunci când i-am avut pe ai mei, aveam deja instructajul făcut cu tot cu practică, ba chiar am trecut prin grădiniță și clasa I de câteva ori!
    Deci nimic nou sub sorele acesta dragă Ela, căci respectivele prietene sunt deja bunicuțe, în timp ce eu mai copilăresc încă!

  95. http://www.truuconfessions.com/channels/Mom – cititi si va delectati.

    Aud multe despre imensele satisfactii ale facutului de copii. Stiati ca acelasi lucru va poate aduce si imense insatisfactii ? Dintre toti care citesc blogul e oare cineva care a avut si mari insatisfactii ? Sau care cunoaste pe cineva care a trait nu numai in raiul bebeilor in care copii curati si spalati ne spun ca ne “bubesc” si a avut fericirea sa isi vada copilul ajuns etnobotanist sau curva ? Sau multe altele ? Stiu fff bine, o sa spuneti ca ii educati ca…bla si blabla si asa si pe dincolo… Corect.

    N-o sa va ia nimeni fericirea pe care ati avut-o cind va “bubea” si va stringea in brate. Nu. Doar vreau sa va reamintesc faptul ca si curvele si drogatii si neterminatii au fost niste bebei adorabili. In momentul in care vezi doua linii pe batul pe care ai facut pipi tragi un bilet de loterie si citeva numere sunt putin spus) necistigatoare. Unii pur si simplu nu vor sa joace la aceasta loterie si din motivul expus de mine.

    Hai sa va zic si un banc :

    Pe patul de moarte sta intins un batran de 80 de ani, sot, tata, bunic, strabunic.
    I se apropie sfarsitul si de jur imprejurul patului sta toata familia: sotia, toti copiii si toti nepotii si cativa stranepoti. Toti asteptau in liniste si deodata batranul se trezeste si spune:
    – Trebuie sa va spun un secret mare! Aveam de toate:masini bune cu care cutreieram lumea, femei frumoase cu care ma simteam bine, foarte multi prieteni si un cont mare in banca. Intr-o zi mi-a spus un prieten ca trebuie sa ma insor ca sa am o famile ca altfel nu o sa aibe cine sa-mi dea un pahar cu apa cand o sa fiu pe patul de moarte. Ei si asa m-am insurat si viata mea s-a schimbat radical. In loc sa merg la discoteca cu femei care mai de care mai frumoase am stat acasa si m-am uitat la seriale cu sotia. Masinile le-am folosit doar ca sa duc si sa aduc copiii de la scoala, sa merg la cumparaturi sau cel mult sa mergem in concediu. Toti banii din banca s-au dus pe scolile voastre, pe hainele si placerile voastre. Zilele frumoase si libertatea mea… le-a luat vantul! Si acum cand stau intins si astept la moarte stiti ce e cel mai rau din toate?
    – Ce,dragul noastru tata? il intreaba cu totii curiosi.
    – Nu mi-e sete!!!!! 😈 😈

  96. […] topicul despre părinți și copii, un cititor a relatat povestea de mai jos. Sunt curioasă dacă o să vi se pară amuzant sau […]

  97. @Radu: o să fac un sondaj cu povestea ta, sper să nu te superi. sunt curioasă câți se vor amuza și câți vor fi indignați

  98. Am un prieten prin state, casatorit cu o americanca, tocmai li s-a nascut primul copil. Pana la sarcina, nievasta americanca era zen dupa sotul ei roman. Ca ce rocket scientist e, ca ce mandra e de el, ca ce mult il iubeste, ca ce mult il adora, plm, labareli din astea siropoase din lipsa de preocupare si de griji. S-a apucat sa invete sa gateasca mancaruri cu specific romanesc, pe care le posta pe FB mandra tare. Foarte bine, bravo ei ca a imbratisat multiculturalismul si nu l-a fortat pe sot sa uite de tot cultura in care s-a nascut. Dar era prea ostentativ ce facea, adica sa pui toata viata pe FB, minut cu minut… Imi si inchipui ca la un moment dat bietul om o fi dat-o dracu’ de varza cu carne si de sarmale, sau cotlete de miel. Omul chiar e “rocket scientist”, e modest, lucreaza la cai mari, tocmai s-a mutat in California la o firma cu fruct ca sigla. Dupa ce a ramas insarcinata americanca, a urmat cosmarul. Si-a pus ca poza de status pe FB prima ecografie. Pe urma a doua, a treia, a patra. A ajuns la ecografia 4D, in care un alien te urmarea din profilul femeii. Ultimele luni de sarcina au insemnat statusuri zilnice cu greturi, yoga, pilates, vergeturi pe burta, lovituri la ficat ale minunii din burta. In sfarsit a nascut si acuma posteaza ce stiti, adica ce cacatel a mai facut fetita, cum e ea de nedormita, cum o scoate sotul la distractii, etc.

    Cred ca oamenii devin mai prosti cand devin parinti, le scade rau de tot stima de sine, uita principiile dupa care isi ghidau viata, se comporta ca niste copii care se joaca de-a adultii. O fi vreun mecanism de aparare impus de natura, proaspetii parinti sa fie mai tembeli nitel temporar si sa acorde toata atentia posibila si imposibila progeniturii. Asta o fi explicatia.

    Nu vad cum altfel poti sa treci de la gomosenie in concediu, ca aerul conditionat e nu stiu cum de ineficient, ca treptele hotelului cam mari asaaaa, de-ti julesti unghiutele de la picioare cand esti in sandale, ca grecii astia sunt cam nesimtiti si zgarciti de au apa cu presiune scazuta si nu se ia nisipul de pe piele si oricum fara avion nu are sens sa pleci la peste 600km de casa, sa treci zic la plecarea in concediu in locatii de cacat (mai aproape de casa), cu masina plina cu catel si purcel si soacra si socru si olita de caca si biberoane si fierbator de biberoane si cate alte cacaturi necesare unui bebe, apoi sa spui ca a fost extraordinar, cand cu cateva luni inainte nici macar nu ar fi discutat de concediu in statiunea aia imputita. Perechea respectiva e acuma fericita pana la tampenie, dar numai ei isi inteleg fericirea. Cand le-am spus ca pana cand copilul poate manca ce mananca adultul de pe meniul de restaurant si te poti intelege cu el (ce-l doare, cand vrea caca preventiv cu 2 minute inainte de inevitabil), eu nu l-as lua cu mine la dracu’n praznic, ca ar fi o mare deranjare a programului intestinal al omuletului si numai distractie pentru adult nu poate fi. Poate ca vrei sa bei un cocktail sau poate doua la pret de unul, vrei s-o mai rastorni pe mama omuletului pe spate fara teama ca doi ochi stralucitori te privesc curiosi si eventual primesti un “ce faceti voi acolo ma?”, vrei sa stai noaptea pe plaja sau pe unde dracu ai ajuns privind la stele si incercand in prostia ta sa mai faci un omulet care sa-ti strice programul de concediu pe urmatorii cativa ani, chestii incompatibile cu prezenta unui omulet care se constipa sau da in diaree ca urare de bun venit in locatia aia de vis. Orice psiholog normal la cap iti va spune ca abia de la 4-5 ani in sus poti lua copilul cu tine in concediu ca sa se distreze si el, pana atunci e un om cu nevoi speciale alimentare, de defecatie, de somn, de orice. Dar, ce stiu eu? Sa lasam cuvantul celor cu experienta… ca ei au principiile ajustate.

  99. ela: been there, done that!
    :mrgreen:

  100. deci: ca nu v-am mai zis de muuult: io zic: sa sa dea cate putin, s-ajunga la tuoata lumea, daaaaaa?
    ce e aia sa n-ai copii?
    ce?
    esti da capu tau?
    ce nu-ntelegi cat de minunat e?
    pai ca sa-ntelegi trebe sa ai!
    simplu!
    deci pune mana si fa!
    ca doar asta te invata toti prietenii!
    uite chinezii!
    pai daca si basescu v-a zis ca e patriotic sa faci copii, ce nu e clar?
    simona: s-aude acolo in fund?
    :mrgreen:

  101. 🙂 Cred ca in final depinde enorm de parinti si de noroc:1. daca sunt suficient de maturi cand iau decizia sa aiba copii si 2. daca au noroc si e kinderul sanatos, ca atunci, toate etapele de inceput is mult mai simple.
    Eu am crezut mereu, ca si autoarea scrisorii, ca toate amicele si cunostiintele care au cate un copil, se tacnesc temporar. Cu TOATE cuplurile din jur au ajuns sa aiba kinder, am ajuns la un moment dat sa refuz orice invitatie la orice fel de eveniment pt ca indiferent daca era nunta, zi de nastere a sotului, soatei, aniversarea casatoriei, petrecere de casa noua, 1 mai, picnic, bal mascat, etc., totul devenea, cel mai tarziu dupa vreo ora, un party pt kinderi. Adultii incetau orice interactiune verbala cu alti adulti si incepeau sa distreze copii, care evident ne depaseau ca numar. Dupa o asa zisa petrecere de revelion, la care au luat parte alte 6 cupluri si 18 kinderi am depus armele. Am refuzat orice invitatie si ne vedem rar, cand am chef sa trec pe la zilele oficiale de nastere ale copiilor (macar stiu la ce ma bag) sau prin parcuri, la locurile de joaca, la o cafea rece si un covrig.
    Bun. Trauma era acolo. Cand…ce sa vezi: niste amici (altii, nelegati de prima grupa) decid ca vine momentu de kinder. Ma pregateam sufleteste pt dezastru. Cand colo…lumea complet chill. Au grija de copil ca de ochii din cap, normal. Dar foarte foarte relaxati. Il lasa sa doarma, noi bem ceva in bucatarie, ii dau sa manance, il cara dupa ei la plimbari, pe bicicleta, mergem la jogging, ne bem cafeaua…facem gratare si nu cade nimeni pe spate din pricina kinderului care e chiar amuzant si amuzat cand vede 4 mutre curioase deasupra caruciorului. Nu numai ca primesc invitatii, dar le onorez cu placere si mai mult, I-AM INVITAT SI LA MINE. Cu tot cu kinder 🙂 Deci sunt sigura ca se poate. Evident exista restrictii si trebuie adaptare, dar still…copilu isi vede de ale lui si noi de ale noastre 🙂 Nu e nevoie de alti 15 copii ca sa il faca sa se simta ok si nici de toata atentia parintilor 24 din 24.
    There is hope 🙂

  102. Voi va plangeti de parinti… dar ia sa stati in mijlocul iubitorilor/posesorilor de animalute (aia care n-au copiii), si sa ii auziti pe aceea cum nu mai au alt subiect de discutie decat ce a facut pisi ca sau catelu. Si va asigur ca mult mai enervanti sunt cei care nu discuta decat de munca, mondenitati sau se cearta pe politica ca descreieratii… sa fii in mijlocul alaora e f enervant.

  103. “copii” scuze

  104. Eu am copil. Este centrul universului meu. Pe langa copil, am o cariera cum foarte putini dintre voi (cu copii sau fara) vor reusi vreodata sa aiba. Nu este asa ca nu va intereseaza? De aceea nici nu povestesc despre copilul meu si nici nu arat poze in dreapta si stanga.
    Ei bine insa, nici pe mine nu ma intereseaza de voi. Nu ma intereseaza ca cea mica face galagie la restaurant si va deranjeaza. Si eu va suport pe strada cand va tarati in trafic, si eu va suport cand va suna telefonul tare si vorbiti prea tare, si eu va suport rasetele zgomotoase.
    Am fost cu avionul cu cea mica, pentru ca nu renunt la vacanta pentru voi. Ce, voi ati renuntat pentru mine la ceva? Da, a urlat 30 de minute in continuu. Am facut tot posibilul sa o fac sa taca, dar nu am putut. Ghinion. Am avut parte in general de persoane binevoitoare care au inteles situatia, am avut parte si de priviri taioase si replici spuse printre dinti. Replici agramate in general, pentru ca de obicei persoanele educate sunt mai intelegatoare, iar cei mai putini educati sunt si cei mai intransigenti si comentatori. Ei bine, nu mi-a pasat. Si eu i-am suportat pe toti meltenii cu bagajele lor prea voluminoase pentru a incapea in cabina (culmea, aveau mult mai mult bagaj si mai multe sarsanale decat noi cu copilul), si eu am suportat telefoanele cu ringtone de manea, si eu am acceptat faptul ca nu au inteles ca la check-in este o dunga pe jos la care ar trebui sa stea persoana din spate ca nu stam in sufletul celuilalt, etc.
    Nici mie nu imi pasa de voi, asa zisele mele prietene. Nu va povestesc despre copilul meu si nu va asaltez nici cu poze. Pentru ca stiu ca nu va pasa. Dar sa stti ca nici mie nu imi pasa de ce v-ati mai cumparat de la mall, de ce regim de slabit mai urmati acum (si apropo, sunt mult mai slaba decat voi fara nici un efort), de faptul ca nu va gasiti un iubit si ca toti barbatii (cica) sunt niste porci, nici daca te-a sunat sau nu te-a mai sunat, nici de cum iti sta parul, nici de ce ti-a spus nu stiu ce colega la servici, nici ca poate ai sa promovezi sau ca a promovat proasta aia cu sani mari in locul tau, fir-ar ea de nenorocita, nici cum ai fost tu in vacanta la all-inclusive si ti-ai pus poza in costum de baie cu rochita aia ieftina si cateva kg in plus, nici de cum o trimitere la medic dureaza 8 ore pentru ca desi ai o cariera fulminanta nu iti permiti un abonament la un spital privat, nici de asa zisa “cariera” – care este de fapt un job caldut intr-o multinationala, unde muncesti din greu pentru un salariu modest si iluzia ca esti o persoana importanta, o femeie de cariera cu un viitor stralucit (de fapt nu esti decat o functionara cu un post cu nume in engleza, si care trebuie sa mergi in team buildinguri sa demonstrezi sefilor ca ai spirit de echipa), nici de ce s-a mai intamplat in “Burlacul” si nici de nimic altceva in general.
    Nu imi pasa nici de voi, “domnii” care dati replici caustice copiiilor de 4 ani de la restaurant. Personaje sosite din provincie, cu rate la un apartament de bloc la marginea Bucurestiului, care va extaziati la meciuri de fotbal, si care aveti un sef care va cearta ca nu ati facut targetul la vanzari. Care vorbiti cu cuvinte gen “salar”, “kinder” si “nefasta” si umblati in Skoda si cu lantic de aur la gat. Culmea rafinamentului este sa va duceti in weekend la gratare sa mancati mici si sa ragaiti bere.
    Si daca toti bebelusii arata la fel pentru tine, cea care ai scris textul de mai sus, afla ca si voi, aratati la fel pentru mine. Niste persoane mediocre care se cred foarte importante.

  105. @Ileana: partea cu “o trimitere la medic dureaza 8 ore pentru ca desi ai o cariera fulminanta nu iti permiti un abonament la un spital privat” este o dezgustătoare tentativă de înfigere de cuțit în spate. nu mă atinge, stai liniștită, doar mi s-a făcut puțină greață; iar tentativa ta de a-i transforma pe toți cei care nu sunt sclavii copleșitoarei chestii care ți se întâmplă (maternitatea) în niște maneliști burtoși, cu lanțuri la gât, agramați și duhnind a mici, este jalnică. cât despre cariera ta intangibilă, mie personal mi se rupe de ea la fel de mult ca de banii pe care încerci să ni-i fluturi pe la nas, exact ca domnii ăia cu lanț dă aur despre care vorbești. cu alte cuvinte, s-a plecat de la o dezbatere și s-a ajuns la ceva perfect grețos. “Personaje sosite din provincie, cu rate la un apartament de bloc la marginea Bucurestiului”. Nu sunt din provincie și nu am rate nici în centru, nici la marginea Bucureștiului, dar pe cuvânt că mă duc chiar acum să îmi bag degetele pe gât.

  106. vai, ileana, ai si cariera, esti si slaba, ai si toale scumpe, ai si abonament la un spital privat, stii si ce inseamna “check-in” si iti si suna telefonul cu bach? pot sa povestesc si eu la toata lumea ca am intalnit, odata, pe un blog, o persoana atat de rafinata si de speciala? vorbind serios acum, eu sunt de acord cu ce s-a mai spus pe-aici mai sus, anume ca statutul de parinte nu schimba oamenii, doar le accentuaza trasaturile. pe aia misto ii face si mai misto, iar pe aia naspa ii face si mai naspa. ghici in care categorie esti tu. da, exact in aia de toapa aroganta careia i se pare ca banii si abonamentul la spitalul privat ii dau dreptul sa imparta lumea in cocalari/saraci care nu au abonament la spital privat si nu iubesc copiii si oameni deosebiti care au abonament la spital privat si iubesc copiii. nu, lumea nu se imparte asa decat in mintea ta penibila. sper ca macar e mic copilul ala al tau si ca ai ca scuza hormonii pentru ce ai debitat mai sus.

  107. ileana: simona a trecut prin niste lucruri grele care poate fac mai complexa obtinerea unei trimiteri pentru o analiza. nu stii despre ce e vorba, nu stii detalii, prin urmare chiar nu inteleg cum poti sa fii atat de… (completeaza tu) invocand acest amanunt.

  108. @ileana, vezi ca domnul de 4 ani care-a dat replica la restaurant bea vin de 450 lei sticla, deci nu se potriveste cu portretul pe care i-l faci, mai degraba e exact d-ala care stie ce-i linia galbena din aeroport, ca tine: https://www.simonatache.ro/2013/09/03/de-ras-sau-nu/#comment-459877.

  109. Hai sa zicem ca Ileana e o tzoapa frustrata ca nu e aplauda pentru banii si greutatea ei mica (la fel de mica ca si QI-ul, probabil. Sa zicem un 60?:))))
    Ei bine, Ileana, de frustrata ce e, vine si varsa venin aci, in acelasi timp laudandu-se de cat e ea de rafinata, asta nereiesind nici pe departe din ce scrie:)))

  110. @Ileana: Poți fi mai jenantă decât atât ? (edit admin) Ești chiar culmea, să trebuiască să-ți suporte alții lipsa de educație- pe care se vede că i-ai transmis-o și țâncului. Poate că erau unii care aveau treabă acolo unde se duceau- și 30 de minute de urlete nu sunt chiar pregătirea cea mai potrivită pentru o ședință- te-ai gândit la asta ?

  111. Bai fratilor am vreo 15 ani de activitate pe forumuri , bloguri, you name it dar asa o mostra de fudulie si imbecilitate am vazut de foarte putine ori.

    Stati umpik sa dau drumul soferului si sa verific daca butler-ul mi-a lustruit argintaria si o sa ating citeva aspecte distinsa noastra interlocutoare.

    holy Prozac, and sweet Xanax mother of Dog , that was something !!!

  112. când un copil plânge, numai un om cu probleme la cap se poate supăra pe copil. dar nu știu de unde a dedus distinsa, rafinata și plina de bani comentatoare cu siluetă exemplară și abonament la… nu mai continui, că nu vreau să vomit iar, că acest topic era despre faptul că ne deranjează copiii care plâng. 🙄

  113. Tanti care a scris textul a incercat sa transforme un subiect prafuit intr-unul care sa faca senzatie pe net. Nu i-a reusit! E ca un monolog al unuia de la stand-up comedy; un monolog slab insa. A reusit totusi sa demonstreze ca este cea mai mare frustrata in viata! Cu prietenii, in primul rand, trebuie sa fii tolerant, sa ii accepti asa cum sunt, o calitate pe care observ ca duduia nu o are.

    De fapt, eu cred ca ea-ajungand la o varsta venerabila…50 de ani probabil- a trecut deja de perioada in care ar mai putea face copii si a adoptat filosofia “n-am, nu-mi trebuie”. Exact ca fatucile care, prospat suferinde dupa cate un fat-frumos care le-a flituit in freza, se transforma intr-o clipa in femeile rebele carora le place sa se distreze si sa faca sex cu necunoscuti! Asta aparent, ca noaptea cand ajung acasa plang pe sub cearsafuri!

    Fiecare dintre noi avem dreptul sa alegem ce ne place in viata si sa ne impartasim bucuria fata de cei care ne sunt alaturi. Si ea, tanti in cauza, probabil ca le-a facut capul mare unora dintre prietenele ei cu lucruri legate de cariera ei stralucitoare despre care poate nu si-a dat seama ca
    nu ii intereseaza pe ceilalti!

    Una dintre cele mai facile lucruri, atunci cand critici pe cei din jur este sa te pozitionezi in interiorul tau, fara a vedea lucrurile din perspectiva exterioara. Daca m-as fi apucat eu sa scriu despre femeile de cariera, care la varsta de 40 de ani nu au viata personala ci sunt biropate, probabil ca nici ea n-ar fi inteles aversiunea gratuita pe care o am fata de ea.

  114. @Ileana…gizz…you do have a problem!! Stii…cand vad comentarii de genul asta imi piere speranta…si in mame si in copii si in tot. Ce naiba!!? Sincer, sper sa nu ajung vreodata sa iti cunosc copilul, nici pe strada si nici pe la scoala si doamne feri, in vreun restaurant…

    Iar faza “asa iti trebuie, sa stai 8 ore pt o trimitere, pt ca esti o fraiera si desi crezi ca ai succes de fapt nu ai atata ca mine si nu iti permiti sa dai sarsanale de bani pt un abonament”…e cumva…fara clasificare. Daca ai avea un pic de minte, ti-ai cere imediat scuze. Apoi, te-ai duce sa aprinzi o lumanare si sa te rogi la toti sfintii sa nu cumva vreodata sa ai nevoie pt tine sau copilul tau de o asemenea trimitere sau sa constati, cu stupoare, ca in pofida abonamentului si a sacosei cu bani, nimeni nu poate face nimic.

    Have a nice life.

    PS: Si sorry, eu as fi cerut loc in alta parte a avionului daca copilul tau ar fi plans cu disperare tot zborul si tu nu ai fi schitat nici un gest de scuze.

  115. Dragilor, asa cum va spuneam, gradinarul a tuns iarba, butler-ul e la casa lui deja asa ca pot sa imi permit sa trec putin la disecat mesajul Ilenei. Foarte frumos nume. Infect caracter.

    De la Radu pentru Ileana .

    Merry early X-Mas biatch !

    PART 1

    “Eu am copil. Este centrul universului meu.”

    Si eu am. O iubesc foarte mult, am sa spun cliseul ala cu i-as dona si inima din piept caci e adevarat. I-as da-o fara sa clipesc. Dar pina atunci nu i-am permis , cit am putut ( sunt tata la fara frecventa ) sa fie o dihanie nesimtita. Nu inseamna ca nu a fost dar la faze mult mai mild decit ( observam folosirea corecta a lui decit ) cea relatata de mine si-o luat-o ori de la mine ori de la maica-sa. Citeodata ne-am si batut ca sa vedem care va pedepsi copilul ( e o gluma uberfuckingmoms, nu o folositi impotriva mea ca nu am bagat-o in spital. Pedeapsa consta in urecheala si tras de ciuf. Asta cu trasul de ciuf e geniala , va garantez ! ) . My ombelico del mondo are amintiri nu foarte placute despre momentele in care a fost la rindul ei un copil neplacut .

    “Pe langa copil, am o cariera cum foarte putini dintre voi (cu copii sau fara) vor reusi vreodata sa aiba. Nu este asa ca nu va intereseaza? ”

    You are dead on right Ileana ! can I call you Omida ? Or Suedia ?

    http://memegenerator.net/instance/33662429

    “De aceea nici nu povestesc despre copilul meu si nici nu arat poze in dreapta si stanga.”

    sa ridice minutzele sus cei care ti le-au cerut AICI, in blogul Simonei Tache.
    I don’t give a flying fuck either about the fruit of your fulfilled loins , darling. ( suna mai bine in engleza)

    Geez I see a trend about this flying fuck…

    End of part 1.

    To be continued

  116. Part 2

    “Ei bine insa, nici pe mine nu ma intereseaza de voi.”

    Clar e un pattern. The fuck went….you know the rest

    “Nu ma intereseaza ca cea mica face galagie la restaurant si va deranjeaza.”

    Exista multe specii de nesimtiti in lumea asta dar specia din care faci tu parte are un “je ne sais pas quoi” in plus. Esti din aia care stiu ca sunt nesimtiti si sunt sunt si mindri de asta. Din pacate astia ca tine procreaza primii. De vazut filmul Idiocracy. Si de folosit Durex. ( naah, slabe sperante)

    “Si eu va suport pe strada cand va tarati in trafic, si eu va suport cand va suna telefonul tare si vorbiti prea tare, si eu va suport rasetele zgomotoase.”

    De aceea aia din specia ta , cind li se termina Vicodinul si Xanaxul ne faceti una cu pamintul cind va suiti in Cayenne sau X 5 si vi se pare ca nu inaintati in trafic corespunzator cu statutul vostru social. Cit despre telefon stiu ca esti sunata mult, il ai numai pe vibrate si e ascuns acolo where only a few bold ones have gone before. Iar acasa ai un XX jackrabbit. Meseriaso !

  117. Part 3 :

    “Am fost cu avionul cu cea mica, pentru ca nu renunt la vacanta pentru voi. Ce, voi ati renuntat pentru mine la ceva? Da, a urlat 30 de minute in continuu. Am facut tot posibilul sa o fac sa taca, dar nu am putut. Ghinion. Am avut parte in general de persoane binevoitoare care au inteles situatia, am avut parte si de priviri taioase si replici spuse printre dinti. Replici agramate in general, pentru ca de obicei persoanele educate sunt mai intelegatoare, iar cei mai putini educati sunt si cei mai intransigenti si comentatori. Ei bine, nu mi-a pasat.”

    Si eu am fost cu avionul cu aia mica a mea. Transatlantic. Singur. de 4 ori intre 5 luni si 2 ani. Si am niste povesti faine. Si nimeni nu s-o uitat urit la mine. Am schimbat de fiecare data 3 avioane si am facut 20 de ore pe drum. O si plins. Asta e. Iar cei care stiu unde stau cei cu copii mici si-or luat bilet in spate. ca noi stam in fata la bulkhead seats. Si NIMENI, de aici sau din avion nu au facut din asta o mare problema. Ba chiar cind am cerut un whisky saraca stewardesa mi-a dat 2 sticlutze…fain 🙂

    am o intrebare pentru matale, madam nouveau riche : daca esti asa de bogata de ce plua mea nu ai zburat cu charterul ? Poseura de trii lei…

  118. Part 4

    “Ei bine, nu mi-a pasat. Si eu i-am suportat pe toti meltenii cu bagajele lor prea voluminoase pentru a incapea in cabina (culmea, aveau mult mai mult bagaj si mai multe sarsanale decat noi cu copilul), si eu am suportat telefoanele cu ringtone de manea, si eu am acceptat faptul ca nu au inteles ca la check-in este o dunga pe jos la care ar trebui sa stea persoana din spate ca nu stam in sufletul celuilalt, etc.”

    Ei bine, mama Ileano ti-ai deversat tot veninul acumulat in glanda ta de femme fatale, dospit la caldurica dispretului fata de melteanul de rind exact acolo unde nu trebuie. Cititorii acestui blog asculta de la Pink Floyd in sus iar faptul ca tu crezi ca ai bani si statul social ( ma indoiesc de ambele ) nu ne face pe restul manelisti.
    Si , ca sa continuam seria educativa, bully-ul de la care a pornit gilceava a zburat intr-un an mai mult ca tine intr-un cincinal asa ca aia cu linia galbena e o gaselnita total neavenita si stupida. Mai ai si altele ?

    are fata , si mai da

    “Nici mie nu imi pasa de voi, asa zisele mele prietene. Nu va povestesc despre copilul meu si nu va asaltez nici cu poze. Pentru ca stiu ca nu va pasa. Dar sa stti ca nici mie nu imi pasa de ce v-ati mai cumparat de la mall, de ce regim de slabit mai urmati acum (si apropo, sunt mult mai slaba decat voi fara nici un efort), de faptul ca nu va gasiti un iubit si ca toti barbatii (cica) sunt niste porci, nici daca te-a sunat sau nu te-a mai sunat, nici de cum iti sta parul, nici de ce ti-a spus nu stiu ce colega la servici, nici ca poate ai sa promovezi sau ca a promovat proasta aia cu sani mari in locul tau, fir-ar ea de nenorocita, nici cum ai fost tu in vacanta la all-inclusive si ti-ai pus poza in costum de baie cu rochita aia ieftina si cateva kg in plus, nici de cum o trimitere la medic dureaza 8 ore pentru ca desi ai o cariera fulminanta nu iti permiti un abonament la un spital privat, nici de asa zisa “cariera” – care este de fapt un job caldut intr-o multinationala, unde muncesti din greu pentru un salariu modest si iluzia ca esti o persoana importanta, o femeie de cariera cu un viitor stralucit (de fapt nu esti decat o functionara cu un post cu nume in engleza, si care trebuie sa mergi in team buildinguri sa demonstrezi sefilor ca ai spirit de echipa), nici de ce s-a mai intamplat in “Burlacul” si nici de nimic altceva in general.”

    Say what bitch ??? Dar multa frustrare ai mai acumulat madam $$$ de nu mai poti pune nici punct nici virgula cind iti incepi tirada veninoasa.
    iar asta cu 8 ore la coada, cu adresa, e cireasa de pe voma. O referinta absolut mizerabila.
    Da-ne si noua, muritorilor de foame si inghititorilor de cacat de la sefi ca tine o idee asupra bunastarii tale , cea pentru care cuvinte ca “salar” si alte mizerii nu mai inseamna nimic. Stiu, toti oamenii normali de pe blog dupa ce te citesc scuipa in sin si iti doresc sa iesi cit mai repede din depresia postnatala si sa iti iei medicamentele dar eu nu sunt asa. Eu chiar nu sunt dus la biserica si iti accept provocarea. Luam , daca vrei, cap la cap tot ceea ce te face sa crezi ca esti atit de successful si ne masuram. Educatie, pozitie, venituri, si tot ce vrei , cadaoalo.
    Te tine ?

  119. Part 5

    “Nu imi pasa nici de voi, “domnii” care dati replici caustice copiiilor de 4 ani de la restaurant. Personaje sosite din provincie, cu rate la un apartament de bloc la marginea Bucurestiului, care va extaziati la meciuri de fotbal, si care aveti un sef care va cearta ca nu ati facut targetul la vanzari. Care vorbiti cu cuvinte gen “salar”, “kinder” si “nefasta” si umblati in Skoda si cu lantic de aur la gat. Culmea rafinamentului este sa va duceti in weekend la gratare sa mancati mici si sa ragaiti bere.”

    Dragilor, acuma-i atuncea, asta a fost atac targeted pentru mine.

    Am sa reiterez , cu toate ca am ferma convingere ( imi plac la nebunie incursiunile in “la langue du bois” ) ca dupa ce iti trece accesul maniacal din afectiunea care mai are si “depresiv” in denumire nu o sa mai ai aceleasi “cojones” sa iti mai arati chipul luminos si vorbirea gingava pe aici , ca ideile de bogatie si independenta sunt doar niste “wet dreams” ale unei closte frustrate.

    Te astept , Ilenuto, la portita, sa ai iar soarta lui Ghitza.

    Sante !

  120. Ileana- superman-a si supermama :mrgreen: , io am inteles un sing :mrgreen: r lucru:
    ca de fapt nu ai prietene!
    si ca, de fapt, nu ai pe nimeni…
    🙄
    rau imi pare pt :mrgreen: tine!
    din pacate esti mult mai saraca dec :mrgreen: t crezi!
    te compatimesc!

  121. Ileana:cat despre simtul umorului, am auzit ca femeilor de mega- cariera o sa li se dea cate o damigeana plina oki, cadou de Craciun!!
    Tu sigur meriti un butoi!
    :mrgreen:

  122. Simona, hai nu ne mai fierbe pe toti pe aici: unde ai gasit trollul asta de Ileana? Pe cuvant ca e ireala creatura asta. Am citit si postul cu restaurantul si cu greu m-am abtinut sa nu-i spun ca e idioata de-a dreptul, unde a putut ajunge cu concluziile ei despre trauma psihica…. maiculitza doamne! Dar, cum nu-mi permit sa spun prostii si sa jignesc lumea, nu-i voi spune pe fata ca e o proasta profunda, vorba lui Paler.

  123. @Ileana:

    „Pe langa copil, am o cariera cum foarte putini dintre voi (cu copii sau fara) vor reusi vreodata sa aiba. Nu este asa ca nu va intereseaza? ”

    Pe mine mă interesează oamenii care fac ce le place şi au succes. Pe bune – toată admiraţia. Răutatea pe care simţi nevoia s-o manifeşti pare însă să zică că nu te prea bucuri de „cariera” aia, oricît ar fi ea de inaccesibilă multora. 🙂 Mai degrabă sugerează că eşti doar o sclavă de lux, iar asta pentru foarte mulţi, crede-mă, nu e deloc ceva la care să viseze (şi n-o zic cu răutate).

  124. @gioghi si nu numai: Un proverb chinezesc spune asa “cand un deget indica luna, idiotul se uita la deget”. Cu binoclul, in cazul celor mai multi, asa adauga eu.
    Off topic sa mai degajam atmosfera si sa explic care-i faza cu binoclul:

    @ileana: Te invidiez, sincer, daca pe bune esti atat de fericita cum declari cu viata pe care ti-ai descris-o. Nu te invidiez pentru viata ta efectiv. In niciun caz nu-i invidiez pe oamenii cu care intri in contact.

    Back on topic: parintilor descrisi in scrisoare le-a displacut faptul ca le-am invadat intimitatea si le-am judecat / categorisit / ironizat alegerile dupa setul meu propriu de valori, bun sau prost. Imi cer scuze pentru tonul prea agresiv. Revin la gustul pe care vi l-am lasat: frustrare? iritare? revolta? etc.
    Cam la fel e gustul si in sensul celalalt, cam despre asta era vorba. My bad ca am inteles, gresit poate, ca violatul intimitatii unui child-free de catre un parent e OK, dar nu poate atrage dupa sine un dialog bazat pe reciprocitate.

    In tot cazul, am observat ca prea putini dintre cei revoltati de ce am scris s-au gandit ca motivele pentru care o femeie n-ar avea copii la varsta la care altii au pot fi si altele decat egoism, teama de a-si strica silueta, lipsa sex-appeal-ului si in consecinta lipsa unui partener de facut copii, dorinta de a ingrasa vreo corporatie (mai degraba decat fizicul propriu), lipsa vreunui instinct matern, sau menopauza…
    Motivele pot fi de natura medicala, emotionala, relationala, economica, etc. Dar mai ales pot fi foarte PRIVATE. Nu toti oamenii simt sa dezbata public si sa explice toate aspectele vietilor lor. Uneori nici macar cu cei mai apropiati prieteni sau rude.
    Iar sunt rautacioasa, dar pe bune maternitatea (mai ales asta moderna cultivata pe forumuri) coboara, se pare, multe bariere de privacy. Multe topicuri, considerate de mine private spre tabu, se discuta fara perdea intre gravidute si mamici, ceea ce e fix treaba lor. Presupun ca trebuie sa devin graviduta ca sa nu-mi mai pocneasca teasta si sa mi se para firesc sa mi se adreseze intrebari sau comunice detalii despre lucruri foarte intime, indiferent ca tin de fiziologia mea, de viata mea sexuala, de cea emotionala sau de decizii, probleme, solutii, motive si explicatii in aceste sfere.
    Faza e ca nu sunt. Graviduta 🙂

    Inca o data imi cer scuze pentru tonul malitios – artagos pe care l-am folosit. Sper sa ma iertati, si trecand peste supararea pe care v-am provocat-o, sa va ganditi, data viitoare cand va ia valul maternitatii in discurs, sa asteptati o secunda reactia interlocutoarei. Ati putea evita cel putin stanjeneala, ca sa nu mai zic de eventualul sucit involuntar de cutit in vreo nestiuta rana, in cazul in care biata ne-mama nu se afla in dispozitia necesara pentru asa o discutie serioasa.

    Cu stima,
    R.

  125. R: don’t worry, be happy!
    ai lav iu!
    😉
    >:D<

  126. Radu: pina nu uit: ai lav iu si pe tine!
    🙂

  127. “Cuvîntul este vocea spiritului”, zice un proverb chinezesc.
    Şi una de la Murphy: “Cînd ai ajuns la capătul frînghiei, fă un nod şi agaţă-te de ea”.
    Dar, de departe, cea mai optimista: “Daca te simti bine, nu fi ingrijorat, va trece”.

  128. doamna cruela : va multumesc, si va intorc sentimentele mele alese, stima si pretuirea 🙂

  129. @Cruela: ai lav iu tu, cred ca si pe Radu, nu mai zic de Simona.
    Bine ca sotul meu nu citeste blogul asta 😀

  130. simona: da un post despre bunici fanatici si astenizanti, cu nepoti pe masura de exasperanti, nu bagam si noi la-naintare?
    ca sunt sigura ca punem de-un roman fluviu, pe de o parte si de un fluviu de spume pe de alta parte!
    :mrgreen:
    ca sa nu mai zic ca e un bun prilej sa afli ce bunici avem prin batatura, ( inafara de bunicul profesionist neamt si tigan – 3 in unu manca-tzi-ash! 😉 – care sa sa indeletniceasca cu cetitul de bloguri ( la nepotei, evident, :mrgreen: ca nu mai sunt la moda cartile cu povesti! 😉 ) si cat de aprigi este ei a ne educa pe noi restul, neste nemernici!
    😛

  131. Eu simt tristete pentru o femeie care nu are copii. Sincer, sa gandesti astfel, sa simti astfel este tare trist (din punctul meu de vedere). Eu am “copilarit” 7 ani de mariaj pana am devenit mama, era foarte frumos arunci, dar acum este minunat! A fost greu de tot la inceput…ne-am depasit limitele fizice si psihice asa cum nu credeam vreodata (in cuplu), dar nu-mi pare rau, nu regret nimic. O iubesc atat de mult incat nu credeam ca e posibil, mi-as vinde si sufletul pentru binele ei, fara regrete! Poate vi se pare exagerat, doar un parinte poate simti ce simt eu, si din pacate, exista doua lumi parale: parinti si nonparinti. Eu simt ca am facut alegerea buna fiind in tabara parintilor si imi este mila de cei nonparinti si simt tristete pentru orice femeie care nu este mama pentru ca stiu si simt ce pierde. Acesta este rostul nostru suprem pe lumea asta, sa fim mame! Am auzit fraza asta cand eram insarcinata, de la nasa copilului meu, dar nu am inteles-o decat la cateva luni dupa ce eram si eu mama.

    • Cum ii spuneam cuiva mai sus: daca tu te simti in rol suprem pe post de reproducatoare….
      Atunci mi-e mila de tine, caci nu te deosebesti cu mai mult de un animal!

  132. @Iulia…asa o fi cu treaba cu “rostul” pe lumea asta… nu stiu. Buba e ca exista o gramada de femei care nu pot deveni mame, din diverse motive. Ce prespune? Ca traiesc degeaba, gata, pot sa mearga a isi taie venele? Ca viata lor nu are nici o valoare?? Foarte ciudat. Cred ca cel mai bine e sa te bucuri de ce ai si sa incerci sa nu judeci prea tare si prea mult pe cele si cei care aleg altceva, din diverse motive.

  133. Si inca ceva Iulia: astept intens, traiesc pt momentul in care apologia femeii ca mama va fi echivalata de cea a barbatului ca tata. Really. De abia astept ca atat femeile cat si barbatii sa descrie “rolul” suprem al barbatului pe planeta ca fiind acela de a fi tata (pt ca obviously biasul e de ambele parti – nici macar nu pot da vina pe sexism).
    Atata vreme cat femeile nu o sa se poata descrie mai departe de rolul de mama (nu ca nu e important sau lipsit de impliniri, dar nu e UNIC) degeaba ne luptam cu morile de vant.

  134. Andrada Alexandra

    Mie mi se pare ca nu acordati nici cel mai mic credit sau respect pentru mame! E minunat sa fii mama insa e si greu…si de asemenea mi se pare o mare prostie sa declari (si sunt mama) ca alegerea de a nu avea copii e cea mai proasta si ca acei oameni sunt nefericiti!

    Deci, eu ce ar trebui sa fac cand incepe sa imi planga? Sa plec de la un restaurant exclusivist cand astept sa vina masa doar pentru ca imi urla copilul si nu pot sa il linistesc? Sau mai face cine stie ce? Nu pot sa il tin in scaun si sa ii interzic sa exploreze, sa cunoasca…daca ii insir mereu o lista de “nu nu nu” o sa-mi fie un frustrat, asa cum multi dintre voi ati ajuns doar ca parintii vostri nu va lasau sa faceti nimic si acum va revarsati veninul pe noua generatie care are sansa sa fie crescuta altfel. Si da, ma ocup de educatia copilului meu dar cred ca fiecare parinte de aici stie ca sunt momente in care nu mai ai efectiv ce sa le faci…si nu e din vina mea, e varsta….nu se poate controla, nu stie ce-i aia, nu ma intelege de ce nu-l las sa faca ce vrea…de luat atitudine incerc sa iau, da, dar nu pot sa imi fortez copilul sa stea intr-un loc doar pentru ca deranjeaza alta lume. De obicei imi aleg locatii cu locuri de joaca dar mai vreau si eu un restaurant ca lumea…

    Si da, calatoresc cu copilul meu…ii este frica la decolare…cand urla si face ca toate alea…ce pot sa fac? Sa ii dau xanax? De obicei calatorim la business class, unde sunt mai putine persoane dar chiar si asa vad oameni care se uita la mine ca si cum as fi eu vinovata.

    Cu prietenele..nu mai vorbesc despre asta de mult…am facut-o si eu si mi-am dat seama ca gresesc…dar chiar credeam ca oamenii care iti sunt prieteni te suporta cu tot bagajul…emotional sau…familial…si pana la urma sa constati ca ce…nu mai ai prieteni? Dar chiar am o viata fericita, nu vreau sa ma excluda oamenii ca nici eu nu sunt in stare sa ascult intr-una ca toti barbatii sunt porci si inseala si ca de ce sunt sigura ca al meu nu face nimic??!!!

    Am avut o cariera minunata, am studiat, am facut un MBA, diverse cursuri, un salariu asa cum oricine isi doreste si ghiciti ce?! Am renuntat la toate astea ca sa imi cresc copilul asa cum consider eu ca trebuie, am noroc ca am un sot minunat, ca m-a inteles si ca munceste din greu sa-si intretina familia….ca accepta sa calatoresc doar eu cu copilul meu pentru ca vreau sa cunoasca lumea, vreau sa stie de mic ca exista locuri minunate pe pamant iar in strainatate nimeni nu s-a aratat vreodata ofensat de mofturile copilului meu.

    PS: Nu inteleg de ce va aratati asa ofensati ca unii oameni aleg spitalele private, cum ramane cu sanatatea ta psihica dupa ce astepti 3 ore dupa un doctor, dupa ce asistentele te privesc ca pe ultimul jeg…si ca nu te baga nimeni in seama daca nu pici efectiv din picioare?! Nu vreau sa invete aceste “valori” copilul meu.

  135. “Mie mi se pare ca nu acordati nici cel mai mic credit sau respect pentru mame!”

    Din ce rezulta asta ???

    “E minunat sa fii mama insa e si greu…si de asemenea mi se pare o mare prostie sa declari (si sunt mama) ca alegerea de a nu avea copii e cea mai proasta si ca acei oameni sunt nefericiti!”

    😆 Nu am emoticonul acela care bate din palme aici dar iti spun : chapeau !

    “Deci, eu ce ar trebui sa fac cand incepe sa imi planga? Sa plec de la un restaurant exclusivist cand astept sa vina masa doar pentru ca imi urla copilul si nu pot sa il linistesc? Sau mai face cine stie ce?”

    faci ce am facut si eu si ce zicea un alt cititor ( respect !! ) : iesi afara !! Iei carutul si faceti o plimbare. Daca nu se linisteste, nu vad cum ti-ar prii masa fancy cu copilul tipind. Asta e pentru 0-30 de luni. Restaurantul nu e avion . Cu avionul TREBUIE sa mergem, de aceea consider ca aceia care se uita urit in avion sunt batuti in cap. Been there, done that ( cu prunca in avion ) . A LOT !!!
    Eu efectiv nu inteleg parintii care iau copiii sugari la restaurante fancy. Acolo mergi sa iti priiasca. Cu copilul linistit, best off dar I hate to break the news 4 U : tot nu iti prieste ! In US sunt diverse restaurante unde e superOK sa aduci copilul. In altele..nu.

    “Nu pot sa il tin in scaun si sa ii interzic sa exploreze, sa cunoasca…”

    Du-l mami la muzeu, in parc, la mare, dar nu in restaurant ca sa exploreze. Ce sa exporeze acolo ? masa mea ? Pantofii mei ? fata mea de masa ? Orice ai spune restaurantul nu e un loc pentru micii exploratori.

    “o sa-mi fie un frustrat, asa cum multi dintre voi ati ajuns”

    Very very brutal and uncalled for. 😯 Ai pierdut jumatate din creditul si aplauzele de mai sus. Nu suntem frustrati , doar ca nu suportam mici exploratori pe linga masa.

    “Si da, ma ocup de educatia copilului meu dar cred ca fiecare parinte de aici stie ca sunt momente in care nu mai ai efectiv ce sa le faci…si nu e din vina mea, e varsta….nu se poate controla, nu stie ce-i aia, nu ma intelege de ce nu-l las sa faca ce vrea…de luat atitudine incerc sa iau, da, dar nu pot sa imi fortez copilul sa stea intr-un loc doar pentru ca deranjeaza alta lume.”

    Nu du copilul in locuri in care nu are ce cauta. Care sunt alea ? Lista o faci tu, in functie de bunul tau simt. La filme, in US dupa ora 18 scrie : sorry, no kids under 7, is our show, not yours. Oamenii carora le pasa de altii gindesc asa : am un copil care exploreaza, in perioada: mergator, tragator, apucator, urlator . Deci : nu il duc unde stiu ca sunt oameni care nu apreciaza asa ceva. E foarte simplu. Nu lui ii pui stavile ci TIE ! Tu gindesti pentru ca tu esti adultul

    “Si da, calatoresc cu copilul meu…ii este frica la decolare…cand urla si face ca toate alea…ce pot sa fac? Sa ii dau xanax? De obicei calatorim la business class, unde sunt mai putine persoane dar chiar si asa vad oameni care se uita la mine ca si cum as fi eu vinovata.”

    Nu esti vinovata – care nu intelege asta si 🙄 sau te ia in suturi e un bou/vaca.

    “Cu prietenele..nu mai vorbesc despre asta de mult…am facut-o si eu si mi-am dat seama ca gresesc…dar chiar credeam ca oamenii care iti sunt prieteni te suporta cu tot bagajul…emotional sau…familial…si pana la urma sa constati ca ce…nu mai ai prieteni? Dar chiar am o viata fericita, nu vreau sa ma excluda oamenii ca nici eu nu sunt in stare sa ascult intr-una ca toti barbatii sunt porci si inseala si ca de ce sunt sigura ca al meu nu face nimic??!!!”

    Mi-am luat legaturi de chei in cap , multe bauturi pe haine etc de la copiii prietenilor. E OK, ma asteptam la asa ceva. Dar daca dupa ce botzul de aur a facut ce a facut mama si tata rid ca boii si nu ii explica ca nu e bine am facut-o eu. Unii au inteles , unii nu. E si asta un mod de a cerne amicitiile.

    “Am avut o cariera minunata, am studiat, am facut un MBA, diverse cursuri, un salariu asa cum oricine isi doreste si ghiciti ce?! Am renuntat la toate astea ca sa imi cresc copilul asa cum consider eu ca trebuie, am noroc ca am un sot minunat, ca m-a inteles si ca munceste din greu sa-si intretina familia…”

    Ma bucur sincer pt voi, asa trebuie sa fie o familie frumoasa. Felicitari pt frumoasa cariera. Poate vine vremea sa o reiei.

    “….ca accepta sa calatoresc doar eu cu copilul meu pentru ca vreau sa cunoasca lumea, vreau sa stie de mic ca exista locuri minunate pe pamant iar in strainatate nimeni nu s-a aratat vreodata ofensat de mofturile copilului meu.”

    Asta e foarte fain dar te intreb : citi ani are ? ca s-ar putea sa nu tina minte nimic dar e bine ca mergeti. Au mai mult exercitiu in strainatate.

    Incearca sa te porti cu altii cum ai vrea sa se poarte altii cu tine. Stiu ca e un truism cumplit dar in cazul parintilor de copii la visrte mici e ca o Biblie.

    PS : aia cu asigurarea privata a fost un atac mizerabil pe care poate nu l-ai inteles prea bine.

    sante !

  136. Cred ca pute scrie romane despre idealul femeii ca si mama (si nu numai) si al barbatului ca si tata.
    Nu are cum sa fie egalitate intre cei doi, din simplul motiv ca o mama da viata, iar un barbat participa la formarea ei, uneori si inconstient.

    Se zice ca o femeie este mama din momentul in care afa ca este insarcinata si un barbat tata in momentul in care isi tine copilul in brate…eu zic ca diferentele sunt multe. Eu nu pt sa mananc daca stiu ca ii este foame copilului meu (foame nemanifestata inca prin tipete…pur si simplu simt asta), iar tatal (iubitor si empatic zic eu), nu are probleme cu acest subiect.

    Cat despre mamele care nu pot face copii, uite la acest subiect nu m-am gandit…cu atat mai trist daca isi doresc foarte mult asta si nu reusesc. uneori chiar nu este sa fie prin metode naturale….dar o mama este cea care creste in copil si cu inima, nu doar cu uterul. Sunt copii din suflet care asteapta o sansa la familie, asteapta o mama iubitoare si sistemul nostru de adoptii..aici este cu totul alta discutie.

  137. Eu zic Simona sa scrii un articol si pentru o alta prejudecata romaneasca de 2 bani: fertilizarea in vitro! Da, suntem femei cu probleme care nu putem avea copii pe cale naturala dar se poate prin fertilizare in vitro. Dupa nenumarate incercari esuate si sarcini pierdute …..AM REUSIT! Nu Dumnezeu (nu cred) m-a ajutat ci dorinta mea arzatoare si perseverenta dar..din dorinta de a ajuta si alte femei, nu am ascuns acest lucru si lumea a inceput sa ma judece ca sunt stearpa dincauza ca sunt atee si ca sunt o “pacatoasa ” ca am fortat natura si accept un “copil creat in laborator” !!!!
    Fratilor, cacatul/mancatul/suptul “plodului” meu e o treaba care o tin pentru mine sau pediatru, ca asa e de bun simt- si cum ar fi sa imi povesteasca prietena mea despre aceleasi lucruri ar ale ei?! Darce vreau eu sa spun este ca nu ma feresc sa spun despre fertilizarea in vitro pentru ca vreau sa ajut si alte femei cu probleme de sanatate (nu sterpe, am ajuns la o anumita educatie incat sa nu mai inghitim toate galustele religiei, nu?) care au reale sanse sa devina mame…nu usor, dar unde e dorinta este si perseverenta!!

  138. Avion, ora 07:30, plecare cu intarziere de 30 de minute + check-in + trezire cu noaptea-n cap. Cum calatoresc f mult, am pernita mea de avion, foarte colorata si dintr-un material soft si imbietor la somn. Avion plin, loc ales in fata. Decolare cu atipire. La stingerea semnalului luminos m-am trezit si motaiam. Deodata ma simt privita…pe culoar, o fetita de vreo 5-6-7 ani ma privea insistent. Inchid ochii la loc (ce pot sa ii zic unui copil?) si-mi zice: imi dai mie perna ta? Ma fac ca nu aud. Insista cu voce ridicta. Ii expkic frumos ca vreau sa dorm si am nevoie de pernita dar ca i-o ofer cand ma trezesc. Incepe sa urle si sa traga de perna mea, moment in care pasagerul din spate (mama) imi zice: daca nu i-o dai, nu mai scapi de ea. I-am spus ca nu e problema mea si ca imi doresc foarte mult sa dorm, nu sunt turist si ma asteapta o zi de munca in fata asa ca inchid ochii si imi vad mai departe de motaiala putin iritata. Next step? Si-a dat drumul la muzica pe tableta si a inceput sa cante cat o tinea. Indur o melodie…indur 2. La a 3a ma intorc si o rog pe mama sa o convinga sa cante putin mai incet sau sa asculte la casti!
    Ce s-a intamplat? A chemat insotitoarea de bord si i-a spus ca sunt iritata ( nu inainte de a inchide tableta si sa o opreasca pe ploada) si ca nu suport nici macar sa o aud pe “fetita” ei cun vorbeste si ca ori ma muta pe mine ori pe ea dar ca ar trebui sa se tina cont ca ea are copil.

    Voi cum ati fi reactionat?

  139. Si pe mine ma supara mamele cu carucioare exact pe pista de biciclisti sau de pe trotuarele pietonale. Faptul ca ai un copil nu-ti da dreptul sa fii meltean, dar.. Noncultura si lipsa de educatie se prind din fasa. Trist.

  140. O seara cu prietenii neschimbati din perspectiva noilor parinti.

    1. Cand va manaca limba sa povestiti despre ultimele aventuri de pe terenul 1.5m x 1.5m cu ursuleti si zdranganele al odraslei, mai luati o gura de bere si schimbati subiectul. Vremea ar fi un subiect mult mai misto pentru prietenii vostri neschimbati de viata.
    2. Daca cumva ati uitat de regula nr 1, mai aveti o sansa: deschideti gura si inchideti-o la loc. Cam atat dureaza atentia oamenilor liberi in materie de nou nascuti. Asa. Acum sunteti sigur ca ati fost ascultat. Chiar primiti raspuns. De la ecou.
    3. Daca nu ati inchis la timp si ati apucat sa pronuntati cuvintul copil, ne pare rau, dar va urma o frumoasa poveste despre cum le este afectata viata de existenta copiilor, in general. Care incepe cu “nu inteleg dom’ne”. Si bineinteles ca n-are directie catre tine, ci asaaa, universala, ca doar descantam viata la o bere. De ce tre’ sa ii duci la restaurant, pe strada, in parc, la dentist si in general de ce tre’ sa. De ce nu-i tii inchisi in casa ca sa nu supere pe nimeni si sa le dai drumul cand or fi in stare sa bea o bere. Seara va culmina cu intrebarea magica da’ de ce trebuie musai sa faci copii, nu poti sa stai asa si fara batai de cap, de parca a dat guvernul ordonanta si e musai ca tot poporul sa treaca la mesterit tanci. Filosofarea intotdeauna merge cu (si mai multa) bere, asa ca mai luati un rand. Veti avea nevoie de multe randuri ca sa auziti toata povestea spusa cu obida si ca sa uitati ca va simtiti prost ca ati avut proasta inspiratie sa faceti un copil numa’ asa, de-ai dracu’ sa le deranjati prietenilor zen-ul.
    4. Daca tot n-ati priceput mesajul dupa sesiunea de filosofeala si incercati sa vorbiti despre minunea din viata voastra un lucru e sigur: n-o sa mai pupati invitatie la bere prea curand. Nicio grija: va vor cauta cand le vor trebui sfaturi despre cum sa-l faca sa doarma pe ala micu’ care urla de alalteieri si va vor povesti cu lux de amanunte fiecare minut si magia noptilor nedomite.

    PS: Dar daca totusi auziti un raspuns pe langa ecou, felicitari! S-ar putea sa fiti printre norocosii cu prieteni care au trecut de faza de studentie perpetua si care nu se simt amenintati de starea de adult. Si care inregistreaza schimbarea voastra cu curiozitate si o accepta ca parte din firul logic al vietii.

  141. @ Corina SN: tare povestea. Eu unul ii ziceam mamei : cocoana, i-as da pernutza dar nu vreu sa creez un precedent. Daca imi vede portofelul sa chilotii am imbulinat-o. Si as fi chemat stwardesa sa vad daca poate sa ma mute. Iar la trasul de pernuta as fi latrat la copil (la propriu ) si i-as fi zis cocoanei ca daca nu ia diavolul de pe mine le bat pe amindoua cu pernuta .

    Dupa cum poate ati observat eu nu sunt dus la biserica si nici nu am toata tigla pe casa. Cind ma supara un copil si nu pot sa ii fac nimic uneori latru si ma uit gales la copkil ca Jack Nicholson in Shining . Sa stiti ca functioneaza. Toata lumea ride si dihania se potoleste.

  142. Relativ distorsionata povestea, dar nu ar mai fi fost la fel de faina daca reflecta intocmai realitatea. Care realitate arata ca puradeii ne ocupa o buna parte din viata, cu bune si cu rele. Eu am doi prin ograda si uneori/de multe ori imi vine sa fug de acasa. Din pacate, exista multe derapaje si oamenii confunda viata lor cu a copiilor si traiesc prin copii. Sunt cei care s-au blocat in plural „am facut 2 ani”„ne doare burtica” :)) sau debordeaza de tandrete „iubitul mamei”, „dragostea lui tati”.. evident cu un nivel al vocii cat sa auda toti cei de fata.
    Nu ii inteleg nici pe cei care isi cara copii foarte mici peste tot: vacanta, avioane, restaurante etc. Com on, respectiva iesire nu mai este nici vacanta, nici masa la restaurant. Vor creste si vor avea timp sa se bucure de toate aceste experiente intr-un mod constient, pana atunci cred ca trebuie sa ne mai bucuram si noi de liniste, de viata in doi, de activitati individuale pe care nu ar trebui sa le suspende aparitia copiilor.

  143. Imi place articolul. Sint si eu mama si am trecut prin toate astea. Dar sint de acord cu autoarea scrisorii. La fel vad si eu lucrurile. Nimeni nu are dreptul sa se bage in viata ta. Iar trairile acelea sint chestiuni personale. Pe nimeni din afara familiei nu intereseaza nimic despre sarcina si copiii tai. Punct.

  144. Radu, te mariti cu mine?!?!?

  145. Ori n-am priceput eu…ori multi altii… Mie nu mi s-a parut ca tema/ideea e pro sau contra reproducerii (sper ca nu, daca e, nu dorm toata noaptea, ca am de scris:D). Ce-am priceput eu…poate pentru ca asta simt, foarte des…e…I do not f**king care about your very private life!!! Dragi mamici, eu am inteles-o pe aia cu miracolu’, ce simtiti, cum va salta inima…sau matzele. Dar daca incep eu sa va povestesc despre ce diaree am avut dupa ultimul curry mancat in locul nepotrivit sau ce super exercitiu de repetitie de procreere am facut n ore in continuu cu candidatul la postul de tata, pai, ziceti voi, ii frumos sa fac asa ceva?! Dar sa va trimit si niste poze, filme? 😀 E indecent si, in unele cazuri, ilegal. Cine vrea sa stie, va intreba.daca nu intreaba nimeni…there is a gooood reason behind that!Multe lucruri sunt naturale…dar asta nu inseamna ca vrem sa stim de ele 😉

  146. mama cite comentarii .. si eu am 2 fete cucuiete mari 26 si 23 de ani ..acu nu vreua sa jugnesc pe nimeni da ce aveti voi cu simona daca nu are copii ? e o optiune a ei ..inca nu i-a venti timpul si daca ascris aici a scris poate pentru a ne vedea opiniile a stii daca suntem sau nu fericiti cu optiunea noastra de a a vea copii
    unii si doresc cu disperare alti asa ca mine i-am facut ca trebuia facuti adic ape timpul nostru daca nu te maritai p[in ain 25 de ani ori erai curva si nu se mai uita nimeni la tine ori proasta ori saraca
    treziti-va nu mia sunt timpurile alea asta le spun si eu fetelor mele
    ce virsta ca daca treci de nus tiu cit nu mai esti sterila
    vrajeli
    am avut o profa de romaina anascut la 42 de ani un baietel perfect sanatos nici nu mai fusese casatorita a luat un doctor nici el nu fusese casatorit si sun tsi acum bine mersi copilul are 30 de ani si sun ok
    mai sunt inca persoane care se decica prima data carierei si eu slaut treaba asta
    sunt oameni cerebrale adica domnule imi fca o cariera o situatie sa p[ot asigura copiilor conditii nu sa stau sa ma uit in punga la fiecare lichidare si sa ii reprosez de fiecare data cind ii dua un ban ca uite iti dua tie si nu am paltiti factura la gaze ,curent etc
    eu zic ca metoda nemteasca e buna in timp alege griul de neghina
    oamenii nu se mai inmultesc precum iepurii la norma ca pe timpul raposatului si nici nu mai esti frustrat ca parinte ca nu ai avut destiu banii sa ii satisfaci copilului doleante ca ii pui sa munceasca pe timpul verii etc
    eu una mi-as dorii sa traiesc ani tineretii acum cidn e atita libertate cind nu mai stau vecini s ate sp[ioneze ca vii la ora 2 nopatea acasa peste gard ca nu mai sta nimeni sa vada ca aia vut 10 prieteni sau ca pleci in franta sa iti faci un implant sau sa iti tai din bucii si sa guitaie ca uite a draq de curva nu se mai astimpara
    lasa maternitatea aia cind iti da pe cocoasa ca ai zimbit la prieten si poate copilul e facut cu ala nu cu el . si cite alte mii de situatii vazute de mine de-a lungul timpului
    am colege si prietene care saracele stau cu sabia deasupra capului cind se duc cu copii la grupa sanguina ca stii am fost la o chermeza si acolo …. cred ca am gresit si nu mai stiu cu cine m-am culcat si cum asta ce grupa o avea ca ma da ala afara din casa
    iar de spre maternitate te uiti la o pisica cind alpteaza si iti dai seama ce insemna mama adevarata nu ca noi oamenii care mai si aruncam copii la ghena sau in wc -uri publice
    na acu nu dati cu pietre ca ale mele sunt mari si a fost tare greu ..fara ajutor de la parinti sau socrii doar eu cu sotul
    asa ca dragele mele sfat intii ginditi cu capatina si pe urma cu ce este intre picioare cind vreti copii

  147. @Alexandra: Buba cea mai mare nu e aia legata de oversharing. In fond, nu ma deranjeaza sa aud discutii despre bebe sau sarcina, mai ales daca sunt apropiata de oamenii aia. Ma intereseaza sa stiu ce fac, cum se simt, daca se simt intr-un anume fel, etc. Deci sa zicem ca as trece cu vederea impartasirea de too much information 🙂

    DAR…ce te faci cu judecata?? Ca acolo mi se rupe mie firu. Nu doar ca trebuie sa ascult toata paleta de informatii legate de future/actual bebe, dar trebuie sa imi fac si strategie de “aparare” si justificare in cazul in care nu imi doresc sau nu ma pregatesc pt acelasi scenariu.
    Incep intrebarile (cand, de ce nu, dar ce mai asteptati), posibilele raspunsuri (de la “esti carierista” pana la “esti infertila”) si viziunea de doomed life (vezi ca nu o sa iti priasca de nimic daca nu ai copii, cine o sa iti aduca paharu cu apa, o sa fii o mama batrana, copilul nu o sa aiba bunici, o sa iti para rau daca lasi copii pt prea tarziu, etc.) incununate de “copii au nevoie de iubire nu de bani”. So…

    In concluzie, cred ca as da dovada de infinit mai multe rezerve de bunavointa, intelegere fata de noii si viitori parinti daca as stii ca la capatul polologhiei despre kinder nu sta acuzatia implicita ca mi-as trai viata degeaba daca nu ma alatur clubului 🙂

  148. Ana:daca zic da sper sa nu imi spui ca vrei sa avem in curind o caruta de copii. Daca iti place sa dormi mult dimineata si ma lasi sa ma uit la ceva meciuri putem bate palma. 😆

  149. @Mara Stiu eu foarte bine ce zici, am incercat sa fiu cat se poate de neutra, sensibila si sa aduc in discutie doar ce mi se parea incontestabil 🙂 Daca intram in detalii si imi povesteam opinia pe lung si pe larg, iesea minim ceva de lungimea Les Thibaults si mi-e rusine de Simona sa-i fac asa ceva:D Revenind la subiect…Intre fete…daca sunt fetele potrivite…discutam orice. Dar si aia pana la un punct. Conversatiile astea excesiv de intime sunt, in opinia mea, ca sexul. E perfect ok daca e consimtit de toate partile implicate. Daca nu, e viol!

    @geodezia Huh?!

  150. Eu am 23 de ani si ma exaspereaza prietenele mele care au inceput sa ramana gravide pe capete. Si care toata ziua numai despre asta vorbesc: “Cat de minunat e sa ai un copil!”, ” A facut cacuta nu-stiu-cum de cand i-am diversificat mancarea”, “Mi-e rau, nu am mai dormit ca lumea de nu-stiu-cand!” si altele de genul. Inteleg, pe de-o parte ca e un lucru maret si sentimentele pe care ti le genereaza sunt unice, dar nu trebuie sa aud numai despre bebe si despre marci de lapte praf sau pampersi sau altele cand iesim la o cafea/suc/absolut orice. Si eu imi iubesc slujba si prietenul dar asta nu inseamna ca ma apuc sa vorbesc la nesfarsit despre subiectele astea.

    Despre invazia de poze “Una-pe-minut” care apar pe profilele de Facebook intr-un alt episod.

  151. Sunt extrem de incantata ca am dat peste acest blog. Si asta s-a intamplat pentru ca cineva mi-a trimis postarea lui Radu despre intamplarea din restaurant. M-a amuzat atat de tare, incat am inceput sa intru zilnic.
    Si da… am copil. Si da… ma enerveaza obraznicia parintilor abuzivi care nu stiu sa faca diferenta intre un loc potrivit pentru copii si unul in care nu ai ce sa cauti cu ei (exista in Bucuresti restaurante cu loc de joaca pentru copii). Iar daca nu-ti plac alea, ghinion… stai acasa. Nu de alta, dar daca tot sunt parinti ar trebui sa se obisnuiasca si cu “renuntarile,” si cu “compromisul”. O sa le exerseze inevitabil cu timpul pe ambele 🙂 . Mai exista insa si varianta unui copil educat… dar asta e mult mai greu.

    Acum vreo 3 ani ne intorceam din vacanta petrecuta cu copilul si am avut o experienta extrem de neplacuta in avion, cu un baietel de vreo 5 ani care statea in spatele meu si care m-a izbit cu picioarele in spate bestial si in repetate randuri. Le-am explicat parintilor de vreo 2 ori ca ma deranjeaza, insa foarte calmi mi-au spus ca n-au ce sa-i faca … “e copil”. In momentul ala am racnit la ei sa faca schimb de locuri si sa-l puna in spatele unui om “cu suflet” care-i intelege, pentru ca eu sunt o nebuna agresiva si nu raspund pentru faptele mele. L-au mutat… Mi-a parut rau ca n-am facut asta imediat dupa decolare…

    Pe vremea cand inca nu eram mama, aveam o oarecare aversiune fata de gravidele care incepeau sa vorbeasca stupid, cu o gramada de diminutive (de ex. burta imensa devenea subit “burtica”, cuvantul mananc se transforma in “pap”). Si acum continui sa am aceeasi aversiune. Am vazut destule femei care chiar si inainte de a naste, incepeau sa vorbeasca cu partenerul lor folosind apelativul “tati”, santajand astfel emotional fraierul incantat, care nu avea nici cea mai mica idee cate culpabilitati o sa-i induca “mami” de acum incolo, folosindu-se de “puisorul lor”.

    De cate ori m-a intrebat cineva: “Ce parere ai? Cum e mai bine, sa faci copil sau sa nu faci?” am raspuns cu toata sinceritatea gandindu-ma nu doar la mine, ci la sutele de cazuri pe care le cunosc, ca nu e garantat nici ca e mai bine, nici ca e mai rau… sigur este doar ca o sa fie altfel. Cum? Asa cum s-a spus mai sus e o loterie, iar unui om caruia ii e bine si fara copii si nu are chef de eventuale surprize neplacute, nu vad de ce-ar fi obligatoriu sa incerce.

    PS “Cu durere-n suflet va spun”… ca ironia sortii face ca cei cu o gandire mai sumara si cu competente parentale mai scazute ( alintarea si toleranta irationala nu fac parte din aceste competente) sa se reproduca mai abitir ca ceilalti… iar copiii lor, ia ghiciti cu cine seamana?!?

  152. Doar acum am reusit sa ajung la finalul comentariilor, dar am si cate ceva de zis. In primul rand, orice face un “copil” pana e major e responsabilitatea legala a parintilor. Deci, orice face “minunea”, “printesa”, “printul” – mami si tati sunt responsabili, legal si moral. Partea cu moral e doar parerea mea, evident. Asa ca ar fi al nabii de frumos daca toti parintii care isi lasa copii sa urle si sa umble ca bezmiticii sa fie perfect constienti de asta.
    Legat de avion si tren: le-am patit pe amandoua. Trenul Buc-CLuj, vagon de dormit la clasa 1, acum vreo 5 ani cred. Era in perioada inaintea Craciunului si am nimerit cu o doamna si copilul ei de sub un an cred. Care a plans si a facut pe el and God knows what, evident, toata noaptea. Realmente nu aveam unde sa ma duc, decat pe hol, ca nu puteam citi ca il deranja lumina. Dar mirosul de excremente din scutece mie mi se parea miros de trandafiri,nu? Macar de le-ar fi dus la baie. Dar fiindca imi servise deja textul ca e singura, ca nu e tata in schema, bla bla….mi s-a facut mila si am inghitit in sec. A doua zi am ajuns acasa, aveam de facut o groaza de chestii si venea o prietena din State. Pe la 11:30 am adormit intr-un local sub boxe de rupta ce eram, dupa doze copioase de cafea. Intreb si eu : e corect? Da, era doar o noapte de povesti si baut, dar era viata mea. Asta a fost varianta sa fiu si eu draguta .
    Pe avion nu prea aveam ce sa ii fac, decat sa ii rog sa isi controleze odrasla si pauza, ca era plin ochi.
    Legat de parinti, dintre prietenii mei am un noroc chior sau stiu sa imi aleg prietenii (sic! ). Numai lucruri bune am de zis, copii draguti, destepti care stau la locul lor, dar cu care se si poate vorbi. De 1 mai anul asta am fost cu un baiat care acum e in clasa a treia. Era plin de energie, dar se mai juca si singur, a stat cu fetele sa jucam whist, iar cand avea chef de badminton si alte jocuri de iarba verde, ne lua pe rand pe fiecare, dar frumos, hai te rog sa te joci cu mine, iar daca i se zicea, stai sa termin berea/cafeaua/tigara intelegea. Deci se poate. Tot acelasi copil a suferit vineri seara o zi de nastere de pe la ora 9 pana la 11, restaurant, masa mare, in liniste, fara sa ridice nimic in capul nimanui, iar cand vorbesti cu el e tare dragut, se poarta frumos si are o conversatie inteligenta pentru varsta lui. Ne-a parut rau ca mama si tata nu au mai putut sta, dar asta e viata.
    In concluzie, e o alegere personala si cred ca in momentul in care libertatea copilului o calca in picioare pe a mea, parintii sunt de vina si cumva ar trebui sa se si simta.

  153. Wow dar vad ca sunt ceva comentarii pe tema aceasta 🙂 Eu nu am copii si nici nu imi doresc neaparat ,desi am 31 de ani,dar nici nu exclud aceasta posibilitate.Insa ,spre deosebire de ce scrieti voi pe aici (la parinti ma refer mai ales) eu vad doar depresii si necazuri la cunostintele mele cu copii ,datorate grijilor materiale in special si a grijei cu cine lasa copilul cat timp ei sunt la servici (sau unul din parinti plecat la munca in strainatate si aici vorbesc despre oameni cu studii care nu au avut alta solutie).Si uite asa ajung in niste impasuri si nu stiu cum sa se mai imparta .Va spun sincer ca am o prietena care este in depresie,desi fetita are 3 ani deja si nu stim cum s-o mai scoatem si culmea tot noi astia fara copii ne implicam,pentru ca prietenii ei cu copiii si-au bagat picioarele (scuzati),au gasit repede scuza ca sunt ocupati, cu sotul ,cu ala micu;cu purcel ,etc si nu le mai pasa.Ideea cum ca parintii sunt solidari intre ei este o mare aberatie si o ipocrizie!Fiecare parinte isi iubeste progenitura,ii accepta orice prostioara,se amuza pe tema canapelei stricate,a peretilor mazgaliti,dar..DAR cand e vorba de alt copil nu mai este atat de tolerant ba chiar poate deveni foarte iritat.Ideea este ca nu este cazul sa ne impartim in 2 tabere ca nu e chiar asa.De multe ori cei fara copii pot fi mai ingaduitori cu cei mici decat cei cu copii care sunt ingaduitori doar cu propriile odrasle si atat.Nu mai vorbim de concurenta care apare la un moment dat :”vai da copilul meu…spre deosebire de al tau…”Am mai observat si multe mamici care au devenit foarte rautacioase si indiferente dupa nastere.Daca ai devenit mama nu inseamna ca iti plac toti copiii,ba chiar poti prefera sa iti petreci timpul liber langa prietenii ce nu sunt parinti,sa te mai linistesti,sa fii in largul tau,sa nu fie nevoie sa mai epatezi,sa compari ,etc.Cel putin prietena mea asta prefera,dupa ce o alearga si o “tzipa” fata toata ziua vrea sa bea si ea linistita o cafea,fara galagie,fara trosnituri din partea altor copii.Si asta nu inseamna ca e o mama rea sau egoista,in nici un caz!!

  154. Radu:cititoare de blog, even quiet. abia acum te- am vazut. ouf. asa ti-as veghea somnul.

  155. Tipic romanesc sa invadezi ceva atat de PRIVAT…
    De ce nu ? Cand? Vai,trece timpul, INMULTESTE-te ( yuuukkk)…etc ….
    ORIBIL .
    Iar cei care au ales, putut ,vrut…intamplat , sa aiba bunul simt sa nu mai flutture steaguri ca au bulgarasi de aur .PERIOD. Este atat de privat ,pana si animale o fac discreet.
    Generatia Dementei Romanesti…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green