Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

De râs sau nu?

La topicul despre părinți și copii, un cititor a relatat povestea de mai jos. Sunt curioasă dacă o să vi se pară amuzant sau abominabil:

comentariul saptamanii

Eu am râs. Mi s-a părut că lipsa de educație și-a primit un răspuns chiar hazliu, caragialian. Voi ce ziceți? Cum ați fi procedat dacă vi s-ar fi întâmplat vouă? 🙄

163 comentarii

  1. Simona, tu îți dorești foarte mult un copil. 🙂

  2. A procedat foarte elegant.
    Povestea e amuzanta si normala, din punctul meu de vedere. …

    Cand calatoresc cu lowcost-uri, unde ne putem alege ce loc vrem in avion, aleg sistematic zonele in care nu se aseaza parinti cu copii, intre 0 si 3 ani; astia sunt cei mai dati naibii dupa ce decoleaza avionul. Ceilalti sunt simpatici, citesc, pun intrebari, se calmeaza daca le arunci o privire hotarata, bebeii in schimb de scutura la icre.

  3. Copiii sunt oglinda parintilor, sau cum zice vorba din popor: la asa tata asa fiu. Asta deja nu mai tine de dorinta de a avea ori ba copii ci de educatia pe care unul este capabil sau nu sa o sadeasca in creierul neted al odraslei.
    Eu insami am traint un episod asemanator, asa ca da, poate genera sechele daca pe banii tai nu reusesti sa inghiti mancarea din cauza copiilor altora. Si eu am copil, dar fica-mea sta legata de masa daca iesim in oras, iar daca ridica glasul prea tare o duc fara prea multe comentarii acasa.

  4. M-am amuzat si eu la acest comentariu. Chiar mi-ar placea sa il cunosc pe fioros :))
    sau cel putin mi-ar fi facut placere sa vad scena. Cu toate ca imi plac copii si am si eu unul de trei ani, deseori i-am facut pe alti rasfatati sa planga aproape in acelasi fel. Imi plac copii insa nu cei rasfatati. Al meu este enervant doar cand este obosit dar foarte rar in public face dezastru asta cel putin deocamdata.

  5. @marias: perfect de acord cu alegerea locului in avion cat mai departe de categoria de varsta 0-3 ani. Eu insa ma laud cu un copil foarte cuminte DEOCAMDATA. Placandu-i sa socializeze cu persoane adulte mai mult decat cu muciosi de varsta lui, in avion a fost VIP. A facut tot ce a putut ca sa impresioneze. S-a prins ca daca e vazut cu o carte in mana “castiga voturi” drept pt care timp de o ora s-a facut ca citeste si cand isi aducea aminte de fragmente din carte (fraze de 2-3 cuvinte) le repeta cu voce tare, si binenteles a lasat audienta cu gura cascata. Avea 2 ani si 5 sau 6 luni.

  6. Daca ar fi fost copilul meu as fi murit de rusine. Dar nu ar fi putut fi copilul meu.

  7. Mititean Vasilica

    Fara copii in restaurante!

  8. funny da’ eu n-am copii 😆

  9. De-men-ti-aaaaal!!!

  10. Copilul, la varsta aceasta (4-6 ani), nu prea poate sa isi evalueze comportamentul si… parca nu-i ok sa faci sa planga un copil a carui singura “vina” este aceea ca asa a fost crescut. De fapt parintii respectivi sunt “urati”.

  11. Am doua fetite de 4 si 8 ani si niciodata nu aleg sa le “recreez” mergand la restaurant! In rarele situatii cand am fost cu ele am avut grija sa am bagaj de urgenta cu creioane colorate si ceva jucarii pt a nu se plictisi. Sau cerem extra servetele si facem flori 🙄 Omul a procedat foarte bine si perfect indreptatit!

  12. @Lia: evident, doar că nu e treaba tuturor să se gândească cum să-i menajeze pe copiii altora care le iau paharele din mână și le varsă pe jos. e treaba părinților să aibă grijă ca Goe să nu fie făcut să plângă, eu așa cred.

  13. Văleu, ce-au ajuns copiii zilelor noastre ! Şi pe mine mă duceau uneori mama şi tata la restaurant, când eram mică. Erau amândoi tineri , frumoşi iar eu eram mândră că acceptau să mă ia cu ei. Pe vremea aceea copiii nu erau agăţaţi de părinţi, fiindcă parentingul impunea anumite limite bine stabilite. Maică-mea se pricepea să mă educe şi nu-i era groază să mă « afişeze « . Când se uita nu-ştiu-cum la mine, înlemneam în poziţia în care mă aflam. Odată au consumat mai mult decât le permitea bugetul, aşa că m-au trimis pe mine să fac rost de bani. Am mers la un unchi, am cerut bani şi când am revenit în crâşmă, am urlat ridicând bani, să vadă toată lumea : « Maaaamaaaaaa, am adus banii ca să plătiţi băutura ! ». Na, pe vremea mea copiii îi ajutau mai mult pe părinţi …

  14. Susțin vehement faptul că părinților de-și “educă” odraslele astfel ar trebui să fie duși într-un loc unde să încerce să poarte o conversație în timp ce copiii altora să facă la fel ca ai lor. Și tot așa, să fie un loc numai pentru astfel de părinți cu astfel de copii. Oamenii care ies în oraș și plătesc pentru a avea parte de relaxare să-i zicem, sau cel puțin de cadrul normal unei conversații, au dreptul de a înghiți mâncarea și vinul fără urlete în preajmă, fără să-ți sufle în ceafă odrasla altuia și fără să te trezești cu haine pătate.

  15. Sa va mai dau niste amanunte , ca vad ca o prins povestioara mea .
    Nu prea am eu talent de povestitor dar s-o fi vazut pe dihania cea mica imbracata ca o tinara miresica , plina de voaluri si panglici , cu un look a la Shirley Temple … se vedea clar ca i se baga zilnic in cabesa ca e cea mai si cea mai, de acolo nesfintul din mine o luat intr-o secunda ideea sa ii spun propozitia magica 😈 . Iar cind a venit ma-sa am vazut ca erau asortate…cizmulitze la fel, aceleasi culori, aceeasi esarfa…o nebunie. Aia zbiera ingrozitor ca va chema Politia iar eu i-am intins telefonul. Procreatorul tata a venit si el dar datorita faptului ca familia respecta tipicul ascarizilor ( ea lunga si slaba , el cam 1, 68 cu tocuri) sefa haitei a fost cea care a urlat lugubru pina am pus-o sa plateasca paharul de vin. Mi-a aruncat o bancnota de 50 de lei pe jos , i-am luat si i-am spus ca mai trebuie una, dar daca nu are cu ce poate sa imi trimita restul la adresa din cartea de vizita. Mi-a aruncat una de 100 pe care, la fel de calm am luat-o. Si sunt sigur ca , spre deosebire de masa, bancnotele astea nu le-au decontat.

    De plecat am plecat pe la 1. Parintii porcoratisti discutau ceva aprins cu interlocutorii iar demonii savurau o inghetata. Trecind pe linga masa m-am apropiat, mi-am cerut scuze si le-am spus ca il cunosc pe cel mai bun psihoterapeut infantil , in caz ca diva va avea cosmaruri. Terapia e mai bine sa inceapa mai devreme decit sa lase urme.

    @ Ioana : sunt destul de fioros, pot fi confundat cu un racket moldovean. 8)
    Pot disciplina, contra cost , orice parinte cu copii crescuti in halul asta.
    Nu va mai spun ca la iesire un gipan cu initialele mentionate de genitoarea care s-a recomandat urland era parcat pe trotuar. Toti m-au vazut scotocindu-ma prin buzunare crezind ca vreau sa le las o amintire cu cheia pe portiera. Nu mi-au placut niciodata filmele cu prosti si distrugeri asa ca am scos din portmoneu o amenda falsa de 500 de lei ( cumparata de la magazinul de farse) si i-am lasat-o in stergator. Pina si-o dat seama le-o urcat putin adrenalina cit sa stea treji inca trei ore.

    Am incalecat pe-o sa si v-am zis cam toata povestea de care mi-s tare mindru.

  16. Cred ca nu intamplator l-a ales fetita pe domnu cu pricina sa-i verse paharul. Poate era cel mai urat consumator din reataurant. :))))

  17. Bine zis “Goe”, Simona. Ai sintetizat totul cu un singur cuvânt. Cu certitudine, ploada aia nu făcea altceva decât să reproducă, “cu cuvintele ei”, la nivelul ei de înţelegere, atitudinea vitelor ălora de părinţi faţă de restul lumii în general.

  18. nu stiu daca postarea asta are legatura cu cea precedenta da am impresia ca domnu Radu musca 😈
    Am avut un copil extrem de cuminte si ascultator, de abia acum imi dau seama cind o vad pa nepoata. Si nu e de loc rasfatata, din contra as zice, parintii, bunica, toti cu exceptia mea sunt f. asprii.
    Am fost cu ia in concediu, all inclusive, vrei nu vrei mergi cu ia la restaurant, ca acolo maninci, catastrofa incepe cu alesu mincarii, sunt mese intinse cu tot felu de bunatati, evident ia incepea cu prajiturile, si erau dementiale, baclavale, sarailii si cite si mai cite. O tragi cu putere spre felu-ntii, o ridici in brate ca nu vede, isi alege ceva si vrea s-o duca singura, nu vrei s-o obligi, sa faci circ in Restaurant, in 2 cazuri din trei dupa trei pasi e pe jos, in unu din trei sparge si farfuria, ajungi cu chiu cu vai la masa, tu inca nu ti-ai luat nimic, o lasi cu bunica, vrea pipi, pt. un minut dispare, apare cu o pisica-n brate, incepe sa-i dea pisicii rosii si castraveti, pisica nu prea vrea, o zgiriie, plinge, ca sa taca o duci la prajituri, ii dai voie sa ia doua, te-ntorci sa vezi ce mai e pe acolo, dispare, o cauti, o gasesti catarata pe niste Liane.

    da mai sunt si alte metode de linistire a copiilor, metoda ruseasca e sa le puna la masa un film pe Ipod sau Video, turcii ii apasa pina copii icnesc, atunci se linistesc.
    Cei mai astimparati sunt copii slabanogi, aia grasii maninca, maninca, nu au timp de pisici.

    Pe aici marea majoritate a restaurantelor, mai ales gradinile de vara, au loc de joaca pt. copii, leagane, nisip etc., de asemenea majoritatea dau copiilor chiar la inceput creioane colorate si ceva de colorat.

  19. Simplu: vinovati sunt parintii, care nu aloca mai deloc timp copiilor. Bona are treaba ei, dar nu poate substitui pe mama si pe tata. Cat despre educatie… e clar cine ar trebui s-o faca, nu?

  20. @neamtu tiganu: hahahaha, cât de comic, am râs 😆

  21. @Ioana

    “Placandu-i sa socializeze cu persoane adulte mai mult decat cu muciosi de varsta lui, in avion a fost VIP”

    Daca sunt si altii de aceeasi parere cu ma-sa, atunci e ok!

  22. eu cred ca e putin gresit raspunsul. Greseala de gramatica,zic. Mult mai potrivit era:
    “ai cea mai urata mama pe care am vazut-o vreodata”

  23. Nu va razbunati pe copil cind de vina sint parintii.

  24. Daaaa, toti aveti copii cuminti :)) Numai cand sunt obositi sau bolnavi sunt rai. Hai, pe bune! Copilul e copil. E adevarat ca nici mentalitatea romaneasca nu e foarte deschisa fata de copiii altuia, dupa cum parintii sunt vinovati de rasfatul si proasta purtare a plozilor.
    Dar remarc, inca o data, cum subliniati ca odraslele voastre sunt niste veritabili ingeri. Come on! :))

  25. Foarte multi parinti isi rasfata copiii pana la nesimtire, ii doare pur si simplu in cur de confortul altora. Ce aia a ma-sii, sa-l suporte toti pe Goe, iar cand Goe intrece masura sa aiba grija sa nu-l supi prea tare, ca pune botic si plange.

  26. Foarte bine i-a facut. Daca parintii nu sunt in stare sa-si educe copiii, sa o faca altii. Si eu am doi turbatei, dar nu ii las sa se urce oamenilor in cap, ne chinuim cu educatia. Care, in general, functioneaza. Preventiv, totusi, nu ii prea luam la restaurante. Daca ii luam, le dam carioci, carti, chestii cu care sa se ocupe la masa. Daca se ridica de la masa, sunt pe urmele lor, ii supraveghez atent, nu au ofensat in viata lor o alta persoana. Bine, ei sunt turbatei in sesnul de activi, nu de obraznici.
    Dar se mai spune ceva. La varsta asta, e normla sa incerce sa depaseasca limitele impuse, sa incerce o obraznicie, o prostioara. Importanta e reactia parintelui. Si cand parintele e nesimtit…

  27. Si eu nu m-as supara niciodata cand cineva imi admonesteaza, pe merit, copilul. Ba chiar il incurajez si aprob. Sa vada si copilul ca a gresit, ca ii spun si altii, ca nu-i ma-sa nebuna cand il invata.

  28. Eeeei, si mama a fost mult timp, mai la toate mesele de familie, cam in aceasi situatie – de a reactiona in fata nu a unui copil obraznic, ci a unui duo de fratiori obraznici (4ani si 7 ani). Asta pt ca parintii nu vedeau nimic gresit in comportamentul razgatiilor. Pana cand a luat problema in piept, l-a chemat pe cel mare si i-a spus ca vrea sa ii spuna un secret. Apoi ca nu mai vrea. Apoi ca vrea. Kinder deja nu mai putea de curiozitate, incepuse sa o roaaaage sa ii spuna secretul.
    Asaaaa ca mama s-a aplecat tacticos si l-a muscat de ureche. Tare. Atat de tare incat si-a amintit chiar si ce nu l-au invatat acasa.
    Si de atunci e cel mai dragalas baiat cu mama. Chiar si acum, dupa mai bine de 10 ani 😀

  29. eu merg des cu copiii la restaurant ( daca tot ne laudam) si nu am avut probleme sau reclamatii in ultimii…25 de ani!
    :mrgreen:
    zi tu Simona, daca ti-a facut copilu meu probleme!
    :mrgreen:

  30. Radu: my kind of guy! 😉

  31. Draga Simona, te urmaream cu interes de ceva vreme, din pacate de azi ai pierdut un cititor. Nu mare lucru probabil, caci cu siguranta ai (si se vede cu ochiul liber din comentariile anterioare) foarte multi simpatizanti. Si cum esti o femeie desteapta, ai facut asumat aceste “selectii”, alegandu-ti astfel publicul. Dar vreau sa iti spun de ce renunt sa mai citesc postarile, poate undeva acolo te ajuta. Evident sunt o mandra mama de baiat care la 7 ani spune respectuos “incantat de cunostinta” si “doamnele mai intai”, dar asta nu se intampla tot timpul si drumul a fost lung. Am trecut si prin etape cu tavalit pe jos prin magazine si scos pe sus in urlete sfasietoare de credea lumea ca il torturez. Si toti atotstiutorii in psihologia si educatia copiilor care nu au crescut (responsabil) un copil in viata lor isi dau cu parerea, dau sfaturi, solutii de aplicat asa cum au citit ei undeva.
    Ei bine? ce credeti? Copiii, dincolo de faptul ca pana la 18 ani sunt responsabilitatea parintilor nu functioneaza nici dupa carti, nici dupa cum si-a educat vecina baiatul ala ca un inger (si care de fapt era un molau din nastere), ci culmea au inca de la nastere propria lor personalitate, si propriul mod in care descopera lucrurile in viata. Domnul care i-a spus micutei domnisoare ca este urata sunt sigura ca niciodata in viata lui de copil nu a dat cu piatra in vreun geam, nu s-a uitat pe sub fustele fetelor la scoala cu oglinda si nu a pus pioneze pe scaun.
    Aaa, si mai e un motiv: postarea de ieri cu parintii cretini care vorbesc numai despre odrasle. Evident se doreste a fi o dramatizare a cazurilor reale, cu toate astea ce monstri sunt parintii astiaaa… sunt sigura ca parintii autoarei niciodata n-au avut propriul copil in centrul universului.
    Cam atat. In rest, numai bine, la cat mai multi cititori din segmentul target dorit.

  32. @Ioana Mazilu: desigur, iar reacția mamei a mustit de bun simț și de bună credință. adică s-a văzut că nu era vorba de proastă educație, ci de un accident. de altfel, nici nu există pe lumea asta părinți nesimțiți, doar copii nevinovați care dau cu piatra și fac ghidușii; comportamentul copilului nu poate fi NICIODATĂ explicat prin nesimțirea părinților, nu există decât părinți de bună credință și copii dulci, ei nu pot fi niciodată stricați de felul în care au fost crescuți, este exclus; be) la postarea de ieri am precizat că am altă opinie; ce) cele bune și mai multă putere de a nu lua toate lucrurile în serios spre tragic îți doresc. 🙂

  33. @Ioana Mazilu, pe bune, tu chiar asta ai inteles?! WOW! Ne trantesti doar asa niste clisee aiurea? Eu cred ca, de fapt, TU nu ai copii!

  34. Eu am vazut in povestea de mai sus un barbat care nu a citit 20 de manuale despre cum sa nu traumatizezi un copil, drept care nu a empatizat (barbatii nefiind, de altfel, cele mai empatice fiinte din lume :mrgreen: ), un copil care se plictisea (dar era si cam invatat ca i se cuvine totul) si niste parinti aroganti si incomensurabil de nesimtiti, genul “mi-a luat mama restaurant, iar tot universul trebuie sa conspire la fericirea emotionala a copiilor mei. va ia mama dracu daca indrazniti sa nu le suportati absolut orice bazdac, iar eu nu am de gand sa-i supraveghez pentru ca, asa cum am zis, mi-a luat mama restaurant”.

  35. Hmm…eu chiar am ras cu pofta citind istorioara lui Radu. Pe principiu “punct ochit, punct lovit.” Mi s-a parut cea mai tare replica, tinand cont de context (+explicatiile legate de color coordination mama – fiica). Acuma observ ca exista si cititori care incearca sa explice istericalele unui copil care nu cunoaste nici un fel de limite prin psihologie educationala. NU MERGE!! Am trait, pe propria piele, n intamplari cu copii crescuti aiurea sau pur si simplu, “in bubble”, cum imi place sa le spun- adica universul fiind compus din “eu eu eu eu…..euuuuu”. Ei, cand cineva sparge acel bubble, tragedie, drama, emotiune, durere. Parintii sufera cel mai mult, din ce am observat.
    Job-ul meu a fost sa mediez trecerea copilului din balonul de sapun spre lumea reala, populata de alti omuleti care si ei credeau ca s-au nascut buricul universului. O intalmplare, luata aleatoriu, mi-a ramas in minte. Lucrand la centru asta pt kinderi smart care sa devina si mai smart, primesc “in gestiune” un copil de vreo 4-5 ani, extrem de activ, destept dar cu replica. Mi-am spus, wow, ce fain, ce personalitate!Asta pana la prima activitate de grupa. Micutul, despre care mama ne spusese ca e mai ceva ca un inger, se intoarce brusc, smulge creioanele din mana vecinului, ii tranteste o palma si il impinge la pamant. Asta in mai putin de 2 secunde. Sar in mijloc, incerc sa il iau de o parte, sa ii explic ca nu asa comunicam nevoia de creioane…nici nu ajung bine la locul faptei ca pang! primesc si eu un pumnisor mic fix in ochiu stang. Cu toata forta. Dupa secunda necesara indepartarii stelelor verzi, il iau pe micul bataus de langa grup, incercand sa evit loviturile de picioare, piscaturile si muscaturile. Il calmez si ii sun mama, ca sa aflu exact care e treaba cu ingerasu. Pe o voce rastita mi se comunica ca probabil…”l-am enervat sau nu l-am lasat sa faca ce vrea!!”. Ca asa reactioneaza daca se simte contrariat sau cineva ii contesta dreptul de a fi liber sa faca ce vrea, “asa face si acasa”… Ceea ce e absolut normal pt un pusti de 5 ani. Si evident e vina mea ca ii stavilesc instinctul creativ punandu-i orice fel de limite…Am inchis telefonul si am decis sa ma ocup singura de problema. Cu tot calmul de care m-am simtit in stare, m-am uitat in ochii deja cam speriati ai pustilui si i-am spus extrem de serios, fara urma de zambet: “Daca ma mai musti, lovesti, etc., ii scriu lui Mos Craciun sa nu iti aduca absolut nimic si sa dea cadoul tau copilului pe care l-ai lovit. Promit ca asa voi face.”

    Dupa stavilirea raului de lacrimi copilul a incercat, la modul cel mai concret, sa isi controleze furia si impulsivitatea. Mama lui insa, cu mult mai putin succes.

  36. Mie nu mi se pare nostim deloc, si gestul tipului e idiot – sa se lege de copil. Inteleg ca voi nu suportati plozii rasfatati, parintii aia de citesc multa teorie si hipsterii; si mai pricep ca tipul e spiritual si cool; dar, mi se pare ca ratati o treaba simpla: un adult s-a legat de un copil de 4-6 ani, in care vedea o dihanie/diavolita (oare e normal la cap nenea ala? chiar asa il scot din pepeni niste copiii mici? Oare el are toti boii acasa?), si nu i-a corectat comportamentul in vreun fel, nu i-a facut observatie (ceea ce oricum n-are dreptul sa o faca, dar sa zicem…) ci pur si simplu a incropit el o mica razbunare infantila. Iar voi toti stati si radeti si aplaudati de-oparte (asa ganditi si voi, dar poate n-ati avut curajul tipului astuia? Dar ce v-ar fi placut s-o faceti…). A batut la porti gresite: chelnerul si apoi copilul. Normal e sa te duci sa vorbesti cu parintii, direct. “Dom’le, ai niste copiii simpatici asa (minti putin, ca sa ai sanse de reusita)… dar ma deranjeaza groaznic. Ok, or fi ei liberi si fericiti, dar hai sa respectam niste reguli. Va rog sa nu mai alerge ca bezmeticii printre mese, sau macar masa mea s-o ocoleasca.” Cam asa. Sau altfel, in fine. Cred ca e o tampenie sa te certi cu un copil, sincer. Sa-ti pui mintea cu unul de 4-6 ani, si apoi sa te mai si bucuri ca “mama, ce i-am zis-o, hi hi”. Mie tipul asta mi se pare la fel de exagerat ca parintii care nu pricep care e limita intre libertatea (buna) a copilului si nesimtire, tot asa cum tipul asta nu pricepe ca nu-i faci educatie unui copil care nu-ti apartine si nici nu te razbuni pe el. La fel de deraiati sunt toti adultii din fabula, doar ca in sensuri opuse. Pe bune, sa te certi cu un copil de 4-6 ani??? Moaaama, ce tare e tipul, uau, impresionant intr-adevar…

  37. @Raluca, e datoria parintilor sa-si fereasca de asemenea “traume” copiii, civilizandu-i, nu a strainilor sa-i civilizeze pe ei, sau pe copiii lor, sau sa le suporte proasta crestere. Au primit exact ceea ce meritau. Bravo Radu! 🙂

  38. @raluca: crezi sincer, absolut sincer, ca orice inceput civilizat de conversatie ar fi avut cel mai mic succes? Ca parintii ar fi spus “da dom’le asa e, nu i-am educat deloc si acum alearga ca bezmeticii si incurca oamenii, dar lasa ca rezolvam”?? Se vede treaba ca nu ai avut de a face nici cu copii mici si nici cu parintii lor.

    Cred ca nu ai citit toata povestea: reactia mamei e absolut in consens cu comportamentul copilului, iar daca cineva se comporta infantil, atunci aia sunt parintii zanei de cativa ani.
    Radu nu s-a “certat” cu copilul, nici nu l-a agresat, nici nu i-a ars parinteste una peste mana (agresiune, se pedepseste serios in orice tara). Nope. Ci a comunicat, ce-i drept lovind un punct sensibil, la nivelul de intelegere al copilului. Faptul ca s-a dat de ceasul mortii e dovada ca a inteles. Dar crede-ma, nu a plans de suparare ci de oftica si ciuda ca cineva a avut curajul sa i se opuna si sa o taxeze pt ceva…ca nu i-a explicat nimeni ca e gresit ce face, e alta problema si nu e jobul lui radu.
    A spune unui parinte neglijent ca are un copil enervant nu are nici o repecusiune pt parinte. A spune unui parinte neglijent si plin de el ca nu are un copil absolut perfect e sfarsitul lumii. Radu a ales varianta care functioneaza. 🙂 🙂

  39. O, da, categoric e de ras, genul de intamplare pe care o vezi in comedii si razi cu lacrimi. Mai putin de ras e exact ce zice Raluca mai sus. Clientul deranjat nu s-a dus la parinti sa le spuna ca are o problema.

    In general, am impresia ca oamenii (romanii?) se tem de confruntarea directa si stau pasivi asteptand sa le resolve altii problemele. Domnul acesta a incercat cu chelnerul, n-a mers. Pasul urmator firesc era sa mearga la masa parintilor. In momentul acela inca nu stia ca parintii sunt prost crescuti, deci, theoretic, putea sa spere la o rezolvare civilizata a situatiei. Domnul insa a preferat sa evite confruntarea directa si si-a potolit frustrarea razbunandu-se pe copil.

    Repet, faza e comica, nu contest.

  40. Rasfatat inseamna, printre altele sa te comporti intr-un fel inacceptabil, nepotrivit pt varsta si gradul de maturitate prezent. Un copil de 5 ani sa zicem, care se da cu fundul de pamant atunci cand nu primeste ciocolata se comporta ca un copil de 1 an care nu primeste ce vrea. La 1 an era acceptabil, la 5 ani zicem ca e rasfatat, si e inacceptabil. Adultul din poveste zic eu ca s-a comportat fix ca un copil rasfatat si nesimtit (replica ca “esti cel mai urat copil” zice tot: a actionat intr-un mod inacceptabil – a jignit pe cineva; si intr-un mod propriu unei varste mult mai mici – e o reactie infantila. Ca tunci cand copiii tachineaza pe unul cu ochelari zicandu-i aragaz cu 4 ochi). Eu vad situatia asa: 2 adulti (parintii) care tolereaza si apara cu infocare comportamentul rasfatat si nesimtit al copiilor lor de 4-6 ani (si ne imaginam ca il si admira: vaaai, ce destepti si dezinvolti sunt!). Pe de alta parte avem un adult care se comporta ca un copil rasfatat si nesimtit, plus un cor de adulti (aici pe blog si la agapele de Craciun), care il aproba si il admira, ca e f nostim, ca a dat o replica buna, ca a raspuns cu moneda potrivita, etc. Deci… mie personal comportamentul nepotrivit al adultilor din poveste mi se pare cel putin la fel de deranjant ca al copiiilor din poveste, doar ca ei au discernamant totusi. Exercitiul meu de imaginatie: daca domnul respectiv s-ar fi comportat la nivelul lui de maturitate – adica ca un adult, si nu la nivelul unui copil (rasfatat si nesimtit) de 4-6 ani, s-ar fi ridicat si s-ar fi adresat parintilor. Dar, pt ca parintii din poveste sunt nesimtiti (asta o stim cu totii), acestia ar fi reactionat: ar fi intins o carte de vizita, ca domnul sa le sune avocatul, ca sa-i explice lui cum e cu traumele psihologice pe care Radu le-a trait din cauza copiilor. (recunoasteti ceva? Ceva nesimtire si nepasare legate de propriul gest?)
    @Ioana – eu nu am zis nimic de traumele copilului, nu inteleg de ce aduci subiectul. De fapt, eu nu am spus nimic nici de copii, nici de parinti, doar de domnul care e protagonist si capata laurii acum. Eu n-am spus ca copilul e f bun, si parintii sunt minunati – eu am zis ca si Radu mi se pare la fel de “pe-alaturi” de calea rationala si matura si bine-crescuta. la fel ca parintii sau copiii.
    @Mara: nu stiu, eu personal tot as incerca calea aia pe care o consider dreapta. A raspunde la lipsa de politete cu lipsa de politete e ca si cum ai vrea sa instaurezi democratia cu un dictator, cu forta… nu stiu, parca mi se pare ca tradezi cauza, si ca totul devine un non-sens. Cat despre reactia mamei: mama dovedeste cat e de nesimtita prin situatia creata tacit (tolerat copil deranjant) nu prin reactia ei fata de strainul respectiv. Cand un om ii spune (direct) copilului ca e cel mai urat de pe planeta asta… nu stiu, eu zic ca mamele normale s-ar enerva macar putin, si ca e chiar in fisa postului (de mama) sa se enerveze si sa reactioneze. Iar daca mama respectiva ar fi vrut ca reactia ei sa functioneze (dupa cum spui tu), i-ar fi replicat scurt ca urat e el si ma-sa care l-a facut. (cu aceeasi moneda, nu?) Un comportament acceptabil ar trebui sa functioneze in ambele sensuri, zic eu.

  41. mda…cam trist ca suntem mai toti gata sa`l strangem de gat pe cel care a indraznit sa plateasca in aceeasi moneda un comportament de doi lei. si care mai are si mare haz si povesteste misto, ca sa ne si radem (sic!). dar mama-mama, ce tragedie si cum iacata, suntem toti PISIhologi si ne dam cu parerea, ca le stim pe toate. si eu sunt parinte, asa ca scutiti`ma, va rog, cu atata cocoloase in jurul ingerasilor nostri. a mea, 4 ani la purtator, topaie ca o capra daca mergem la o carciuma si ma scoate din sarite. si am mai dus`o doar sperand ca se mai potoleste si incepe sa inteleaga cum sta treaba cu luatul mesei in oras. ce ziceati? creioane colorate si jucarii? mai sa fie! de parca nu m`am carat cu sacosa dupa mine pe post de poseta/geanta/geamantan. insa atunci cand s-a ridicat si a doua oara de la masa, am chemat chelnerul, l`am rugat frumos sa`mi faca nota, haleala la pachet si gataaaaa. acasa, tata! ca imi aduc si eu aminte cum vedeam alti puradei, unul mai frumos si mai curat decat altul, cum topaiau cand ieseam si eu la vrajeala sau in gasca intr`o carciuma si mi se taia ca la maioneza cand auzeam urlete sau vedeam cate o fatza de ingeras holbandu`se la mine in timp ce eu ma straduiam sa spun un banc cool sau sa ating vreo coarda sensibila. maaaai, dar sensibilosi parinti avem noi la Romanica noastra. de unde dracu` ies mai tarziu o gramada de loaze, zau ca nu stiu. mersi de povestire, am ras cu pofta si regret ca n`am fost martor, faceam galerie! 😀

  42. Pe mine m-a intristat, nu mi s-a parut nimic amuzant. M-a intristat tot ce am citit: cuvintele din poveste la adresa fetitei, atitudinea parintilor, comentariile ce au urmat, cele mai multe… Ce e amuzant in toate acestea? Un copil nu poate fi urit, insa adultii da…

  43. Mda…sa ma laud si eu:
    Se da, una bucata zgatie de fata. Deeeeeee Halouinu trecut se da una bucata tatic care bantuie prin magazine si gaseste un costum de vrajitoare (peruca, nas, ochelari, manusi, mantie, palarie) si una bucata bunic care taie (insotit de bombanelile maica-mii) coada de la matura ca sa ii vina bine micii vrajitoare, care mai avea nitelsi dormea cu matura in pat.
    A doua zi, zgatia bosumflata la venirea de la gradinita, chiar trista. “De ce esti suparata tati?” “Pentru ca Gigel si Dorel (nume aleatorii, oricum nu stiu cum ii cheama pe colegi) au zis ca daca indraznesc sa vin la gradi imbracata in vrajitoare o sa ma bataaa!” (debut de plans!).
    Tras aer in piept…strans pumnii..Prima reactie…ia ca vin eu de dimineata sa ii “cunosc” pe Dorel si Gigel sa vezi omor ce-si iau! Dar ma gandesc ca nu e bine asa ca scot pe gura urmatoarele:
    “Tati..sa le spui lu’ Gigel si Dorel ca daca mai indraznesc sa se ia de tine, tati al tau o sa faca o vraja si o sa-i transforme in doua maimute paroase!”
    Zgatia ridica ochisorii la mine..rade, imi sare de gat..repeta toata seara “maimute paroase” urmata de un chicotit spre disperarea maica-sii care nu stia despre ce e vorba.
    Aaaaaaaa doua zi..telefon de la gradinitaaaa. Directoarea! Hait!
    “Domnuuuu’ sa stiti ca avem o problema cu fiica dumneavoastra, are o problema de comportament!”
    Cum amintirea zgatiei in prima zi de gradinita (la 2 ani, adica acu 3 ani!) care sistematic batea tot ce prindea, copii, educatoare, ingrijitoare..ce mai Lara Croft de Berceni, era vie..intreb cu inima ticaind: “A batut pe cineva?”
    “Aaaaaaa nuuuuuuu!”
    “Atunci???”
    “Eram pe geam si am vazut cum Dorel si Gigel o “tachinau” pe fiica dumneavoastra…”
    Am intrerupt-o! “Doamna! Nu o tachinau ci o amenintau cu bataia. Dar despre asta si despre faptul ca dvs. nu ati intervenit discutam dupa ce terminati dvs!”
    “Siiii…am auzit-o pe fiica dvs. cum le spune: “oooo daaaa! Atunci sa stiti ca tati al meu o sa faca o vraja si o sa va transforme in doua maimute paroase!”
    “Asa si? Eu i-am spus asta!” si i-am povestit directoarei faza cu amenintarea.
    “Aaaa..pai nu ar fi o problema..doar ca Dorel si Gigel s-au prabusit pe jos tavalindu-se si plangand speriati!”
    “Asa si? Poate in felul asta se invata sa nu mai ameninte cu bataia!”
    “Paaaii..nici asta nu ar fi problema, doar ca in timp ce ei se tavaleau plangand, fiica dumneavoastra s-a indepartat de iei, apoi dupa cativa pasi s-a intors si le-a zis asa…facand si un gest cu mana: “m-am pisat pe voi fraierilor”. Aici ar fi problema!”
    Recunosc, total impotriva oricaror principii educationale m-am prabusit si eu pe jos de ras. Cand mi-am revenit, i-am promis directoarei ca o sa o invat pe fie-mea sa zica: “PWND!”

  44. … e nasol ca fizic nu te poti atinge de nimeni; sau ma rog, o poti face, insa apar belele mari dupa
    cu atat mai mult in cazul unui copil
    faza nasoala pana la urma este ca in astfel de situatii copiii sunt cei care au de suferit

    comica, simpatica reactie 🙂 eu i-as fi pus piedica :)):mrgreen:

  45. Cred că cei (de fapt cele) care aţi sărit aici să comentaţi că of şi vai,”copilul e nevinovat”, “cum poţi spune aşa ceva unui copil”, “un copil nu poate fi urât”, “gestul tipului e idiot”, şi, regina comentariilor “de azi ai pierdut un cititor” s-au regăsit perfect în părinţii ai monstrului cu volănaşe.

  46. ps: posed copil de 8 ani si jumatate, DAR m-am ingrozit la cele spuse de ioana mazilu. wtf???
    parca e poveste cu dl. goe “incantat de cunostinta” si “doamnele mai intai” …. ou mai gad !!

  47. bravo terenteeeee

  48. 1. Replica e geniala. Maximum de efect cu minimum de nervi. Mi-am notat in minte.
    2. Omu a recuperat si o suta jumate. Deci, compensatie pentru nervii produsi de lighioana. 🙂
    3. Amenda falsa? Cireasa de pe tort! 😀

  49. Frate ce de domnisoare de pe pe sion oparite ca i a zis copilului ca e urat. Bai frate, mai scututi-ne cu talentele si figurile astea ca nu i – a faut omul nimic. A spus unui copil prost crescut ca e urat. Asa si? Unde e chestia aia atat de grava?
    Ia mai ine aveti voi grija sa va invatati copiii ca traiesc intr-o societate unde, daca te porti urat, e posibil ca un nene sa iti zica ca esti urat. Nu, frate, copiilor nu le este permis sa faca orice oriunde numai pentru ca sunt copii. Imi pare rau, teoriile astea sunt unele exagerate si propovaduite de voi, cei care va csteti copiii ca doamna din poveste.

  50. Domnisoare de pension*

  51. Ca dl Radu si-a iesit din fire – e ok; ca, in plus, a transat situatia – e si mai OK.

    Ca e atat de mandru de asta si vorbeste de parca a schimbat standardele moralitatii mondiale e cam gretos.
    S-a coborat la nivelul copilului ala si acolo a ramas (sau nu a fost niciodata peste acest nivel).

    Ma rog… oamenii cauzelor marunte… sunt multi din astia. Dar hai sa nu-i mai tinem atatia trena, ce naiba!

  52. Urâţilor!

  53. Pai nah, la un moment dat trebuie si copilul sa priceapa ca nu e centrul universului, prin urmare cred ca mica patanie de la restaurant a ajutat-o pe termen lung. Zicea cineva mai sus ca fetita este oglinda perfecta a modului in care parintii ei trateaza lumea, si sunt perfect de acord cu asta. Copiii sunt extraordinar de intuitivi, si copiaza atitudinile parintilor, deci e clar de unde i se tragea obraznicia lu’ aia mica. Poate ca incidentul din restaurant a deschis ochii si parintilor (slabe sanse, stiu, dar poate….)

  54. eram tot la restaurant, spre surprinderea mea a mica, in loc de prajituri, alege un mar. merge la masa si musca din mar si se-ntinde pe jos in mijlocu restaurantului. A trebuit s-o pup pe buze.
    In mometu ala i-am bagat in ma-sa pa ftratii Grimm si pe Alba ca zapada.
    ———————-
    Dinineata, de abia se crapa de ziua, aud o usa deschisa cu zgomot si “kikiriki, (asta-i cucurigu pe nemteste, boieri mari dati punguta cu doi bani. L-am injurat pe Creanga.
    ——————–
    nefasta face niste ciorbe dementiale, vin de la munca infometat si-nncep sa-nfulec. Cit p-aci sa-mi rup dintii, in ciorba se aflau niste inele si niste banuti. Spre rusinea mea nu stiu cine si de ce a scris o poveste atit de idioata, da oricum printu i-a pus printesei inel de logodna in supa.

  55. Ba al meu e infinit 😳 mai genial

    Cred ca avea 2 ani. Cartile chinezesti, pline de invataturi, cum le stim cu totii, erau inca la moda. Grafica de grafica bla …bla … Cartea se numea “Doi frati pescari”, spicuiesc din cuprins … respectiv Bai Han si Bai Shan, care traiau intr-o casuta saracacioasa si singura lor sursa de hrana era pestele, pe care trebuiau sa-l prinda cu mijloace rudimentare intre care se afla si o barca scapata de programul “Rabla” … infine … lectura educativa, pana la urma. Cartea avea coperta cartonata, lucioasa, caracterele erau mari, usor de citit si de catre bunici, fiecare pagina continea o poza inspirat colorata si “la subiect”, contribuind grafic si sporind impresia devoratorului de nou, care, repet, abia daca implinise 2 ani. Era in vizita un var al bunicului si acesta (bunicul) n-are de lucru si-i spune varului sau, intr-un acces de “laudans excelsum”: Stie sa citeasca! Var-su lu’ bunicu’ scoate un “da-daaaa, stiu ca stie”, a justa neincredere. La care bunicul contraataca sigur pe el si-i pune in mana dihaniei de nepot cartea cu pricina. Asta fara sa mai astepte startul, da-i cu “Ciuma lui Caragea, de se raspandeau orasenii prin sate si satenii prin pustii”. Mai intai zice titlul, regulamentar, face pauza cuvenita si incepe tacticos sa citeze din memorie. De atatea ori i se citise povestea ca o retinuse cu punctuatie, ceea ce nu mi se pare mare scofala … dar ce e si mai dihai, e ca retinuse momentul (silaba sau cuvantul) dupa care trebuia sa “dea” pagina, respectiv sa mute privirea, fix in susul paginii urmatoare. Piciul nu se oprea deloc, var-su’ lu bunicu’ facea 13-14, nevenindu-i a crede ochilor, bunicul radia. Eu savuram tabloul si incercam, chipurile, sa-l incurc pe candidat in plina proba de concurs, incantat totusi de asa precisa imbinare a memoriei audio cu cea video. Pacaleala a tinut pana la final, bineinteles ca nu s-a “spus” toata povestea, dar distractia a fost maxima. Aaaa, sa nu uit sa va zic … n-a avut niciodata nevoie de medidatii pentru a-si trece etapele studiilor, avand si norocul de a “intalni” echipe de profesori carora nu inceteaza sa le pastreze recunostinta cuvenita. Sa fie un semn acea intamplare? Bine macar ca n-a semanat cu bunica-su si tata-su! Doi laudarosi! :mrgreen:

  56. O chestie greu de inteles, copiii nu apartin parintilor, copiii sunt ai societatii, copiii sunt cei care atunci cind veti imbatrini va v-a plati pensia, va v-a ingriji. Nu-nteleg de ce numa parintii trebe sa suporte urletele micilor bestii, care sunt copiii, si ceilalti, care vor profita si ei, nu!?

    Exista societati, grupe de animale in care copii sunt crescuti in comun, nu numa de parinti.

    Ciudat e ca tocma in perioada asta in care demografia e la pamint, in care exista extrem de putini copii, multi fara copii, sunt extrem de sensibili. E adevarat, pa vremuri, cind fiecare avea cite cinci copii nu exista posibilitatea de a-i cocolosi, de a-i rasfata, da acum…

    Io atit cit o sa pot o s-o rasfat pa a mica, mai ales am observat ca-i suficient de dasteapta sa se prinda cind tine si cind nu tine sa faca prostioare.

  57. Nu cred să fi înţeles snobii ăia ceva. N-au cum, li se cuvine.

  58. matrix, asemanator stiu o poveste de la niste preteni. Bunicu, un mai aiurit, se amuza grozav sa-l invete pe pici injuraturi si chestii deochiate. mai ales cuvintu “pula” era nelipsit din vocabular. Intr-o zi merge cu-n vecin la piata si cu piciu si vede ceva scris pe lada de gunoi. Il intreba pe pici ce scrie, pula, raspunde piciu. Uite ca baiatu stie sa citeasca.
    baiatu e acum barbat in toata puterea, extrem de serioss si de muncitor.

  59. eu sunt mandra posesoare a unui leu fioros , kinetik, o mana de om care e in miscare browniana tot timpul,chiar si cand doarme,cauza din care trebuie sa ii iau alt patut.
    ce am observat eu:
    exist adoua tendinte: cea a idiotilor care citesc de pe net si asculta de la itzy si nu mai s tiu cum ce trebuie sa faci si cum trebuie sa iti educi copilul si cea echilibrata, calma, care stiu cand sa puna copchilul la punct. de deviant enu vorbim.
    eu pe corporatisti ii bag undeva in prima categorie in care copilul nu e rau, nici rele nu face,ci lucrul facut e rau,dar asta nu il impieteaz ape el, nu va avea nimic de suferit, canci simt al responsabilitatii.

    am avut doua ipostaze recente in care mi s-a dat cu parenteringul in cap de sor-mea geamana(fara copii) si ilustrele ei prietene corporatiste care sunt de parere ca strumful trebuie lasat sa zburde liber si cand face un lucru rau, i se spune o poveste plina de invataminte si strumful pricepe.
    bun, Ianu cu surubelnita in mana cerceta un prelungitor. pana sa ii desenez eu legea lui Ohm, l-am smuls de acolo rapid.
    urlete,tipete, injuraturi ca am traumatizat copilul,ca sunt un monstru.
    ieri ajung acasa. ianu tasneste prin spatele masinii. inghet. il iau ii explic pozitiv, cu o povestioara ca nu e ok ce a facut,toti ma aplauda. peste fix doua minute sare in fata masinii, il prind la 20 de cm de masina care venea cu viteza,asta ca am reflexe f bune,ca fost portar de handbal.
    urlu la el, il pedepsesc, sunt la un pas de a-l trage de ureche.acum imi dau seama ca ar fi trebuit sa o fac. sunt facuta albie de porci de sor-mea si prietenele ei care una si-a lasat fetita sa zburde ,a invatat-o viata lui Chopin de la 3 ani ,ii pune muzica clasica de cate ori sparge ceva in casa, loveste ceva sau face un lucru rau. alta lasa sa exploreze si a pus totul f sus in casa. nasol cand iese in public,dar acolo explica ea asistentei ca trebuie sa o lase sa exploreze si sa invete din faptele ei.
    copii nu au mai mult de 4 ani.
    acum o saptamana ajung acasa, fi-miu se tavalea pe jos, cu toate asternuturile si lenjeriile maica-mii, cu mancarea data pe jos, dezbracat. sor-mea era cu una din prietenele sfatoase si radeau. cum ajung i se atrage atentia ca a venit mami cea rea care il va traumatiza, il va agresa, im punandu-i reguli idioate de genul:se mananca la masa, nu se da pe jos, se sta imbracat,lenjeria sta pe pat, nu pe covor…………..rezultatul: cum ma vede Ianu urla.
    pai sa nu ii implementatio ab originae matris pe toti idiotii astia cu parenteringul ma-sii?

  60. @Raluca. Aplica, te rog, conceptul tau de “Nu ai dreptul sa faci observatie unui copil care nu-i al tau” la urmatoarele: Orele 20.30 deci intuneric, strada neluminata, ingusta, dublu sens, in curba la 45 grade. Parcam. 2 ghidusi nesupravegheati 4 si 6 ani se jucau, adica ala mic se intinsese in mijlocul strazii, nu-l vedeai nici cu lupa, daramite dintr-o masina venita din curba. Nu-i asa ca nu i-ai fi spus nimic, dar i-ai fi cautat parintii sa le explici lor ce si cum ? N-am apucat sa intervin, pentru ca le-a facut observatie — foarte energic, dar doar verbal- un alt trecator. Bineinteles ca ghidusul a inceput sa zbiere dar, dupa cateva minute, si-a gasit altceva de joaca si parea ca uitase ce ” traumatizat” a fost de observatiile de mai devreme.

  61. Ia să vedem: într-o singură săptămână m-au scos din minți și m-au făcut să vreau să-i iau acasă două soiuri de progenituri.
    Primele două odoare, în restaurant, la fumători, că fumau părinții, urlau din gură de șarpe și reamenajau decorul. Părinții? Îi durea la bască. Să bem, să duhănim și să ne simtem bine.
    Următoarele două progenituri erau tot cu părinții, la nefumători, de data asta (ia vezi, ce-i mai important, nicotinemia ta scăzută sau sănătatea pruncului?). Neastâmpărați, nu zic ba, dar cu câte unul din cei patru părinți cu ochii pe ei, permanent. La prima privire peste ochelari se potoleau.
    Cine-i ăla rău? Copilul sau părintele? Eu aș înclina să cred că părintele.

  62. exact. parintele e de vina!!!!!!!!!!! pai cum sa il alsi ca o bururiana sa invete din experiente??????????

  63. si au sentimentul ala de secta! sunt idei d ela care nu se abat,ast apt ca nu stau ei cu acei copii,sta bona,car ept bani fac eorice,ca oricum nu e copilul ei.

  64. Buna Simona,

    Nu pot sa nu observ, la fel ca Oana Dusmanescu, cat de multi parinti se lauda ca ai lor copii nu ar face ever asa ceva. Pe bune?

    Mi s-a parut intotdeauna ca nivelul de toleranta al romanilor fata de “scaparile” copiilor atunci cand sunt in public este destul de scazut, ori cel putin asa am dedus din relatarile prietenilor care locuiesc pe alte meleaguri. Din pacate, in povestea cu pricina, nu pare a fi vorba doar de o “scapare”, ci mai degraba de un comportament pe care parintiilor acestor copii il considerau normal. Nu stiu cat de mult ar fi ajutat ca Radu sa discute cu ei, pe de alta parte nici confruntarea directa cu un copil nu este o solutie in astfel de cazuri. Educatie cu sila, din pacate, nu se poate. Din punctul meu de vedere, de plans 🙁

    PS. Posed una bucata copil din categoria “foc si para”, energic, plin de nerabdare, curios… asa incat, nici macar de dragul unui comentariu anonim pe blog, nu ma pot preface ca nu am trecut prin momente in care am deranjat pe cei din jur. Dar da, mi-am dat silinta sa evit sa ajungem acolo. Dar da, de indata ce s-a intamplat, am incercat sa remediem paguba (material, scuze adresate celor deranjati), folosind exeprienta drept ocazie pt a discuta cu copilul despre limitele libertatii noastre, in raport de cei din jurul nostru. Lipsa de respect, proasta crestere nu se limiteaza doar la manifestari de acest fel, cred ca este un aspect care este adesea trecut cu vederea.

  65. Buna Simona,

    Nu pot sa nu observ, la fel ca Oana Dusmanescu, cat de multi parinti se lauda ca ai lor copii nu ar face ever asa ceva. Pe bune?

    Mi s-a parut intotdeauna ca nivelul de toleranta al romanilor fata de “scaparile” copiilor atunci cand sunt in public este destul de scazut, ori cel putin asa am dedus din relatarile prietenilor care locuiesc pe alte meleaguri. Din pacate, in povestea cu pricina, nu pare a fi vorba doar de o “scapare”, ci mai degraba de un comportament pe care parintiilor acestor copii il considerau normal. Nu stiu cat de mult ar fi ajutat ca Radu sa discute cu ei, pe de alta parte nici confruntarea directa cu un copil nu este o solutie in astfel de cazuri. Educatie cu sila, din pacate, nu se poate. Din pinctul meu de vedere, de plans 🙁

    PS. Posed una bucata copil din categoria “foc si para”, energic, plin de nerabdare, curios… asa incat, nici macar de dragul unui comentariu anonim pe blog, nu ma pot preface ca nu am trecut prin momente in care am deranjat pe cei din jur. Dar da, mi-am dat silinta sa evit sa ajungem acolo. Dar da, de indata ce s-a intamplat, am incercat sa remediem paguba (material, scuze adresate celor deranjati), folosind exeprienta drept ocazie pt a discuta cu copilul despre limitele libertatii noastre, in raport de cei din jurul nostru. Lipsa de respect, proasta crestere nu se limiteaza doar la manifestari de acest fel, cred ca este un aspect care este adesea trecut cu vederea.

  66. Ce ma surprinde e ca foarte multa lume refuza sa spuna, macar subtil, lucrurilor pe nume. Copilul ala era un pain in the a**, asa ca a primit o replica care sa il puna pe ganduri. Dar in general, nu inteleg de ce orice feedback dat copiilor trebuie sa fie de la extraordinar, nemaipomenit, nemainintalnit in sus. O doza de realitate si realism nu strica niciodata.

    Am exemple concrete: niciodata, nici la 4 sau 14 ani, daca am intrebat-o pe maica-mea daca imi sta ok intr-o tinuta aiurea nu as fi primit ok-uk. Si nu cu lingusire, de genul “esti fooooarte frumooooasa, dar iti sta mai bine in rosu decat in violet cu dungi galbene”. Nope. Raspunsul putea varia: “pai doar nu vrei sa iesi pe strada imbracata ca luata de pe garduri/rochia iti e prea mare, atarna si se vede urat/te-ai ingrasat un pic si e cam stramta, cred ca ai nevoie de un nr mai mare.” Bang! Sa inteleg ca toate astea erau un plan diabolic sa ma traumatizeze??
    Nu cred ca trebuie sa aruncam cu jigniri in jur, dar sincer, doze repetate de realitate, infuzate devreme, sunt esentiale pt sanatatea si balansul mental de mai tarziu. Cred ca Radu le-a facut de fapt un serviciu parintilor pustoaicei razgaiate, ma bucur ca l-au si compensat 🙂

  67. e abominabil. copilul nu are nicio vina daca parintele e imbecil. nu era mai simplu sa se duca la parinti si sa le spuna lor in fata ce aveau de spus? Acum fie vorba intre noi, voi cum ati reactiona daca, pe drept sau nu, cineva v-ar jigni copilul? total imatura reactie.

  68. S-a luat de cine nu trebuia.
    In locul lui le ceream parintilor cartea de vizita ca sa stiu unde sa le trimit factura de la curatatoria de haine si nota de plata pentru sticla de vin.

  69. @nike: sa vezi ce bucurie imensa e sa incerci sa ai grija si sa ii mai inveti si cate ceva pe copii parintilor care propovaduiesc “free style parenting”… Si sa zicem ca pe copii ii mai convingi, dar cand ai de a face cu mama-leu, care nu suporta sa ii spui “nu” odorului ca ii tai sursa de creativitate…Interesant e ca aia mici nu au nimic de obiectat ci din contra, pe masura ce se obisnuiau cu regulile (de colectivitate, nu absurde), ne crestea nivelul de popularitate nesperat, si se lasa cu planset cand veneau sa ii colecteze parintii aia care le ofereau toata libertatea. Carevasazica, nu e totul chiar asa de simplu, si un copil lasat sa isi faca propriile reguli, fara nici un fel de control, nici macar nu e fericit, pt ca e un job prea mare pt un pusti sau o zgatie de 4-5 ani…dar deh, se pot lauda parintii ca is foarte hip si moderni? se pot. 🙄

  70. A mea e sora cu strumful, si in somn e in miscare, plus ca sunt de aceeasi varsta…accept multe din partea ei, pana la circ in spatii publice, acolo se rupe filmul. In momentul ala o extrag din locul cu pricina (magazin, piata, etc), arunc privirea numarul 3, aia care inseamna “s-a terminat cu distractia”, se aplica si o palmuta la fund sau un tras de ciuf in ultima instanta, i se explica ca ceea ce face deranjeaza si pe altii, nu numai pe noi, apoi revenim la locul faptei cu o alta atitudine.
    Parentingul cu Chopin, cununi de margarete albe, respiratie zen, si alte nazbatii nu sunt aplicabile tuturor copiilor, otova, iar eu nici nu am vioara cu mine in Real ca sa aduc serenitatea copilului .Nu o sa fie geniu, asta este, imi asum vina, dar n-o sa cresc copilul in bula de sticla a lui Michael Jackson.

  71. Avodtia: de unde stii ca acel copil nu era chiar urat?
    :mrgreen:

  72. Oarecum, off-topic:
    Sandman, de curiozitate: trasul de ciuf / palmuta la fund au vreun rost, par sa schimbe ceva? Si eu sunt adepta unui stil de parenting care sa-l tina pe copil conectat la realitatea inconjuratoare, incerc sa fac chestia asta prin metode specifice varstei lui (acum 7).Atunci cand un copil mic (pana la 4-5 ani) este cu capsa pusa (obosit, agitat din alte motive) si incepe circul, este dificil de initiat un dialog cu el, cel putina asa era in cazul nostru. “Extragerea” din locul cu pricina se impunea in unele cazuri, orice alt gest inflamand insa si mai mult situatia.

  73. Cruela: :)))))) Ai dreptate, poate ca omul nu l-a jignit, ci a constatat o realiatate!:)))))

  74. Adriana, eu zic ca are rost, copilul intelege ca a depasit o limita si primeste o pedeapsa, nu neaparat fizica.In casa este mai simplu, poate fi privat de o anumita activitate favorita (tv, o jucarie) pentru un scurt timp (5 min, de exemplu), in schimb in spatiul public e imposibil sa aplici o astfel de corectie.
    Extragerea din locul care-i provoaca starea de “neliniste”, ca sa zic asa, este utila pentru ca minunea se departeaza de sursa “nelinistii” si este atent la ce i se spune, nu la papusa de 2 metri pe care o vrea pana la disperare. Evident ca atunci cand intervine oboseala, sau vreo boala, se schimba treaba, e greseala mea, ca parinte, ca imi tarasc copilul obosit prin supermarket.
    Si noi incercam sa tinem copilul conectat la realitatea inconjuratoare, adica se joaca cu x copii, chiar daca unii mai au un muc prin nas, se joaca cu caini/pisici “stradali”, o las sa se catere pe garduri, sa sara, sa-si juleasca genunchii, sa stea in compania persoanelor “straine”,totul pentru a acumula cunostinte noi din experientele avute.

  75. Proasta crestere de ambele parti- atat copilul, cat si povestitorul. Dar daca copilul avea 4 ani, povestitorul nu are nici o scuza.
    Nu pot sa nu remarc ca sticla de vin fusese primita GRATIS de la restaurant, dupa ce povestitorul se plansese de prezenta copiiilor, asa cum reiese din povestire. Iar dupa ce copilul sparge paharul, Radu (acesta este numele povestitorului din cate am inteles) cere banii pe vinul pe care il primise gratis!!! Ba mai mult, renunta la orice urma de mandrie si aduna banii de pe jos… La sfarsit, lasa in parbriz o amenda falsa cumparata de la magazinul de farse !?!?! Magazinul de farse? WTF???
    Sa fie oare Radu un copil egoist, crescut prost de parinti si care inca nu s-a maturizat? Care se razbuna pe copii de 4 ani (lol) si care umbla cu FARSE (?????) la el? Si care se bucura de niste bani aruncati pe jos?
    Halucinant mi se pare insa faptul ca publicul aplauda. Nimeni nu vede lipsa de eleganta? Nu este vorba daca copilul merita sau nu. E vorba de faptul ca daca esti un domn, nu te cobori niciodata atat de jos. Dar cineva care frecventeaza magazinul de farse, nu cred ca are pretentii de domn. Radu este “glumetul” de serviciu, bufonul grupului.
    Penibil.

  76. @Ileana: e și asta o perspectivă, care, da, recunosc, mă pune pe gânduri 🙂

  77. Nu vi se pare ca acesti copii obraznici trag mereu la un anumit tip de oameni? Oamenii de care vorbesc eu se ASTEAPTA ca plozii razgaiati sa vina sa le strice lor mojo-ul si cand in final se intampla asta, au niste reactii total disproportionate, se comporta ca niste brute. Si nu-i normal, serios … nu poti sa pui la punct niste comportamente daca tu te comporti mai rau ca ei.

  78. Buna dimineata la amiaza dragilor.

    Citind fermecatoarea polemica pe care Simona a declansat-o cu ajutorul povestii horror a subsemnatului mi-am adus aminte de o faza din Divertisul vechi de prin 93, caseta cu Revelionul in care primarul avea doua telefoane din care la unul raspundea cu nesimtire.
    Ia sa imi iau si eu telefonul si sa mai dau putin cu parul in gard. 😀

    @ neamtu tiganu : e adevarat, musc dar dupa ce musc aflu ca tot eu trebuie sa fac antirabice. Life is unfair !
    @ cei care m-au laudat pozitiv 8) : reverenta + yeah baby !!!
    @ cei care m-au laudat negativ : hai noroc si ce-o zis Gica !

    @ doamnei care isi da demisia de pe blog : really ? Cum puteti face asa ceva ?

    Imi inchipui cum va fi seara in familia Simonei diseara, dupa ce a aflat ca doamna respectiva isi va duce click-ul pe alte meleaguri de www

    Decor: sufrageria Simonei + domnul Simona ( am uitat cum il cheama, sorry ) + o pendula

    Simona isi plimba furculita prin salata de macris . Gustul nu mai e acelasi, uleiul de masline ii pare rinced. Deodata ochii i se umezesc brusc, lasa furculita din mina , aceasta cade cu un clinchet sec in farfurie. Ingaima abia auzit

    _Stii…

    El ii acopera mina cu mina lui si o stringe usor.

    _ Stiu. De azi Ioana Mazilu nu te mai citeste.

    _ Nu e drept, nu e drept, spune Simona . De ce a plecat dintre noi asa abrupt ? Vom fi oare vreodata asa cum am mai fost ?

    El nu raspunde. Lacrimi mari, ca niste perle cad in farfuria Simonei.

    _ Mai maninci, ca inca nu m-am saturat

    Fade to black. Pendula incepe sa bata trist, ca un poem de Poe.

    Poate am gresit putin , o sa ne spuna Simona. Numai ea stie ce a fost in sufletul ei.

    http://cheezburger.com/5904841728

  79. Ileana, MULTUMESC pentru comentariu.

    Oameni buni, Radu nu are BALLS sa se duca la PARINTI, el se duce la aia de 4 ani care nu se pot apara in fata lui, adultul mare si rau.

    Radu e un fatalau, daca ma intrebati pe mine 😉

  80. Ileana, ai dreptate si tu pe undeva, dar dacă vinu’ fusese primit moca de la restaurant ca o scuză pentru comportamentul plodului ăla nesimţit (fie vorba între noi, io înţeleg şi nevoia de a avea clienţi fideli, e baza unei astfel de afaceri, dar a ajunge tu patron de restaurant să faci asta, în locul, repet, ÎN LOCUL unor jeguri cu bani, asta nu se poate, ăia trebuiau luaţi de aripă şi invitaţi să-şi ia plodul acasă şi să şi-l bage undeva, activitate de care se pare, doamna vacă ar fi avut o acută nevoie – de aici şi reacţiile isterice) deci dacă vinu’ era primit moca, asta înseamnă că orice orăcăitor cu pedigree, sursa primară a scandalului şi a vinului, trebuia să se simtă dator să-l verse, ca să închidă bucla logică a întâmplării? Subscriu la nuanţele cu banii luat de pe jos şi cu costul vinului. S-ar putea de asemenea ca treaba cu o anumită lipsă de maturitate şi tendinţă de a fi în centrul atenţiei (astea două sunt la pachet) să fi fost exact magnetul pentru the little monster. Sufletele pereche se atrag. Că doară nu degeaba s-a vorbit pe-aci despre magnetul copiilor către tot felul de situaţii, detectoare de sex şi alte chestii de astea, hiperempatice?

  81. Eventual, pe lângă buf, buf la copii să le fi spus creaturilor care i-au prost educat ”Ce copil urât , proastă mă-sa și cu tac-su”

  82. Oricum, toate restaurantele ar trebui să aibă afiș mare la ușă ”Interzisă intrarea copiilor cu părinți și fără lesă”

  83. Ma distreaza de minune solutiile care implicau o convorbire cu parintii. Din ce am observat pina acum comportamentul copilului face parte dintr-un binom in care e implicat si parintele dominant. Judecind putin situatia , mai ales din discutia cu chelnerul de la care am inteles ca sunt “de-ai casei” si acela e locul lor de joaca iar eu sunt intrusul am ales acea solutie de moment. Am realizat ca discutia cu genitorii avea acelasi efect ca recitarea operelor complete ale lui Eminescu in fata unui Saint Bernard. Sa stiti ca daca vad un rahat in strada nu imi trebuie o comisie ca sa imi dau seama ca e un rahat si nu o bancnota de 100 de lei.
    Copilul acela era intotdeauna in winning situations asa ca am ales ca de data aceea sa piarda. Nu am nicio speranta ca am educat sau corectat ceval. Nu. Dar vizavi de nesimtire si mitocanie am aceasta atitudine : daca nu-l urechezi sau plesnesti ( eufemistic) pe loc individul are impresia ca vizavi de tine a cistigat. Ei bine, cu mine au facut cel mult remiza.
    M-a distrat si intristat acea replica clasica a parintilor “speciali” : lasa-l draga sa isi dezvolte personalitatea. E doar o faza. Timp in care copilul demonizat se zbate pe jos in magazin cu spume la gura.
    Citez din Ioana Mazilu : ” Copiii, dincolo de faptul ca pana la 18 ani sunt responsabilitatea parintilor nu functioneaza nici dupa carti, nici dupa cum si-a educat vecina baiatul ala ca un inger (si care de fapt era un molau din nastere), ci culmea au inca de la nastere propria lor personalitate, si propriul mod in care descopera lucrurile in viata.”

    Spune-ne ceva si despre acest copil , cum isi dezvolta el personalitatea :
    http://www.youtube.com/watch?v=bYvLahRzabs 😈 😈 😈

    @ mara : geniala solutie cu plodul boxer, cum ai rezolvat cu mama ?
    @ maria : eu nu am nici toate tiglele pe casa nici boii in grajd si nici toate prunele in straitza dar faza cu muscatul de ureche m-a dat gata. cool !

  84. Tot citesc diverse comentarii si ma minunez.Personal am pretentia ca sunt un om normal si nu cred sa am traume ramase din copilarie desi…Tata nu citea “parenting”uri dar avea un principiu sanatos consider eu:daca faceam o traznaie si primeam o “corectie” de la altcineva era JALE,nu pt respectivul ci pt MINE,adica o incasam si de la el(si credeti-ma,avea o palma grea…).Pe de alta parte daca eram nevinovat, persoana respectiva avea parte de tratament adecvat.IN cazul povestirii de mai sus,personal nu luam banii dar mama-leu isi primea portia de vin pe haine inainte sa apuce sa planga “odoru’ mamii”.

  85. Ohooo, ne distram azi. A aparut “mamicadebaietel” care imi numara mie ouale si ma face fatalau. Eu nu stiu cum e cu atacurile la persoana pe aici dar intreb gazda : imi dati voie sa dau drumul la ciine ? ca am destule ace de cojocul unei closte decerebrate

    Despre vin : eram 8 oameni la masa, am comandat cel putin 6 sticle de vin , nu am supt din vinul casei primit cadou. Copilul mi-a rasturnat voit un pahar mare de Gewurztraminer Vendange tardive din 94 de 450 de lei sticla. Te-am lamurit, mamaie ? si chiar daca era paharul de vin moca din partea casei, asta ii da dreptul demonului sa mi-l rastoarne fara niciun fel de repercursiune ? Interesanta gindire.

  86. @Radu: ceartă-te, da’ fără injurii.

  87. Experimentul psihologic este formidabil, fiecare se pune in situatia mamei si alege atitudinea potrivita materiei cenusii si a obiceiurilor proprii de parenting. E normal ca parintii de genul celor din poveste sa ma atace avocateste ca intr-un proces american. Dar ma asteptam la asa ceva. Dintr-o situatie clara in care eu am fost fara niciun fel de echivoc partea vatamata am ajuns sa fiu insultat, sa mi se faca portrete psihologice si chiar sa mi se spuna ca mi-o merit pentru ca eu am atras demonul la masa mea. Si sa va mai spun ceva : in situatia in care cineva iti arunca niste bani pe jos si nu poti sa ii spargi fata ii iei. Asta e pedeapsa cea mai mare posibila.

  88. @Ileana: și-uite-așa apărăm mitocănia părinților manifestată în ce au ei mai bun în afară de nesimțirea dobândită- nu ? Un copil- indiferent de ce vârstă- trebuie învățat cum să se poarte când mergi cu el într-un local. Sau:
    a. închiriezi localul doar pentru tine și n-ai decât să-i faci și piscină și pationar și eventual și loc de schimbat scutece pe masă;
    b. stai cu el acasă. Probabil că pentru minți extrem de reduse e cel mai mare spectacol să îți privești odrasla purtându-se ca un bădăran (adică exact cum e și ce a învățat). Restul, adică oamenii normali urmează exemplul lui Radu.

  89. Multumesc Simona , oricum nu intentionam sa trec la decedati, parinti calendar ortodox si obiecte de cult. Sa vedem ce mai are in arsenal mamica debaietel. Iubesc acest nickname. E atit de gratioasa renuntarea totala la sine si dedicarea neprecupetita a oricarei rasuflari unui botz de aur iesi din vintrele-i iubitoare.
    Doamna fructulpasiuniidintreminesiiubi m-a facut fatalau. Ia sa vedem ce mai au in arsenal tanti Elena si matusa Ileana. Ca deja isi multumesc cotcodacind ca la Oscar pentru alungarea oportuna a ursului ra care a asuprit un alt botzdeauralfamiliei.

  90. @ Gogu Pintenogu : pup-o pe vrajitoare si zi : nu-i asa ca ti-a crescut inima cit o piine de un kil ? Am urlat de ris. Merci pt poveste.

  91. Radu, esti amuzant in toate bazaconiile pe care le debitezi, I’ll give you that.

    Eu nu o sa ma bag in mocirla ta virtuala si raman cu satisfactia ca daca ne vedem vreodata la restaurant si fi-miu se uita urat la tine, tu o sa plangi pe internet 24/7, dar n-o sa ai curaj sa vii la mine sa chitai nimic.

    O zi faina sa ai 😉

  92. P.S. Pt cei care considera ca Radu s-a purtat imatur: o lunga experienta m-a invatat ca de fiecare data trebuie sa te comporti conform nivelului adversarului, deci pana la urma Radu a procedat corect.A vorbit “zanei” pe intelesul ei iar mamei la fel.Din propria experienta pot confirma ca degeaba incerci sa fii subtil cu un cretin “superior”, daca nu il injuri nu obtii nimic.

  93. Elena, ce rau a facut Radu ca i-a zis copilei ca e urata, poti detalia? Nu ma intereseaza ce TREBUIA sa faca, ma intereseaza care e raul produs actionand cum a actionat? Multumesc!

  94. Brasov, cernoziom al tineretii. Ma intorceam de la cursuri, zi plina de soare, destula lume in troleibuz. Nu se prea comunica de regula, ici colo cate un “Va dati la prima?” (Neamtu rade, nush de ce :mrgreen: ). Pe bancheta rezervata mamelor cu copii fix un tata si-un copil … asta e. Copilul 4-6 ani, daca e sa ne luam dupa indicatiile colimatorului reglat de articol. Vizavi de ei, un mosnegut simpatic, zicea-i ca-i Domnu’ Trandafir, c-o straita ecosez la picioare, modelul ala pe care-l purta la oblancul seii ori Pintea Viteazu’, ori Avram Iancu, din doi unu. Baierile straitei legau fedeles un bat lustruit de mainile aspre ale mosului de atata purtat. Pustiul a rezistat el cat a rezistat, dar dupa doua statii trage toiegutului un sut, atingand usor mana mosului. Precis v-a asteptati ca mosul sa-i zica “uratule”. As! De parca abia atunci il observa, ii trecu mana aspra prin parul moale micului pletos, dojenindu-l cu cel mai dulce viers, usor cantat: Maaaai, copchiiiile! Tatal nu se lasa mai prejos si-i atrase atentia puiului, la randul lui, sa se potoleasca! Incurajat de “dojana” batranului, dar, zic eu, si dintr-o dorinta vadita de socializare, copilul continua jocul abia inceput inca pret de cateva statii. Batranul devenise si el interesat de dialog, fara sa schimbe nimic (ardelean, deh!) din context. Tatal simte ca lucrurile pot degenera (copilasul lovea batul cand cu un picior cand cu altul, din ce in ce mai energic) il scutura de umar, cu un ton ceva mai hotarat:
    – Tu nu intelegi sa incetezi? Te spun lu’ mami!
    Vaiii, fatalitate, cine l-a pus? Monstrul, auzind “tu nu intelegi”-ul ala suierat de ta-su, debiteaza cea mai lunga fraza auzita de mine in toate troleibuzele din Brasov de-a lungul a cinci ani de scoala de corectie (tehnica, stay chill :mrgreen: , Neamtu stie) :
    – Da tu intelegi cand iti spune mami sa nu te mai pisi in chiuveta? Tu intelegi?
    Domnu’ Trandafir casca ochii aia albastri mai sa-i iasa din orbite si, chicotind mai sa se inece, nu se putu abtine sa nu mai zica inca o data celebra deja “Maaaai, copchiiiile!”, lasand sa planeze confuzia privind andrisantul. Taticul pisacios lua brusc o figura palida, de prag de lesin, il smulse pe ala micu’ din scaun si fixand podeaua la capatul privirilor, se instala in fata usii de mijloc asteptand statia ca pe o izbavire. Nimeni n-a comentat pana n-au coborat father&son. “Bine i-a facut!” … se auzi, a satisfactie, o voce din spate. La care, tot mosul, cu intelepciunea deja dovedita, adauga clipindu-si intelegator albastrii, lasand iarasi confuzia in aer:
    – E copchil! Ce sa-i faci?!
    Jur ca era un copil foarte frumos. Ca toti copiii, dealtfel 💡 !

    @Radu: Fii tu bun si conciliant. Cand va face Cruella, la semnul discret al Simonei, mobilizarea la un blog-beer, invit-o pe Elena la un Gewurztraminer Vendange dar nu tardive, pentru ca Simona nu ne lasa peste ora 12 in restaurant, sa poata ramane ea cu Nic si cativa cu pile la ei, sa-si faca doar ei de cap! Daca dai un rand de Gewurtz… la toata lumea, incerc sa fac lobby la Simona sa declanseze procedura. La Elena nu e nevoie, va accepta siiigur 😳 din curiozitatea de a vedea daca, intalnindu-va-ti la restaurant, vei indrazni sa chitai la ea … hahaha :mrgreen: … daca fi-su se va fi uitat urat la tine (din poza, cum altfel? La ora aia copiii cu minti sunt cuminti si dorm)!

    @Elena: Vii la o bere pentru un vin? :mrgreen:

    @Simona+Cruela=Givepeaceachance

  95. Stimata mamicadebaietel , visez la ziua in care o sa am un ghid al restaurantelor din care sa pot alege sa ma duc la cele cu semnul kidsfree. si poate am sa ma ocup chiar eu de intocmirea unui asemenea ghid. Poate ca decizia de a fi kidsfree ar putea aduce mai multi clienti decit se pierd prin indepartarea celor cu copii. Pina una alta insa ma rog sa dau peste copii educati de parinti normali, nu de veleitari iresponsabili sau gaini acefale care cred ca ingradesc dezvoltarea copilului daca aleg sa le pese de disconfortul altora.

    Cit despre mocirla mea virtuala eu te las cu raiul tau real. Cit despre baietel si chitaiala : try me !

    PS : sincer, cred ca medicatia antipsihotica nu mai functioneaza daca tu chiar crezi ca micul tau cavaler doar se va uita urit la mine iar eu am sa ma retrag speriat intr-un colt fara sa am putere sa ies de acolo pentru tot restul serii.

  96. da, asa e, poate s-a pus la mintea unui copil, dar hai sa ne scoatem batzul din fund si sa ne relaxam un pic.

  97. @Radu – no offence, dar NU îi iei. Orice ar fi, îi spui cucoanei să-ţi ia banii şi să şi-i bage undeva, îi spui că e NeFe, bagi băţul printre ulucile de la gard (şi pe mine mă calcă pe coadă vacile care se ascund la adăpostul aşa zisei lor feminităţi ca să poată să se isterizeze în voie) dar banii nu se iau DE PE JOS. E culmea umilinţei, ai făcut asta, s-au şters, simbolic vorbind, cu tine pe bocanci (ca să nu folosesc o altă expresie, mai de la ţară). Sunt modalităţi mai sigure, dacă tot ai vorbit de spart feţe, de a aduce pe cineva, elegant, în pragul isteriei, încât să nu dai tu primul cu piatra. Iar despre imaturitate şi narcisism, rogu-te, reciteşte-ţi de douăj’de ori pasajele cu “i-am dat o carte de vizită şi i-am spus să-mi sune avocatul” şi “în spital, încă se mai povesteşte faza la agapele de Crăciun”.

  98. @ matrixbrain : you and Gogu made my day. Am haulit din nou, prelung ca un ciobanesc mioritic. Oi veni la un vin daca m-oi gasi prin preajma, in capitala fusei atunci cu ocazia unui prilej ( conferinta cred) .

    http://i3.kym-cdn.com/photos/images/original/000/257/281/9ac.jpg

  99. @Lulu:
    Lu’ cui primu’? Defectiv de plural nu e nici batul, nici fundul … zic.

  100. @ terente : este parerea ta, atita vreme cit nu ma injuri totul e OK. Numai in Borg toti rezoneaza. Suntem diferiti, reactionam diferit, judecam diferit. Ceea ce pentru unii este o victorie pentru altii e cea mai umilitoare infringere. Conteaza doar sistemul de referinta.

  101. Lulu : acuma citesc , e delicioasa duoamna . Si modesta… My type of _________ fill the blanks. It rimes with wigging itch 😉

    Sunt un taran. Busted… 🙄

  102. @Stan … un copil, mai ales atat de mic, isi construieste imaginea de sine pornind la imaginea pe care o au adultii din jurul lui despre el. Daca bunica, mama sau vecina lui ii spun ca e prost, ca e urat, ca e impiedicat, ca e rau, el creste crezand ca asta e adevarul despre el. N-are de unde sa stie daca e adevarat sau nu, el crede pur si simplu ce-i spui tu despre el. Pentru ca TU esti mare, TU esti adultul care stie mai bine. Si evident, ajunge sa se comporta ca atare.

    Eu nu zic ca Radu a traumatizat-o pe fata pe vecie si o sa faca terapie la 30 de ani ptr ca ala i-a zis ca e urata, desi aceasta posibilitate exista.

    Eu zic ca daca ai vreo problema cu un copil care face si drege, mai ales daca are PATRU ANI (!!!!) ii spui frumos parintelui, plecand de la premiza ca daca tu pui problema cu bun simt si poate putin umor, si parintele va raspunde cu bun simt si umor. Daca tu te duci la el cu un topor in mana, el isi scoate si el toporul cu siguranta. Si dupa aia, stam pe net si ne lamentam ca boul ala a fost SI EL nesimtit cu mine.

  103. Radu: Parerea mea e ca ai scapat usor.Daca pe langa micuta de ti-a varsat bunatate de vin si familia ei mai erau in restaurant cateva persoane de pe acest blog, cred ca, scuza-mi expresia, o cam beleai, cu tot fizicul tau de raket moldovean.

  104. @Elena: si ce faci daca tu te duci la parinte cu bun simt si umor si descoperi ca ala scoate totporul la tine?? 🙄

  105. Atunci, si numai atunci, esti indreptati sa scoti toporul ca sa te aperi.
    Dar nu e cazul aici … Radu a scos toporul la copil, a luat calea dreapta si curajoasa :)))))

  106. @Elena,esti sigura ca nu ai suferit si tu vreo trauma de asta in copilarie?Nu cumva ti-a spus si tie cineva vreodata ca esti rea si urata? 😈

  107. ASTA e replica ta??? Seriously????

    Mai previzibil, mai fara sens, mai pueril, mai caraghios SE PUTEA?

  108. @Elena: “Eu nu zic ca Radu a traumatizat-o pe fata pe vecie si o sa faca terapie la 30 de ani ptr ca ala i-a zis ca e urata, desi aceasta posibilitate exista. ”

    pe bune, tu vorbești serios? adică tu chiar crezi ce spui sau zici doar așa, de dragul argumentației? 🙄

    eu sunt perfect de acord că, în calitate de părinte/bunic/unchi/etc. trebuie să-l ajuți pe copil să aibă o imagine bună despre sine, dar de aici până la a pretinde că o glumă răutăcioasă (mai bună sau mai proastă, e irelevant) a unui nene pe care l-a zgândărit insistent într-un restaurant, până l-a scos din sărite, e posibil să traumatizeze copilul pe viață, mi se pare așa, o distanță enormă.

    vezi tu, de aici apar războaiele astea interminabile, de la faptul că mulți dintre părinții de modă nouă exagerează până în pânzele albe. c’mon, nu poate fi întreg universul la picioarele copilului tău și, așa cum îl pregătești să aibă încredere în el și cum îi spui în fiecare zi că e cel mai frumos, îl poți pregăti și pentru realitatea crudă că lumea nu e toată la dispoziția lui: “nu, nu vei putea avea întreg universul la picioare, puiul meu drag și iubit, că așa e viața și nu se poate. și nu, nu e ok să torni pe jos paharele oamenilor în restaurant. iar nenea ăla s-a enervat și poate a greșit să-ți spună răutatea aia, dar și tu ai greșit, puișor scump și te-aș ruga să nu mai pui mâna altădată pe paharele oamenilor. altfel, ești cea mai frumoasă și hai la nani, că e 12 noaptea și mi-e să nu te traumatizez chiar eu întânzându-ți nervii într-un restaurant, până la ore de-astea. iar domnului o să-i ceară mama scuze”.

    nu în ultimul rând, văd că tot invocați vârsta, ceea ce iar mi se pare ciudat. păi, la 4 ani, copilul înțelege deja foarte multe, inclusiv că e cel mai frumos, în ciuda faptului că un nene a zis că e urât. nu mai zic de a nu se sui pe mesele oamenilor…

  109. Ar fi de ras daca n-ar fi de plans. Este trist ca, in general, pt. orice lucru cat de cat serios iti trebuie permis, atestat, diploma etc. Pt. a face copii, pt. a fi parinte adica nu-ti trebuie nici macar un neuron in creieras. Buna lectie au primit parintii, bravo Radu! Sper sa si fi invatat ceva din ea si nu doar parintii protagonisti ci si ceilalti carora am sa le spun: cum ii cresti asa-i ai!

  110. Elena, am inteles, insa nu cred ca daca un copil face o prostiuta si un strain ii zice o data intr-o carciuma ca e urat, va suferi o trauma. Da, daca PARINTELE ii repeta on and on chestia asta se poate sa isi creeze o imagine despre sine in concordanta, dar nu e cazul cu un necunoscut caruia ii torni un pahar in brate.
    Am mai facut si noi psihologie, am mai facut si noi terapie si mai stim cum e treaba. Nu stiu de ce aveti voi impresia ca un copil e o fiinta care trebuie tinuta intr-un glob de cristal.
    Un copil trebuie sa stie si sa fie invatat ca traieste in societate si ca e posibol ca oamenii sa i se adreseze sau sa se supere daca le faci un rau etc
    Obiceiul asta de a lasa copiii sa faca ABSOLUT ce vor este daunator si copilului si parintilor si…tuturor. Copiii trebuie educati!
    Oricum, comportamentul parintilor este evident avand in vedere ca pushtii aia intorceau o carciuma cu susul in jos, lucru validat ulterior de reactia mamei, de SUV-ul urcat pe trotuar in fata carciumii etc

  111. Si cand te gandesti ca sunt atatia care sunt de acord cu comportamentul copilului…
    Pai daca vrei sa nu-i afectezi dezvoltarea personalitatii, il poti lasa sa faca tot ce vrea acasa:poate varsa vinul pe covor, zgaria peretii, decupa tablouri etc.In spatiul public insa, nimic nu poate justifica un comportament necivilizat.Si ma refer atat la copil cat si la parintii lui. Si in niciun restaurant serios copiii nu pot alerga de capul lor printre mese.Daca totusi vrem sa stabilim gradul vinovatiei, parintii sunt pe locul 1.Avia apoi copiii.

  112. mamicadebaietel : ai aplaudat-o pe Ileana cu multumiri si plecaciuni.

    Ia viziteaza si topicul celalalt , estetz tot pe aceeash pagina ?

    @CC : de batut nu cred ca ma bat multi , vrei sa spui ca as fi fost impuscat ?? 😥 🙄

  113. Si sa clarificam virsta demonului: 4 avea fratiorul mai mic cu care jucau ascuns pe sub mese si ala care cauta tragea de fata de masa si isi baga capul printre picioarele celorlalti meseni din local. fata avea cam 6 anisori.

  114. @Simona … din tot ce am zis eu, tu ai retinut fix asta, numai ca sa mai lungim putin conversatia asta absolut stupida, sa inciti lumea si tu sa ai comentarii pe blog. Good thinking, Simona!!!! BRAVO! Chapeau bas, dearest! Asta e jurnalismul, nu?
    Cand vad chestiile astea zau daca nu se sterg din minte toate ideile tale de bun simt, super amuzante, chiar geniale unele si se completeaza cu … NIMIC.
    Acum, ce sa mai zic, linsati toti copii de 4 ani, ca oricum ei deja pricep tot …
    Ultimately, lumea va fi mai dreapta in felul asta.

  115. Mai Radu, sareau toate pe tine deodata. Mai rau ca o impuscatura, de asta se mai scapa.

  116. @Elena: 1. ăsta e blog, nu ziar; 2. comentarii am destule, deci motivul pentru care am intrat în dialog cu tine este uimirea sinceră și încercarea de maximă bună credință de a înțelege cum gândești/gândiți și de a-ți arăta cât mai clar cum gândesc vizavi de chestiune; 3. de ce, brusc, față-n față cu comentariul meu calm, ai devenit agresivă? 🙄

  117. Elena, nu iti pare ca exagerezi? A zis cineva ceva de linsat?

  118. Pentru ca pur si simplu nu inteleg! Nu pricep!
    Avem una bucata bully “fioros” cu un copil de patru ani, nu e in stare sa se duca la ma-sa sa-i zica ce are de zis, are un comportament infantil, iar restul stau ca la balci si aplauda ca ce bine a facut ca i-a aratat el la’ plodu’ ala razgaiat, care i-a varsat lui paharul de WurstenLabenSpritz din anul – infinit.
    Si problema e la COPIL.
    Serios, numai mie mi se pare aiurea toata treaba asta?

    Da, nu putem sa-l acuzam pe Radu ca a traumatizat-o, la ce parinti zice Radu ca are, ce mai conteaza?! Dar, de ce incurajam comportamentele astea? De ce sa fie ok sa te iei la tranta cu un copil de 4 ani, cand clar el n-are cum sa se apere? De ce nu te duci la PARINTI?

  119. aaa, s-a enervat Elena si ne sfatuieste sa linsam copiii de 4 ani. Brrr:((((
    S-a suparat curios de repede pentru cineva care sustine cu atata putere rabdarea, empatia, dragoastea. Oare Elena isi bate vreodata copilul cand se enerveaza ca acum?:(

  120. Caracteristica suprema a ubermom-ului este aceea ca oricind ii arati ca exagereaza grosolan recurge la atacuri josnice si insulte. Faptul ca a dus o sarcina-doua pina la capat o face sa aiba acel sentiment de “entitlement” si de comunitate asemanator cu borgii din Star Trek. Intrati pe forumuri despre copii si o sa gasiti legiuni intregi de mamici decerebrate care se definesc ca ” mamica de anael si taurela” Intre ele se realizeaza nu legaturi normale de afinitati spirituale sau intelectuale ci faptul ca au dus pina la capat o sarcina. Atacurile vin fara motiv, fara noima si in haita. Aici insa nu au puterea haitei dar compenseaza prin violenta si neacceptarea niciunui argument de bun simt.
    E un simplu studiu de caz

  121. Elena, eu cred ca tu nu ai inteles nimic. Noi nu analizam aici daca e bine sau nu ce a facut, ci doar ne amuzam putin si atat.
    Nu cred ca e un caz grav care sa ceara altceva decat relaxare si un zambet. Problema nu era daca e bine sau nu sa ii zici unui copil obraznic ca e urat.
    Voi, cei care nu aveti simtul umorului, va opariti excesiv si in loc sa dati cu pudra de talc (cica ajuta) ajungeti sa creati discutii din astea academice despre psihologia copilului.
    Stim si noi ca nu a patit nimic copilul, nu incurajam pe nimeni sa tortureze copii, nici nu era cazul. Mie imi pare omul un tip inteligent si cumsecade, nici pe departe un animal care ar face rau unui copil.
    Exagerezi foarte tare! Mai bine semneaza o petitie contra cainilor maidanezi, ca aia OMOARA copii!

  122. @Elena,cum am scris si intr-un comentariu anterior: eu vorbesc pe limba adversarului ca sa ma fac inteles 8)

  123. @Elena: nu, frate, problema nu e la copil, e la PĂRINȚI, doar că nu suntem cu toții obligați ca, atunci când ne enervăm, să derulăm în minte toate variantele de reacție și să o alegem pe cea mai convenabilă pentru copil. știi cum sunt reacțiile astea, da? sunt DE MOMENT.
    și da, poate o fi greșit Radu, habar n-am, admit că e discutabil (deși, pe bune, chiar cred că avem dreptul să nu fim mereu într-o dispoziție empatică și blândă, adică om fi noi adulți, dar nu suntem supraoameni, tot oameni suntem) dar de ce se ajunge mereu la abordări de-astea în care se abuzează de cuvântul “traumă”?? asta nu înțeleg eu.

    be) tu crezi că părinții ăia nu vedeau ce fac micuții lor de 4, respectiv 6 ani? și că, dacă i-ar fi interesat, nu interveneau? de ce să te duci la niște părinți pe care, în mod evident, nu îi interesează o negociere a confortului comun, într-un restaurant? eu, de exemplu, în fața oamenilor aroganți și nesimțiți, mă intimidez, deci îți zic sigur că nu m-aș fi dus la părinți. nici nu i-aș fi zis copilului ceva, deci… probabil ori aș fi suportat toată situația, ori aș fi abandonat masa și aș fi plecat. ți se pare fair varianta asta, în care o parte e victimă și ailaltă își conservă nesimțirea?

  124. @Simona,atentie cum vorbesti,esti in pericol sa mai pierzi un cititor 😛 😀

  125. Precis renunta si Radu la a ne mai citi. Si daca-mi pun imaginatia la treaba, s-a inteles cu Elena sa “sparga” o lada de Gewurztraminer Vendange tardive in the midle of the night … domnilor chestori, nu e frumos, domnilor chestori … iar noi ne dam de ceasul mortii sa-i impacam, cersind totusi berea aia cu convocator. Chiar nu aude nimeni in blogul asta?

  126. @Simona: Cum adica sa abandonezi masa? Macar salvam cartea de menu-uri, sa stim ce sa comandam la cealalta!
    Daca masa nu e, nimic nu e. Intreaba pe cine vrei, nu si pe TataU, ca precis te repede … il stiu om cu greutate in fizic(a) :mrgreen: !

  127. @matrix: sa inteleg ca faci tu convocarile la “lot”?? 😆 😆

  128. @matrixbrain : ah nuuu . I am here 2 stay. Citesc de mult blogul si , clar, cititorii de aici sunt mai inteligenti decit cei de aiurea. Speram, tineam pumnii ca povestioara mea sa ajunga la publicul tinta ( ubermoms corporatiste care vor ridica poalele mai ceva ca Stanestii din Ciurea) cind lucrurile si discutia nu merg “their way” . Simona si-a asumat riscul iar eu, daca a pierdut un cititor trebuie sa sar sa il inlocuiesc 😀 ca in povestea cu aia 40 de sfinti ca de nu ramineau 39 ;))

  129. Deci da…trauma!!! Trebuie sa ma opresc din ras, nu de alta, dar cum spunea Simona mai sus, e extrem de trist ca acuma orice atingere a egoului pueril in formare e catalogata drept “trauma.” Se vede treaba ca habar nu ai ce inseamna un copil traumatizat (si din pacate…sunt atat de multi…) incat sa risti o astfel de eticheta.

    Si sa iti mai spun ceva: cea care a traumatizat-o pe fetita e chiar maica-sa, pt ca e evident ca a educat-o ca felul in care arata e esential si trebuie neaparat ca toata lumea sa o placa si sa o considere frumoasa. Asta pune bazele nevoii de terapie la modul serios, pt ca o atentie excesiva pt imaginea de sine duce la tot felul de bazaconii mai tarziu gen anorexie, bulimie, obezitate, etc (printre altele). (Exemplu: pun pariu pe ce vrei ca in secunda in care cineva i-ar fi spus nepoatei mele de 5 ani ca e urata reactia ar fi fost una din 2: 1. ar fi ras si i-ar fi spus ca si el e urat si 2. i-ar fi ars una la gioale, sa o tina minte. Nu ca nepoata-mea ar fi fost ever libera sa schingiuiasca oamenii varsandu-le vinul.)

    Apoi…stii…fetitele de 6 ani nu ar trebui incurajate sa se imbrace ca niste demoazele, dincolo de varsta lor. Lipsa oricaror “borders” si inhibitii fata de oameni (mai ales barbati) straini combinata cu o sexualizare precoce poate avea consecinte foarte neplacute si datatoare de tarume.

    So…eu tot cred ca Radu le-a facut un serviciu parintilor. macar ca a speriat-o si nu va mai acosta oameni straini…

  130. @matrixbrain : sa stii ca nu am dat-o la pace cu Elena ca daca se lasa cu ceva sticle de Vendange tardive poate ca o sa isi schimbe nickul in mamadebaietelsifetita si de abia pot sa imi platesc rata la apartamentul din marginea Vienei. Not me… 😥 😳

  131. @Radu 😛 😆 😈

  132. Neamtule: pe băieții mei i-a lăsat indiferenți poveștile cu prințese unde prinții erau mei mult de decor, dar au devenit fanii basmului Muzicanții din Bremen. L-am citit și răscitit și răscitit……. și astăzi când le amintesc de năstrușnicii mizicanți, le strălucesc ochii și se amuză pe seama mea cum adormeam cu povestea-n brațe, iar ei mă trezeau s-o continui…….
    Îmi amintesc de generații de copii care au crescut cu cheia de gât……..voi toți cei care vă dați cu părerea despre ce înseamnă educație și cine o execută, din ce generație proveniți? Cine este răspunzător pentru educația celor primi șapte ani, dar mai apoi?

  133. @ mara : high 5 :mrgreen:

    sa va zic si un banc ca se potriveste ca o manusa punch line-ul dar nu pot sa spun asa ceva ca deh..sunt un domn

    Copii, voi stiti cum vin copiii pe lume?
    Da! zice Ioneascu. Ii aduce barza.
    Foarte bine! zice profesuara.
    Doamna profesoara, am o nelamurire, zice Bula, ridicand doua degete.
    Zi, Bula!
    Barza este pasarea aia cu un coc lung, cu pene albe si negre si cu niste picioare lungi si subtiri?
    Exact, Bula.
    Atunci Ionescu e prost!

    Nu fute tata asa ceva!

  134. Radu, you rock! Si tu Simona ca iti place sa ne zgandaresti :))
    Daca Radu I-ar fi spus zgatiei nu ca e urata, ci ca ma-sa e proasta, atunci nu se producea nici o trauma… :mrgreen:

  135. 🙂 Pt. toti adeptii teoriei cu lasatul copiilor liberi : Poate ca aveti dreptate. Ii lasati liberi sa faca ce vor ca sa invete din experiente si sa-si dezvolte personalitatea. Sa zicem ca e corect. Pai, in cazul acesta, exact asta s-a intamplat : copila a invatat ca daca se poarta urat cu strainii s-ar putea sa si-o ia peste bot. Deci nicio trauma, dimpotriva… 🙂

  136. @ monicadd: danke ! I do my best

    @ ioana : fara mine ajung copii ca ala din Pozitia copilului 😈

  137. dragii mosului; am cetit povestea lui radu si am ras!
    😛
    apoi am cetit comentarii si am ras!
    😉
    apoi am ce 😛 tit alte comenatrii si am mai ras nitel, dar pe modelul: mare-i gradina lui Dumnezeu si multi oameni ca 😛 re se descriu “parinti”au sarit gardul!( de fapt e de plans ca ei exisat si se manifesta; dar deh! or fi fost traumatizati cand aveau 4 ani si varsau paharele oamenilor necunoscuti! :mrgreen: )

  138. si Be) Elena, ai copii?
    te duci cu ei la restaurant?
    ii lasi de capul lor in carciuma?
    🙄
    just asking!

  139. Mda. Copilul ala din povestea cu restaurantul nu s-a maturizat inca, chiar daca are avocat.

    Ce intelegeti voi prin tineri corporatisti? Am angajat destui in ultimii 15 ani. I-am vazut la lucru. i-am vazut cum se comporta intre ei. Este foarte important un lucru, pentru a intelege comportamentul lor anormal in societate in prezent: majoritatea au “bagaj emotional”: o facultate proasta sau privata, ascunsa printr-un master cu bani multi, sau un liceu sub-mediocru, cum e exemplul fetii aleia de la Career Advisor, Madalina nu-stiu-cum, absolventa Liceului Economic nr 4 prin 91-92, iar acum este “profesor” intr-o alta institutie privata total anacronica, sau cum e cazul Elenei Udrea care a facut o privata de doi lei, insa a ingropat-o in cursuri la Academia Tehnica de Aparare, si exemplele pot continua. Oamenii astia au un complex de inferioritate adanc inradacinat. De aceea tind intotdeauna sa arate ca sunt mai buni, mai inteligenti, mai performanti decat ceilalti.

    Este sigur ca noile pseudo-stiinte au aparut in stransa legatura cu cele de mai sus, promovate de niste oameni cu complexe de inferioritate.

    Mai am doua exemple relevante: Bogdanul celebru din publicitatea romaneasca si Bogdanul din Accelera. Primul n-a avut ca vector profesional si, deci, chiar si etic, pe nimeni. De aceea, acum nu considera nicio problema sa ia bani de la o firma canadiana pentru a declara lucruri pe care nu le stapaneste prin pregatirea sa, fiind absolvent de TCM.
    Al doilea, absolvent tot al unei facultati execrabile din Politehnica, acolo unde mergeau cei ce pierdusera timpul in liceu, acum da lectii de leadership tinerilor profesionisti.

    Aceste anomalii sunt exemple perfecte pentru a intelege de ce, voua, tinerilor muncitori din Romania, vi se pare imposibil sa ganditi intai pozitiv, cautand sa intelegeti motivatiile si aspectele unor comportamente diferite fata de ale voastre, si abia apoi sa cautati sa judecati aspru o familie care poate a sacrificat multe lucruri si a facut multe alegeri fortate in viata.

  140. @El Postigo:

    Nu trebuie s-o iei în cheie prea serioasă. Asta a fost inspiraţia lui de moment, să-l ia pe copil la pachet cu părinţii. Într-o anumită stare de spirit poate fi funny. 🙂 Gîdeşte-te la fetiţă ca la o variantă feminină a domnului Goe, de exemplu.

    În ce-i priveşte pe părinţi… Alegerile lor în viaţă nu justifică în nici un fel ignorarea disconfortului celor din jur. E neam prost…
    Există o categorie de oameni (adesea porniţi de foarte jos), foarte motivaţi să facă bani şi mereu în competiţie cu oricine. Ei bine, atît de duşi cu capul ajung, încît ţin morţiş să-şi educe copiii la fel, orice înclinaţie către ceva nepractic fiind percepută ca vulnerabilitate, şi asta îi alarmează. Inconştient, de fapt îi alarmează perspectiva de a li se pune în faţă o oglindă şi de asta le refuză copiilor lor şansa de a fi nişte oameni normali, receptivi la cei din jurul lor. Aşa că îi învaţă să aibă tupeu, ei fiind un permanent exemplu în sensul ăsta.

  141. :))) Ce tare! Seems fair enough to me! 🙂

  142. @El Postigo: Argumentu tau e fix pe linia ‘vaaai, dar cum….de ce il numiti pe x un criminal psihopat, pai era asa un pusti de treaba!! Cred ca parintii lui au avut o viata extrem de grea care i-a obligat sa faca alegeri fortate…Nu, nu poate fii nici vina lui, nici a parintilor, nu exista responsabilitate personala pt alegerile facute, ci doar societatea, in general, nu a fost destul de nice sa incerce sa educe, sa indrepte ceea ce parintii au stricat, dar nu din rea vointa ci din pricina unei vieti grele cu aleger fortate.”
    Give me a break!
    Nu te obliga nimeni nici sa fii marlan, nici sa iti urci mertzanu pe trotuar, nici sa fii mitocan cu altii (perceputi) inferiori dpdv material si nici sa lasi copii pe capu societatii sa ii educe! Indiferent de alegeri grele! Ai fi surprins sa aflii ca multi parinti care s-au confruntat cu adevarat cu greutati si probleme au educat copii excelenti.

  143. @Radu: I think you’re cool. 🙂
    Hai sa-ti povestesc eu o intamplare intamplata mie si onor consortului meu.
    Socrul meu a botezat un baietel. Dupa moartea prematura a socrului meu, eu si sotul, desi nu prea il cunosteam pe baietelul cu pricina (situatie … complicata) si nici pe parintii lui, am dorit sa preluam cumva rolul de nasi de botez. In memoria unui om absolut deosebit, tin sa precizez, care mi-a fost mai mult decat tata.
    De un Sf. Stefan ne-am anuntat vizita, sa-l sarbatorim cu numele pe finutul mostenit.
    Nu avem copii si suntem nepriceputi in ale cadourilor pe grupe de varsta si in ton cu timpurile.
    Dupa tz telefoane de consiliere pe la cunoscuti si 3 ore prin magazine, am achizitionat o masinuta, deloc ieftina, laudata ca ar fi taman ce viseaza un junior de 8 ani.
    Buuun. Si am ajuns.
    – Buna seara, la multi ani, inmanat cado’.
    Reactie? Eu am ramas semi-aplecata si cu botul tuguiat, crezand, complet eronat, ca sarbatoritul si cu mine urmeaza sa ne pupam.
    Sotul s-a trezit spunand “cu multa placere, sper sa-ti placa”, nu ca ar fi zis cineva “multumesc”.
    Domnisorul insfacase cutia si disparuse deja.
    E, asta e, alte timpuri… Chiar asa batrani om fi?
    Stam la masa, schimbam 3 vorbe, doamna mama vine cu tortul.
    Muuuulti ani traiasca, laaaa, laaaaa laaaa, am cantat cu multa daruire.
    N-apucam sa intonam trilurile de final ca sarbatoritul cuvanta: “proasto! Ti-am zis sa nu aduci tortul cat sunt astia aici? Acum o sa manance din el!”
    Eu am inchis ochii sa nu vad palma peste gura ce cu siguranta ar fi pus semnul final de punctuatie discursului, asa, din experienta mea.
    Dar nu, “proasta” nu l-a pocnit. Nici certat. Nici nimic. A dus tortul la bucatarie si ne-a servit cu bomboane.
    “Va multumim pt tot, va uram alea alea, stiti, noi trebuie sa ne retragem.”
    “Vaaai, dar mai stati!”
    Si am mai stat.
    Domnisorul desface cutia cu cadoul. Ooo, infam ala de-a zis ca-i super-jucarie! Masinuta trebuie asamblata dupa o schema.
    “Ce e kktul asta?!?! Data viitoare sa aduci un cadou ca lumea sau sa nu mai vii! ”
    “Promit”, imi spun in sine. Ca nu mai vin…
    Piesele masinutei imprastiate pe covor fiind, ma apuc, cu o moaca umila, sa le adun si pun in cutie.
    Si Scaraotzchi, cu siguranta regizorul scenei, face ca una bucata metal sa decoleze din suportul de plastic in care ma straduiam s-o indes si sa aterizeze pe el, minunul.
    A scos un urlet de animal salbatic, ranit. “Prooaaaastoooo! Vaaaaacooooo!”
    Nu-mi amintesc cum am iesit pe usa.

    Ajunsi acasa am concluzionat ca nu ne pricepem sa fim nasi de botez.

  144. @Rodica: chiar as fi ras cu pofta daca nu as fi sigura ca intamplarea e reala….gizzzzz.
    Cred ca asta e trauma reala, nu replica lui Radu!! Si de genul asta, legate de vizite, am si eu cateva, din copilarie.

    Nu stiu de ce ii vine odata mamei ideea ca musai sa ne aflam “radacinile” si sa mergem sa vedem niste verisori “buni” de-ai bunicii, prin ardeal. Buuuun. In inima Clujului, oras impanzit de oameni inimosi si doritori de oaspeti. Aterizam la verisorii cu pricina, care de ani de zile insistau sa mergem sa ii vedem si sa ma cunoasca (nu avusesem onoarea, in cei 7-8 ani petrecuti pe planeta, pana atunci).

    Evident ii luasem prin surprindere desi ne anuntaseram vizita. cu o luna inainte. anyway, trecem peste acel moment interesant cand te prefaci surprins ca oamenii pe care i-ai invitat si au confirmat ca vin chiar sunt in fata usii.
    Buba e ca ai mei planuisera sa ramanem peste noapte la ei. Si eu trebuia, prin urmare, sa petrec seara in camera verisorilor nou cunoscuti, copii rudelor de spita x. Drama.

    Plansete, aruncat cu obiecte in mama vinovata de asa ceva. Aruncat inclusiv cu ghete si bibelouri. Ai mei au incercat sa ii ia cu binisorul pe cei doi vlajgani care la 9 si 11 ani erau cu 2 capete peste mine. Nimic. In toiul discutiei, al’ mic, merge la bucatarie, ia sticla de compot de pe masa (ce timpuri, te serveau oamenii cu compot!) si i-o toarna mamei pe rochie. Imi amintesc privirea ucigatoare a mamei care l-ar fi facut tablou daca “ar fi fost al ei.” Nu era al ei, asa ca micutzul a supravietuit. Maica-sa…incepe sa rada si sa ne asigure ca “iese la spalat”. Incurajat de atata cunoastere intr-ale spalatului, al’ mare merge si el la bucatarie si se intoarce cu o ceasca mare de cafea (adusa de noi cadou) si se apropie tantos de mine. Mama, fiind acu patita si fiindu-i clar ca spre deosebire de compot, cafeaua e foarte fierbinte, i-o inhata si ii arde una parinteste peste mana.

    Apocalipsa. Verii, pana atunci calmi cu vorba molcoma, s-au transformat in dihanii gata de sarit la jugulara mamei. Sa mentionez ca, spre bucuria mea, am dormit la hotel in noapte aia? 🙂 🙂 😆

  145. Terifiante povestiri.

    O fi insamintat sfintul duh o femeie acu doua mii de ani dar nici Satana nu se lasa mai prejos.

    Nu sunt putini asemenea parinti si ati avut si ocazia sa vedeti ce scriu in comentarii. Nu li se pare nimic anormal ci ataca si insulta ca niste demonizati facind orice numai sa nu recunoasca totala ineficienta a unui “sistem” de educare.

    Oameni de nimic crescind copii asemenea lor.

  146. Secretul vietii ar fi sa ii ascultam pe copii. Radu a facut bine ca s-a jucat cu fata. Referitor la parinti … astia sunt .

  147. M-a amuzat intamplarea , da domne m-a amuzat , am citit comenturile ( aproape toate ) si iar m-am amuzat .Normal ar fi fost sa nu ma bag , dar simt ca ma traverseaza niste nedumeriri pe care trebuie sa le lamuresc ! Deci :
    — De ce a inceput Shirley Temple sa planga cand i s-a spus ca e urata ? A durut-o adevarul sau minciuna ? Ramane de stabilit daca fetita era urata sau nu 😛
    — Daca tot nu a intrat in actiune , ce cauta taica-su in treaba asta ? 😆
    — Oare daca fetita ar fi venit singura la carciuma , credeti ca ar mai fi avut loc intamplarea ?

  148. Stiu , relatia dintre un adult si un copil e o treaba serioasa , dar eu unul nu sunt dispus sa o privesc cu atata crispare , ce naiba un pic de relax nu strica ! Ca drept dovada , va zic si eu una spusa la randul ei de o vecina de-a mea :
    Un autobuz plin cu calatori , drum lung , plictiseala mare . In scaunele alea din spatele soferului stau faţă in faţă, doua femei de la tara de o parte , iar de cealalta o doamna faina de la oras insotita de un baietel de vreo cinci ani .
    Toata lumea picoteste , e liniste , doar motorul autobuzului se aude cum lucreaza , dar nimeni nu-l mai baga in seama . Mai trebuie spus ca din cand in cand , una dintre taranci tuseste cu abnegatie , hotarata parca sa strice pacea comunitatii 🙄
    De vizavi pustiul doamnei de la oras o priveste cu oarecare interes … La interval de un minut femeia tuşeşte , odata , de doua ori , de cinci ori , pustiul nu mai rabda si in secunda urmatoare isi slobozeşte sictirul :
    — Ai răcit futu-ţi gura mă-tii !! 😆 …Mai are rost sa spun că doamna s-a roşit toata , mai ales dupa ce poporul s-a pus pe râs ? Despre educatie n-a scos niciunul vreun cuvant , toti au profitat de hazul momentului !
    Seara buna !

  149. Radule, ai fost absolut genial! Si extrem de politicos, eu as fi adaugat “si cel mai gras si prost copil”, uite-asa, ca sa se infurie prostimea :mrgreen: Parinti idioti cu copii asijdelea. Ce frumos ca macar unde stau eu n-au voie sa vina cu aia micii undeva unde exista bar, iar unele restaurante deja au inceput sa interzica accesul lor. Da, opinia publica e in spume, si ce?! Exista destui sustinatori ai ideei. Daca nu esti in stare sa-ti educi progenitura, tine-o naibii acasa (sau in cocina porcilor, ca unii asa par a fi crescuti).

  150. @nicky: thank you ! Eu ramin la ideea ca am scuturat si eu putin copacul celor ce cresc si traiesc in si pentru nesimtire. Copkila era frumusica dar pe cit de frumoasa , pe atit de nesimtita

  151. Nu puteam sa ii spun ca e grasa si proasta, Slaba la trup si la minte si proasta e Ileana aia de a scris aici.

  152. Radu’, de oameni ca tine au nevoie unii parinti, care se chinuie sa isi educe progeniturile. Sincera.
    Iar daca doamna mama din povestirea ta nu a avut bunul simt sa-si ceara scuze (si sa-si calmeze progeniturile), asta e…shit happens.

    Eram cu odrasla in avion, treceam prin etapa “the terrible two’s”. Odrasla decide sa inchida-deschida masutza aia cu clapeta si sa o tranteasca furtunos. Eu ii interzic fenomenul, pentru ca o deranjeaza pe doamna din fata lui. Odrasla: NU, NU, NU, moment in care il leg de centura si il amenint ca va zbura incuiat in toaleta daca nu se calmeaza. Ii ofer o masinuta si se potoleste, desi se tot uita la clapeta aia. Ii mai explic frumos cum toti au dreptul la un zbor linistit si noi ii deranjam, etc.
    Intr-un final, imi iese fara plansete. Odrasla se joaca in liniste, eu sunt fericita, iar doamna din fata se intoarce spre noi, cu o privire de zana tampa: “Lasati doamna sa se joace, e copil!” si spre fiul meu: “Nu te lasa mami sa te joci, eh?”. Am crezut ca o bat.

  153. @sarah ; ce minunata zi e cind iti iese ;))

  154. Radu: mie-mi spui! E zi de sărbătoare!

    In alt avion, mi-a ieșit si mai bine. Odrasla începe sa vorbească cu mine despre avioane si cum aterizam noi si ce face pilotul, etc. Îl rog sa vorbim puțin mai încet, se uita la mine, da din cap si începe un dialog:

    Plodul: Mami, stai un pic

    Se întoarce la doamnele din spatele nostru, doua ladies mioritice, care își povesteau despre concediul all inclusive. Si alea vorbeau tare, sa stie tot avionul cat sunt ele de adevărate. Se pune între scaunul meu si al lui cu capul mic privirea sadica si zambeste.

    Plodul către o doamna: Servus, eu sunt X.
    Doamna: Oooooh, ce băiețel frumos avem aici ahhh ahhh iihhhh…
    Plodul: tu cine esti?
    Doamna: eu sunt Y.

    Plodul: Y, a zis Mami sa vorbim mai încet ca o doare capul.

    Lumea a izbucnit in rasete, cei care au fost pe faza nu se puteau abtine. Doamnele nu au mai scos un cuvânt tot zborul si nici eu 😆

  155. Iar ma bag ca musca in lapte intr-un domeniu in care imi lipseste practica 😀
    Asa, pentru adeptii tipului de parenting modern care formeaza deocamdata princhindeii care au inspirat acest topic, recomand lectura din linkul de mai jos.
    Toate ca toate, feelinguri, pareri pro si contra, curente, experiente, bla bla…
    Se vorbeste muuuuult in ultimul timp despre metoda (de parenting) si din ce in ce mai putin despre scop.
    Ori scopul e acelasi de cand existam ca specie: parintii isi pregatesc / trebuie sa-si pregateasca progeniturile pentru viata.
    Si va las sa cititi, zau ca merita…

    “Paul Harvey, a University of New Hampshire professor and GYPSY expert, has researched this, finding that Gen Y has “unrealistic expectations and a strong resistance toward accepting negative feedback,” and “an inflated view of oneself.” He says that “a great source of frustration for people with a strong sense of entitlement is unmet expectations. They often feel entitled to a level of respect and rewards that aren’t in line with their actual ability and effort levels, and so they might not get the level of respect and rewards they are expecting.”

    For those hiring members of Gen Y, Harvey suggests asking the interview question, “Do you feel you are generally superior to your coworkers/classmates/etc., and if so, why?” He says that “if the candidate answers yes to the first part but struggles with the ‘why,’ there may be an entitlement issue. This is because entitlement perceptions are often based on an unfounded sense of superiority and deservingness. They’ve been led to believe, perhaps through overzealous self-esteem building exercises in their youth, that they are somehow special but often lack any real justification for this belief.”

    Tot articolul aici:

    http://www.huffingtonpost.com/wait-but-why/generation-y-unhappy_b_3930620.html

  156. Recunosc cu mana adanc infipta’n corason, ca am citit cuminte si rabdatoare toate slovele de pana aici. M-am trezit ca la cateva ecouri imi rasare cate un zambet pe fata, sau ca-mi explodeaza cate un ras, fix in nas.
    M-am abtinut cu greu sa nu va scriu, m-au tinut chiar doi prieteni (imaginari, desigur) mai musculosi, ca sa nu-mi ratacesc voit degetele cu unghii lacuite, pe tastatura. Nu le-a iesit, dupa cum se vede. 🙂
    N-o sa comentez nimic din cele ce am citit, din simplul motiv ca, nu voi sti, sper, niciodata, cum pot sa reactionez in prima linie, in transee, cand vine vorba de asemenea intamplari. Pot sa-mi dau cu parerea, dar degeaba, natura umana poate fi capricioasa in reactii si exprimare ca o hematurie.
    In ceea ce priveste copiii si educatia lor, parintii spera ca au facut o treaba buna. Se stie doar ca un copil nu vine insotit de un manual de utilizare, nu? Si ca la scoala de mame iti spune doar: „I-al, este al tau. Deal with her/him”. Atunci intervine educatia, experienta, bunul simt al parintelui. Daca acestea exista, sau nu sunt alterate de alte lucruri intamplate in viata lor.
    In schimb, ce pot sa fac, pentru ca mi-au mai ramas cateva verbe pe stoc, este sa va povestesc o patanie cu vlastarul propriu, aflat in dotare (vlastar impropriu spus, ca-i ditamai tufisu’ cu trandafiri acum).
    Mergeam cu tramvaiul catre gradinita. EA avea 4 ani. Ca sa vezi coincidenta dom’le.
    Statea pe un scaun, iar eu langa ea in picioare, cu coastele si turloaiele asaltate din toate partile de coate, papornite si oameni grabiti.
    La un moment dat, fi’mea cu glasciorul ei cristalin spune:
    – Mami, stai langa mine!!!! Ce copil bine crescut, nu ca’i al meu, daaaar…..asa-i.
    – Nu, draga mea, lasa stai tu, ca nu avem loc.
    – Da’ de ce mami, ai fundu’ mare?
    In acel moment, toti participantii matinali la plimbarea cu tramvaiul, s-au oprit din ceea ce faceau si mi-au controlat vizual posteriorul. De mare senzatie a fost, trebuie sa recunosc. Pret de cateva secunde am fost verificata si masurata, mai rau ca varza aleasa de gospodine pentru a fi pusa la murat. 😆

    PS eu am fost genul de copil care, daca cineva mi-ar fi spus ca sunt urata, as fi replicat: „Ba tu esti urat/urata!” 😉

  157. Ha, ha…ce inseamna orele prea tinere ale noptii…vroiam sa zic “Ia-l este al tau!!”

  158. Bre, al meu ii mic (pana in 2 ani), si o mai dau eu pe teorii de parenting, dar nu am senzatia ca are cineva obligatia sa suporte consecintele deciziilor mele de educatie…iar daca tazmanianul in dotare se agita prea tare in public, il sustrag de pe unde e. Punct (si scandal).

    @Radu – good job. Copii trebuie sa stie ca in principiu n-au decat sa se urce in capul parintilor daca li se permite, dar strainii sunt off limits. Daca parintii nu-i invata – asta e. Sa-i invete strainii! nici la locul de joaca si nici in alte situatii n-o sa le inghita cineva faze de gen. Un strain pe care il deranjezi si care “retaliaza’ este EXACT educatia de care are nevoie un copil – se numeste reality-check. Even kids need it.

    @Raluca – hai sa nu facem comparatii despre “maturitate”. Traim intr-o societate, iar orice societate stabileste niste reguli. Interctiunea cu un om – orice om – produce un efect. Ai actionat intr-un mod, vei obtine o reactie. A-i forma unui copil o idee deformata despre realitatea care il inconjoara “ca sa dai dovada de maturitate si sa nu jignesti” mi se pare … well, pueril. Adevarul e ca in realitate asta este exact genul de reactie la care trebuie sa se astepte pentru comportamentul respectiv (a scapat ieftin din punctul meu de vedere). Respectivul copil voia atentie – o stii si tu, o stie si Radu, o stie toata lumea care vorbeste pe aici. Nu o primea de la parinti, a cerut-o de la un strain. DAR este 1. UNSAFE 2. nepoliticos si 3. enervant. NU are de ce sa ceara atentia de la straini.
    Arunca o privire aici, sa vezi ce inseamna parinti care nu isi supravegheaza copii.
    http://vulcanpost.com/1913/video-will-make-think-twice-see-child-alone/. Si parintii monstrishorului involanat, si tu, si altii care se gandesc ce nasol a reactionat Radu, sa zica (ziceti) mersi ca l-a intalnit pe el. Radu este exact genul de strain pe care e bine sa il intalneasca un copil – un strain care il pune la punct cand merita, intr-un fel semnificativ pentru copil, fara sa ii dea una dupa ceafa sau sa il inhate de ureche (cum mai pateam noi cand faceam, ingerasii de noi, prostii in copilarie, inclusiv de la vecini daca era cazul…). Un strain care comunica cum ca n-are chef sa fie deranjat, in loc sa-i dea copilului o acadea pentru buna purtare si recoltare de organe.

    Si intr-o nota mai haioasa:
    Amicul Ivan era intr-o gasca (de fapt, intr-o echipa, ceva mai nasol ca trebuiau sa si lucreze impreuna). El si alt tip din grup (genul afemeiat frumos, amandoi) s-au combinat cu doua din tipe, nordice focoase. Care nordice focoase nu s-au plictisit de ei la fel de repede pe cat s-au plictisit ei de ele, oamenii (amandoi) fiind vanati pentru sex ocazional la betie. Incercand sa scape din “capcana”, au pretins ca sunt homosexuali – au inceput sa iasa cu homosexuali in oras, sa se imbrace “corespunzator” si sa faca avansuri altor barbati. Nordicele, neconvinse (well, la cat de afemeiati notorii erau, no wonder), tot incercau in continuare infitrarea spatiului de odihna al bietilor baieti. In disperare de cauza, in avion toti patru spre o sedinta mai maricica, cei doi protagonisti se pupa (pe bot) pasional (ca sa-i vada fetele). Fetele nu i-au bagat in seama, insa un copil siderat de pe scaunul de alaturi, catre mama adormita cu castile in urechi – Mommy, mommy, look, they’re kissin’! La care al meu amic, fost sniper, 2 m, brunet, sarb fioros – shut up, or i’ll kiss YOU!!! Povestea Ivan cum ca bietul copil n-a miscat, respirat sau privit inspre ei tot restul drumului :mrgreen:

  159. PS: who knows, poate a fost traumatizat si inca are cosmaruri cu un brunet zbarlit si mare care vrea sa-l pupe 😀

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green