Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Copile, mergi și fură un portofel, e spre binele tău!

Am observat că, în cazul Dana Blându, învățătoarea de la școala 10, care a fost îngregistrată porcăind părinții pentru că nu prestaseră de Moș Crăciun corespunzător cu pretențiile dumneaei, cam toată țara (minus doamna Blându și familia sa, în frunte cu domnul Marian, soțul, care a participat activ și la porcăială) e unanim de acord cu 2 lucruri:

1. că ancheta deschisă de autorități ar trebui să se termine cu pușcărie și un zbor abrupt, dar sigur al doamnei învățătoare afară din sistem;

2. că părinții sunt cei care creează asemenea monștri.

În paralel, aud însă povești din care reiese că așa e mai peste tot, iar unele chiar mă lasă cu gura căscată, de tre’ să mă duc la dentist să mi-o închidă cu forța, pentru că se referă la poșete de multe zeci de milioane, aduse ca ofrandă învățătoarelor. Sau la plicuri cu bani sau la mobilă de bucătărie. 😯 Ba am auzit una și cu o mașină oferită la început de ciclu primar, “ca să fie pentru toți cei 4 ani”. 😯

În aceste condiții, dați-mi voie să vă întreb, dragi părinți: dacă sunteți cu toții indignați de ce s-a întâmplat la școala 10, dacă dezabrobați cu toții șpaga în școli, fie ea și sub formă de cadou de Moș Crăciun, unde sunt cei care au participat la crearea monștrilor cu pricina? Nu am auzit nici măcar o voce care să se așeze față-n față cu milioanele de strigăte indignate și să își asume vreo vină. Ciudat, nu? 🙄

Și, pentru că lucrurile nu erau suficient de ciudate, am mai aflat ceva: mama care a realizat înregistrarea de la școala 10 și a făcut-o publică a fost, între timp, renegată de ceilalți părinți, pentru că “le-a făcut rău copiilor”.

OK. Acum hai să trecem la partea dură a acestui text: Oameni buni care vă știți că ați adunat bani pentru învățătoare, profesori și mai știți voi cine, iar acum vă indignați, spunând “Este inadmisibil așa ceva, am mai cumpărat și noi câte-un cadou, dar doar așa, simbolic!”, adevărul adevărat este că ați contribuit cu toții la această mizerie. Ați pus cu toții, cu mâna voastră, câte-un fir de păr în nasul monstrului, câte-un solz pe spatele lui cornos și câte-o bală fetidă în gura lui înspăimântătoare. Nu vreau să încep cu povești de genul “Pe vremea mea, nu se întâmpla așa ceva”, dar adevărul e că, în toții anii mei de studiu, nici eu nici colegii nu am dus niciodată la școală mai mult de flori și mărțișoare. Am avut o profă de chimie în liceu care a încercat să mă lase corigentă și care chiar îmi zicea “Lasă că-mi cumperi frigider și te trec”. Jur că nu mi-am închipuit vreodată că e altceva decât glumă! Nici vorbă să-i duc măcar vreo floare, ca să “mă treacă”. Am învățat, pur și simplu. Și nu am auzit nici alți oameni din generația mea să dea șpagă sau cadouri la școală. Or fi fost cazuri, dar izolate, în niciun caz nu era asta regula. Acuma e fix invers. Deci e clar că monștrii ăștia au fost crescuți și hrăniți de generațiile care au ajuns în ipostaza de părinte după Revoluție. 🙁

O să spuneți că, pe vremea mea, profesorii erau plătiți altfel, deci nu aveau atâta nevoie să ceară șpăgi. N-are nicio legătură salariul aici. Ceea ce ați auzit ieșind din gura Danei Blându (o prosperă antreprenoare, proprietară de after-school-uri, de altfel) nu este consecința unui salariu mic, ci a unui tupeu monstruos, înfiorător, hrănit și îngrășat ca un porc de Crăciun de atitudinea umilă, slugarnică și pupincuristică a oamenilor în fața cărora își desfășoară circul slinos.

Toți părinții cu care am mai stat de vorbă și mi-au recunoscut că le cumpără parfumuri, gentuțe și alte atenții costisitoare învățătoarelor mi-au explicat că o fac “pentru binele copilului”. Mi se pare foarte aiurea argumentul ăsta, mă iertați. În ce fel e pentru binele copilului? Ca să ia note mai mari? Păi, de ce nu-l învățați, în cazul ăsta, să fure și portofele? Ar fi spre binele lui, că ar avea cu ce să-și cumpere jucăriile visate. :mrgreen:

O să spuneți, apoi, că șpaga din învățământ nu e nimic altceva decât echivalentul celei din spitale. Și o să vă răspund că sunt niște diferențe importante:

1. pe-aia din spitale mai toată lumea recunoaște, spășită și umilită, că o dă;

2. acolo miza e pe termen scurt și, de multe ori, antrenează noțiuni ca “viața” și “moartea”. Dacă nu dai șpaga, nu-ți dă punga cu sânge și îți moare bunicu’ pe masa de operație. Cam așa.

Nu la fel arată lucrurile în învățământ. Acolo nu îți omoară “doamna” copilul dacă nu-i dai cadouri. Cel mult poate să ți-l persecute, însă nu te împiedică nimeni să te iei de păr cu ea (metaforic vorbind, da?), să o reclami și, dacă altfel nu se poate, să muți copilul la altă școală. Sigur, e bătaie de cap, dar mă tem că de-abia ăsta ar fi adevăratul bine pe care i-l poți face copilului tău.

Mi-a povestit o prietenă, la un moment dat, că, până nu a început să-i cumpere cadouri scumpe, “doamna” îi vorbea copilul numai de rău. De când i le oferă, i-l vorbește numai de bine.

– Păi, și care-i adevărul despre copilul tău? Ăla de dinainte de cadouri sau ăla de după?, am întrebat-o.

– Nu știu, dar măcar dorm și eu noaptea liniștită.

Sigur, faptul că doarme liniștită este, pe moment, un avantaj și pentru ea, și pentru copil, dar pe termen lung nu este. Pe termen lung nu e decât o minciună păguboasă și periculoasă. O piatră de temelie pusă șui la viitorul unui copil, care ar merita mai multă luptă și mai multă strădanie din partea propriului părinte, chiar cu prețul unor nopți nedormite.

Oameni buni, nu vă mai mințiți! Nu o faceți pentru binele copiilor voștri. Nu ăsta e binele pe care l-ați visat pentru ei, înainte de a-i aduce pe lume. Ați visat o țară curată și un sistem sănătos în care să se formeze și să facă primii pași cu fruntea sus. Și atunci? De ce ați creat și de ce hrăniți monștrii ăștia odioși? 🙄 Mașină pentru o învățătoare???? 😯 Hai să fim serioși, nici măcar un doctor care face transplant nu primește mașini de la pacienți!

Data viitoare când o să mai adunați bani ca s-o șpăguiți pe “doamna” “pentru binele copilului”, nu uitați să-l trimiteți pe ăla micu’ și la furat de portofele. Tot pentru “binele” lui. 🙁

187 comentarii

  1. Salariile mici din invatamant nu justifica sub nici o forma spaga 😐

    • Serios? Daca s-ar face scoala pe bune nu ar ajunge in cl-a 8 a mai mult de 10% dintre elevi. Aia 90% nu-s in stare sa-si tina gura.

  2. Nu stiu exact ce inseamna “pe vremea mea” pentru tine, dar eu imi amintesc perfect cum prin ’92 am suferit teribil, deoarece un coleg de clasa, cu media mai mica decat a mea, a luat premiul 1, iar eu nu. Motivul? Mama lui lucra la o fabrica de ulei si o cadorisea pe dna invatatoare cu multi litri din acest pretios lichid.

    Lectia invatata? Ei bine, n-am obligat-o pe biata mama sa o unga si ea pe dna invatatoare, dar am avut grija sa am in fiecare an media 10, astfel incat impostorul sa nu imi mai fure coronita :)).

  3. …si totusi…exista si invatatoare ( incepatoare, e drept…) cu salariul net de circa 800 de lei, care cumpara material didactic,,,nu colecteaza acel “fond al clasei”…si duce de acasa, din putinul pe care il are, pentru a-si putea face orele..iar de Mos Niculae a cumparat din banii ei cateva dulciuri pentru copiii nevoiasi, pentru ca acestia sa se bucure laolalta cu colegii lor de sarbataore…poti sa crezi? E fiica mea…

  4. M-am gândit de când am văzut ştirea care sincer pare a fi scrisă, regizată şi mise en scene. Răspunsul îl găseşti citindu-l pe Creangă. Deci citindu-l odată pe Creangă, care e şi el un fel de Caragiale din Carpaţii de Nord, adică îi cam plăcea să facă mişto de români nu ştiu ce i-o fi venit lui Eminescu de l-a îndemnat să scrie, care mişto nu ştiu dacă era în sensul bun sau rău, deci Creangă fixează pentru eternitate ideea asta că românii confundă şcoala cu căpătuiala şi pe profesor cu popa care popi istoric vorbind, aşa trăiau, din mila poporului, iar poporul trăia cu conştiinţa că are nevoie de preoţi.

  5. LOL când am început eu să scriu comentariul nu era nici unul şi hop au apărut aşa trei pac pac pac oare de unde ştiau?

    A şi sincer vorbind, cred că şi psihologia şpagei la doctori se aplică după acelaşi clişeu.

  6. simona, cui si cine sa fi dat/luat ceva spaga in liceul sanitar? eu tin minte ca din 39 din clasa, 37 fuseseram sefi de promotie. si respectam profesorii, chiar daca unii erau incalificabili, DD la chimie, Matei tot la acea materie. dar cand intra in clasa dna Pordea,era primvara brusc. respect pur si simplu!

    situatia 1.
    nu dau,ca nu vreau. eu n-am dat in viata mea sa iau un examen.
    bun. la gradi nu dau si gata.
    la serbarea de mos,dau fix cat l-au inchiriat pe mos si cadoul dat de gradi,cu chitanta. se termina serbarea. ma asteapta casiera grupei. trebuie sa dau 80 de lei fata de suma de 30 deja data.pai de ce? pai ca am pus eu pt dvs ca stiam ca sunteti de acord!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    asa am aflat ca am luat cadouri pt educatoare, profa de engleza, ingrijitoare.
    e a doua oara. in vara am patit la fel. parintii mi-au sarit in cap. front comun: cum adica sa nu dati? dar nu aveti bun simt? cat au grija de copilul tau si tu nu dai????????fireste ca a pus dna casier pt tine,nimanui nu i-a trecut prin cap ca n-ai fi de acord.ideea e ca amarata de casier n-are bani nici de paine si eu nu pot sa o las cu gaura in buget.nimeni nu si-a inchipuit ca nu as vrea sa dau.
    urmeaza a treia runda, de Paste.pariu ca nimeni nu ma intreaba si ca, la finalul serbarii voi primi sms-urile cu cat am de dat?

    situatia 2
    dna director al gradinitei: un fel de doamna Pordea! nici macar o zambila,de inscrierea la gradi! e printre putinele care primeste la gradi copii cu sindromul down si chiar e prietena cu ei.se saluta, vb, au subiecte comune.copii cand o vad, rad si se duc la ea.
    dna director de la cresa, tot dna Pordea! aducea manacare de acasa pt cei mai nevoiasi.

    situatia 3
    eu, profa. elev, copil de bani gata. clasa a XII a. efectiv nu il vazusem la fata decat de 5 ori intr-un an.intra o data , in timpul orei si imi zice: o sa vb mama cu dvs si se rezolva.
    am crezut ca mor. in viata mea nu am luat un leu spaga.l-am dat afara.
    in cancelarie: vine diriginta lui: uite ce e, ai probleme cu banii, nu vrei o vacanta frumoasa? am ceva pt tine si faci si tu o fapta buna.
    cearta ca la usa cortului.refuz. Domne, nu iau! nu iau.
    in cabinet la director, sunt chemata.negociau in euro. a fost una din datile in care am actionat la primul impuls.recunosc. stiam ca asta trebuie sa fac. am luat catalogul, am incheiat media anuala 2 si am zis:cine modifica in catalog, va da cu susbsemnatul la Politie.
    am iesit.
    mi-am revenit dupa vreo ora. tremuram toata si da, in afara de mine o singura profesoara a mai facut asa! atat
    .m-a costat postul.

    situatia 4
    tot profa, la alt liceu. diriginta de la o clasa a XI a: auzi, eu am fost in ansamblul UTC,eu am aptiudini muzicale mari si am facut un cor. am doua eleve care vor fi la cor, dar nu vin la ora la tine,dar le treci. eu:nu, nu le trec. ea: eu sunt mai tare , fiul meu e plecat in afara.
    ma cheama directorul: mi se spune sa le trec,ce daca nu le vad. sunt interese artistice.
    nu le-am trecut.
    am platit iar, ati ghicit,deja, cu postul.
    ma obisnuisem.

    situatia 5
    primul an de invatamant.eu credeam in vocatia mea,si clar ca vocatia mea asta e,chiar daca acum fac altceva.
    final de an. o relatie speciala cu toti copii, mai ales cu clasele de tiganusi.o importanata lectie de viata.mai putin cu profesoirii.tin minte ca de 1 martie, o invatatoare a adus un casetofon si a pus o melodie care se chema” cucul si pupaza” de rasuna cancelaria.
    sunt chemata de secretara scolii si cele doua dne director. vb secretara:uite,daca vrei postul, dna director 1 vreau un filtru japonez de cafea si dna director 2 vrea tot ceva electrocasnic,dar de firma. intervine dna drector 2.alegi tu.
    eu: eu nu dau.
    dna director 2: atunci te-ai dat drept cine nu esti (?????????) si nu mai ai ce cauta aici. si m-a costat postul.ehe, eram la inceput.

    alta scoala.dnele director, corpul profesoral tot,fara exceptie, exceptional.in Drumul Taberei.niciodata nu s-a psu problema de spaga. profesori de mare tinuta, de un profesionalism desavarsit. dnele director: clone ale dnei Pordea/ Aldea.

    liceu confesional. mers cu calugaritele profesoare si adunat copii din lazi de carton, botezat, dat burse, ajutat sa termine scoala, apoi liceul.

    ultima scoala: jelanie.cine dadea, trecea.materia predata doar pe jumatate, restul:la meditatii.profesoara de romana vorbind cu “ii trebuieste” si “lui .tata”

    am plecat.scarbita de sistem,admirand pe colegii care au ramas integrii! respect si sper sa nu va ucida sistemul.

  7. ……Te citesc de mult ( sunt cititorul din umbra 😀 ) , dar pana acum nu am simtit nevoia sa si scriu ( ziceam ce aveam de zis in gandul meu si gata :))))))))) ) ….. asa acu’ sa revin la subiect .
    Eu sunt una din ” oile negre ” care nu vrea sa dea bani atunci cand se face colecta pentru doamna invatatoare 👿 si ghici ce ? …….marea majoritata a parintilor sunt indignati ! si incearca in fel si chip in fiecare an ( am pitica in clasa a treia ) sa ma convinga ca merita si doamna o mica atentie 😯 . A nul acesta ( ca in fiecare an ) au pus in pliculet 500 de lei , nu mai spun ca pana la sfarsitul anului mai sunt o gramada de alte motive pentru adumat banii.

  8. ………am uitat sa zic ……intradevar copila mea este ” mai rea ” decat ceilalti copii ……dar am noroc de copila studioasa si nu prea are ce ne face 😀 👿

  9. Din păcate datul de daruri e mai mult pentru părinți- ca să-și sublinieze bunăstarea. Un obicei destul de nesănătos – care are precedente istorice- atunci când indienii canadieni se invitau unii pe alții la potlatch- unde o familie se ruina făcând cadouri care nu și le putea permite- celor veniți în vizită. Nu cred că există vreun părinte suficient de nesănătos să pretindă că poșeta Gucci făcută cadou îi ajută copilul. Pe de altă parte nici sistemul educațional cu o singură învățătoare- făcută la normă din cine știe ce creatură (învățătoarea mea era o fostă activistă la pionieri- și patru ani de zile ne-a torturat, zi de zi) în 4 ani esențiali pentru formarea copilului nu e bună. 4 ani îți legi copilul de o persoană care poate fi handicapată mental, sadică, depresivă, etc. ”Mami, a spus tovarășa că ar trebui să ne sinucidem cu toții că nu suntem buni de nimic”.

  10. Sa stii ca s-au dat mereu cadouri dar mult mai pe ascuns. Eu la casatorie m-am ales si cu o soacra fosta profesoara care a sustinut sa dau cadouri dirigintei, iar eu, care nici nu auzisem de acesta practica, nici macar nu ma meditasem o secunda, am fost foarte indignata. Dar soacra mea avea in casa multe bibelouri si vaze de flori primite de la elevi ( pe acea vreme erau obiecte de lux oarecum). Vorbesc de anii 80-90. Punand lucrurile cap la cap am putut sa-mi explic unele reusite ale unor colegi mai slabuti la minte dar cu mamele mereu pe la scoala …

    Pana la urma am fost pusa si eu in aceasta situatie , adica sa cotizez la scoala pentru copilul meu. Am dat banii ceruti . Se gasesc in orice clasa mame ( pentru ca sunt femei in special ) care iau initiativa in acest sens si cred ca ar fi interesant sa se urmareasca rezultatele copiilor lor- sunt sigura ca sunt mari pe nedrept. Mai ales de cand a contat media pentru intrare la liceu si facultate a crescut acest fenomen.

  11. Simona,o porcaiala de acelasi fel am primit acum 35 de ani,eleva fiind,cand profesoara noastra de mate nu a fost multumita de cadoul pe care i l-am oferit la terminarea clasei a VIII-a.Atunci a sters, intr-o clipa ,toata admiratia pentru profesionalismul de care daduse dovada ca profesoara!Omul ,m-a dezamagit asa de mult…pentru aceea clipa de lacomie…si asta era in anii ’80,asa ca nu este vorba doar de sistem ,salarii,etc.!

  12. Uite, eu sunt o voce care a adunat banii pt cadourile invatatoarei si profesorilor. Sumele nu au depasit niciodata 200 de lei. Te intreb, pt ca nu stiu si vad ca nimeni nu te-a intrebat, daca ai copii. Inclin sa cred ca nu. Altfel nu te repezeai sa etichetezi TOTI parintii, in fel si chip.Spun TOTI, pt ca asa se procedeaza in toate scolile. Dar, nu cred in povestea cu masina si cu mobila de bucatarie. Iti scapa insa unele lucruri, minore. Crezi ca e putin lucru ca o invatatoare sa persecute un copil? E grav, iti spun eu. Oricat l-ai muta de colo dincolo, copilul nu mai e ok, nu mai are incredere in el. Stiai ca pana anul asta, media de admitere la liceu, era formata 50% din media generala a claselor 5-8? Ca sa ajunga la un liceu bun, copilul trebuie sa aiba o medie generala f mare. Asta inseamna note mari la 15-16 materii… Pe vremea ta, nu era asa, nu? In sfarsit, anul asta, media generala, va conta doar in proportie de 25%. Sunt convinsa ca in felul asta se va diminua si spaga. Ca sa nu ma lungesc prea mult, cred ca noi, parintii, ne-am adaptat cum am putut la un sistem absolut cretin si bolnav care da nastere la astfel de invatatori si profesori ca cea din acest scandal.

  13. Cred ca e vorba de frica.
    Eu, parintele, imi las copilul la cresa/gradinita/scoala

    M-am intrebuintat sa-l duc undeva ok si sper sa pun problema la rezolvate pentru o vreme.

    Nu am timp/bani/disponibilitate sa fac politie, sa filmez pe furis, sa-mi interoghez copilul zilnic. Nu am incredere ca o reclamatie ma va ajuta in vreun fel.

    Si mi-e frica. Sa nu-mi marginalizeze copilul, sa nu tipe la el, sa nu-l mute la alta grupa/clasa.

    E al dracu’ de greu sa scapi de frica asta, dar cei care au reusit spun ca e eliberator.

  14. Am vazut si revazut acea inregistrare cu “d-na invatatoare”, am vazut si revazut postari si comentarii vis-a-vis de “spaga” dar nu am vazut un singur comentariu al vreunui parinte vis-a-vis de vocabularul “d-nei invatatoare”. Eu cred ca cel mai revoltator este vocabularul ei, daca ea isi permite sa le vorbeasca in asa fel parintilor pai imi inchipui cum le vorbeste copiilor. Eu in secunda urmatoare imi mutam copilul din acea clasa nu neaparat din cauza “pretentiilor” (fie vorba intre noi daca nu vrei nu dai) ci a supliciului la care copilul meu este supus de cite ori intra in acea sala de curs.

  15. Da, Simona, de acord. A, si respectele mele, Nike! Cunosc si eu invatatoare care cumpara ele rechizite pentru cite-un elev. Nu le e usor dar asa inteleg ele sa-si faca profesia. Si cred ca le-ar fi mai greu daca nu i-ar ajuta pe copiii aceia.
    Sint unul dintre cei care n-a dat, nu da si nu va da. Punct. Cit despre “binele copilului” s-avem pardon, ce bine ii faci ?
    La vremea mea ofeream flori profesoarelor de ziua lor sau de 8 Martie daca era cazul. Au fost si profesoare care au plins in Cancelarie ca nu au primit flori de la noi. Dar nici nu ne trecea prin cap (si nici profesoarelor) sa ceara, asa ceva pur si simplu nu se face. Ce-i porcaria asta?

  16. ”ăsta e sistemul” – replica e pe buzele tuturor și o spun ca și cum ar fi o exorcizare, dar de fapt e doar acceptarea blândă a unui fapt de zi cu zi – sistemul e peste tot. Mai ales în facultăți, unde se întâmplă să repeți 2, 3 ani fiindcă ”profesoara” nu-ți înțelege scrisul… Mi s-a întâmplt mie atât în ASE cât și la facultatea de psihologie, prima mea facultate, la care am renunțat fiindcă se ”trecea” anul pe liste….. la ASE încă mai sunt stundentă…. cred că o să împlinesc vârsta de pensionare, fiindcă n-am cu ce…..

  17. in clasele I-IV, personal, am trait un cosmar.printii mei nu au avut de unde sa dea.
    clasa I, premiul I, invatatoare super ok.

    clasa a II a , invatatoare o vecina. o surpind lunad o cutie mare de carton cu zahar, masline, bomboane cubaneze, carne, branza. il cheama pe tata la scoala. il face ca pe o albie de porci.eu sustin tare:tovarasa, luati cadouri. tot anul am fost facuta femeie de serivicu, vagaboanda.din mila, asta a fost formualrea, mi s-a dat tot premiul I,ca geamana luase la fel.clar ,ajungea un premiu I in familie.asa i-a zis tatei.mai sunt si altii care vor premiul I.

    clasa a treia, se intorsese prima invatatoare. a fost ok, premiul I.

    clasa a IV a a fost momentul vietii in care cobor ca in iad.
    naste invataoarea ok. vine alta. in clasa mai aveam o pereche de gemeni, fata de 8 si ceva, baiatul de 5 si ceva.
    fiecare zi mi-am inceput-o,scoasa in fata clasei si pusa sa repet ca sunt proasta,ca doi gemeni nu pot fi la fel.tin minte imaginea tovaresi strangandu-ma spasmotic la piept, in fata gemului, cu capul lipit de al meu si suierandu-mi: zi asa:sunt proasta,tovarasa invatatoare. termuram,refuzam.
    am luat 9,95 la olimpiada de matematica pe capitala si ,la revenirea la scoala mi s-a zis: iti trec doar 8, pentru ca esti mai proasta ca sora ta.
    premiul II. am jurat ca ma razbun.

    peste ani m-am intalnit cu toavarsa.mi-a zis ca jocurile fusesera facute dinainte,ea doar a executat. zic bine, bine,dar zelul,dar faza cu “sunt proasta” de repetat zilnic? pai, am zis ca si tu trebuia sa crezi asta.
    era o epava.un om infrant.

    clasele 5-8, o diriginta exceptionala, un profesor de romana genial.olimpiade,premii,concursuri. practic am fost de neoprit.
    dar vara de la a patra la a cincea,vara care m-a transformat de viata nu o doresc nimanui.
    sansa mea:am avut o bunica ce m-a invatat sa inving cand toti imi stau pieptis.

  18. geamului voiam a scrie

  19. a, la ASE o buna prietena a abandonat doctoratul ca nu a vrut sa ii dea conducatoarei iubite mia de euro……………….

  20. exact asta am patit si eu, si ica urmare asociatia care colecta si cheltuia banii LEGAL (donatii, sponzorizari si cel mai important redirectionarea a 2% din impozitul platit de (unii) parinti), dar fara sa treaca prin buzunarul conducerii scolii a trebuit sa o desfiintam: in primul rand datorita parintilor, mai bine zis neimplicarii acestora si manipularii grosolane a unui director politic care a rezistat tuturor schimbarilor de putere…. Și, pentru că lucrurile nu erau suficient de ciudate, am mai aflat ceva: mama care a realizat înregistrarea de la școala 10 și a făcut-o publică a fost, între timp, renegată de ceilalți părinți, pentru că “le-a făcut rău copiilor”.

  21. Nu o sa fure portofele, asocierea e fortata, dar, cu siguranta va cere spaga, la randul lui, atunci cand va fi mare, perpetuand astfel un obicei ticalos al societatii asteia bolnave. Pentru un profesor cadourisit, umflarea buzunarului din cotizatii e mai facila decat cereri de marire de indemnizatie pe strada, cu eventuale pulane luate pe sale, amenzi, arestari si alte riscuri. E vorba de lancezeala, puturosenia si comoditatea unui popor resemnat.

  22. e vorba de pasarea responsabilitatii, nu de frica: dau copilul intr-un loc unde se spune ca e bine si apoi gata, uit ca am copil. imi amintesc ca e in invatamant la inceput si sfarsit de an scolar, la 8 martie si de alte 2 sarbatori si atunci trebuie sa `miluiesc` educatorul pentru ca a avut grija de copilul meu cat am uitat de el. si e vorba de snobism: daca copilul meu e la scoala x si la invatoarea y, a crescut si statutul social al parintilor, doar numele scolii este scris pe frunte cand ma duc la mall. si mai ales, e vorba de indobitocire: cum locuiesc la 10 km de un mare oras, in fiecare dimineata vad in statiile de autobuz copii de gradinita sau de ciclu primar pe trei sferturi adormiti, urandu-si parintii ce nu i-au lasat sa mai doarma jumatate de ora.
    in vremea asta, calitatea invatamantului scade…

    si o poveste cu o cunostinta, profesoara la liceu bun, dar nu de fite: printre putinii elevi cu bani, unul care chiar credea ca poate promova fara sa invete nimic. au urmat sponsorizari catre scoala, discutii, relativ calme, cu directorul, cadouri (refuzate), amenintari. consecinta nu a fost decat ca cele trei materii in situatie de corigenta s-au transformat in prezumtiv cinci, deci repetentie, au ramas in final trei corigente, apoi un transfer la un liceu de fite unde s-a rezolvat tot.

  23. Cel mai mult ma deprima faptul ca, din pacate, va fi ceva de genul ” cainii latra, caravana trece ” , scandalul va fi uitat, pe blanda Blindu o vor mustra asa, nitelus ( vezi fa proasto sa nu care cumva sa mai fi prinsa data viitoare sa ne bagi pe toti in rahat ) si gata. E o mizerie tara asta, ceva de speriat… 🙁

  24. M-am gandit mult daca e bine sa-mi fac aparitia “scrisa” aici . Este josnic ce a facut madame Blandu . Dar si noi suntem ipocriti . Opa sa ! Am aflat acu ‘ ca de Craciun si 1 Martie , invatatoarele si dirigintele primesc atentii . Ei , ca sa vezi ! Si in ‘ 79 se faceau chete , da ? Eu separ actul de a darui , de actul de a fi nemultumit de dar . De ce trebuie sa uitam sa daruim ? Nu sunt de acord cu chetele ( ele ascund de fapt neputinta financiara de a face fata unui cadou scump ) .Dar sa daruiesc o carte , o cutie cu ceai , o floare , o ciocolata , DA . Mai ales cand stii ca acel om caruia ii daruiesti este OM . Care-si pierde timp liber cu odrasla ta in ore de pregatire NEPLATITE , care aduce de acasa material didactic , care nu-ti cere niciun ban ( cu toate ca are nevoie de hartie , tus etc). Niste ipocriti suntem ! Am uitat sa daruim din suflet si altii au uitat sa primeasca .

    • claudiu vasilescu

      Ca tot veni vorba de scoala 79. Sunt profesor acolo . De 3 ani. Nu am cerut si nu am primit nimic. Am vrut (da , am vrut) sa fiu corect fata de copii si sa primeasca fiecare nota dupa merit. Pentru inceput pot sa va spun ca undeva la 80 % dintre copii nu au educatia celor 7 ani de acasa. Spui ca-s adunati de pe terenul de fotbal si continua meciul in scoala (spectatori din tribune – banci).
      Toti se cred valori si vor 10. Daca dai cat merita (sa spunem un 8 ca de mai putin nu poate fi vorba ) atunci vin “parintii” la scoala unde ameninta in stanga si in dreapta. Intai pe profesor si daca nu cedeaza merg la directoarea care-i numita politic (ramasa de atunci cand asa erau numiti). Daca profesorul tot nu intelege sa-i dea 10 atunci este reclamat la inspectorat de unde vine o comisie de “reexaminare” care-i da dreptate “parintelui”. Iti ramane decat calea justitiei ptr indreptarea situatiei si atunci te intrebi: De ce m-as impotrivi daca chiar tuturele legal isi doreste la usa un cretin de nota 10 ? Ei 10 ala devine valoros ca intra la un liceu bun pe care nu-l merita si probabil si acolo “parintii” procedeaza la fel ptr ca intr-un final sa scoata din propriul copil un gunoi. La scoala asta esti singur impotriva parintilor. Un razboi permanent. Incepi sa crezi ca faci bine cu forta ptr….. 2000 lei/luna si un consum psihic imens. Nu se merita.

  25. romanii cred ca daca dau spaga isi rezolva anumite probleme mai repede sau sunt protejati. stiu o situatie unde parinti romani au incercat sa ofere cadouri profesoarelor din scoli de aici din irlanda. consecinta a fost ca toti copiii din scoala respectiva au primit cite o scrisoare acasa sa nu duca flori sau cadouri la profesori ca nu se accepta.

  26. Andrada, de acord ca nu e un lucru minor sa-ti fie persecutat copilul. Dar sistemul asta bolnav ti-l lasa oricum marcat pe viata; solutia nu e sa imblanziti monstrul cu cadouri, ci sa fie starpit definitiv. Daca toti parintii ar proceda ca acea mamica si ca multi altii (putini totusi, per ansamblu…), reclamatii, refuzuri in bloc de a cadorisi, poate usor-usor s-ar mai intrema si sistemul. Asa incearca Simona aici, din cate am inteles eu, o mobilizare in primul rand morala – pentru ca in prezent, valorile morale sunt incurcate rau in societatea romaneasca, dar rau de tot! Apoi, bine-ar fi, o mobilizare concreta. Pentru ca eu am vazut si consecintele in cazul copiilor: parinti adaptati la sistem, desi il recunosc gresit, dau si nu numai, cumpara chestii copiilor pentru a fi “in rand cu ceilalti” si sa nu sufere ca unii au si altii nu. Urmarea? Dialoguri intre ei de genul: ai tableta? nu. cum, n-ai inca telefon touch-screen?! baaai, ce saracie…! 😯 Daca asta il considerati un start corect in viata atunci e ceva in neregula. Si da, am copii, dar am norocul unui sistem diferit de invatamant. Dar sistemul il cunosc foarte bine, l-am simtit pe pielea mea si m-am opus mereu. Am avut de suferit, dar de marcat m-au marcat numai nedreptatea si lacomia, in sens de asa nu! Personal, prefer sa-mi fie copilul “marcat” pentru ca el si eu am ridicat fruntea si ne-am opus unor aberatii decat sa fie o oaie mandra de costumul armani si tel samsung, avute la 10 ani. Come on…

  27. Felicitari pentru articol, Simona!
    Cat pentru cei care isi gasesc fel si fel de scuze pentru a sustine sistemul – mai ganditi-va daca intr-adevar faceti bine copilului! ce-l invatati de fapt, ce valori le insuflati??

    Iar pentru studentii la n facultati, care nu pot trece anul fara sa contribuie, incercati sa si invatati pentru nota de trecere!
    Eu am terminat ASE-ul cu bursa acum 10 ani, nu se contribuia cu nimic – se invata poate mai mult!

  28. Andrada, sunt destui copii saraci (deci nici nu au de unde sa dea bani), care au ajuns oameni. Cati dintre cei care sunt isterizati acum de nesimtirea individei asteia au avut suficiente cojones incat chiar sa faca scandal? Uite ca Nike a platit destul de des ‘nesimtirea’ ei de a nu intra in sistem. Si o vad bine sanatoasa. Si nu a pierdu sansa de a lua 10 cu coronita, si-a pierdut jobul de cateva ori, zic o chestie mai importanta decat ca nu vine al mic cu FB toata ziua.

    Daca mai multi parinti din toata tara ar avea macar curajul pe care l-au avut parintii de-au facut-o celebra pe tanti cu pretentiile in cauza, sa vezi ce s-ar mai linisti treaba. Pentru ca, odata ce ies 10-30 de cazuri din astea la televizor si ii cunoaste TOATA TARA, nu cred ca mai au chiar atatea coarne, pentru ca pana la urma si reputatia pe care si-o primesc le va afecta cariera.

    Pot sa-i tina in brate directorii si inspectorii, ca majoritatea sunt la fel de murdari, dar nu le va pica bine sa se vada pe la stiri zile intregi la rand. Exista si alte metode de ‘presiune’ decat faptul ca i-ar da afara. Stai linistita, ca nici madam Blandu nu doarme chiar bine noaptea.

    Dar va este tuturor mai usor sa inghititi rahatul si sa va oripilati pe net, ca nu va stie nimeni, decat sa incepeti sa dati cu nesimtitii astia de pamant. Sa fie in fiecare clasa 1-2 ‘nebuni’ ca parintii astia, sa vezi ce liniste ar fi.

    Problema este ca in 99% din cazuri PARINTII sunt cei care pornesc cavalcada asta de porcarii. Sa fie siguri ca e tratat copilul bine, ca nu e persecutat, sa le fie lor comod si eventual sa vina al mic numai cu note mari, ca asa da bine sa te lauzi in fata neamurilor.

    Si ce daca vine al mic cu o nota proasta? Am supravietuit cu totii? Dupa ce termina cu sistemul asta de invatamant de rahat, pe NIMENI nu va mai interesa ca au fost premianti sau nu. Sunt destui care pe timpul scolii au fost considerati ‘loaze’ si au joburi sau afaceri exceptionale. Si destui chiar care au avut destul creier sa se dezvolte chiar si in specializari pentru care nu au mai facut studii de specialitate (sau le-au facut cand li s-a aratat lor).

    Stau sa ma gandesc cu groaza ca vor veni si anii de scoala pentru noi, dar sigur va iesi cu sange, ca sotu’ cel putin nu e deloc dus la biserica. Si probabil nu va sta tremurand in fata nimanui de teama ca-i persecuta copilul. Sa incerce careva treaba asta cu fie-sa, ca va fi interesant de vazut. Io-s mai pacifista de felul meu (desi sigur nu voi sta capra in fata niciunui cadru didactic), dar asta chiar va face urat.

  29. Doamna invatatoare ne-a rugat pe un ton frumos, dar si pe unul foarte ferm, sa nu cumparam nimic! si alte mame erau sa ma linseze fiindca am vrut sa o ascult.
    Am primit telefoane cu nemiluita (eu fiindca caserita clasei) ca asa ceva este inadmisibil, ca ei asa stiu sa-si arate aprecierea fata de ea. Ea, doamna, care este un om finut si cu bun simt, un om care-si face munca cu dragoste.
    Deci, eu as blama mamele care doresc sa linga in fund profesorii, mamele care cred ca asa profesorii le vor ridica in slavi odraslele, mamele care la fel fac si cu asistentele medicale sau cu doctorii – isi cumpara simpatia fiindca ele nu concep ca cineva chiar isi face job-ul cu drag sau pentru un salariu.

  30. As povesti cum a venit copilul in clasa I plangand ca doamna a aruncat pur si simplu pe catedra cadoul pe care i l-a dat – era un aranjament floral cu suport (o bijuterie de ceramica manual lucrata care arata ca o lampa a lui Alladin, cumva) si care ma costase si o groaza de bani (eu am considerat ca florile sunt un cadou potivit si daca totul este si de calitate…) si cum s-a luminat la fata si s-a fatait ca o – cum a zis copilul???? – proasta de la Mall!!!! prin clasa cu un set de deo + apa de parfum de la nu stiu marca care ar fi fost cam 100 de lei. De atunci am zis: gata cu cadoul personal iar copilul a fost mutat de la scoala. Mama mea nu a dus niciodata in viata ei un cadou la scoala. Dar eu am cotizat sistematic, sclava a sistemului de cadouri colective. Insa, parerea mea este ca au meritat. Cadourile au venit in urma unui efort sustinut al lor, pentru implicare si devotament. Nu e usor sa stai cu atatia copii, sa fii mana de fier si SA FACI CEVA DIN EI, ei fiind toti diferiti, cu parinti de culturi si educatii diferite, nu e usor sa stai peste program safaci fise, sa mergi sa cumperi ce crezi tu ca e bine ptr ei, sa faci sedinte in care sa te sfautiesti si sa SFATUIESTI parintii despre cum e mai bine. Si astea pe 800 de lei, program 08.00 – 17.00… Asta la gradi.
    As povesti si aventura mea de la marea Scoala 79 unde am vrut sa duc 2 copii foarte buni, ca de.. e o scoala buna, nu??? La sfarsitul unei umilinte de nedescris ptr un copil bun, senzitiv si educat, copilul cel mare m-a luat de mana si mi-a zis “NU am ce cauta aici”. Acum e la o scoala normala, de cartier, are un dirinte de mate care lucreaza ptr gazeta matematica si care – atentie! – este iubit ca al doilea parinte. Nu pot sa va descriu cat pot sa-l iubeasca si copii si parintii si cat de ascultat si respectat este.
    Da, nu povestesc pentru ca s-ar putea spune ca m-am ofticat ca nu e la scoala 79 (Ion Creanga) – asa se spune despre cei care au ceva de spus despre sistem, ca sunt ofticosi si au copii prosti. Spun doar ca nu cred ca se mai poate face ceva. Parintii sunt schiloditi. Marea majoritate. E o disperare de a duce copilul la o scoala buna, de a-l ridica fortat, de a te lauda cu el, de a-l face… naiba stie cum. E atat de stricat totul incat nu cred, sincer, ca mai este vreo sansa.
    Intr-un fel am avut noroc cu copii pana acum – cei 2 pe care-i am in scoala sunt in clase ok cu oameni ok. Sunt probleme, dar nu sunt atat de grave. Sunt scoli de cartier, bunicele, unde nu e valul de scoala de top unde trebuie sa dai gentile de top (vezi scoala 79, ca acolo au fost :))) si unde nu e nici mediul praf, cu profesori terminati. Aceste scoli mai pot inca sa se tina la suprafata (au cate un director om, profesori mai vechi si mai inimosi). Avand in vedere un s-a dus sitemul… 30 de lei ptr cate un cos cu o sticla de vin si un cozonac luate din Carrefour nu mi s-a parut un pret prea mare ptr privilegiul de nu fi data afara pe usa daca nu vin cu spaga inainte (caci am uitat sa mentionez ca la scoala 79 m-am dus pe cale normala – aveam mutatie in zona si nu am mentionat masina din care m-am dat jos, pila, suma pe care vreau sa o dau…..)
    Si, ca incheiere, as vrea sa spun ca nu NUMAI parintii sunt vinovati de aceasta situatie – ci si tot sistemul de pile, salariile, non valoarea….
    Nu as vrea sa povestesc discutia dintre d-na directoare de la scoala cu pricina si unul dintre inspectorii scolari – discutie avuta cu mine de fata -, fara nicio rusine, fara vreun resentiment….
    Simona ar zice ca sa-fie rusine, ca nu am facut nimic, ca nu m-am revoltat. Daca sunt un om integru ar fi trebuit sa ma revolt, nu??, sa spun, sa… Dar am obosit. Am 3 copii, abia fac fata sa-i feresc de ceilalti, de tablete, de iphoane, de jucariile indecent de scumpe, de vocabularul extrem de urat, de violenta, de prostie, de infatuare….

    • Buna

      Pentru ca tot ati deschis subiectul legat de scoala 79 , puteti sa-mi spuneti va rog, mai multe detalii despre scoala, despre directoare si invatatori? Alerg ca o disperata sa-mi inscriu fetita in clasa 0 la aceasta scoala si sincer nu stiu daca merita efortul….deoarece intr-un final, cu tot cu spagi, after school si toate cele cred ca ajung sa dau tot atatia bani cat la o scoala privata.

      Multumesc si toate cele bune

    • “Vulpea cand nu ajunge la struguri, spune ca-s acri”!
      Nu am inteles niciodata de ce trebuie sa ponegresti o institutie de invatamant atunci cand nu exista compatibilitate pentru tine! Inteleg ca ati vrut sa va mutati copii la aceasta scoala dupa cateva clase parcurse deja in alta institutie de invat…sau de la inceput?! Oricum, indiferent de situatie, cred putem lua in calcul si factorul incompatibilitate, nu credeti?!
      As fi taaaare curioasa sa aflu cum a fost umilit copilul dvs. la Sc 79…ca daca ar fi fost asa, dvs., in calitate de parinte, trebuia sa va adresati D-nei Directoare! Nu ati facut-o, este strict vina dvs.!
      Referitor la inscriere….v-ati facut mutatie si erati pregatita sa dati “o suma”!…asta va include in “acei” parinti dornici sa si “ridice” copilul cu forta, dar fara succes!
      …fara sa specificati “masina din care ati coborat”…chiar credeti ca interesa pe cineva?!?!
      .. Sincer?!… mie-mi suna a ciuda!..a regret!….ciuda si regretul de a nu va putea incadra copii in aceasta institutie…
      Stimata doamna, eu am 2 copii la scoala 79…olimpici! Olimpici datorita invatatoarelor si profesorilor care i-au indrumat..olimpici datorita colegilor care-i mentin in competitie in permanenta…olimpici pt ca muncesc foarte mult si ii duce capul!
      Nu mi s-a cerut niciun leut spaga! Daca am vrut sa ofer…am oferit…daca nu, nu! Atitudinea dascalilor a fost fix aceeasi!!!!
      Copii sunt de o calitate exceptionala..vb frumos..au preocupari care le dezvolta inteligenta…si asta pt ca parintii sunt din medii sociale f bune si sunt atenti la educatia copiilor…
      Este o scoala care nu merita injosita din cauza esecului dvs. personal… Daca apreciati scolicica dvs. de cartier, foarte bine! Dar nu aruncati cu noroi intr-o institutie care-ti impune respect inca din mom in care pasesti pe poarta ei….
      Stimata doamna, eu am logan si lucrez in sistemul de stat! Si totusi am 2 copii incadrati la sc 79! Fara bani, doamna! Doar cu o simpla mutatie la o buna prietena…cum inteleg ca s-a intampl si-n cazul dvs….
      Cadourile au existat inotdeauna…de la celebra ciocolata impachetata alaturi de un sapun…la mult ravnitele bibelouri…toate costa bani, doamna!!!
      …si apropos.,,la aceasta scoala unde troneaza “pilele” si “non-valoarea”, 24 de copii din 31 obtin rezultatea la olimpiade…dar poate tot pe pile, cum ati spune dvs!
      Haideti sa va spun eu unde este diferenta! Diferenta se va vedea mai tarziu…in educatia copiilor, in pregatirea lor, in performantele obtinute..,pt ca acesti copii INVATA…lucreaza f mult…pt ca vor sa ia avans in viata si vor sa ajunga “cineva”!
      Succes la scolicica “bunicica” de cartier!

    • claudiu vasilescu

      Vezi comentariul meu. Parintii sunt de vina la 79. Ei vor ca acei copii sa devina gunoaie. De nota 10!

  31. Nimeni nu poate fi de acord cu comportamentul acelei invatatoare.Si nici cu limbajul folosit cu parintii- care, trebuie sa recunoasteti, au suportat cu stoicism criticile. Trebuie insa sa ne ferim atat de generalizari cat mai ales de exagerari.Chestia cu masina data spaga nu este buna nici de gluma.Nimeni, dar absolut nimeni, indiferent cat de bogat ar fi, nu face asa ceva. Cum nici ce sustinea Simona mai sus nu poate fi adevarat, ca daca nu dai spaga in spital batranul este lasat sa moara pe masa si nu i se face transfuzie.Nu trebuie sa uitam ca in sala nu este doar chirurgul, mai are ajutor deobicei macar inca un medic, exista un anestezist, exista asistente medicale etc.Niciunde exagerarile nu sunt bune si nu ajuta la nimic.Dimpotriva, te fac sa te intrebi daca si restul este adevarat.

  32. Copilul meu are 3 luni si inca nu s-a pus problema de dat ceav cuiva, dar nici nu as da. Si faza asta cu persecutatul: as merge zilnic la scoala si as sta cu el ore sa vad si eu care e adevarul – copilul meu e prost sau invatatoarea e tampita? Una din 2. Da, probabil ca imi veti spune ca nu va permiteti luxul asta, stiu ca probabil asa e, dar ca sa scap copilul de un chin as face si treaba asta. Numai asa, de-a dracului ce sunt eu. Si da, e dreptul meu sa stau la ore daca mi se scoala.

  33. Draga Mimi, m-ai facut sa rad in hohote 😆 Inteleg ca lupta ta cu sistemul, a fost sa-ti muti copilul intr-un sistem privat. Noi, astilalti, care avem copiii imbracati in costume Armani si cu tel Samsung 🙄 , i-am lasat asa imbracati si impodobiti, in sistemul de stat. Imi place mult cum ne indemni sa ne mobilizam si usor usor, sa schimbam sistemul. Copilul meu e deja la liceu, asa ca usor usor, nu ma mai intereseaza sa astept schimbarea unui sistem cretin de invatamant. Ce m-a linistit oarecum, e ca la liceu nu am mai strans nimic, nimic, nimic. Cate o floare si un martisor, lucruri care mi se par ok. Iar facultatea sper sa o faca afara din tara, asa ca mai am putin si scap 😀

  34. Se intampla si pe vremea noastra (adica acum vreo 30 de ani). Cel mai bun exemplu sunt chiar eu. In primii 4 ani de scoala, scumpa mea invatatoare imi dadea numai 6 si 7 la desen, sport si ale materii din astea ciudate fiindca mama mea nu a vrut sa-i ofere diverse cadouri. Si aceasta stimata invatatoare i-a spus mamei in fata: daca nu prestati, nu o sa aiba niciodata 10 pe linie, desi eram un copil de 10. M-a atins f dragut la desen si sport. Si faceam sport de performanta pe vremea aia. Si chestia asta m-a afectat f rau. Ca urmare din clasa a 5-a pana prin clasa a 8-a nu am vrut sa mai invat. Ca stiam ca degeaba invat….ca daca nu dau cadouri ….tot nu iau 10. Idea e ca faza cu cadourile se poarta de cand lumea. Acum depinde si ce oferi. Pe vremea aia se presta cu cafea, dulciuri si chestii din astea. Acum se pune problema de chestii f costisitoare. Si inca un ex. Personajul princpial tot eu. Ultimul an de facultate. Trebuia sa-mi iau subiect pentru teza de licenta. Am tot incercat si nimeni nu se oferea prea rau sa ma ajute pt ca nu am vrut sa prestez. Proful principal avea magazin de electrocasnice si voia sa-i oferim numai apareate din astea pe care le putea scoate la vanzare in magazin. Profa de sub el…..nu accepta decat aur. Si lista ar putea continua. Idea e ca am reusit intr-un final sa-mi fac teza, cu un lector de la alt departament, dar toata chestia aia mi-a lasat un gust tare amar. Se poarta peste tot. De la clasele primare….pana la faculatate. Nu mai zic de ce se intampla daca vrei sa-ti faci un master sau un doctorat….. Vb de sute si chiar mii de euro….. PACAT!

  35. Nu sunt de acord cu cadourile scumpe date profesorilor, insa sunt de acord ca exista educatoare, invatatoare si profesori care merita mult mai mult decat salariul primit de la stat. Exista intr-adevar invataotare care chiar si in cazul in care au primit vouchere din partea parintilor, le-au preschimbat in carti pe care le-au oferit mai apoi copiilor. Astfel de profesoare merita toata stima si respectul nostru iar micile atentii pe care le facem profesoarelor noastre ar trebui sa reflecte respectul nostru pentru ceea ce fac nu o spaga. Intotdeauna am privit aceste mici atenti, pentru ca au fost mici si simbolice, ca si un gest de recunostinta pentru importanta munca pe care o fac- accea de a educa mintile noastre si ale copiilor nostrii.
    Ar trebui sa nu mai generalizam totul- in fiecare padure exista uscaturi, dar asta nu inseamna ca intreaga padure a murit!

  36. Dojo, abia astept sa-mi povestesti cum a dat sotul tau de pamant cu sistemul 😆 N-am stat nici noi in banca noastra, de-a lungul celor 8 ani de generala, am schimbat doua profesoare ce aveau un limbaj asemanator cu al doamnei Blandu, am mai strans si bani de cadouri, repet, ne-am adaptat cum am putut, pasandu-ne f tare de copiii nostri. Dar tu nu ai citit cu atentie ce am scris. Ai inteles cum era cu admiterea la liceu? Sper sa se mai schimbe ceva pana ce fiica ta va ajunge sa dea admiterea la liceu, altfel iti va pasa f tare, cand va veni cu o nota proasta acasa. Cat despre Nike, bravo ei ca a iesit din sistem, ca la ce greseli gramaticale face, nu stiu, zau, ce ar fi putut sa predea.

  37. Să rezumăm un pic:
    1. profesorii ar trebui plătiți în funcție de performanță- ca să fie interesați să facă performanță> Cine nu poate atinge un standard minim – afară din sistem !
    2. trebuie desființat sistemul cu 1 învățătoare=4 ani de chin. Ar trebui să existe cel puțin 3 profesori la clasă- pentru a scăpa de SS-istele care se dau azi drept învățătoare. Există copii bătuți, maltratați, șocați- și dacă nu mă-nșel am mai văzut și pe-aici exemple.
    3. reintrodusă disciplina în școală- atunci când există UNIFORMĂ- pe care cei mai săraci o primesc gratis- cei mai înstăriți și-o cumpără- UNIFORMĂ care e la fel pentru toată lumea- cristalele Swarowski rămân pentru țigăneala ulterioară -deja am eliminat transformarea școlii în podium de prezentare- iar disciplina aplicată corect elimină cluburile de fițe.
    4. e necesar un feedback continuu părinți- Inspectorat sau mai bine Părinți-Minister. Iar în cazuri din astea- dat afară instant- plus lăsată fără autorizație pentru afacerea din învățământ.

  38. Andrada, nu, copiii mei nu invata la o scoala privata ci de stat. Doar ca in alta tara. Dar sistemul de invatamant romanesc il cunosc foarte bine, iar acum vad efectele prin prisma copiilor rudelor si a prietenilor din Romania. Nu cred ca e nimic de ras in a incerca sa indrepti ceva gresit. Eu am facut-o foarte des; rar mi-a reusit, in tara. Dar asta spun, asa cum mentiona si dojo, o mai mare implicare ar avea poate urmari benefice. Mi-a rupt sufletul sa o aud pe fiica prietenei mele cele mai bune, care si ea incearca sa tina pasul cu sistemul pe undeva pe la mijloc (cotizand, cumparand pentru a mica dar opunandu-se cand se exagereaza) comparand hainele ei cu ale altor prietene si mirandu-se ca fie-mea spre ex., n-avea inca celular la 8ani. Zau nu-i bine.

  39. faza cea mai misto e ca meseria asta e superba.
    nu lipsa banilor m-a facut sa plec.
    niciodata copiii care au facut cu mine la clasa, nu au avut nevoie de mediatii.
    insa castigam f mult din mediatii cu copii de la alte scoli. mult.nu mi-a picat nimeni si am avut permanent grupa mea de genii mediati gratis.ai mai saraci si mai faini copii.
    daca nu ramaneam scarbita total si daca macar as mai fi putut vb (aveam noduli Kissing pe corzile vocale), probabil ca as fi continuat.

    copii in sine sunt nepervertiti.din momentul intrarii in scoala ei sufera, la propriu, o tripla agresiune, o tripla coercitie:
    -a familiei .in Romania75% din parinti isi vad copilul geniu. nu accepta ca e de 5, de 7 sau 8, ca atata e maxim ce poate,dar are un talent tehnic teribil,de bucatar sau de a coase de ex. un singur director de la o banca stiu care a acceptat ca fata e f inteligenta ,iar baiatul poate fi un bun meserias. fata e si ea director in banca acum,iar baiatul are un service, si-a facut vila. omul m-a intrebat sincer: doamna, spre ce sa il indrept? nu bag banii degeaba.vreau sa fie pe picioarele lui.atat. un singur exemplu.
    familia pune presiune si pe profesori. profesorul “trebuie sa inteleaga” ca e copil si ca “trebuie” sa ia note ca toti ceilalti.
    – a copiilor. a colegilor:bai, tu nu ai tableta, smarfone? nu te joci jocul nu stiu care?
    – a profesorilor,care compara.permanent. X e cel mai bun. restul tonti. de ce nu esti si tu ca X.

    tu ca parinte il vrei geniu, colegii il vor dotat la fel de IT ca si ei, profesorii il vor permanent ca X. vor sa creasca olimpici.toti. e boala natiei. mijlocul nu e admis.
    nimeni nu vrea sa fie:asistent medical, mecanic auto, bucatar, sofer.toti vor sa aiba facultate. bani dati aiurea. presiunea societatii:al tau nu a facut facultate? e un must do, must have!
    toti genii, toti premiul I, toti cu 10 pe linie.dau nebuneste, sa fie ca ceilalti.
    primul contact cu lumea reala, primul esec. cine si-l asuma? parintele? pai el a facut, s-a sacrificat ca sa aiba.
    profesorul?
    pai el are salariul de mizeire, nu e platit sa formeze oameni.
    societatea?
    pai mecanismele ei de acceptare nu sunt coercitive.

    si se sinucide la prima afirmatie pe FB ca e urata.

  40. andrei, cum stabilesti ce e performanta?
    cati olimpici ai?
    ce grad de promovabilitate si de absolvire a unei scoli ai intr-un mediu social nefavorabil?
    cat la % ai ridicat nivelul fiecarui elev?

    cea mai mare performanta din viata mea de profesor: doua eleve luate de la un leagan de calugarite, operate si puse picioarele in pozitie fireasca,traite pana atunci pe saltele, pe jos. ei bine,am predat gramatica folosind culori,ca sa retina. au luat capacitatea. jur pe rosu ca e cea mai mare performanta a mea!

  41. andrada, ia enumera tu greselile gramaticale.

  42. Recunosc ca la sfarsitul clasei a VIII-a mama i-a cumparat dirigintei un serviciu de pahare (parca) pe care i l-am facut cadou. Nu mi l-a cerut, nici vorba, dar l-a primit. In rest, cum zici, doar flori am dus.
    Cand am fost profesor (si diriginte), 4 ani de zile, se strangeau bani pentru fondul clasei. Va jur ca nici nu stiu unde se foloseau. Ii strangea un parinte care apoi ii da mai departe intr-un fond al scolii (sau asa ceva) si din care se plateau reparatii, parca. N-am stiut niciodata ce e cu banii aceia. N-am vrut sa stiu!
    De un mos Niculae mi-a venit un parinte cu cadou. “De mos Niculae”, cica. I-am spus ca imi pare rau ca nu m-a anuntat din timp ca vrea sa ma cadoriseasca de mos Niculae ca-i pregateam si eu unul si faceam schimb de cadouri. L-am refuzat, evident. Dar stiu ca aveam colegi care primeau (si se fereau de mine, desi nu ma interesa).
    Fiind profesor de matematica aveam foarte multe solicitari de ore in particular. Am dat, desi ma oboseau ingrozitor, dar niciodata unui elev de la clasa. Mi se parea imoral s-o fac. Faceam in schimb consultatii pe care nu mi le platea nimeni. Stiu ca intr-o toamna, la consultatii pentru corigenti, m-am trezit cu un student arab la clasa. Care mi-a zis ca e prietenul surorii unuia dintre corigenti si ma intreaba cum l-as putea ajuta pe respectivul. I-am raspuns entuziast ca “uite, chiar asta fac, consultatii pentru a-si pune la punct lipsurile care l-au dus la corigenta, etc., etc.” . “Pai si daca totusi ramane repetent?”. “Stiu si eu, asta e”. “Pai l-ati putea ajuta si altfel”. “Cum???” “Lasati ca stiti”. “Nu, nu stiu”. “Il ajutati si dumneavoastra pe el, va ajutam si noi pe dumneavoastra”. “Domnul meu, in momentul asta cel mai mare ajutor pe care-l pot oferi protejatului d-va e sa uit ca ati trecut pe aici. Ca daca imi amintesc cand da examenul de corigenta ma tem sa ma enervez fara rost pe el”.
    In sfarsit… Stiu de asemenea ca tot parintii strangeau bani pentru “protocol” la bacalaureat. Si recunosc ca si la corectare si la supraveghere gaseam intotdeauna niste suc, apa si ceva saleuri puse acolo. Din care, recunosc, luam si eu (poate greseam). Dar atat. Privind in urma poate nici asta nu era bine, dar cu siguranta nu ma influenta in niciun fel.

  43. Nike, există căi foarte simple- și care aduc posibilitatea de măsurare. Hai să spunem- pentru cazul nostru cu învățătoare- că la sfârșitul fiecărui an copiii trebuie să aibă un anumit nivel de cunoștințe- verificabil. N-ar trebui să ai feedback negativ de la părinți- și dacă dezvolți cele 2 criterii și faci o evaluare non-partizană (n-o să te evalueze colega) atunci ai ce-ți trebuie. Nu olimpicii trebuie să fie un criteriu- ci un copil care după clasa a 4-a să meargă să-și ia cărți de la bibliotecă- pentru că îi place să citească. Chestiunea cu gradul de promovabilitate iarăși e discutabilă- opinia mea personală e că ar trebui separați copiii cu probleme- care au nevoie de educație specială- după care, pentru o clasă de copii normali trebuie să ai un grad real de promovabilitate de 100%. în generală. Dacă vrei să faci selecție- îți rămân liceul și facultatea.
    Cea mai mare performanță a mea- ca profesor universitar- e că am foști studenți care câștigă milionul de Euro folosind ce le-am predat eu. În rest, – cred că studenții mei sunt în măsură să mă aprecieze- și o fac. La sfârșitul fiecărui an- le cer să scoată o foaie de hârtie- să nu-și scrie numele !- și să-și spună părerea directă despre punctele a,b, c- referitoare la cursurile pe care le țin și la modul în care predau. Citesc acest feedback- și mă corectez pe baza lui (de exemplu încerc să nu le mai spun doamnă și domn) și după ce l-am citit îl dau mai departe la decanat. Predau de vreo 17 ani- și mai au încă nevoie de mine…

  44. Nu ştiu cum se face, dar peste tot, grădiniţă, şcoală, liceu, apare câte o mami-ţoapă dornică de afirmare, care ia asupra ei colectarea de bani, devine confidenta învăţătoarei/dirigintei, îi “intuieşte” dorinţele şi nevoile, ca să atragă, în mod nemărturisit, bunăvoinţa asupra propriei odrasle. Am auzit de cazuri aberante în care astfel de părinţi- perceptori au făcut liste negre cu părinţii care nu au vrut să presteze şi au mers cu pâra mai apoi, având de suferit copiii împricinaţilor. Cred că în sistemul de învăţământ au fost şi vor mai fi personaje ca madama Blându, dar, dacă nu li s-ar da apă ala moară, n-ar mai apuca să-şi dea măsura talentului!

  45. nike, uite aici! Spui “o relatie speciala cu toti copii”. Corect e “o relatie speciala cu toti copiii”. Mai spui “admirand pe colegii care au ramas integrii”. Corect e “admirand pe colegii care au ramas integri”. Greseli grave, pentru un cadru didactic. Si cam de un an si jumatate, corect e doamna directoare, nu doamna director.

  46. Daca aveti rabdare, cititi va rog articolul asta, pe care l-am trimis si domnului ministru Remus Pricopie, dar nu cred ca l-a citit 😉 http://www.timpul.md/articol/cum-funcioneaza-cel-mai-performant-sistem-de-invaamant-din-lume-45549.html

  47. Draga Mimi, sper ca ai observat ca n-am zis nicaieri ca ar fi ceva bine. Nu e bine deloc.

  48. corect este doamna director.
    directoare este doar in matematica.

    din graba am “mancat un ‘I”. e gresala de ortografie, nu gramaticala.de scriere,adica.
    scuze.
    deci nu greseli gramaticale.

    felicitari andrei!

  49. La momentul în care plata va fi legată de performanță- iar persoanele neperformante își fac băgăjelele și părăsesc sistemul în RATA spre agricultură- lucrurile se rezolvă de la sine. Dna. învățătoare este categoric o persoană neperformantă- și asta e clar atunci când o auzi.

  50. Eu am patit-o “pe vremea mea”. Aveam unchi navigator si, fiind in perioada Ceausescu, doamna invatatoare imi tot amintea ca unchiul ar putea sa-i aduca niste cafea sau bomboane sau… ceva.
    Nu i-a adus si am avut media scazuta la desen 🙂

    Sunt parinte acum. Inca suntem mici 🙂 Dar este in … obisnuinta noastra sa dam sau sa asteptam sa primim. Taximetristul imi ia 10 lei, la o cursa de 9 lei si se codeste sa-mi dea restul. Vanzatoarea de la magazin imi rotunjeste mereu suma in favoarea magazinului. Cel/cea care ma serveste in restaurant asteapta sa-i las bacsis. Si tot asa, ajungand pana la invatatoare si medici, care iau si dau la randul lor.
    Bineinteles ca noi am creat sistemul. Noi suntem cei care dam si luam in cercuri mai mari sau mai mici. Tot noi putem opri asta… dar cine vrea?

  51. Simona, cred că e nevoie de mai mult decât de acte individuale de rebeliune. E nevoie şi de un ministru gen Ţepeş care să vrea să facă ordine. Altfel toată povestea se va găta cu reclamaţii curaţi ca neaua şi reintroduşi în circuit şi cu reclamanţii trăgând ponoasele.

    Oficialităţile ar trebui să dea semne că vor să facă ordine, atunci vor începe să se mişte şi pălmaşii.

    Un caz, două, trei de condamnări, de eliminări din învăţământ şi lumea ar prinde curaj. Dar mă tem că n-o să le vedem prea repede.

    Singura modalitate de a stopa fenomenul sunt pedepsele drastice şi rapide pentru primitul de cadouri, fie ele şi “simbolice”.

    Pentru că de la cadouri simbolice se ajunge – prin entuziasmul părinţilor gata de sacrificii financiare – la cadouri consistente, iar de la cadouri consistente la extorcări neruşinate.

    Din păcate sunt mulţi părinţi care vor să dea. Fie pentru protecţia odraslelor, fie pentru că aşa au fost crescuţi şi nu pot să se schimbe. Mai că intră în sevraj dacă nu dau.

    Maică-mea, de exemplu, considera firesc să primească profii atenţii pentru că se chinuiesc cu “nişte măgari ca voi”. Ba era chiar amărâtă de calitatea inferioară a cadourilor luate. Dar, neavând chef să se lege la cap cu organizarea, se mărginea la proteste sotto voce.

    Pentru că la început cadourile erau în general: bibelouri, icoane ieftine, gablonzuri, parfumuri proaste, etc. Lucruri de care destinatarii nu mai ştiau cum să se scape, dar care presupun că intrau cu succes în categoria “simbolic”.

    Declicul a fost când o proafă a văzut cât costase unul dintre bibelourile oribile care se prăfuiau prin sala profesorală. În plus îşi mărita fata. Aşa că a sunat mămicile mai demne de încredere de la două clase şi a sugerat că decât să se tot ia prostii mai bine i se cumpără fie-sii pantofii de mireasă. Să se pună laolaltă cele două clase, că pentru o clasă singură e prea mult. Şi ieşea chiar mai puţin.

    Câteva mămici au fost supărate vizavi de iniţiativă, dar cele mai multe au fost uşurate.

    O dată gheaţa spartă ritualul cadourilor s-a eficientizat rapid. Proafele mai tinere voiau poşete, truse de machiaj, parfumuri de firmă, cele mai gospodine seturi de cratiţe, roboţi de bucătărie. Spre sfârşitul existenţei mele şcolare cadrele didactice ni se orientaseră spre bijuterii de aur – care pot fi vândute sau amanetate în caz de ceva.

    Eu nu aş da.
    Asta, fiindcă din clasa întâi până în prezent am avut dubii serioase vizavi de utilitatea şcolii.
    Şi bineînţeles nu am fost bântuită de sentimente gen respect şi recunoştinţă. Şi cu atât mai puţin de dorinţa de a le reflecta aruncând cu sutele de lei.

    Sper că pe când o să am copilul la şcoală şi toţi părinţii vor vrea să dea pentru că doamna profesoară e o sfântă care face minuni cu catastrofele noastre de odrasle tot să nu dau.
    Dacă mi-l va persecuta la note, sper să fiu destul de fermă pe poziţii şi să nu deschid portofelul. Să încerc să-i explic că de banii ăia mai bine mergem la mare sau îi iau o bicicletă. Decât să-i dau pe nişte note care nu valorează nimic de fapt.

    Dar nu ştiu ce aş face dacă umorile învăţătoarei/proafei necadorisite suficient i-ar afecta admiterea la liceu/facultă.
    Atunci aş băga mâna în buzunar. Înjurând, cu ciudă, dar aş scoate banii.
    Andrada avea dreptate. Lăsând notele din şcoală să conteze la admitere s-a deschis calea unei mari mizerii. Şi imensa majoritate a părinţilor va scoate banul ca să nu pericliteze viitorul copiilor.

    Îi admir pe cei care au curajul unei revolte individuale, dar cu o legislaţie care favorizează situaţii din astea nu vom ajunge prea departe.

    Buba e la minister şi aici ar trebui făcute presiunile de către cei care au cât de cât influenţă. Inclusiv bloggerii 😀

  52. Cadourile de craciun se practica peste tot in societate, intre institutii, parteneri de afaceri, catre doctori , bancheri, sau oricare alta persoana caruia vrei sa-i multumesti pentru ceva anume, asa este cultura romana. Faptul ca se cumpara cadouri invatatorilor sau profesorilor nu este ceva iesit din comun , daca parintii vor sa le multumeasca pentru grija aratata copiilor. Din pacate sunt persoane foarte nesimtite, ca invatatoarea respectiva. care au un asemenea tupeu si felicitari parintilor care au stiut sa faca fata tupeului si sa o inregistreze. Din punctul meu de vedere problema nu e ca sunt nesimtiti, de la invatatoare pana la guvernanti, ci ca nu avem taria si curajul sa ne impotrivim nesimtirii lor.

  53. După noile reglementări consfinţite de Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic , ediţia 2006 nu se mai utilizează forma feminina a următoarelor substantive: director, profesor,învăţător, doctor , inginer, etc.

  54. Eu nu știu de ce toată presa este scandalizată de gestul profesoarei, când lucrurile acestea se întâmplă de ani buni…
    Învățătoarea mea (am absolvit învățământul primar în ’94) își făcuse un obicei dubios, de a umili efectiv copiii, ai căror părinți nu se încumetă la un…”cadou” mai mult sau mai puțin costisitor.
    Țin minte că i-am dus mărțișoare, într-un an, la care ea, ne zice ”mi-ar fi plăcut un lănțișor, în loc de mărțișor!”. Iar un prieten mi-a povestit că într-un an de ziua învățătoarei lui, clasa i-a făcut cadou o brățară de aur, care madamei nu i-a plăcut. Atât de mult a fâțâit-o pe respectiva mămică, cea care îi achiziționase darul, să i-o schimbe, încât în final, madam s-a ales cu o altă brățară, mai groasă și mai greuță….
    Și câte și mai câte…umilea constant un coleg că mama lui lucra ca femeie de serviciu în școală, iar pe altul îl boscorodea că ” tac’tu e parlamentar, ar putea să mai treacă și el cu o atenție pe la mine” – băiatul mai sus menționat era fiul unui om politic al vremii respective.
    Pe bune acum…de ce trebuia noi, copiii să asistăm la presiunile acestea?!
    Asta ca să nu mai menționez că bătaia era la ordinea zilei, nu conta, că ești fată sau băiat! Când spun ”bătaie” nu mă refer la un simplu tras de perciuni! 👿

  55. @ Laura

    Asta cu bacsisul la restaurant nu e de la noi. Se practica in multe locuri. In Cracovia am vazut inclusiv pe bonul fiscal primit un text in engleza care sugera ca un bacsis din partea mea i-ar face fericiti. In Franta e regula bacsisul la restaurant. La fel la hotel. Sigur ca daca nu dai, pur si simplu, nimeni nu-ti scoate banii din buzunar (nici la noi, dealtfel). Dar s-au mai auzit tot felul de povesti cu ce pot pati cei care nu dau. :mrgreen:

    @ Andrada

    Interesant textul cu sistemul finlandez. Doar ca e acolo o fraza care explica totul – 14% din buget. La noi e 4%. In cazurile fericite.

  56. cum o cheama pe mamica cea curajoasa? nu de alta dar chiar as vrea sa o incurajez pe facebook
    eu am 3 copii si m-am mutat din Bucuresti din cauza scolilor idioate din buk-i-am avut la scoala germana unde nici nu vreau sa discut ce a fost-de cind i-am mutat la cimpina profesorii FAC MEDITATII GRATUIT CU ELEVII-wtf???? heaven
    la inceput si sfirsit de an cumpar flori, de craciun si paste parfumuri si lotiuni de corp de la oriflame pnetru ca mi se pare normal sa-i rasfat un pic, pt k se poarta super misto. Sint inca dascali ca de pe vremuri din ce in ce mai putin insa.
    Are dreptate domnul de mai sus actually shpagile se dau mainly to show 👿 off-sa arate mitocanul nouveau riche cu ceafa groasa ca ARE BANI.
    Ma duc sa vomit!

  57. nike, nu te mai uita la 2006, vezi editii recente. Cat despre “din graba am mancat un i”, nu cred ca l-ai accepta niciunui copil la un test. Din graba, nu poti sa mananci de fiecare data cate un i. Mereu, in loc de copiii, ai scris copii. De la un cadru didactic, inghit cu greu spre deloc asa ceva…

  58. Adi, despre asta este vorba pana la urma. Nu de parinti, nu de profesori, ci despre sistemul de invatamant conceput prost, finantat prost.

  59. @ Andrada

    De fapt acum imi dau seama ca 14% din buget nu e chiar atat de mult. La noi e cam 4% din PIB, adica 10-11% din buget. Hm! Da’ oare nu e gresit in textul acela – n-o fi 14% din PIB?

  60. @ Andrada

    Am postat cam in acelasi timp. 14% din buget nu inseamna 14% din PIB, ci mult mai putin. Nu stiu ce sa zic…

  61. @ Andrada

    Sunt oricum convins ca sumele nominale pe elev nu sufera comparatie. Aici e problema principala.

  62. Cred ca e 14% din PIB. Uita-te ce suma primeste scoala pt fiecare copil la inceput de an scolar…. Ca o fi din buget, din PIB, pana la urma conteaza selectia drastica a celor ce vor sa ajunga profesori, salariile si respectul pe care-l capata si investitia mare si pe termen lung in invatamant. Parerea mea.

  63. Si eu am fost casiera clasei ani de zile, cat fiica-mea a fost in gimnaziu dar niciodata nu am strans mai mult decat pentru o usoara atentie de 1 martie, de genul – o orhidee in bol + o cutie de bomboane de ciocolata = 15 lei/profesoara. erau 30 de copii in clasa si strangeam 5 lei de la fiecare. eu zic ca asta e doar un gest de respect. oricum asa ne costa mult mai putin decat daca luam fiecare cate un martisor plus un buchet de flori (doar buchetul costa minim 10 lei). Dar la sfarsitul clasei a 4-a, la presiunea mamelor, am zis sa strangem si sa ii luam doamnei invatatoare (care a stat zilnic peste program cu copii problema si nu a plecat niciodata acasa pana cand toti copiii si-au facut tema si au inteles lectia), un cadou de ramas bun. Am luat o poseta de piele (250 lei) si am avut surpriza ca la serbare, doamna sa le fi luat copiilor cate o carte, cadoul dansei fiind cu mult peste ce ii luasem noi. si de altfel, doamna le-a luat sau le-a facut copiilor in fiecare an de 1 iunie cate o prajitura, le aducea bomboane. Exista si invatatori/profesori dedicati acestei meserii si pana la urma, cred ca asta este problema. sunt prea putini cei cu vocatie

  64. Adi,

    Stiu ca nu este de la noi, insa intra in categoria “unde mai dam ceva” 🙂
    Si daca vorbesti de bonuri, am un banc bun:
    La restaurant, un domn cere nota dupa un pranz bun. O citeste si cheama chelnerul:
    – Domnule, ciorba am servit. Friptura am servit. Merele de unde au aparut?
    – Domnule, ma scuzati… am zis ca daca mere, mere, daca nu, asa e… (regionalism de la merge, dar fara legatura cu ardelenii, of course 🙂 )

  65. Simona, cei care vin aici si spun ca nu e normal sa dai, ca nu ajuta etc sunt CEI PUTINI. Nu-ti face iluzii ca asta ar fi trendul general! Trndul e dat de CEI MULTI, adica cei 95% dintre parinti.
    Ce se intampla? In general, in primul an, se formeaza un “grup de initiativa” si apare si liderul informal al grupului de parinti, ala care da tonul, cere bani, stabileste ce se va cumpara etc. Ceilalti parinti il urmeaza ca oile, fericiti sa faca totul “sa fie bine”. Daca de exemplu apare o oaie neagra, cum am incrcat eu sa fiu dar mi-am revenit dupa ce mi-am inghitit galusca, sa zica, de ex… ca e de prost gust sa cumparat martisor de haur, ca nu suntem tigani, si daca zici asta liderului, te trezesti apoi tinta unor barfe de cazi jos, care se comenteaza acasa de fata cu copilul lor, care a doua zi il ia la intrebari pe copilul tau! Si-atunci te calmezi din ideile nebunesti de-a schimba tu sistemul.
    Nu te gandi ca “represaliile” sunt clare, de te duci si reclami sau muti copilul, nuu, sunt subtile! Bine, eu m-am impacat deja cu ideea ca sunt ciudata, aia cu gura mare (mi s-a reprosat ca gandesc cu voce tare, auzi!)

    Norocul meu e ca invatatoarea e o femeie normala la cap care nu face diferente deloc intre copii, indiferent cat de tampiti sunt parintii. Insa stii ceva? Nici ea nu prea poate tine piept liderului parintilor.

  66. Nu e vorba numai de bani şi de note şi de cât de mult ar afecta / nu ar afecta aceste note evoluţia ulterioară şcolară a plodului. Este vorba de mecanisme mult mai profunde şi mai distrugătoare, cum ar fi, ca să dau un exemplu, cel numit “apreciere sistematic negativă”.

  67. e ultima versiune DOOM 2, 2006. stie cineva alta.
    e republicat in 2010 si 2012.
    pe site-ul Academiei Romane tot asta e.

    mai citeste.

    bugetul Educatiei se face intotdeauna din procentaj din PIB. pentru bugetele scolilor exista suplimentar si fonduri de la primarii, dar nu toate au insa bani. la asta se adauga fonduri din resurse proprii.aici intervine directorul, doamna sau domn.
    sunt licee al caror teren de sport e inchiriat pentru fotbal, altele care au deschis socoala de soferi,altele care colecteaza materiale refolosibile si le valorifica.sunt si altele cu mana intinsa.

  68. Parintii excesiv de grijulii cu copiii lor intretin aceasta boala a sistemului, chiar daca nu ei au declansat-o. Copiii lor sunt mult mai sensibili la virusi, viroze, vorbe, gesturi, apa, aer, soare, ceilalti copii. Sunt niste papusi din portelan pentru care parintii fac totul, inclusiv eforturi financiare impresionante astfel incat cei mici sa nu sufere, doamne fereste, vreo depresie cauzata de un “insuficient”.

  69. Stire calda de pe hotnews.ro : http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16359766-cazul-invatatoarei-filmate-timp-cerea-bani-pentru-cadouri-parintii-elevilor-depus-plangere-penala.htm
    Incepe sa arate bine!!! 😈
    Sper ca amatorii si amatoarele la fel de nesimtite ca scroafa asta, sa nu doarma macar o saptamana de griji ca s-ar putea rascula si parintii “ei”.

  70. Sotia mea e profesoara cu doctorat la un liceu fara miza, cu elevi slabi, majoritatea din mediu rural si semianalfabeti. Nu a pretins niciodata nimic si refuza in continuare orice fel de cadou de la elevi sau parinti, care raman surprinsi cand sunt refuzati. A venit acasa doar cu florile primite de 8 Martie. Nu e multumita de sistem, nu e multumita de salariul pe care-l primeste si nici de nivelul slab al elevilor ajunsi pe mana ei. Dar asta n-o face sa-si incalce principiile si nu renunta, nu pleaca din sistem, pentru ca si-a ales aceasta meserie si ii place. Ceea ce ma face, desi nu ar trebui sa se intample asa, sa o sponsorizez din salariul meu de lucrator in mediul privat (adica inchid ochii la astfel de cheltuieli) pentru pixuri, coli de scris, reviste de specialitate, tot felul de materiale didactice si chiar hartie pentru tiparirea fluturasului de salariu (am luat foc cand a venit acasa si mi-a zis ca nu stie cati bani va lua, pentru ca la liceu nu au avut fonduri ca sa tipareasca fluturasii). Repet, ma opun din principiu unei astfel de practici, sistemul ar trebui sa asigure toate aceste cerinte minime, dar o fac pentru ca o respect si nu vreau sa decada in ochii mei şi ai ei calcand in picioare niste principii elementare de care ar trebui sa tina cont orice dascal.

  71. Am o fata in clasa a 9-a si un baiat intr-a 7-a. Ea a trecut mai usor prin scoala, poate a avut noroc, poate e mai superficiala… El face terapie la psiholog si am fost sfatuiti sa-l mutam din aceeasi scoala. E epuizat numai de efortul de a ignora mojicia si ignoranta colegilor si profesorilor. Asta nu o spun eu, ci psihologul. De contribuit, noi am contribuit doar pentru modernizari de folosinta indelungata, gen termopane in clasa sau aer conditionat. In rest, flori, bomboane si martisoare. Stiu cum se strang banii pentru cadouri inca de la gradinita, cand educatoarea a fost practic impinsa in magazinul de incaltaminte de lux si pusa sa-si aleaga o pereche de cizme. Dar cea mai revoltatoare sugestie venita de la un parinte a fost sa infiintam un cont in care fiecare familie sa verse lunar 100 de lei, cont la dispozitia invatatoarei. Ne-am opus, dar cred ca s-a facut si asta, pentru ca doamna respectiva ii deschidea dupa trei ani cabinet stomatologic fiica-sii in Primaverii si se lauda cu asta. Iar fiica ei nici nu terminase facultatea.
    Acum fiica mea invata la ceea ce elevii numesc Penitenciarul de Maxima Siguranta Nicolae Iorga. Il recomand.

  72. Simona, imi pare bine ca ai abordat subiectul si din punctul acesta de vedere. Am impresia ca mi-ai raspuns la comentariul din primul articol:

    https://www.simonatache.ro/2013/12/28/asa-e-si-in-scolile-copiilor-vostri/#comment-624106

  73. Sunt intru totul de acord cu Simona, astea sunt metehne post-revolutionare. Nu cred ca n-or fi fost dascali spagari si pe vremea ailalta, zic doar ca erau pasari rare, exceptii, nu regula.
    1. Am trecut si eu prin scoli, n-a dat nimeni niciodata vreun leut sau vreun cadou, era, cum sa zic, de neconceput, nu cred ca i-a trecut vreodata cuiva prin cap sa ofere mai mult decat o floare sau un martisor invatatoarei si mai apoi profesoarelor. Si n-am auzit nici de cadru didactic sa ceara ceva.
    Prima oara m-am confruntat cu problema asta in facultate, era vorba de cei cativa bani pentru “protocol”. Atunci am transat chestiunea rapid, daca eu n-am nevoie sau voie sa rumeg in timpul celor trei ore cat tine examenul… ei bine, nici profesorul n-are nevoie/voie. Deci n-am dat si gata, dadeau cateva fufe doi lei, carau o tava cu cafea si sticksuri, penibil.
    2. Sunt copil de dascal, mama mea n-a venit niciodata cu altceva in afara de flori sau martisoare acasa. Au fost tentative de mituire cu damigene de vin dar le-a dejucat cu hotarare. 😆
    3. Am lucrat o perioada in invatamant intr-un sat relativ bogat. Acolo primeam mereu “mita” sub forma de mere sau cate o bucata de placinta de la copii. Puteai insa sa cumperi alimente de la parinti, e drept, poate la un pret putin mai scazut decat cel al pietei. O faceau insa din respect, nicidecum ca sa obtina vreun favor.
    Deci eu chiar cred ca sistemul asta e pus pe roate si intretinut de parinti! Fie din snobism (cum bine zicea cineva, sa aiba cum sa se laude ca are un copil genial, de 10 pe linie), fie din prostie, frica, din dorinta de a epata, etc. Da, e greu sa duci un razboi de unul singur, cu siguranta gasesti insa macar inca un parinte intreg la cap intre toti lingaii.

  74. patanie personala: acum vreo 2 ani, aflu ca Doamna de la gradi se marita. Ma gandesc eu ca ar fi frumos sa mearga copiii cu cate o floare. In curtea bisericii, ca-i mai mult loc. Buuun. asta a fost planul. Ce-a iesit: pai, mai intai, zice o mamica: n-ar fi mai bine sa strangem bani sa luam un cos cu un aranjament? Ok, zic eu . am pus, cate 5 lei, parca, s-au strans niste bani, am comandat un cos cu flori si-o felicitare. acum incepe distractia. “pai nu toata lumea a dat bani. hai sa-i trecem doar pe-ai nostri pe felicitare..” A fost circu dracu pana le-am convins ca e de 2 lei faza, si sa semnam naiba, doar “grupa mijlocie”. Dupa aia mi-au sarit vreo 2 in cap, ca lor de ce nu le-am spus. Dupa care apar alte 2-3, cu textul “numai atat?” Deja incepuse sa se lase cu roboti de bucatarie, servicii de portelan de 1000 de persoane etc, pana m-am enervat si le-am trantit-o: auzi, da un apartament nu-i luam? ca si de ala are nevoie…Am ramas la flori. Bafta a fost ca, in acel caz, fandositele au fost minoritare. Dar ce te faci cand minoritar esti tu, ala care vede diferenta intre cadou si spaga? Tavalugul asta e foarte greu de oprit. Incepe cu 10 lei de caciula, ca nu e mult…si unde merg 10, las` ca merg si 20…si 50 etc

  75. Eram in vacanta in Romania cind s-a petrecut momentul si mi s-a facut pielea de gaina cind am vazut secventa la teveu. Ca o comparatie, dupa ce m-au operat aicea, maman sugereaza ca sa-i trimit un gift basket, floricele, un maruntis acolo chirurgului (cu care am lucrat, de altfel, asta-i faza cea mai nostima) ca semn de multumire. Cind i-am spus prietenei mele, aia a ramas cu gura cascata ca tine. A zis ca iese un scandal monstru daca fac asta, nici macar un pix n-o sa ia si o sa stric relatia cu omu’ muncii. Sa ma calmez, ca e platit suficient si chiar daca n-ar fi, nu e in firea lor sa ia.

    As mai avea de povestit o faza apropo de un examen de post in care am avut, 3 dintre noi, tupeul sa facem contestatie, moment in care sefa de catedra ne-a spus pe fata “Sinteti nebuni, nu realizati ca tot cu mine veti da examenul de specialitate?!”, moment in care mi-am zis ca asta nu mi se va intimpla, m-am carat la Bucuresti, am luat punctaj enorm si la 2 ani de zile m-am si carabanit super-scirbita (ma rog, acuma am devenit usor la fel avind in vedere ca sistemul PCR=pile-cunostinte-relatii functioneaza lejer si-n Occident, da’ se cheama mai smecher “networking”). Noi am incercat sa facem ceva, macar. Sistemul ne-a pus pumnul in gura. Dar acum, cind intra la inchisoare oameni pe care nu credeam sa-i vad dupa gratii, a nu face ceva si a sta cu miinile in sin inseamna pur si simplu abandon. Din care nimeni nu te poate smulge decit tu insuti.

    Superb postul!!!

  76. PeSeu: cind am spus aicea, m-am referit la dincolo… :mrgreen:

  77. Din pacate aceasta este situatia din scolile de stat… Sunt foarte de acord ca parintii au contribuit la aceasta stare de lucruri. Imi aduc aminte ca, atunci cand copilul meu era in clasa a IV-a si invatatoarea lui de abia nascuse, la o sedinta cu parintii, una dintre mamici a propus ca, prin rotatie, sa ii cumparam scutece absorbante copilului. Am refuzat si, bineinteles, am fost privit ca spargator de greva, zgarcit (“…ce insemna pentru dumneavoastra o suma asa de mica”) , fara de simtire fata de chinurile doamnei invatatoare si sabotor al educatiei copiilor.
    Refuzurile constante de a imi pune ca prima prioritatea multumirea doamnei invatoare au dus pana la urma la mutarea copilului intr-o alta scoala. Pana la urma s-a dovedit o decizie foarte buna insa trebuie sa luam atitudine in fata unor astfel de situatii. Este foarte greu sa schimbam imediat anormalul care a devenit realitate acceptata: spaga la doctori, spaga politistilor, spaga in stanga si in dreapta insa un drum lung incepe cu primul pas. Ar trebui sa intelegem ca noua ne facem rau cu fiecare compromis pe care il facem si ca banii bagati in buzunarul invatatoarei, a inspectorilor, etc. nu implica o mai buna invatatura transmisa copiilor.

  78. Tind sa cred ca semenea cazuri sunt rare ( jignirea parintilor ca nu au pus suficienti bani pt cadouri ) asa cum sunt rare si cazurile cadrelor didactice care nu au acceptat macar o floare ever. Majoritatea merg pe principiul : daca pica e bine primit!
    Eu personal am intalnit doar cadre didactice care au acceptat micile cadouri ( ma refer in liceu unde puneam cativa banuti de 8 martie) uni profesori multumeau frumos, alti luau decat florile. Dar niciun profesor nu si-a schimbat comportamentul fata de noi, sa ne dea note mai mici (mai rau , sa ne lase corigenti) sau sa ne jigneasca ca asteptarile erau mai mari.
    Acum sunt mamica de copil la gradinita, grupa mijlocie. Pana sa incepem gradinita tot auzeam si citeam de spaga la directoare sa aibe copilul loc la gradinita de stat, ca sunt conditii naspa, educatoare slab pregatite , atentii peste atentii, etc. Dupa atatea lucruri negative nici nu ma gandeam ca o sa dau copilul la gradinita de stat, dar am zis sa incercam, vedem cum se adapteaza copilul. L-am inscris la gradinita de care apartinem (undeva la periferia Bucurestiului). Dupa un an jumate de gradi sunt foarte multumita de gradinita din toate punctele de vedere: curatenie, mancare, personal, pregatire, evolutia copilului. Toata lumea este mereu cu zambetul pe buze, de la Director pana la ingrijitoare. Educatoarele mereu imi povestesc ce a facut copilul fara sa le intreb eu. Si nu am dat nici un fel de “spaga”, “atentie”, “plocon” . Doua buchete de flori intr-un an si jumatate nu cred ca se poate numi “crearea monstrului”. Dar mereu cand am ocazia le multumesc frumos pentru felul in care isi fac treaba, ca eu si sotul suntem foarte incantati de gradinita. Cred ca de aceste multumiri se bucura cel mai mult un cadru didactic care isi face treaba din pasiune.
    Personal cred ca cel care are cel mai mult de pierdut in acest sistem “pt binele copilului” este chiar copilul care creste intr-o realitate deformata.

  79. Se poate si altfel: o amica avocat, face un maldar de bani, are baiatul la un liceu de mare fita. Baiatul e foarte bun la scoala iar maica-sa ii poate lua absolut orice dar n-o face, fata desteapta, asa l-a educat si se vede. Colegii? Vertu, X5, toate alea, apari cu un “biet” iPhone 4 nu existi. Cunoasteti genul. Si-i vine baiatul acasa si-i spune: mama, vreau sa ma transfer la un liceu cu oameni normali. Ceea ce s-a si intimplat!

  80. Ma intreb daca autoarea articolului are copii la scoala sau la gradinita ?!?!
    Pentru ca foloseste doar persoana a II-a plural: ati dres, ati facut…
    Cu totii am facut aceste lucruri, la scoli sau prin spitale!
    Nu mi se pare de condamnat sa dai sau sa primesti spaga, cadouri, etc.
    De condamnat este SA PRETINZI spaga si sa conditionezi rezultatul scolar al copiilor sau actul medical prestat in functie de valoarea spagii !!!
    Am intalnit, spre norocul copilului meu, educatori cu har care, in afara de faptul ca si-au facut cu dedicatie datoria fata de copii, nu numai ca nu au pretins cadouri dar au parut chiar jenati cand au fost pusi in situatia de a le accepta!!! 🙂

  81. Am 40 de ani. Cand eram copil, invatatoarea si-a batut joc de mine ca i-am dat pe 1 martie un martisor. Maica-mea preda in aceeasi scoala. Pentru ca am intarziat la ore, nu am mai apucat sa-i dau martisorul la ora opt dimineata, ca toti colegii si am asteptat pauza de la opt fara zece. ”Ai asteptat sa primeasca maica-ta de la elevii ei martisoare la prima ora ca sa ai cu ce sa-mi vii acuma? Cara-te de-aici, cu tot cu flecustetul asta”, mi-a zis. In fine, maica-mea si-a pastrat decenta si nu i-a zis nimic. Am aflat ani de zile mai tarziu ca eram singurul elev din clasa care ii daruise DOAR un amarat de martisor. In ziua aceea de 1Martie, printre alte cadouri de valoare, primise si o masina de spalat Albalux de la niste parinti cu multi bani. Se intelege ca-i fusese livrata acasa cu o zi inainte. Ce ar fi putut sa-i placa la o figurina minuscula agatata de un fir rosu cu alb? Asa ca nu va faceti iluzii, spaga la romani a fost prezenta totdeauna. Nu-i o noutate.

  82. Nike, lasand la o parte greselile ortografice sau de orice alta natura (andrada nu are altceva mai bun de facut decat sa se lege de chestiile complet nesemnificative raportate la adevarata discutie, adica MITA din scoli), jos palaria pentru postari. Nu doar pentru cele de azi, citesc de cativa ani blogul Simonei (cel mai bun de la noi, in opinia mea) si intotdeauna ai avut postari interesante (ultima postare epica a fost, din cate imi aduc aminte la articolul cu “copiii spun lucruri trasnite” varianta simona tache = “ce asculta un rocker suparat, la 3 ani”, in care ne-ai povestit cateva din replicile mortale ale lui Ianu :)).

    Din toate cele scrise aici, pana acum, ale tale sunt, de departe, cele mai interesante. Si edificatoare, pertinente; nu stiam ca ai fost cadru didactic, un argument in plus, daca mai era cazul, pentru faptul ca esti cea mai la subiect. De la mine ai un 10, desi stiu ca nu ai facut ce ai facut pentru recunostinta celorlalti ci pentru ca esti OM.

  83. @ LIVIA

    Dar nu ai inteles ce spune Simona. Nu vorbeste din perspectiva cuiva care neavand copii nu poate intelege in ce situatie sunt pusi cei ce au in fata sistemului. Ea spune, destul de clar, cred eu, ca sistemul pe care-l stia ea, cand era eleva (admiti ca aceasta experienta o are, nu?), era diferit de cel de azi. Si isi da cu parerea (are voie, nu?) asupra cauzelor care au dus la aceasta schimbare dramatica. Iar tu nici n-o contrazici, de fapt, ci doar arunci un “ce stii tu?” care de fapt confirma ce-a zis Simona.
    O zi minunata iti urez.

  84. @ LIVIA

    Sigur ca ai si tu dreptate cand spui ca a oferi cadouri si respectiva a le accepta nu e condamnabil. Doar a le pretinde e. Pe de alta parte sunt unii (ca acea profesoara) care, dupa ce se obisnuiesc cu cadourile oferite cred ca ele li se cuvin si incep sa le pretinda. Si asa sistemul naste monstri.

  85. Johnny Handsome

    Poveste

    Se făcea că era o profesoară de franceză care nu primea. Şi se mai făcea că erau nişte părinţi care, cum apărea vreo profesoară nouă în şcoală, dădeau fuga la prăvălie să cumpere aur, parfumuri scumpe şi naiba mai ştie ce. Şi s-a întîmplat să se întîlnească, întru mărirea mediei la limba şi literatura franceză, profesoara cu părinţii. “Jale mare, nu primeşte! Ce ne facem? Vrem să mergem mai departe la Monnet”- ziseră deznădăjduiţi. Şi se făcea că odraslele nu au luat nota maximă, că nu meritau, cică, chiar atît, rupînd, însă, un nouă cu indulgenţă, în urma insistenţelor telefonice pe la prietenii profesoarei. Şi se mai făcea că odraslele nu mai salutau profesoara de franceză deşi, pînă la urmă, le-a scos media- mai de milă, mai de silă.
    Şi se făcu pînă la urmă că au ajuns la Monnet. Odraslele-fetele.
    Deşteptele.

  86. Draga doamna Tache,imi doresc sa-mi gasesc o fata de insurat la fel de frumoasa si inteligenta ca dumneavoastra.

    RESPECT!

  87. Andrada, eu am fost un copil sarac. Si am invatat la una dintre cele mai bune scoli din oras (probabil locul I sau II pe vremea aia), culmea chiar pe specializarea asta. Am intrat la o concurenta de cel putin 10 pe un loc pe cele 2 clase de specialitate. Eram vreo 3-4 rupte in fund si, culmea, printre cele mai bune la invatatura.

    Da, se dadea si acolo (iti imaginezi ce pretentii erau intr-un asemenea liceu si printre ce beizadele ne invarteam pe acolo). Da, am mai avut si cate un tampit care sa ne-o traga la note, ca nu cotizam, desi cel mai tare am suferit pe tema asta in gimnaziu (care este pentru mine o perioada moarta de care prefer sa nu-mi amintesc), tot pe motivul ca ai mei abia aveau bani sa imi cumpere rechizite si ceva haine (plus sa ma hraneasca), de unde bani sa ‘unga’ sistemul.

    Asa amarata cum am fost, am intrat avut senzationala satisfactie sa intru intr-unul dintre cele mai tari licee (nici dracu’ dintre jigodiile alea spagare de la scoala in cauza – al naibii ca pe ‘generale’ era cea mai tare din oras – nu credea ca sunt in stare sa intru intr-un asemenea liceu) pe barba mea.

    In liceu si facultate iar am mers pe ideea ca nu am de unde sa dau si, chiar daca s-au asteptat la ‘cadouri’ au asteptat bine merci, ca nu aveam de unde. Nu mi-a picat nimic daca nu am fost premianta pe linie, al nabii ca-s printre cei mai bine infipti colegi din toate ciclurile scolare si asta doar pentru ca am muncit si inca muncesc.

    Stiu deci cum e si cu persecutia asta si, atat timp cat ai parte de parinti cu creier in cap, care stiu sa-ti arate ca drumul este ca tu sa inveti PENTRU TINE, vei supravietui. De asta nu-mi fac asa probleme ca fie-mea va fi persecutaa, chiar daca ta-su nu face scandalurile pe care stiu ca le va face.

    Prin natura afacerii suntem acasa cu ea, deci voi fi sigura ca stie materie, asa ca va fi cam greu sa fie data la o parte. Plus ca nu exista doar o scoala in oras, sa nu zic ca pana la urma exista si alte tari in care sa putem trai, nu sunt obligata de nimeni sa-mi tin copilul aici, daca e chiar atat de nasol.

    Oricum, bine ca ai scapat.

  88. @nike … felicitari pentru coloana vertebrala. Ar mai fi nevoie de citeva sute ca tine, dar un sistem corupt rar poate produce altceva decat oameni corupti. Apropo de ceea ce spuneai … citi oameni sunt gata sa accepte faptul ca odrasla lor este de nota 7 … Sint mamica unui pustan de 4 ani si 3 luni. Inca dinainte sa-l nasc … si imi pastrez opinia si acum, am spus ca nu-l voi forta niciodata sa faca ceea nu vrea, nu-i place, sau nu e capabil. Eu am trait intr-un sistem in care trebuia sa faci facultate, indiferent ca te ducea capatina sau nu. Am facut si eu facultatea, dar inca nu sint convinsa ca nu as fi fost un mult mai bun sportiv, sau bucatar, sau croitoreasa, sau coafeza … pentru ca aveam niste inclinatii care insa au fost brutal inabusite de ideea ca “trebuie sa faca facultate” … Acum am un job pe care-l fac pentru ca trebuie sa-l fac, sa am cu ce plati ratele la casa si sa am ce pune seara pe masa. Prin urmare, am zis ca fiul meu este liber sa fie fotbalist, bucatar, lautar, medic chirurg, inginer, mecanic la service … orice, numai sa faca ceva ce ii place si pentru care are talent si inclinatii reale.

  89. Frumos si din pacate adevarat. Oricum viitorul sta in invatamantul privat. Ca mai in toata lumea. Vrei copil cu educatie ok – privat vrei mediocritate sau mai rau – invatamant la stat. Tara arata astfel dupa 20 si de ani datorita educatiei. Priviti lucrurile per ansamblu. Se mentine prostia si saracia. Cat esti sarac esti si ocupat si cat esti sarac cu duhul nici nu vei comenta vreodata. Sistemele statului merg mana in mana. Nu se vrea a functiona vreunul dintre ele. Look@the big picture!

  90. Citind postul lui ‘nike’ mi-am adus aminte de generală și de „tovarășa”. Și eu am trecut prin niște umilințe și nedreptăți strigătoare la cer, pentru că de, părinții mei erau inginer și medic, nu ce se căuta pe atunci – vânzător la vreo alimentara sau shop, securist, etc. N-o s-o iert niciodată pe femeia aia (așa cum n-o s-o iert nici pe secretara de la universitatea de stat la care am studiat, care pretindea cadouri pentru orice).

    Însă nici n-am dat vreodată șpagă. Nici pentru mine și nici acum pentru copii. O floare la început de an, da. Atât. N-am dat șpagă nici la medici (soția mea a născut de 2 ori la o maternitate de stat și a fost totul ok și toată lumea s-a purtat frumos cu ea), nici la poliție sau funcționari. Am învățat să vorbesc frumos cu oamenii dar ferm. Să nu mă înclin. Să-mi știu drepturile. Vă invit să faceți la fel.

  91. Ion Ionescu de la Prad(a)

    Andrada, cred ca discutia aici nu este despre cati de i a folosit nike in comentariile ei. Si da, corect este: “doamna director”!!!
    In alta ordine de idei, ceea ce ai facut tu si ce fac majoritatea parintilor, a fost un gest condamnabil. NU, nu iti salvezi copilul de la nimic fiind casiera casei si sursa de cadouri pentru niste profesori a caror sarcina este sa educe copiii aia fara sa ia in calcul cadourile de la parinti.
    Tu, impreuna cu parintii care fac chestia asta, hranesti un sistem imputit de care ideal ar fi sa scapam; asta daca vrem sa mai salvam ceva din tara asta si daca vrem un viitor ceva mai curat pentru copiii nostri.
    Atitudinea asta de genul: lasa, noi am dat, mai avem un pic si scapam, pe urma n-au decat sa faca plici, nu este una sanatoasa.
    Da, tu ai scapat, ai copilul de liceu si cat a fost in scoala te-ai descurcat cumva sa fie bine. PENTRU EL. Insa am o veste. El, copilul tau, traieste in aceeasi tara in care traiesc toti cei care dau spagi pentru orice, in care lipsa de educatie este cronica si in care o sa trebuiasca sa dea spaga continuu ca sa rezolve orice problema. NU e ca si cand el a scapat de scoala si gata se teleporteaza in Elvetia.

  92. la obiect articolul, dar foarte, foarte greu de citit…la un mom dat am renuntat sa mai citesc

  93. @ Lia

    Ai mare dreptate. Din păcate specia asta a mămicilor zeloase are o incidenţă destul de crescută 🙁

  94. Andrada, ma scuzi, dar e urit sa te iei de Nike pe motive … gramaticale. Te-ai intrebat ca poate scrie de pe un telefon mobil cu autocorectie in engleza, si ar pierde de trei ori mai mult timp daca ar vrea sa scrie corect? Bun, sau poate ca asa face ea greseli gramaticale, ce-i cu asta? N-ai observat ca, indiferent cum scrie, nike are intotdeauna ceva interesant de spus?

  95. Sunt marinar de profesie,in momentul asta sunt in voiaj,citesc despre aceasta invatatoare in diferite locuri ,eu cred ca inainte de toate ii dadeam o mama de bataie si ii si umflam botul acelei cretine in modul dur marinaresc.Specific ca am un baietel de 5 ani si nu m-am confruntat pana acum cu astfel de lucruri.Parintii care dau spaga ptr copii lor sunt niste nenorociti de lasi care au in sange lucrul asta ptr ca asa au procedat si parintii lor cu ei.Imi aduc aminte ca la scoala eram de multe ori marginalizat ptr ca se intampla ca tata sa fie marinar si erau cateva lepre care asteptau cafea sau tigarii de la parintii mei care nu le dadeau.Intr-o zi a venit tata la scoala(dupa cateva luni de voiaj)ptr ca aveam probleme la lb.rusa.Era o jigodie care nu ma scotea din note mici pe motivul asta ascuns ca poate ai mei il fac bine cu niste cadouri din afara.Imi aduc aminte ca tata doar mia cerut cartea de lb rusa ,a rupt-o in fata lui si ia spus ca stie de ce primesc note mici si ca de azi copilul lui are interzis de la el de a invata limba rusa,si daca ma lasa corigent o sa aibe o alta discutie mult mai dura si neplacuta cu el .De a doua zi nu am mai invata rusa dar aveam numai note de la 8 in sus.Nici acum nu stiu rusa dar in schimb stiu f bine engleza si italiana asa ca nu im pare rau.Plus ca in ciuda la cativa profesori sunt capitan acum.Va doresc o zi buna.

  96. imi prezint scuze pentru acei “i” pe care, din graba nu i-am pus la locul cuvenit.
    asigur ca stiu unde le era locul.
    sper ca imi iese, am mai incercat,dar sunt atehnica.
    voi a posta testele pt admiterea in grupa pregatitoare la Hamburg si in Romania.
    testul din Hamburg e trecut de Ianu 80%,el avand 3 ani si 5 luni.testul din Romania e picat de mine. nu stiu sa raspund la prima intrebare,asa cum e ea formulata .
    am mai descoperit ceva: figurile geometrice, in limbajul neaos au colturi, nu unghiuri.
    Vă prezentăm un model de test pentru admiterea la clasa pregătitoare, organizată în cadrul unei şcoli din Hamburg
    1. Completarea unui puzzle. Observaţie: operaţiunea este foarte simplă pentru această vârstă (puzzle-ul are doar 16 bucăţi, copilul la 5 ani utilizează cel puţin 36-50 de bucăţi).
    2. Jocul cu mingea; copilul trebuie să prindă balonul de câteva ori.
    3. Copil trebuie să spună culorile indicate, inclusiv nuanţe deschise şi închise (şi această probă este simplă, copiii ştiu culorile de la 3 ani).
    4. Copilul este întrebat cum se numesc anumite forme geometrice, de exemplu triunghi, pătrat, dreptunghi.
    5. Persoana care face testul ia multe lucruri de dimensiuni mici (cum ar fi un zar, o maşinuţă, un pieptene etc., vreo 6-7 obiecte) şi i le arată copilului pentru 2-3 secunde, apoi le acoperă cu ceva. Apoi extrage un obiect din mulţimea de obiecte, fără să vadă copilul ce anume a luat, apoi le dezveleşte şi-l întreabă pe cel mic ce lipseşte.
    6. Copilul va cânta un cântecel preferat.
    7. Copilul trebuie să numere până la zece! (mulţi copii depăşesc cu mult această cifră, dar numai până la zece trebuie să ştie să numere).
    8. Copilul trebuie să meargă pe o linie (puteţi încerca acasă cu o coardă mai lungă), apoi să sară într-un picior pe acea linie. (atenţie: unii copii au căzut testul pentru această probă!)
    9. Copilul trebuie să unească între ele trei puncte desenate de examinator.
    10. Copilul primeşte o foaie împărţită în patru, în prima căsuţă fiind deja un cerc. El trebuie să completeze un cap – cu ochi, nas, gură, urechi şi păr. În a doua căsuţă trebuie desenat un om, apoi o casă. După care copilul trebuie să taie foaia drept pe o linie.
    11. Modelarea unei mingi şi a unui şarpe din plastilină.
    12. Prezentarea a două imagini, de exemplu un peşte despre care i s-a spus că e slab şi celălalt este …”gras”, trebuia să zică copilul. La fel se procedează pentru a verifica dacă preşcolarul are noţiunile de mic-mare, plin-gol etc.
    13. Profesoara repetă nişte cifre de ex. 5982 – spuse repede, în această ordine şi apoi îndeamnă copilul să repete cifrele întocmai (exerciţiu repetat cu numere diferite).
    14. Copilul trebuie să bată cu palmele repetând sunetele ori ritmul evaluatorului (pornind de la sunete mai simple, de ex. bătut cu ambele palme în bancă de două ori, apoi din palme, apoi iar in bancă etc. – ultimele combinaţii sunt mai lungi şi complicate). Un copil care a făcut curs de muzică care include şi asemenea exerciţii face totul fără greşeală.
    15. Copilului îi sunt arătate diferite imagini şi trebuie să povestească ce vede, să reconstituie povestea (cine sunt personajele, de pildă nepot-mamă-bunic etc., ce făceau, ce s-a întâmplat), dar să observe şi mici detalii.

    CHESTIONAR
    GRUPA PREGATITOARE
    ED.
    GRAD. NR. CRAIOVA
    1. Retine codul obiectelor din imagine si continua sirul notand simbolul fiecaruia .

    2. Incercuieste fructele din imaginile urmatoare .Cate fructe ai gasit?

    3. Deseneaza in casuta atatea mere cate fructe ai gasit in sirul de mai sus .

    4.Coloreaza doar figurile geometrice cu patru colturi .

    5. Scrie in casuta fiecarui anotimp cifra simbolului reprezentativ pentru acea perioada .

    1 2 3 4
    6. Numeste animalele domestice din imagine si marcheaza-le cu un “X” pe cele care ne dau lana . Deseneaza in casuta de sub fiecare animal ce foloase dau ele omului .

    7. Uneste cu o linie cifrele de la 10 la 1 in ordine descrescatoare fara a ridica creionul de pe foaie .

    8.Deseneaza sub fiecare imagine atatea buline cate silabe are cuvantul reprezentat prin desen .

    9. Incercuieste toate cuvintele care incep cu litera “R”.

    10. Iepurasul vrea sa aiba 8 oua . Deseneaza-i-le tu!
    .

  97. mda. nu apar imaginile.ele erau cheia, la varianta romana.
    dar formularile sunt unice. Ultima cerinta e idilica!

  98. Simona, eu te-as cam contrazice, fac parte din generatia ceva mai veche decat a ta, respectiv ’72, si pot sa iti spun ca toate atentiile astea erau la ordinea zilei la mine in scoala generala, 197, o scoala de cartier din Drumul Taberei. Ca sa nu mai zic de ”meditatii” mai mult sau mai putin cu japca. Ce e drept atentiile de atunci nu erau la nivelul de acum, mai o punga de cafea nemteasca, mai un pachet sau un cartus de Kent cu castelul, mai un sapun Rexona, etc, dar ideea e ca erau. Si ghici ce, nici dupa admiterea la unul dintre cele mai bune licee din tara (Balcescu, actual Sf.Sava), povestea nu s-a incheiat. De vina consider ca erau exclusiv parintii, era o concurenta acerba care isi scoate progenitura cu cele mai mari note posibile, chiar si in cazul copiilor care erau pe bune de nota 9 sa zicem, se faceau “eforturi’ sa aiba numai 10. intradevar, nu se poate compara cu nivelul la care s-a ajuns acum, dar mentalitatea romaneasca ca al meu trebuie sa fie cel mai dăștept chiar daca nu e nici pe departe are radacini extrem de vechi si de bine infipte.

  99. btw, aia cu intr-adevar scris legat e typo, dar nu mai pot edita, sorry

  100. Cand eram sefa de clasa, pentru a o ademeni pe cea mai tare profa din liceu (venea cu tricou cu GNR si avea parul super lung, dincolo de talentul de profesoara), am avut initiativa de a-i cumpara (am dat comanda la Bucuresti) “Istoria Literaturii Romane” de G. Clinescu pentru ca si-a cerut scuze la ora ca nu are cartea sa ne-o arate, si am strans bani de la toti colegii. A fost singura “spaga” pe care am dat-o si pentru ea singura pe care a primit-o. Pentru 10 minute am stat si cuminiti in banci 🙂

    A, si a acceptat sa ne fie diriginta! Ca asta ne-a fost scopul 🙂 Sunt iertata? 😛

  101. @nike: jos palaria! deja e cam obisnuinta, dar avand in vedere discutia incinsa, insist! deja cand am dat eu bacul, adica acum vreo 10 ani, profa de romana imi zicea clar ca vezi, cand mergi la facultate, sa nu cumva sa zici doamna profesoara, doamna conferentiara sau alte cele.
    asta 1.

    copii inca nu am, dar am destula experienta personala prin scoala si universitati. pe mine personal nu m-a prea durut capul ca mi-am vazut de treaba, dar trebuie sa mentionez 2-3 chestii:
    a) am avut o invatatoare care pur si simplu nu ma inghitea, nu stiu de ce si prea tare nici nu imi bat capul. “sportul” ei preferat era sa imi bubuie notele la desen, lucru manual si muzica, logic, materii unde nu aveai ce face. facea ea treaba asta pentru ca avea o eleva preferata in clasa, duuh, care trebuia sa ia premiul 1. asa ca timp de 4 ani l-am impartit cu ea, dar culmea in gimnaziu am fost tot colege de clasa si nu s-a mai pus problema nici pe departe. din cauza invatatoarei am trait cu senzatia ani de zile ca eu nu stiu romana si nu sunt buna. dar revenind la fazele cu mita. din cate stiu eu ai mei nu prea s-au inghesuit la facut frumos la doamna invatatoarea, pe cand parintii ei erau mai mereu pe la scoala. bun. in clasa a IV-a doamna invatatoare a trebuit saraca sa se opereze in trimestrul 1 si a venit o suplinitoare, care i-a dat domnisoarei un dragut de 8 la geogra. 8-ul se “corecta” cu 3 note de 10. geografia fiind o materie cu doar 1 ora pe saptamana, sa ai 4 note era un pic exagerat. sincer, jubilam. supriza! cu 2 saptamani inainte de vacanta de iarna, vine doamna invatatoare, cu toate ca era in plan sa vina doar in trimestrul 2 la scoala cu un ochi chinuit, chestii si in mod miraculos ii iese media fetei. a luat premiul 1 cu media 10, ca si mine.
    in liceu , din varii motive, nu mai aveam chef sa invat la toate materiile, iar chimia si biologia ma chinuiau in mod deosebit. cu toate astea, acele doamne nu au cerut nimic altceva in afara de a invata si de a se uita urat la mine ca nu vreau sa invat si m-au facut sa ma simt prost si am reusit sa am cumva media 8. nu s-au apucat sa sune acasa, sa ceara, doar prin prestanta lor si calitatea lor de profesor, m-au facut pe mine sa ma simt vinovata, exact ceea ce meritam.

  102. Din pacate aceasta practica e veche si nu se intampla din cauza salariilor mici. A fost dintotdeauna. Clasa intai pentru mine a fost un dezastru dupa ce invatatoarea a aflat ca tata are pile si avem acasa tot felul de conserve, fructe uscate etc. Era pe timpul lui Ceusescu. Invatatoarea mea (doamna Sihota…inca tin minte) ne-a intrebat pe toti ce am mancat cu o zi in urma…eu am spus…si apoi a inceput cosmarul. Tata nici nu a vrut sa auda de dat ceva iar eu am fost cea care a suferit. Am fost data cu capul de tabla, batuta si tot asa. Imi era pur si simplu frica sa deschid gura cand eram intrebata ceva la scoala pentru ca daca era raspunsul gresit ma dadea cu capul de tabla. Abia am trecut clasa intai, cu chiu cu vai. Tata a crezut ca sunt idioata cum sa nu pot sa trec clasa intai. Dupa ce am terminat clasa intai mama m-a mutat la alta scoala. Ea nu stia ce se intampla pentru ca fusese in spital majoritatea timpului iar cand a aflat mi-a facut transfer si am avut noroc ca a fost acceptat. La inceput am avut ca invatator un profesor ce se spunea ca este cel mai rau din toata scoala (preda la liceu si s-a intamplat ca noi sa nu avem inca invatator iar el ne-a luat si pe noi). A fost unul din cei mai blanzi oameni care m-a facut sa imi recapat increderea in mine si am avut numai 10 pe linie. mi-a chemat parintii la scoala si i-a intrebat ce s-a intamplat in clasa intai cum de am avut notele acelea pentru ca sunt cel mai bun elev din clasa (am invatat ca scriu la 4 ani si stiam tabla inmuiltirii si impartirii). de acolo totul a mers bine. Dar experienta din clasa intai din pacate nu a fost una placuta si chiar inteleg de ce unii parinti dau. Si daca credeti ca numai la noi este asa, va inselati. Locuiesc in statele unite si pana si aici se dau cadouri de craciun. intr-adevar, nu exagerat, dar se da.

  103. Copiii mei au fost însumat în 7 unități de învățământ (grădi și școli). Nicăieri nu mi s-au pretins bani sau cadouri. Probabil e un fenomen de amploare în marile orașe. În ce privește diferențele dintre șpaga din spitale și cea din școli enumerate aș spune că dif 1 nu prea reiese din moment ce toți cei întrebați au recunoscut că dau șpagă învățătoarelor, iar 2: șpaga din sistemul sanitar e de două ori mai periculoasă pe termen scurt din moment ce de ea sunt condiționate sănătatea și viața. Pe termen lung sunt egal dăunătoare.

  104. salut,
    personajul principaln este unul din cei mai slabi la invatatura colegi ai mei de liceu.
    liceu relativ bun, in centrul unui oras mare, universitar; in plus, cum erau inca anii ’90 si inca mai existau admiteri, investesc parintii si in meditatii. nu oricum, ci cu cadre universitare care apar in comisia de examen de la facultatea aleasa de tanar. ne ziceam ca e imposibil sa pice, nu prea se omora omul cu invatatul, dar “baga mare” el exact la materiile din care se da admiterea, si in plus, cu asa profi, nu se poate domle sa ratezi….
    asa. acest xulescu se prezinta, media lui:4 si ceva, nici macar 5, media de admitere un pic peste 8. nah, dezamagire mare, cu asa profi nu se poate pica admiterea….
    dupa vreo cateva luni aflu ca omul nostru era student la o facultate cu acelasi profil, de stat, cu admiterea luata cu brio, intr-un oras vecin. mentionez ca in anul respectiv, admiterea in sistemul de stat s-a dat in aceeasi zi la aceeasi ora in toata tara pentru un anume profil. cum o fi facut omul asta sa fie in 2 locuri deodata nu stiu, o fi avut masina, o fi fost vreun decalaj de fus orar, o fi fost mai in forma dupa ce-a condus(era cam aceeasi concurentala cele doua facultati, prestigiul acesteia din urma fiind insa mai mic si media de admitere cu vreo 40-50 de sutimi mai jos. ok, deci omul nostru e student.
    dupa un an, tipul ma imbratiseaza in curtea facultatii inaintea primului curs din anul 2. eram din nou colegi.
    in acelasi an 2, omul nostru este responsabil cu adunatul de “protocol” pentru profesoara L. in paranteza fie zis, a fost singura persoana care ne-a spus ca sa nu ii aducem altceva decat aur. ca bijuteriile din altceva sunt penibile si ca ea nu bea, cum fac colegii de la alte catedre. nush cum a facut o colega ca a reusit sa monteze cam jumatate din an sa nu dea bani de cadou; personal, am facut lista cu cei care am refuzat sa dam bani, sa i-o dea profesoarei L. omul nostru a zis ca ii este jena si ca uite ba ce serviciu va facem juma’ din an aleilalte jumatzi care nu vreti sa dati.
    banuiesc ca i-a spus ca am dat si eu, am luat 10 desi meritam vreo 8, poate 8.50 cu indulgentza.
    terminam si facultatea. putini am fost(60) multi am terminat(74). vorbesc doar de bugetari, nu de straini, crds-isti si alte exceptii.randament cam de 120 la 100, oricarui inventator de perpetuum mobile i-ar fi rusine…..
    la o luna dupa licenta aflu ca omul e cadru universitar, asistentul profesorului y, despre care pana atunci circula legenda ca ar fi un monument de corectitudine.
    si omul e de 14 ani cadru universitar la facultatea de medicina, pacientii se inghesuie la cabinetul lui pe care scrie mare ca e si cadru universitar, ce stiu ei saracii cat de greu se intra in anii 90 la medicina…..
    si la intalnirea de 10 ani ne spunea noua, celor plecati spre alte zari, cat de rau e afara ca trebuie sa platesi impozite in valoare de” juma’ din cat muncesc io”
    invatamant.
    medical.
    de renume mondial.

  105. Pun si eu aici o experienta cu cadourile. Eu nu am copii, dar sora mea e profa de informatica (preda TIC) la una din cele mai bune scoli din sectorul 6. Nu se cer cadouri, dar se primesc, cu mentiunea ca nimeni nu spune nimic daca nu primeste. Sora-mea, nefiind decat de cativa ani profa si avand experienta lucrului in vest a refuzat la inceput cadourile. Directoarea adjuncta – o femeie cat se poate de onorabila si care a inteles perfect cum stau lucrurile – i-a spus insa ca nu se face sa le refuze, fiindca chiar daca in spatele cadourilor stau parintii, copiii se simt foarte prost cand sunt refuzati, fiindca de foarte multe ori ei insisi vor sa ofere cadouri pentru profii pe care ii apreciaza (inatmplator sora-mea e chiar foarte apreciata). Clasele/copiii mai saracuti fie ofera cadouri modeste, mai mult simbolice, fie se intampla sa nu ofere deloc. Nu se supara nimeni; anul asta de ex au fost foarte putine cadouri (ca nu mai are lumea bani – prioritatile sunt altele) si toata lumea a inteles; vorba aia: de unde nu-i nici D-zeu nu cere… Sora-mea mai are cateva ore si la alta scoala, unde copiii sunt din familii fara prea multi bani, iar acolo nu se dau cadouri deloc.
    Pana la urma sora-mea a decis sa pastreze martisoarele (adica le duce acasa unde nu-sh ce face cu ele…) iar toate celelalte cadouri le da femeilor de servici din scoala care au un salariu de mizerie si o munca grea. Ele multumesc frumos (sunt mai toate femei de la tara, de prin imprejurimile Bucurestiului – gen Bolintin – fara multa scoala, dar cu bun simt) si toata lumea e “fericita”.
    Nu spun ca e neaparat bine cum face sora-mea, dar incearca sa impace cumva si capra, si varza.
    Mie personal – sunt prof universitar – mi s-a intamplat de vreo 4-5 ori sa mi se ofere cadouri. Le-am refuzat pe toate cu exceptia unuia, care mi-a fost oferit dupa ce am trecut pe cineva in re-re: un tablou facut de un unchi de-al lui, pictor si care rasplatea, cumva, rabdarea mea. Tabloul e groaznic – in opinia mea – dar il am si azi in sufragerie (sunt vreo 7-8 ani de-atunci, cel putin) ca amintire…
    Toata povestea asta imi aminteste de un pasaj din “Toate panzele sus” (cartea). Am sa-l redau aici, cu riscul sa fac un post kilometric si sa ma baneze Simona:

    — Iată ce avem de făcut: Ieremie, tu să te duci în târg şi mai întâi să cauţi o prăvălie sau un croitor, să-ţi potriveşti nişte haine ca lumea.
    — Nu-i nevoie, domnule. Când o veni vaporu austriac, la prânz, găsesc eu pe cineva să-mi dea o pereche de pantaloni şi-un surtuc marinăresc, dacă-l îmbii la un clondir de rachiu. Şi-aşa, pe el tot nu-l costă nimic. Ba, dacă-i duc două clondire, îmi mai dă şi un tricou şi cizme, zău. Doar prin porturi am trăit, ştiu eu cum să mă descurc.
    — Dar e treabă necinstită!
    Ieremia ridică ochii, nedumerit.
    — Lasă, domnule! se amestecă Gherasim, împăciuitor. E obiceiul pământului, la ce să-l stricăm noi?
    — Bine, numai să nu iasă bucluc!
    — Aş! Să vezi dumneata ce-am să mă înţolesc!

  106. Ma gandesc cu durere in suflet ca daca acum sunt profesori care au asemenea pretentii…peste vreo 10 ani cand o sa am poate copil de mers la scoala ce-o sa se mai ceara?Posibil case, apartamente, excursii de zeci- sute de mii de euro? Si nu e singura problema care v-a exista atunci si nici cea mai grava. Problema grava va fi faptul ca invatamantul si asa putred de pe acum va exista doar cu numele de invatamant. Profesorii vor fi profesori doar pentru a primi aceste “mici” atentii si nu pentru a oferi o educatie si pentru a ajuta la creearea personalitatii copilului. Si ma intreb ce viitor exista in tara asta pentru copii nostri, pentru cultura noastra, pentru economia tarii daca nu vom mai avea educatie?

  107. Aia cu masina primita cadou este gogonată rău… ”Am auzit că…” , ”un prieten spunea că…” de ce nu spuneţi cu date exacte cine şi ce a făcut? Am observat că cei mai mulţi comentatori au fost persecutaţi în şcoală… Or fi printre ei şi din cei care, în mod real, nu au putut fi pe locul întâi şi se simt mai bine să creadă că din motive de mită erau persecutaţi? Sau măcar unul care să spună ”da, eu am dat mită şi am fost favorizat”. Nu, toţi sunteţi nişte eroi… Într-adevăr, de
    8 Martie şi mai nou şi de Crăciun în majoritatea şcolilor se dau cadouri mai mici sau mai mari. Dar să spui că actul educaţional este condiţionat de aceste cadouri… Cu un serviciu de pahare sau cu o tigaie în plus, voi v-aţi simţi mai bogaţi? Din 200 000 de cadre didactice poate că 5000 procedează ca învăţătoarea aceea. Restul sunt oameni care îşi văd de treburile şi necazurile lor. Hai să nu considerăm profesorii inamicul public nr. 1! Şi poate ar trebui să amintiţi şi lucrurile bune pe care le fac.

  108. Burlacu Daniela

    Da noi suntem de vina ,dar daca incerci sa deschizi gura,cum am facut o eu spre exemplu ,si sa ti impui punctul asta de vedere copilul tau este marginalizat la scoala de toata lumea,si ma intreb cum trebuie sa procedeze un parinte? sa l lase asa sa fie marginalizat sau sa contribuie cu 10-20 de lei la linistea lui pe un an de zile????

  109. Salut si un an nou bun cititorilor si Simonei!

    Spaga a fost dintotdeauna. Eu am inceput scoala in 1986 (cred) si clasa mea a fost prima clasa a unei invatatoare tinere. Inca nu avusese timp sa se “spurce” la cadouri. Bineinteles ca avea preferati in clasa aia (printre care si eu – pt ca invatam). Mama nu a dus niciodata cadouri la scoala, o singura data a facut voluntariat – ne a facut costume de tiroleze pt serbare (si asta la genul “daca-i musai cu placere” dupa ce am raspuns eu “mama” la intrebarea invatatoarei “cine are masina de cusut acasa?”). Nu mai zic ce m-a boscorodit mama ca am bagat o la inaintare, mai ales ca nu avea timp, dar mi se parea ca mama dadea cam rar pe la scoala in comparatie cu alte mame si as fi vrut sa fie si ea motz acolo. Abia acum (and am si eu copil la scoala) ma gandesc ca era la serviciu, cand sa mai stea si pe la scoala ca mamele casnice ale colegilor mei.
    Invatatoarea nu cerea cadouri dar primea. Intr-o zi insa, ne a spus ca peste cateva zile urma sa fie ziua ei si ca poarta 37 la picior. Nu i-am spus mamei, mi a fost pur si simplu rusine (stiam cat de greu se gaseau pantofi, pe sub mana si cu relatii. Mi am amintit de chestia asta de curand, asa ca, sper ca nu si pusese invatatoarea nicio baza in mine.
    La gimnaziu, aveam note foarte mari in general si la mate in special doar pt ca profu’ stia ca stiu. Intr o zi l-a intalnit mama pe strada si era beat, asa ca, o saptamana mai tarziu eram mutata la alta scoala (o scoala mai buna, mai dura etc).
    Scoala asta (nr. 1) din pct meu de vedere (acum) era varza. Un mare contrast intre profi. Unii foarte buni si dedicati si altii niste spagari nenorociti. Acolo am invatat ca nu conteaza daca invat sau nu pentru ca cei ce faceau pregatire ( la mate) luau note mari, mai ales la teze. Intr o zi, inainte de teza am surprins o pe una dintre college “invatand” pe de rost exercitiile de la teza de mate. Aia pt mine a fost “the end”. In ziua aia am incetat sa o mai respect pe profa de matematica si tot ce facea ea.
    Unei alte prietene (tiganca) nu I s a dat nicio sansa de la inceput. Cand toti copiii din clasa au fost intrebati de catre o profa ce vor sa se faca atunci cand vor fi mari, pe ea au sarit o, iar profa a zis – tu esti doar o tiganca, nu o sa ai serviciu. E, tipa asta acum e profa de romana in Bucuresti (si ca o chestie, chiar a lucrat cu idioata asta de profa din videoclip).
    Dintre preferatii invatatoarei lor (ca eu am ajuns acolo intr-a 5a), nici unul nu a reusit sa termine clasa 8a fara sa fie corijenti, iar apoi nu au luat bac-ul sau l-au luat dupa mai multe incercari.
    Acum….uitandu-ma in urma, imi dau seama ca notele si tampeniile profilor din cap nu au contat prea mult, dar atunci cand scoala iti e insusi universul e foarte greu.

    Alta prietena, profa la Facultatea de Medicina Bucuresti primea carnetel cu cine – ce note trebuie sa ia la materia ei (in functie de cum ii cheama sau cotizatie). Acolo isi avea una din fete managerul unui spital de boli infectioase. Intr o zi fiica-sa luase 5 la materia tipei. Asta suna direct pe sefa de catedra (sarind peste prietena mea ca si cum nu exista) si dupa ce spune cine e intreaba ce nota a luat fiica-sa. Sefa de catedra zice…..9. La care el: “pai de ce asa putin?”. La care asta zice: 10 – e bine? Dupa care a venit tonul la telefon…
    Hai sa zicem ca materia ei nu era chiar una vitala bla bla bla dar totusi, doctorii merg la conferinte internatonale si ar trebui sa inteleaga cam ce se discuta pe acolo. Macar asta nici n a dat spaga, cred ca dreptul de a-I rosti numele si a-I asculta vocea la telefon tine loc de spaga. 😀

    Acum stau in alta tara, copilul merge la o scoala publica. Unii parinti au bani multi, altii au foarte putini. Spaga nu se da si nu se ia. La sfarsitul anului scolar, cine vrea da $5 pt un cos cu produse (drept multumire pt anul respectiv.)De Craciun, fetita mea i-a facut invatatoarei (care se schimba in fiecare an) o felicitare si noi i am luat o ciocolata. Femeia ne a trimis o felicitare de multumire si ne a spus ca o sa imparta ciocolata cu familia ei. La fel am facut si pt profele de la afterschool, dar ele nu au mai reusit sa ajunga cu ele acasa ca i le-au mancat copiii (astia mici merg si intreaba de la obraz ce e acolo si daca pot sa aiba si ei).
    E mai bine ca in fiecare an se schimba si invatatoarele si copiii in clase. Asa ajung sa se cunoasca toti copiii intre ei, nu sunt gasti si bisericute, protejati si tinuti in brate. In primii ani (pana in clasa 3a inclusiv copiii nu primesc note iar parintii primesc un raport acasa in care e disecat comportamentul in clasa, evolutia (in raport cu sine) si eventual ce mai trebuie lucrat cu copilul acasa.

    Scuze pt postul lung, am multe de spus…. 😳

  110. as adauga un comentariu: nu mai dati vina pe salariile mici. Si in alte tari salariile sunt f. mici in invatamant, pornind ceva deasupra salariului minim pe economie. Si unii lucreaza si 35 ore pe saptamana, si vacanta de 2 luni pe vara, neplatita. Sa se descurce, isi iau al 2lea job. Si nu, nu accepta atentii.
    I-am dus profesoarei de franceza, de Craciun, o esarfa crosetata de mine si a fost absolut impresionata! – a spus ca nu se astepta ( are 50 ani, lucreaza la 3 scoli inclusiv sambata si salariul = dublul chiriei care il dau eu la apartament).

  111. Te agiti degeaba. ROMANII ISI MERITA SOARTA, sunt un popor de retardati si de comunisti !!!

  112. @ Ana
    Ai dreptate, nasoleala e în sistemul sanitar. În învăţământ poţi să nu dai dacă nu te temi că îţi va fi abţiguit copilul la notele ce contează la admitere. Pe când la spital …

    @Valeria

    Uite, eu n-am fost persecutată şi nici nu-mi aduc aminte să o fi încasat alţi colegi.
    Tot ritualul cu cadourile pentru care se agitau maică-mea şi restul îmi stârnea ceva între amuzament şi enervare.
    Dar pe când eram eu la şcoală s-a făcut trecerea de la cadouri – ciurucuri inutile la cadouri dorite, expres indicate.
    Văd că de atunci s-a evoluat rapid la cadouri consistente, multiplicate şi pretinse prin “sunteţi mai rău ca o clasă de ţigani”.
    Lucru care nu-i de natură să binedispună nici un părinte / viitor părinte.

    “Cu un serviciu de pahare sau cu o tigaie în plus, voi v-aţi simţi mai bogaţi?”
    Nu, categoric nu m-aş simţi. Dar asta nu înseamnă că trebuie să cadorisesc cu pahare sau tigăi pe oricine are destul tupeu să-mi pretindă asta cu scandal.

    “Din 200 000 de cadre didactice poate că 5000 procedează ca învăţătoarea aceea.”
    Păi nu prea am chef să dau peste nici unul din cei cinci mii. Şi cine zice că vor rămâne atâţia dacă nu se iau măsuri? Poate că peste cîţiva ani vor fi cincizeci de mii, dacă scenele ca cea de mai sus vor fi tolerate.

    Nu “demonizez” profii. Nu cred că-s mai morali sau mai amorali ca media.
    Eu am fost de multe ori tentată să fur o cremă, un parfum , o carte sau o bluză. Dar nu mi-am pus niciodată problema să-mi transpun fanteziile în practică. Nu din exces de morală, ci fiindcă nu se justifica riscul.
    Ei, dacă ne luăm după filmuleţul de mai sus, mediul profesoral pare a fi unul în care obţii şi pahare şi parfumuri şi tigăi şi poşete cât mai multe şi mai de calitate în funcţie de tupeul practicat vizavi de părinţi – finanţatori de nevoie.

  113. In primul rand, felicitari pentru articol, Simona!
    Vad ca sunt foarte multe pareri pro si contra. Eu nu cred ca este vina doar a parintilor, sau a profesorilor, sau a sistemului mediocru cu spagi, sau a neamului romanesc, ci fiecare are o parte din vina.
    1) Am terminat Facultatea de Litere sectia engleza-romana in 2006 sefa de promotie dupa ce si la liceu am fost tot sefa de promotie. A nu se intelege gresit, nu am fost “tocilara” si in anul 4 de facultate abia daca am dat pe la cursuri, pentru ca lucram, dar cand am invatat, am invatat logic si nu mecanic. Am ajuns sa fiu… manager de resurse umane intr-o multinationala. Colegii mei cu note mari au ajuns jurnalisti, HR-i, PR-i la hoteluri din Emirate, cate si mai cate. Colegii de nota 5, cei mediocri si agramati, cei plini de copiute, cei care abia treceau anul, dupa 4 ani de zile au ajuns “profesori” si si-au cumparat catedre la scoli si licee de la ei din oras, prin mata/ tata/ matusa. Vina? A sistemului universitar care a devenit un business de cand s-au inventat universitatile private, concursul de dosare, calea laturalnica. Si a institutiilor care permit angajarea unor persoane de acest nivel prin “concurs”
    2) Nu am avut parinti care sa dea niciodata cadouri profesorilor sau dirigului, ce-i drept veneau din cand in cand la scoala sa vada ce mai fac si cum invat, dar cel mai important a fost ca parintii mei s-au interesat de mine tot timpul si chiar ma intrebau ce invat, ma “ascultau” la lectii. Parintii de astazi nu isi mai dau interesul, si compenseaza acest lucru cu cadouri si atentii. Deci, da, este si vina parintilor!
    3) Profesori platiti mediocru si nu pe baza performantelor lor profesionale, in conditiile in care in ziua de azi un muncitor cu 8 clase castiga “macar” 1000 de lei pe luna in mana. Nivelul prost de recompensare, combinat cu dorintele multiple de tablete si laptopuri a creat acceptarea spagii si a dus la disparitia bunului simt. Deci, este si vina sistemului care nu incurajeaza elite. A se vedea punctul 1, motivul pentru care nici eu, nici colegele mele nu ne-am urmat “profesia” au fost banii, sau mai precis, sumbra perspectiva a traiului de la un salariu la altul. Dincolo de sistem si de uscaciunile din el, am fugit de sistem pentru ca am fi murit de foame.
    4) Mentalitatea romaneasca contemporana care a luat-o razna de tot poarta vina principala! Toti parintii isi doresc sa faca copilul facultate / masterat / doctorat! De ani de zile vad la interviuri pentru angajare tineri absolventi de facultate din ce in ce mai mediocri si mai PROSTI. Nu mai au interesul sa gandeasca, au ajuns studenti si au obtinut o diploma usor, fara sa stie ceva concret. Probabil au avut parinti care au cotizat pana in ultimul moment, in obsesia de a-si face copilul doctor docent. Guess what? Copilul ajunge la un interviu de angajare, pentru un post real, si eu NU il angajez pentru ca nu are abilitatea de a gandi, de a avea o parare proprie, si ca atare nici de a invata sau de a face sacrificii. La ce folos procoanele si liceul maret si diploma? Increderea in sine umflata cu pompa de profesori ingaduitori si parinti si mai ingaduitori si nesustinuta de talent sau competente, mai devreme sau mai tarziu tot va avea un efect negativ pentru ca adultul fost-copil nu va reusi.
    Va spun sincer ca eu imi doresc foarte mult ca baiatul meu sa ajunga mecanic auto sau electrician sau bucatar sau cofetar. Mi’se pare ceva de incurajat pentru ca aceste profesii au disparut din Romania, daca copilul tau are o astfel de meserie, este un ratat, si prin asociere si tu ca parinte esti un ratat, desi o tara nu isi poate construi un viitor cu ingineri si economisti din pix. Stiati ca unele companii in Romania sunt dispuse sa ofere 2000 Euro net pentru un electromecanic industrial bun si chiar si in aceste conditii, nu gasesti profesionisti?
    Unui copil increderea in sine i-o va da in primul rand parintele lui. Tot parintele ii va transmite si sistemul de valori, si corectitudinea, si simtul realitatii. Daca tu iti inveti copilul ca este important sa isi urmeze pasiunea, daca tu ii arati ca este ok daca a luat 7 sau 8 si nu 10, pentru ca sunt doar niste calificative arbitrare puse de o persoana mai mult sau mai putin pregatita, si mult mai mult conteaza ce stie el, cu ce ramane, atunci poti sa faci diferenta.

  114. Lungu Anca Elena

    Nu “ma dau banii afara din casa”, dar mi se pare de bun simt sa dam un mic cadou invatatoarei si celorlati profesori(individual sau cu clasa)-si nu pentru ca ni se cer bani sau pentru ca ne-ar avantaja in anume fel copiii, ci pentru simplul fapt ca respectam ceea ce fac pentru copiii nostri-ii invata, ii educa,etc. Da, e adevarat, e meseria lor. Dar eu si multi parinti de la scoala si gradinita unde sunt copiii mei o facem cu placere si cu dragoste. Multumim Domnilor Educatori, Inavatori, Profesori pentru ceea ce faceti pentru copiii nostri

  115. Ideea că toată lumea o face- sau că din nu știu câți doar 5000 sunt așa- e periculoasă. Faptul că și înainte era la fel- pur și simplu nu e adevărat. Existau admiterea la liceu, treapta II și admiterea la facultate- deci era o selecție meritocratică (nu puteai să corupi comisia de admitere) . Dacă vrem să avem ÎNVĂȚĂMÂNT- doamna învățătoare trebuie dată afară cât mai repede, lăsată și fără cealaltă slujbă- și eventual și închisă . Dacă vrem să avem- ”dau și 100 de Euro să mai ia și copilul meu un 10”- asta vom avea.

  116. Oh, lasati-ma cu textul “spre binele copilului” si “salarii mici”. Stiti cat castiga un profesor? Minimul pe economie. Stiti cat costa o sesiune de meditatie, la care apropo, de obicei participa 5-6 copii, ca doar nu s-ar complica doar cu un prunc odata? 50 de lei de persoana. Oare parintii copiilor nu au tot un minim pe economie? Stiau profesorii astia de la bun inceput ce salarii vor avea inca de cand s-au decis ca vor sa fie profesori…si ce profesori mai avem, care nu se obosesc sa isi predea calumea materia la ore, ca numai la meditatii se poate invata carte! Oamenii astia au nevoie de un singur lucru, iar acela se numeste FISC pentru ca fac evaziune fiscala la greu!

    Iar faza cu binele copilului…adica parintele nu are timp/chef sa petreaca cu propriul sau prunc sa il educe si sa faca lectiile cu el, asa ca ii da o atentie profesorului ca sa isi justifice lipas de chef. Pana cand creste pruncul si ajunge sa puna marfa pe rafturi prin magazine cu diploma de facultate sau master, tot pe un salar minim pe economie, pentru ca nu e bun de altceva. Asta le faceti copiilor vostri!

  117. din cate inteleg singura sansa de insanatosire a sistemului este ca profesorii sa fie voluntari, asadar sa nu fie retribuiti, sa nu primeasca spaga/atentii si daca se poate sa aiba si vocatie…totul pentru a face din niste odrasle indobitocite la maxim de o generatie imbecila de parinti, niste genii! Cred ca ar fi singura solutie tolerata de societatea actuala profund nemultumita si atotstiutoare…Pana atunci faceti un simplu exercitiu de imaginatie; renuntati la jobul actual si mergeti sa predati la o scoala, vai de mama ei, in care conditiile sunt de cacat, iar o mare parte din corpul profesoral este mai lihnit decat intr-un gulag pentru 800 de lei/luna+o gramada de abjectii din partea unor parinti `moderni`! Cine are puterea sa renunte la tot pt. a pune umarul la insanatosirea sistemului?

    Cine chiar vrea sa aiba copii educati si invatati sa puna mana sa invete umar la umar cu copilul sau si nu sa astepte ca scoala romaneasca batjocorita mai bine de jumatate de secol de toti `inginerii` si `militienii` sa faca din propria odrasla un cetatean model.

  118. Mae: esti sigur ca TOTI profesorii dau meditatii? Nu de alta, dar am prieteni care, desi au fost profesori, n-au avut nici un fel de meditatii ani de zile. Intre timp au renuntat. Ca sa ai meditatii trebuie sa prinzi o scoala buna, iar posturile alea se platesc (la concurs se scot doar posturi pentru fraieri). Cit despre fisc, haha, sa mor de ris, cind orice firma din Romania te intreaba “da’ chiar va trebuie factura? Ca s-a blocat dracu’ aparatu’.”, tu te iei de niste profesori? Orice firma, ca sa reziste, ori face evaziune, ori are sediul fiscal prin niste insule.

  119. Filmul cu invatatoarea. articolul Simonei, si toate comentariile mi-au atins o coarda sensiibila, daca nu mai multe, in conditiile in care am facut scoala in vremea in care nu se cerea/pretindea spaga, am invatat pe branci, am ajuns la randul meu profesoara – imediat dupa revolutie – si mi-a fost scarba de sistem – salarii mici, pup-in-curism pentru post, grade, inspectori, etc., am incercat sa evadez la o scoala privata – unde loaze expulzate de la scoli de stat cu parinti cu bani si-au garat copiii, si am sfarsit prin a decreta ca nu am stofa (meseria de dascal e nobila, e un apostolat, satisfactiile sunt morale si nu materiale, bla bla de propaganda) si mi-am schimbat-o de urgenta.

    Copila mi-am dat-o la o gradinita de stat cu reputatie buna (directoarea era corecta, nu pretindea spaga la “admitere”, nici atentii, nici nimic, inscrierea a fost pe criteriul “primul venit-primul servit”, totul a fost fara probleme, iar cand a venit vremea de scoala, s-a intamplat ca am acceptat un contract in Kosovo, si am avut sansa ca angajatorul sa plateasca o scoala la alegere, asa ca fetita mea a inceput la sase ani intr-o scoala internationala – in limba engleza din care nu stia o boaba (desi eu sunt profa de engleza – dar a refuzat categoric orice tentativa sa o invat ceva – poate si din cauza metodelor mele “didactice” depasite sau lipsei mea de har, habar nu am, dar dupa o vreme, comparand, mi-a spus (pentru prima oara) ca doamnele de la gradinita “erau rele, tipau la copii” – ceea ce evident nu e intampla la scoala.

    Dupa doi ani scoala respectiva s-a inchis si a mers la o scoala organizata de parinti – “learning group” – fara acreditare, dar cu profesori dedicati (si decent platiti) de unde a aterizat (fara probleme la Bruxelles – la scoala europeana, sectia romana – unde a trebuit sa studieze limba romana la nivel de clasa a 5-a, fara sa fi studiat de loc literatura, gramatica, ortografie. A fost cam dur dar util, si cu o profesoara inimoasa (si decent platita), a ajuns sa scrie mai corect romaneste decat verisoara ei mai mare care a fost la scoala de la incept pana in clasa a 5-a in Romania.

    Acum merge la o scoala americana in Nigeria, si in fiecare zi ma gadesc cat de norocoase suntem ca nu am fost in pozitia ca fiica mea sa fi fost la o scoala de stat din Romania, care scoala de stat pentru mine a fost ok, la vremea si in conditiile respective. Parintii mei mi-au inoculat dorinta de a invata, dascalii la fel, am avut profesori dedicati sau profesori indiferenti, dar ce remarc – ca nu ma simt in pozitia sa arunc cu pietre sau sa dau vina pe sistem, pe dascali sau pe parinti (desi m-a dezgustat intamplarea, si si mai mult, remarca ipocrita a oficialilor ca “e un caz izolat si se vor lua masuri”) e ca in toate scolile in care fiica mea a avut sansa sa invete, un mare rol – in afara de studiul materiilor din curriculum, il au insuflare valorile morale: respect pentru munca, studiu, pentru ceilalti, pentru profesori, pentru cei care au grija de scoala , pentru colegi, pentru inaintasi, pentru natura, de a-i ajuta pe cei cu mai putine sanse, etc.

    Stiu ca sunt un pic pe langa subiectul concret – si ca nu am vreo solutie sau rezolvare pentru situatia in care se afla copiii de acasa si parintii lor – in conditiile in care este criza, de toate felurile, si in Romania, si peste tot, dar as vrea sa remarc ca m-a izbit naturaletea cu care doamna invatatoare repeta ca ceea ce pretinde e in spirit “balcanic” – ca si cum ar fi ceva de bine. Foarte frumos, iubesc toate tarile din balcani, dar poate merita mentionat ca exista expresia “to balkanize” – adica un fel de divide et impera, o faramitare venita din lupte intestine, cand toti dau vina pe toti, si in final ghici cine castiga (va las sa ghiciti).

    Cu riscul sa plictisesc, as mai mentiona un episod: am aplicat pentru un post de translatoare la Ministerul Invatamantului. Am fost programata la ora 5 PM – dar paznicul acerb mi-a interzis accesul pe motiv ca la 5 programul s-a terminat. Dupa ceva parlamentari, imi fortez intrarea si ajung la locul cu pricina. Sunt lasata sa astept cam treii sferturi de ora, dupa care doamna (nu-mi amintesc cine) ma primeste in biroul dumneaei. Imi da sa traduc juma de pagina, prestez, intre timp soseste o alta doamna – care se lanseaza in laude la adresa doamnei care ma testa. “Vai, cum de va petreceti atat timp la birou! Dar nici piata nu aveti timp sa o faceti – sa va ofer cateva oua – ce mancati diseara? Vai, dar ce frumos ati prezentat la seminarul X! Raspuns: dar ce parere ai cum m-am exprimat la seminarul Y? “sinergia faptelor corroborata cu …bla bla, bla, bla, bla…” Si trece o ora de clubul laudelor reciproce, pana cand madama cu osanalele e expulzata, si doamna imi ia la puricat testul, cu observatii ca “aici e gresit, aici nu e bine (daca stia engleza ca lumea nu mai avea nevoie de traducator deci… QED) si ma concediaza. Eu, ca stiam ca asa se face la interviu, am tupeul sa o intreb cu ce se ocupa ei acolo (desi imi era clar ca nu as accepta atare post) ca stiu ce e un program FARE – dar as vrea sa stiu mai mult! 🙂

    La care ea: “draguta, asta ma intreaba si domnul ministru in fiecare zi, si daca as cunoaste raspunsul, i-as raspunde intai lui!”

    Am fugit mancand pamantul….

    Imi cer scuze ca v-am plictisit, dar am simtit nevoia sa ma exprim, si ca fosta eleva/studenta, profesoara si mama de copil.

    Nu prea sunt eu buna la concluzii, dar cred ca avem nevoie sa ne respectam unii pe altii, sa avem un pic de coloana vertebrala si sa nu ne mai ascundem dupa deget, si sa ne invatam copiii adevaratele valori. Stiu ca sunt un non-exemplu – am refuzat sa fac parte din sistemul (de acasa), n-am vrut sa fiu profesoara pe 3 lei, mi-am tarat copilul prin tari ciudate (a plans tot drumul de intoarcere din Romania) dar macar sunt multumita ca invata sa fie OM.

  120. PS: Imi cer scuze ca mi-au scapat niste miss-typings – printre care un i in plus pe undeva pe care i-l ofer lui Nike pentru “copii” in loc de “copiii”! 🙂

    Andrada, poti sa mori de ciuda – ca da, toti facem greseli, dar alea morale sunt mai grave decat alea de dactilografie!

  121. Ma intristez teribil citind parerile atit de drastic-nefavorabile tagmei profesorale. Sunt mama a doi copii, unul de clasa a 2 a si altul la gradinita, dar sunt si profesoara la o scoala postliceala, astfel ca am avantajul de a putea analiza situatia din ambele ipostaze, si sper ca o fac cat mai obiectiv. Mama mea a fost profesoara de arte plastice, avand multi elevi olimpici. Niciodata nu a venit acasa cu altceva decat flori de 8 martie sau inceput de an scolar! Se pare insa ca, mai nou, unii parinti considera si asta ca fiind o crima. In schimb si acum, la pensie, o suna fosti elevi…Sotul meu a fost profesor 13 ani si, la fel, pot numara pe degete momentele in care a venit acasa cu vreo “atentie” – asta insemnand vreo 3 ori, cand clasele la care a fost diriginte au terminat un ciclu scolar si l-au cadorisit, barbat fiind, cu o sticla de vin mai mult sau mai putin bun/scump. Nu cred ca era cazul sa faca pe cocosul si sa-i refuze, gestul lor fiind clar unul de apreciere – la fel, desi nu mai e in sistem, are fosti elevi cu care se intalneste pe strada si care se lumineaza la fata cand il vad…
    Eu, la randul meu, fac aceasta meserie pe care o ador si pe care mi-am dorit mereu sa o fac in ciuda salariului de mizerie avut ca tanar profesor. Sunt si eu de parere ca, daca nu iti convine salariul din invatamant, poti alege sa faci orice altceva… Nu e un motiv sa ceri spaga si cadouri!! Spre deosebire de scoli si gradinite, la o postliceala lucrezi cu tineri adulti, nu exista sedinta cu parintii, nu exista fondul clasei, nici imprimanta, nici perdele, nici nimic…Acolo nu ai ce, cui sa ceri/sugerezi chiar daca vrei!!!
    Eu aduc de acasa de 3 ori/semestru pt 3-4 clase cate 25-30 coli scoase la imprimanta pt testele elevilor, eu aduc de acasa resou pt demonstratii in laborator (cumparat din banii mei), eu aduc material didactic (plante, ceaiuri, solutii, creme, seminte, atlase botanice si fitoterapeutice cumparate cu bani grei), eu sun de tspe ori de pe telefonul meu, nu al scolii, la firmele care vor/pot sa ne primeasca in vizita de studiu, eu completez cu bani cand unii din elevii care se anunta pt excursii nu mai apar dimineata dar locul in autocar trebuie platit si mi-e rusine/nu pot sa cer de la ceilalti elevi.
    Ce imi ofera Statul mie, ca profesor? Cladirea, sala, curentul pt resou, apa ca sa ma spal pe maini dupa ce ma manjesc toata la ora si un salariu din care nu imi mai raman bani nici pt o ciocolata la copii dupa ce imi cumpar tot necesarul pt a-mi sustine ora. Dar nu-i nimic, eu nu plec. Pt ca imi place ce fac si fac cu pasiune. Intereseaza pe vreun elev sau parinte asta? NU. M-am plans vreodata elevilor? NU. Am cerut vreodata bani pt xerox, marker de tabla, etc? NU.
    De cealalta parte, insa, ca mama, am contribuit mereu (si voi contribui, oricat ar urla unii si altii ca nu e etic, ca astia ca noi ducem tara de rapa, ca astia ca noi se cred mai buni/bogati/destepti ca altii) la bunastarea copiilor mei si nu doar, in clasa de gradinita sau scoala. De ce? Pentru ca stiu cum e sa lucrezi in lipsuri. Spun un DA hotarat implicarii parintilor in imbuntatirea conditiilor in care se desfasoara educatia copiilor nostri. Si nu ma refer doar la bani, ci la orice mod in care poti contribui : donezi o carte, o jucarie buna, ajuti educatoarele la redecorarea salii, etc.
    Iarasi spun NU pt bani dati in plic la educatoare, masini de tocat electrice, seturi de bijuterii din aur, etc (e degradant, sau ar trebui sa fie, pt toti profesorii acceptarea de asemenea “atentii”). O floare, un martisor, e ceva normal sa oferi – iar cei care considera si acestea ca fiind mita au probleme grave de relationare cu societatea!
    Pentru ca mi se pare normal ca eu, parintele, sa intreb invatatoarea daca orele se desfasoara cum ar trebui, daca le lipseste ceva, daca putem ajuta si contribui cu un cui sau un robinet atunci cand copiii vin taiati sau zgariati (ca deh, obiecte vechi de mii de ani s-au stricat si trebuie inlocuite)… Pentru ca dorm linistita noaptea cand stiu ca eu, in primul rand, am facut tot posibilul pt binele copilului meu si nu astept statul, primaria sau pe mama dracului sa schimbe un bec daca gradinita nu are fonduri.
    Si gradinita si scoala nu au fonduri!!!!! Am facut parte din comitetul de parinti atit la grupa baiatului cel mare, dar si in comitetul pe gradinita. Am intocmit procese verbale, am verificat caietul de venituri si cheltuieli, am verificat fiecare chitanta si cumparatura facuta pt gradinita. Va spun ca singurele fonduri din gradinite vin din donatiile trupelor de teatru de papusi, care variaza ca suma (intre 50-100 lei, la latitudinea trupelor care vin o data pe luna), bani din care se cumpara becuri, robineti, se inlocuiesc bancute rupte, mese stricate, clante, etc…Deci tot pt copiii nostri, pt a fi in siguranta, nu pleaca educatoarele cu clanta acasa, se justifica pina la ultimul leut!
    Ca presedinte de comitet de parinti am spus de la inceput ca nu strang bani de nici un fel, pt nici o ocazie, nu am initiative legate de cadouri. De asta s-au ocupat altii, s-a contribuit cu sume infime (5-10 lei/parinte) de Martisor pt flori si ceva ciocolata. A fost si o situatie in care o mamica a zis ca pune banii in plic – o suma derizorie, de altfel, dar chiar si asa (ceea ce a si facut)… dar eu mi-am cerut banii inapoi si am cumparat singura flori si nu mai stiu ce, ceva mic, ca si sa fi vrut nu aveam bani :).
    La al mic in grupa am refuzat sa mai fac parte din comitet dar ma implic infinit mai mult ca altii. Sume de genul celor vehiculate de unii, sute de lei, atit pt rechizite cat si cadouri, mi se par aberante, in sensul ca veci nu as da atit! Noi am dat 28 lei caietele speciale si inca 50 lei ca sa se ia la comun (de catre parinti, nu educatoare) rechizite – foi, creioane, carioci, hartie creponata si cum a fost cazul iarna asta, s-au achizitionat 2 robineti pt calorifere ca sa reduca caldura ca erau 30 grade in clasa si scoteam copiii uzi fleasca. Nimeni n-a comentat. Pe bune, vi se pare mult 78 lei pt un an de gradinita? Cadourile, simbolice de-a dreptul, le-am cumparat ca am vrut noi, in semn de apreciere – nici o educatoare/invatatoare nu a cerut sau insinuat ceva, vreodata.
    Si nu, nu vreau sa astept, asa cum fac si propovaduiesc unii, sa vina instalatorul de la primarie peste 3 luni sa schimbe robinetul defect si periculos, pe motivul ca “asa e normal, sa plateasca statul”… O fi normal, dar pe mine asta nu ma incalzeste, atita timp cat an de an copiii mei sunt afectati de lipsa de interes a aceluiasi Stat care le da 42 lei alocatie/luna.
    Daca sunt lucruri care se pot rezolva si fara o cheltuiala exagerata, de ce sa stam sa asteptam zicand ca “nu e normal”?? Cu ce ne-am simti mai bine asteptand jumate de an si facand petitii pe la primarie ca ne trebuie un colac pt WC doar ca unii parinti vor musai tot de la Stat iar ei, daca se poate, sa nu cheltuie un leu cu copilul. Sunt aceiasi parinti care au numai pretentii si drepturi dar nici o obligatie, parinti care vor sa invete copiii engleza dar cind trebuie sa dea banii lunar (8 lei) fac scandal, sau daca copilul aluneca fiind in baie pe apa de la teava stricata, ia educatoarea de gat, nu primaria, de parca ar trebui ca ea sa aduca de acasa tevi si sa le si sudeze…aceiasi parinti care “uita” sa plateasca contributia pt hrana 2-3 luni la rand si sar la bataie daca li se aminteste! Sau parintii care nu vor nici enlgeza, nici teatru, nici nimic, ca deh, is saraci, n-au bani, dar ii vad topind un pacheti de tigari pe zi si vara nu se mai dau ridicati de la terasa, cu berea din mana.
    Daca se cheama ca judec pe altii, asa o fi, insa eu una m-am saturat de sarantoci prefacuti care nu dau 10 lei fondul clasei (atit e la noi pe semestru, suntem din provincie, na, ce sa faci, o scoala modesta) dar isi trimit copiii cu telefoane de fite la clasa ca sa deranjeze ora.
    Asa ca, mama fiind, nu profesoara, le recomand celor care isi fac un titlu de onoare din a nu da un ban (fond de clasa, de rulment, cadou, whatever) sa nu mai fie mereu pe picior de razboi cu scoala, educatoarea, invatatoarea si acei parinti care incearca sa ajute asa cum pot la bunul mers al treburilor, in beneficiul tuturor copiilor…Repet, in beneficiul copiilor, nu al cadrelor didactice, cu cadouri nesimtite si spaga!
    Sper ca nu v-am suparat, e doar parerea mea…

  122. …vedeti doar partea de sus a aisbergului…in realitate, toata societatea romaneasca e “prinsa” intr-un mecanism al spagii…nu exista domeniu profesional incoruptibil…peste tot, romanul e obisnuit sa “ofere”,,,,la medic, la avocat, la postas (restul de la pensie)…” Sapati mai adanc, lasati sprayurile invatatoarei…

  123. nu am citit toate comentariile ca mi se pare ca nu e mai nimic de discutat aici.
    singurele cadouri acceptabile sunt flori, martisoare, din astea, adica lucruri simbolice.
    orice altceva este SPAGA.
    iar cand vine vorba de spaga, vinovat este si cel care o pretinde, dar si cel care o da.
    e atat de simplu.

    sunt parinte cu copil mic, dar deja mi-am propus sa nu cedez acestui santaj cand va merge la scoala.
    nu stiu ce se va intampla cu copilul, dar sper sa fie ok.

  124. […] Mai citiți și Copile, mergi și fură un portofel, e spre binele tău. E pe aceeași […]

  125. Soția mea este profesoară, a fost și dirigintă, dar refuză orice cadou care nu este în flori sau mărțișoare tradiționale (adică nu bijuterii cu diamante în cutii cu fundiță alb-roșie). A refuzat și cutia cu ciocolată, pentru că este un început de cine știe ce mai mult. Și. slavă Domnului, elevii care au avut-o dirigintă i-au venit la colindat și anul acesta, deși în vară au absolvit. În fine, nu este ea la școală de centru de urbe, poate nu-și cunoaște valoarea, poate nu are valoare ca profesoară, nu pot aprecia, iar ea este subiectivă. Cert este că la primele ședințe cu părinții își precizează fără echivoc poziția în ceea ce privește cadourile și rămâne consecventă pe parcursul anilor.
    Or fi și chirurgi care procedează similar? Or fi…

  126. Cand am vizionat acel filmulet am fost extrem de frustrat si nici macar nu sunt parinte, in schimb sunt cetatean al acestei tari de doi lei. Am simtit nevoia sa fac ceva asa ca am trimis si eu un mail la scoala respectiva in care am spus ca trebuiesc luate masuri imediate.

    O apreciez extrem de mult pe doamna care a facut filmarea cu camera ascunsa, e un exemplu de persoana care ia atitudine in niste situatii in care altii ar alege calea cea mai usoara.

    Din ce am mai auzit pe la TV, femeia aia oribila care cerea bani ca asa e “sistemul balcanic” va fi repusa in functie, dupa ce o ancheta a fost desfasurata. Concluzia mea finala este ca eu trebuie sa plec cat mai repede din tara asta, nu numai pentru mine ci si pentru viitoarea mea familie (sotie + copil). Acceptand sa raman aici simt ca le pun viitorul in pericol.

    Rahatul asta de barca pe care-o numim Romania, a inceput sa ia apa la bor mai demult, dar acum incepe sa nici nu mai pluteasca macar. Salvati-va ! Va fi mai rau de-atat. Lasati orice speranta !

  127. Pot sa va dau exemplu si de adevarati dascali, care traiesc umil si totusi fac ceea ce trebuie facut cu un copil. Va pot arata cum Doamna Invatatoare, din salariul pe care il are cumpara flori pentru mamici la serbarea de 8 martie, fara sa astepte nimic in schimb. Cea mai mare recompensa sunt rezultatele copiilor pe care-i formeaza. Pentru domnia sa fiecare este important. Concluzia finala……..NU buchetul de flori oferit Doamnei la finele anului, INTERZIS,daca va mai amintiti a condus la derapajele despre care vorbiti mai sus.

  128. Sotia mea a fost una din acele invatatoare de care citeam mai sus ca aducea din banii ei material didactic si tto din banii ei platea biletul la teatru de papusi pentru copii ce nu isi permiteau asta. Din pacate era complet contraproductiv si fiindca spagile pentru a isi gasi un loc de munca in invatamant in Bucuresti (fiindca plecase din Constanta) au obligat-o sa renunte la invatamant si sa devina economista. Acum castiga de vreo 4-5 ori mai mult lunar dar nu e zi sa nu regrete ca a plecat din invatamant, acolo unde copii preferau sa nu iasa in pauza si sa stea sa joace jocuri cu ea in clasa.
    Trebuie sa admit ca sunt in totalitate de acord cu ceea ce a spus despre invatamant insa nu pot fi de acord cu partea legata de spagile din sistemul de sanatate. Si eu m-am confruntat cu probleme critice de sanatate si le-am rezolvat intotdeauna fara spagi, uneori cu scandal si amenintari. E si unul din motivele pentru care prefer sa platesc pentru consultatii sau analize decat sa ma enervez cu infractorii cu diploma de medic.
    Daca nu iti convine salariul pleci nu ceri spaga. E valabil in orice domeniu de activitate. Gresesc cei care dau spaga nu cei care cer. Nu ar mai exista oameni care sa ceara spaga daca aceasta nu s-ar da, e o chestiune de educatie pana la urma.

  129. Eu fac parte din categoria parintilor care dau bani si cadouri, DAR din placere, in niciun caz ca o obligatie, sau ca o nevoie. Pur si simplu mi-e drag sa dau un cadou de Craciun, sau de 8 Martie. Nimic costisitor sau iesit din comun, doar un gest. Nu mi se pare deloc deplasat, atata timp cat atatea ore copilul meu este pe mana altora, este un semn de recunostinta. Pur si simplu ASTA SIMT. E vreo problema???? Chiar daca per total sunt de acord cu articolul, nu imi place etichetarea TUTUROR parintilor care fac asta, nu e normal sa bagam pe toata lumea in aceeasi oala. DA, nu mi se pare normal sa existe astfel de anomalii cu masini si mobila de bucatarie…WTF??? sau cu milioane puse in plicuri, si in nici un caz nu sunt de acord cu LIMBAJUL dnei din filmuletul mentionat, care mi se pare oripilant!!!!!!! SI DA, PARINTII SUNT VINOVATI in marea majoritate a cazurilor, ei sunt cei care pluseaza la infinit, ei sunt cei care exagereaza, ei sunt cei care nu comenteaza sa nu pateasca copilul geva, ei sunt cei care au creat astfel de monstri, si asta nu pot intelege si pace!!! CUM???? Cum sa accepti asa ceva????

  130. […] Copile, mergi și fură un portofel, e spre binele tău! Toți părinții cu care am mai stat de vorbă și mi-au recunoscut că le cumpără parfumuri, gentuțe și alte atenții costisitoare învățătoarelor mi-au explicat că o fac “pentru binele copilului”. Mi se pare foarte aiurea argumentul ăsta, mă iertați. În ce fel e pentru binele copilului? Ca să ia note mai mari? Păi, de ce nu-l învățați, în cazul ăsta, să fure și portofele? Ar fi spre binele lui, că ar avea cu ce să-și cumpere jucăriile visate. simonatache.ro […]

  131. Pe bune, Simona? Spaga e ok la medic dar nu e ok la scoala? Viata bunicii pe masa de operatie e mai importanta decat psihicul copilului de 6 ani in primul an de scoala?
    Sunt dezamagita, sincer… sa iti zic ceva: sa furi nu e ok. Spaga nu e ok La modul absolut. Daca viata te pune insa intr-o situatie gri, cu varii circumstante, atunci dezbati, da… Dar nu mai relativiza raul. Spaga nu e ok… nicaieri. Si TOTI ar trebui sa luptam sa o scoatem de sub masa… dar de sub mesele tuturor, nu doar a invatatoarelor. In loc sa mai semanam niste ceata intr-un peisaj deja fff incetosat.

  132. Comentez aici desi nu stiu exact daca aici ii e locul acestui comentariu. Urmaresc blogul si am citit majoritatea comentariilor. Ce am remarcat este ca amesteca 2 lucruri diferite – focndul clasei / scolii si cadourile.
    1. Ceea ce a facut invatatoarea respectiva si (nu in ultimul rand) felul in care vorbeste este oribil. Cadourile nu sunt o obligatie. Suma pentru ele cu atat mai putin. Daca cineva aduce o floare sau o bomboana spui multumesc si … cam atat. Nu sunt impotriva cadourilor dar cererea lor este oribila. Si mai ales, dupa ce ca omul face un gest frumos cumparandu-ti o floare sa ii reprosezi ca e putin mi se pare de cea mai joasa speta.
    2. Fondul clasei e o alta discutie. La noi la scoala exista table albe dar niciodata bani de markere. Stiti cate markere se consuma intr-un semestru de catre o clasa? Multe. Iar in ceea ce primeste scoala de la primarie acesti bani nici macar nu sunt prevazuti pe nicaieri, sa fie dati chiar n-am auzit. La noi initial a venit fiecare copil cu cate un marker. Cand s-au terminat (la final de octombrie cred) au fost cumparate de catre parintele care a strans fondul clasei (cate 10 lei de copil). Banii aia sunt folositi doar pentru ceea ce se cumpara pentru in clasa si stau la un parinte. Eu inteleg ca exista oameni care nu au posibilitatea de a da 10 lei pe semestru pentru markere. Motiv pentru care am cumparat eu (in plus) markere si le-am dus la scoala. De-a lungul timpului am mai cumparat hartie de scris, pungi de gunoi, hartie igienica si alte mici chestii necesare si pentru care scoala nu are bani. Nu am nicio problema ca ceea ce cumpar eu sa fie folosit de toti copiii, asta e si motivul pentru care le cumpar, pentru copii. Dar sa zici ca e ilegal si sa nu cumperi nimic desi iti permiti mi se pare un pic aiurea. Pentru ca coineva le cumpara si le foloseste si copilul tau. Si poate nici acel cineva nu e bogat dar se gandeste “saracii copii, ei nici n-au ce manca, hai ca eu am ce manca, sa le iau eu markere”. Mai ales cand stii foarte bine ca in scoala nu exista bani pentru aceste lucruri. Si eu nici macar nu vad de ce e ilegal sa donez scolii un top de hartie sau 10 markere.
    Si inca ceva – eu am intalnit pana acum (poate am avut noroc, ce sa zic) profesori si invatatori de un mare bun simt. Care atunci cand s-au terminat markerele sau hartia le-a fost jena sa ceara si au cumparat din banii lor. Invatatoarea a cumparat din banii ei si caiete speciale in clasa I unei fetite a carei mama nu isi permitea acele caiete.
    Sau poate ziceti ca e mai bine sa faca scoala “ca pe vremuri” cu un stilou si un caiet, ce atatea hartii scoase la imprimanta sau trase la xerox si markere?
    Si pe vremea mea eram obligati sa aducem creta la scoala si burete …. presupun ca nici atunci nu avea scoala fonduri pentru asta.

  133. Mă mai uit pe blogul Dvs. dar cu fraza asta v-aţi cam dat cu firma-n cap.

    “Acolo nu îți omoară “doamna” copilul dacă nu-i dai cadouri. Cel mult poate să ți-l persecute, însă nu te împiedică nimeni să te iei de păr cu ea (metaforic vorbind, da?), să o reclami și, dacă altfel nu se poate, să muți copilul la altă școală. ”

    E adevărat, nu ţi-l omoară! Doar ţi-l termină psihic! Personal consider că a avea un copil timorat, neîncrezător, marginalizat, şi asta cu efecte pe termen lung – lipsa de încredere persistând chiar şi după mutarea în altă instituţie de învăţământ – e mult mai grav şi cu sechele durabile, decât situaţia bunicului care aşteaptă punga cu sânge.

  134. luam subiecte fierbinti din presa si sa scriem despre = multi cititori

    Daca esti intreresata de acest subiect de mai multa vreme si vrei binele comun puteai scrie si anul trecut despre comportamentul profesorilor….

  135. Hai sa nu-improscam cu noroi pe toti! Intr-o lada de mere poate fi un-doua mere stricate, asa si invatatorii nu pot fi toti la fel. Eu sunt mandra de invatatorii – profesorii pe care i-au avut si ii au fetele mele si nu pot decat sa le multumesc sa le spun decat ,,jos palaria,, in fat lor!

  136. sincer, nu vad nici o cale de remediere a societatii. monstrii astia, precum si cei din politica, spitale, etc, ar trebui intai culesi si crucificati, facuti exemplu, si de-abia apoi poti trece la o vindecare a societatii. cum asta nu se va intampla, pentru ca maxim 20% din populatie merita altceva decat ce se ofera iar justitia nu poate fi aplicata corect pentru ca cele mai mari scursuri ale societatii au cele mai inalte posturi de conducere.

  137. Încerc să răspund unora dintre cei care au scris mai sus 🙂

    “era un aranjament floral cu suport (o bijuterie de ceramica manual lucrata care arata ca o lampa a lui Alladin, cumva) si care ma costase si o groaza de bani (eu am considerat ca florile sunt un cadou potivit si daca totul este si de calitate…)”

    Păi încearcă să te pui în pielea uneia care face eforturi să se descurce din 1000 – 1500 pe lună. Mi se pare firesc s-o apuce pandaliile când vede că se trezeşte cu un cadou tare scump şi tare nefolositor. Sigur s-o fi gândit “de ce naiba nu a luat aia ceva ca lumea dacă tot o dădeau banii afară din casă”.
    Aranjamentele florale “deosebite”, flecuşteţele costisitoare şi inutile în general aş zice că sunt bune de cadouri între indivizi ce câştigă cinci – şase mii pe lună şi nu au altceva de făcut decât să-şi etaleze gustul şi rafinamentul. Pe o amărâtă cu o mie de lei or s-o apuce pandaliile văzând atâţia bani aruncaţi aiurea. Calitatea florilor o lasă rece când deodorantul şi loţiunea sunt un lux …

    şi

    “Pur si simplu mi-e drag sa dau un cadou de Craciun, sau de 8 Martie. Nimic costisitor sau iesit din comun, doar un gest. Nu mi se pare deloc deplasat, atata timp cat atatea ore copilul meu este pe mana altora, este un semn de recunostinta. Pur si simplu ASTA SIMT. E vreo problema????”

    “mi se pare de bun simt sa dam un mic cadou invatatoarei si celorlati profesori … eu si multi parinti … o facem cu placere si cu dragoste”

    “la inceput si sfirsit de an cumpar flori, de craciun si paste parfumuri si lotiuni de corp de la oriflame pnetru ca mi se pare normal sa-i rasfat un pic”

    Păi, dragi dătători nu ar fi nici o problemă dacă totul s-ar opri la nivelul ăsta de dragoste consensuală. Între voi şi cadrele didactice.

    Problema e că nu se opreşte. La un moment dat profii prost plătiţi se satură de cadourile inutile cu oricâtă dragoste, entuziasm, plăcere şi recunoştinţă au fost oferite.
    Şi careva taie nodul gordian şi sugerează că în loc de buchete şi aranjamente ar prefera o poşetă sau un mixer.
    Aşa am început şi eu, cu buchete prin clasa întâi, apoi ai mei părinţi au trebuit să scoată bani pentru cadouri din ce în ce mai puţin simbolice. Într-a doişpea proafele se fixaseră pe bijuterii de aur.

    Deci toată povestea voastră de dragoste iniţială se continuă cu alţi părinţi mai puţin recunoscători, dar dând de frică, ca să nu le fie penalizaţi sau terorizaţi copiii dacă nu “contribuie”. A se vedea cel puţin cinci comentarii de mai sus.

    Iar pasul următor e o doamnă Blându care nu are nici o jenă să vă bage mâna adânc în buzunar.

    Aşa că – dacă nu vă cerem prea mult (noi, nedătătorii, neentuziaştii, nerecunoscătorii) – nu aţi putea să puneţi banii deoparte de câte ori simtiţi că vă dau brânci plăcerea şi recunoştinţa? Şi să le luaţi cadrelor didactice adorate tot ce vreţi, să le dovediţi recunoştinţa cât vă ţine portofelul, dar DUPĂ. După ce vă ies odraslele din şcoală liceu. Zău că s-ar însănătoşi mult climatul din şcoli.

  138. Auzi, mai doamna/domnisoara care comentezi, intr-o clasa unde dau parintii spaga profesorului daca 1 parinte nu contribuie atunci este vazut ca fiind nesimtit.Atunci cum crezi ca se simte copilul acestuia cand merge la clasa si colegii lui spun ca mama/tatal lui nu a dat bani pentru cadouri ?

  139. Totul este bolnav in tara asta , de la sisteme, la institutii si normal, oamenii care le formeaza. Sperantele de vindecare, nule. Totusi am si eu o problema cu invatamantul pe care vreau sa o fac publica. In toate scolile , la ciclul primar, cel putin acolo stiu eu, se poarta moda concursurilor. Mecanismul este urmatorul : invatatorii anunta saptamanal cate un concurs. Acesta consta in cumpararea de catre elevi a unor foi volante cu exercitii pentru matematica sau lb. romana. Fiecare foita costa intre 5 lei si 15 lei. Parintii cumpara testele, invatatoarele le completeaza cu copii in clasa dupa care le trimit…prin diverse orase din tara. Dupa cateva saptamani se intorc diplome frumos colorate de la ….habar n-avem cine….cu premiul I pentru toti copii clasei. Sa facem deci un calcul : 30 de copii X 10 lei = 300 lei X 2 cls =600 lei X 10 scoli = 6000 lei /saptamana/oras X 4 sapt = 24.000 lei/luna/oras X 9 luni de scoala = 216.000 lei/an scolar/ oras. Numarati cate orase si continuati calculul. Cine este in spatele acestor ” concursuri “, cine face atatia bani , pe spinarea unor oameni sarmani care abia reusesc sa-si incalte copii, dar trebuie sa cotizeze saptamanal , ca se supara doamna ? Poate cineva sa raspunda la intrebari ?

  140. De acord cu ceea ce spui dar am o intrebare. Ai sau ai avut un copil la scoala? Pentru ca din afara e asa usor de vorbit… Hai sa ti povestesc ceva. La scoala la fi mea lucrurile se organizeaza pe net. Din email in email una vine cu propunerea si restul aproba. Cadoul e de 100 ron / copil de obicei. Nu am cotizat niciodata. Nu o sa spun ca sa ma mandresc ca s eu vreun drept dar ma enerveaza teribil faza. In fine…ideea e ca 80% din parinti platesc obolul. Am ales calea de mijloc. Un cadou simbolic din partea copilului. Punct. Stii care e durerea? Cand se dau cadourile se da si o chestie ca o lista…”cadou de la…” apoi copilul tau e luat la ochi!Copii sunt cruzi crede ma! Stii ce spun in pauzele lor? “Ai tai sunt saraci?” Asa ca revin cu intrebarea…ai avut sau ai copil la scoala? Tu ce ai face sau ce faci in locul unui parinte? Ti ai proteja copilul “trimitandu l la furat de portofel’ sau ai cotiza? Sa arati cu degetul sa cauti vinovati e simplu… Mi ar placea sa vad un raspuns de la tine.

  141. Lucrurile acestea se intampla in special din cauza parintilor, care dau dovada de o slabiciune necontrolata si mai ales de o prostie crasa. Si eu le-am spus asta deschis parintilor care sustin tupeul si afacerismul in scoala si bineinteles ca am fost declarata persona non grata.

  142. […] şi măgăriile individei şi, mai mult decât atât, după izbucnirea scandalului i-au reproşat mămicii curajoase că “le-a făcut rău copiilor” arată în ce hal populaţiei (din ce în ce mai mult […]

  143. […] acționați! Nu pot cere ei atâta șpagă, cât putem noi să facem scandal și să-i denunțăm! Pentru copiii noștri, pentru nepoți și strănepoți, dar și în semn de respect față de dascălii care, deși au […]

  144. Nu știu ce înseamnă concret ”pe vremea mea”, dar pot să-ți spun că pe vremea mea, în liceul în care era și MRU, exact în perioada în care era și el pe-acolo (1983-1987 that is) ”atențiile” existau bine-merci, iar meditațiile contra-cost desfășurate chiar cu profesorul de la clasă erau și ele parte din realitatea curentă. Ca și notarea preferențială a elevilor care plăteau astfel de meditații. Numai că totul era mult mai discret. Ceea ce a câștigat România în ultimii 30 de ani a fost doar tupeul de a cere astfel de lucruri cu voce tare, în ședința cu părinții.

  145. Nu este chiar asa de simplu; cand esti parinte si ajungi intr-o clasa cu parinti cu asemenea initiative, care se pliaza perfect pe “dorintele profesorului”, atunci incepe drama!

    “….in invatamant doamna nu iti omoara copilul”! Ba da! Doamna, doamnele iti omoara copilul zilnic! Ucide in el tot ce ar trebui sa creasca frumos: demnitate, stima de sine, sentimentul ca este un om valoros! Ce credeti ca simte copilul cand un coleg este surprins de profesoara copiind la extemporal….si miraculos…nota de 1 se transforma in 10 peste cateva zile, dupa ce mana elevului a venit la scoala….? Si cazul este real! Si nu este singurul!
    Sa iti muti copilul la alta scoala. La care? Iti muti copilul din scoala in scoala sperand ca vei gasi locul in care va fi bine? Si ca scoala gasita va fi locul unde copilul ca invata si altceva decat ca notele sunt in functie de cat de dragut este parintele cu profesorul?

  146. Am patit si noi ceva asemanator, acum multi ani, cand fetita mea era in clasa a patra(acum este in ultimul an la facultate). Invata la alta scoala de fite, la 150. In clasa a treia parintii au dat bani si s-a refacut clasa cu totul: geamuri termopan, parchet, banci, dulapuri, catedra, tabla de sticla etc. Peste vara s-a schimbat conducerea scolii, iar in toamna ne-am trezit cu copiii mutati intr-o clasa veche, intunecata, murdara. Am cerut explicatii si ni s-a raspuns cu amenintari; mai mult, ni s-au cerut bani- pe langa fondul clasei- pentru fondul scolii. Si ca peste tot in tara asta parerile au fost impartite. Totusi, multi parinti au refuzat plata catre fondul scolii. Si asa au inceput represaliile. Doamnele directoare, care obisnuiau sa se cinsteasca la scoala, veneau zilnic in clasa copiilor nostri si ii amenintau ca daca nu platesc fondul scolii ,vor zbura din scoala, chiar de la etajul doi, de la ferestrele clasei. In pauze ii bruscau pe copii si le vorbeau urat.
    Ne-au convocat la o noua sedinta (trazneau a bautura si de data aceasta) si cu ocazia asta le-am inregistrat cu un reportofon. Mai mult, am cerut sa se faca o ancheta in scoala si un reportaj pe aceasta tema. Reportajul a fost facut de un mare profesionist al televiziunii si a fost difuzat o luna mai tarziu la jurnal. Data aleasa pentru difuzare(24 decembrie, jurnalul de seara) si maniera in care abuzurile au fost dezvaluite nu au ramas fara raspuns. Primul raspuns l-au avut directoarele in familie. Culmea este ca d-na invatatoare m-a pus sa jur ca nu am adus pe nimeni de la Antena sa faca reportajul. Am jurat cu fruntea sus si inima curata. Reportajul a fost facut pentru Televiziunea romana, de catre Adrian Fulea.
    Lucrurile nu s-au oprit aici; in acel an liceul “Gh. Lazar” a infiintat doua clase de gimnaziu si 20 de copii din clasa noastra s-au mutat acolo.
    Parerea mea este ca nu trebuie sa toleram astfel de abuzuri. De dragul copiilor nostri.

  147. Sunt foarte curioasa daca mai exista vreo scoala unde exista mai mult de un profesor/invatator cu coloana vertebrala si care sa merite sa fie respectat! Din pacate copiii mei nu au intalnit inca un astfel de specimen care sa merite respect! Invatatoarea fiului meu din clasa I il scotea in fiecare zi in fata clasei sa ii spuna ca este cel mai rau copil din lume, pentru ca “da raspunsuri prea elaborate pentru varsta lui, este genial si ea nu este motivata sa lucreze suplimentar cu el”. A urmat un sfarsit de an cu calificativul “insuficient” la purtare, cu plangere pana la inspectorat si un scandal monstru , dupa care l-am transferat la o alta scoala. In primul semestru din clasa a II – a, copilul a fost catalogat ca genial si dat exemplu in toata scoala, dupa care, in urma unui telefon de la fosta invatatoare, copilul a fost intrebat daca “parintii sunt doar bogati sau miliardari?”. Dupa intrebarea cu pricina si pentru ca am refuzat sa cotizam si sa facem pregatire, au urmat trei anu de calvar, in care copilul a fost cel putin o data pe saptamana scos in fata clasei si aratat cu degetul pentru motive inventate. Ba chiar doamna invatatoare le spunea copiilor ” sa nu se mai joace deloc cu el, sa il determine sa plece din clasa si sa dea vina pe el pentru tot ce vor sa faca rau in scoala”. Copiii au prins repede, fiul meu a fost marginalizat si batjocorit, au curs plangeri la director si la inspectorat, nu s-a luat nici o masura, pentru ca “sotul doamnei este inspector si pentru ca doamna era bolnava de cancer si pentru ca a fost candva o invatatoare buna si oricum trebuie sa iasa la pensie”. Am vrut sa il transferam, dar copilul isi dorea foarte mult sa ramana la aceasta scoala cu un anumit profil.
    Acum fiul meu este clasa a VII – a , diriginta este in regula, nu a plecat urechea la barfele invatatoarei, copilul nu mai este marginalizat, din contra, se intelege foarte bine cu colegii……dar… pentru binele copilului…. am acceptat sa facem pregatire la lb romana, la diriginta!
    Nu sunt de acord cu spaga, prefer sa dau un cadou unui profesor pentru ca merita si nu pentru ca mi se cere, dar in primul rand prefer sa imi vad copilul fericit la scoala, sa-mi povesteasca cu placere despre colegi si sa nu mai vina in fiecare zi cu ochii rosii de plans de la scoala, pentru ca iar l-a neindreptatit invatatorul/profesorul la ore si i-a intors pe copii impotriva lui.

  148. “adevărul adevărat este că ați contribuit cu toții la această mizerie”… pot sa pun pariu ca nu ai spus asta prietenelor tale cu care ai stat de vorba si de la care ai aflat tot felul de situatii.
    deocamdata esti tare la pseudo-teorie (de ce doctorii ba?) si reprosuri gratuite.

  149. ““….in invatamant doamna nu iti omoara copilul”! Ba da! Doamna, doamnele iti omoara copilul zilnic! Ucide in el tot ce ar trebui sa creasca frumos: demnitate, stima de sine, sentimentul ca este un om valoros!”

    Si cadourile credeti ca rezolva asta? Am spus eufemistic “cadourile”, mai corect ar fi “spaga”

    Daca doamna aia poate sa ucida in el tot ce ar trebui sa creasca frumos pentru ca nu a primit ce trebuia, va sugerez sa il mutati rapid de acolo. Chiar maine. Nu mai asteptati. Plus plangere scrisa la director inspectoratul scolar.

    “Sa iti muti copilul la alta scoala. La care?”

    La una de cartier, doamna. Intrebati in stanga si in dreapta in cartierul in care locuiti. O sa aflati destul de repede cum sta treaba. Sunt destule scoli de cartier ok. Doar daca nu cumva stati in Primaverii, acolo e mai greu.

    La subiect: cazurile de mai sus se petrec in scolile de fite din Bucuresti. In scolile de cartier situatia nu e chiar asa. Despre provincie iarasi nu cred sa fie cazul decat rar.

    Si aici parintii au partea de vina. La scoala 10 s-a discutat de 1500 de euro la inscriere, in cazul in care nu aveai domiciliul acolo si nu aveai pe nimeni in inspectorat.

    Frate, dar ce oare sa invata in clasa zero sau in clasa I-a? Integrale, derivate, finante, brokeraj? De ce esti atat de disperat sa ajungi in astfel de scoli?

    Am am 3 copiii si toti 3 au mers la scoala din cartier. Primele 4 clase au fost ok. Bani de fondul clase s-au dat, ceva de genul 30-50 de lei/an. Si au fost bani consumati pe markere, hartii si alte cele. Cine a vrut a cotizat pentru un cadou pe an pt invatatoare. Cine nu, nu. Invatatoarele nu au fost geniale, dar au fost ok.

    Din clasa a V-a s-au orientat spre alte scoli, tot de stat (licee de fapt, cu clasele V-VIII), unde s-a intrat prin examen si unde e ok. Problemele cele mai mari sunt cu anumiti profesori care nu au niciun interes, sunt plictisiti si ei si elevii lor. Au ajuns in meseria asta in mod gresit.

    Problemele ca mai sus pornesc din mai multe locuri: parinti, profesori, sistem.
    Parintii – cam obsedati de note, rezultate, etc. Multi isi forteaza copiii in scoli unde nivelul e stratosferic, acolo se pregatesc de obicei olimpici. Si se mira ca acei copii o iau razna dupa primul an. Multi isi “trantesc” copiii in scoli de fitze, unde lucrurile sunt viciate rau si apoi se mira de ce au obtinut. Multi vor medii foarte mari in clasele V-VIII, pentru admiterea la liceu. Si “cotizeaza” din greu pe la profesori, inclusiv prin meditatii “false” (eu ma fac ca te meditez, tu ma platesti, copilul tau ia note mari). Copiii nu sunt prosti, inteleg rapid cum stau lucrurile. Ii crestem strambi de mici.

    Profesorii – sunt destui nechemati. Cum nu au chemare pentru asa ceva, nu mai ramane decat sa faca ceva bani extra, daca tot se poate. Dar, sa fiu bine inteles. Am intalnit destui invatatori si profesori absolut ok, care chiar isi iubesc meseria si o practica asa cum trebuie. Vorbesc de invatatorii si profesorii copiilor mei, nu de profesorii mei de acum 30 de ani. Greu de spus totusi care e majoritatea. Caci intre lichele si profesori buni mai e un strat: cei indiferenti, care isi fac meseria fara cine stie ce entuziasm, dar si fara sa preseze pentru “cadouri” sau altele.

    Sistemul: prin eliminarea exemenului de admintere la liceu, unii profesori din clasele V-VIII au primit o mare gura de oxygen. Ma refer la cei care sunt pusi pe facut bani. Fiecare nota conteaza, cum s-ar zice. Vad ca sistemul a mai fost corectat, importanta acelei medii a scazut, a crescut importanta evaluarilor nationale.

    Conflictul de interese in clasele mici. Exemplu: in TOATE scolile de fite din Bucuresti, exista multe invatatoare care presteaza si in after-schooluri paralele. Vezi chiar cazul de fata. Se fac presiuni pe fata pentru ca elevul sa urmeze invatatorul in afterschool. Chiar daca nu e afterschool-ul lui, invatatorul tot primeste cota parte pt fiecare copil adus. De ce credeti ca invatatoarea cu pricina mai sta in invatamantul de stat? De ce cotizeaza de sus pana jos? Trebuia sa aiba o relatie buna cu absolut toata lumea (director, director-adjunct,etc) pentru ca era intr-un mare conflict de interese. Scoala 10 e doar un rezervor de client pentru after-school-ui ei. Daca ar pleca de acolo ar pierde accesul la robinet. Si nu obtine orice fel de clienti, ci unii docili rau, care nu ridica vocea, doar platesc. Cum poate un parinte sa spuna ca serviciile acelui after-school sunt proaste? Copilul incepe sa ia note proaste la scoala? Hai sa radem, indifferent ce face copilul la after sau la scoala, el o sa ia doar calificative bune! Pentru ca a cotizat! (“o sa iau asta personal”, spunea invatatoarea unui parinte recalcitrant, care nu vroia sa trimita copilul la after-school-ul “doamnei”)

    Una peste alta, eu cred ca un parinte poate tine balanta in privinta cresterii copilului sau, dar sa vrea sa faca asta si sa depuna anumite eforturi. Sa aiba grija de felul in care il creste: de cat inveti, asa note iei, nu dam niciodata “spaga”pentru note (“cadouri”, meditatii “false”, after-school pesches, etc). In cazurile extreme, cand simti ca te lupti cu morile de vant – mutat de la acea scoala, dar cu plangere la inspectorat. Scrisa si inregistrata.

  150. In 12 ani nu am oferit decat flori invatoarei sau profesoarelor fiului meu.Nu de fiecare data cand ar fi trebuit si nu tuturor.Nu am facut-o din nesimtire sau calicie.Nu stiu daca fiu-meu a fost afectat.N-a parut complexat de faptul ca unii dintre colegii lui erau “tinuti in brate” la scoala.Pe la liceu am platit de cateva ori fondul clasei mai mult de jena fata de ceilalti parinti(trebuia sa cumparam banci noi,becuri,perdele!!!).Intr-a XI-a si a XII-a nu mai m-a lasat el sa-l platesc.Mi-am permis s-o fac pentru ca m-a sustinut el.Daca l-as fi vazut afectat poate ca as fi facut compromisuri,n-am de unde sa stiu.De cate ori auzeam ce bani se strangeau pentru “doamna” ma gandeam ca are salariu nedrept de mic si ca nu este chiar de condamnat ca accepta aceste spagi.Nu stiu cum as fi reactionat daca as fi avut in fata o “doamna blanda”.Destul de neortodox cu siguranta.Limbajul dansei denota un vagabondaj de o perversitate si un tupeu rar intalnite si la un om neinstruit d’apai la un cadru didactic.

  151. Bun si concis articolul, desi nu cred ca s-a dat o masina spaga vreunei invatatoare in Românica.

  152. Fetita noastra a fost la gradinita in Romania, iar acum studiaza clasele primare in Germania. Pot spune cam am experimentat ambele sisteme. In Germania, parintii au adunat un fond al clasei in valoare de 200 de euro (raportat la salariul unui muncitor de 2000 de euro) din care in 6 luni au fost cheltuiti cam 40 de euro, singura pretentie a invatatoarei a fost un alfabetar care a costat 52 de euro (aici oficial nu se mai folosesc alfabetare, dar unii profesori inca le solicita). De Craciun nu s-a cumparat nici un cadou, fiecare a dus niste flori si o ciocolata, iar strainii ceva din tara lor, o mama din Rusia a adus un set frumos de papusi care intra una in alta. Asta a fost tot, after-school-ul e facturat separat si e cam 50 de euro pe luna, iar mancarea tot cam 50. In rest statul asigura manualele, elevul cumparand rechizitele si exista si aici un program similar cornul si laptele insa copii primesc doar o fructa sau o leguma pe zi.

    In Romania, desi suntem multumiti de educatia primita in gradinita a trebuit sa platim bani peste bani pentru tot felul de chestiuni utile sau inutile. Mai mult copii erau tratati preferential in functie de implicarea parintilor. Cumuland cheltuielile din Romania, plata extra ajungea la aproximativ 500 de euro pe an. Nu pot sa uit, cum ne trezeam cu chestiuni de genul: stiti s-a organizat o sesiune foto saptamana trecuta (pozele erau deja listate) trebuie sa dati 15 lei, cani cu poza copilului, calendare, etc.

    In Romania, desi gradinita organiza spectacolul de sfarsit de an in casa de cultura a orasului trebuia sa platesti primariei. In Germania, primaria ofera sala gratuit, la fel si Bisericile catolica si evanghelica. Imi aduc aminte ca intr-un an parintii au inchiriat o terasa de vara.

    La Palatul Copiilor din oras activitatile erau pe bani, si se gaseau mereu mamici intreprinzatoare care adune bani de cadouri desi deja plateam. Evident toate platile erau la negru. Aici la scoala de muzica, o parte din activitate e suportata de stat, restul o platesti dar primesti factura, si totusi sumele sunt mici, o fractiune din salariul tau.

    Parintii mei sunt profesori, bunicii au fost profesori in perioada interbelica, nu am primit nici o ora de meditatie, si nici nu am dat nimic in timpul scolii. Insa dupa 2000 lucrurile s-au schimbat enorm.

  153. Pentru silicon_v

    Fiul meu nu este la o scoala de fite, este la o scoala de cartier, nu in Bucuresti, ci intr-un oraș din provincie, unde din păcate este mai rău decât in București! Poate in școlile din București mai exista un pic de teama de inspectorat, de minister, de presa….. Inspectorat si presa care intr-un oraș mai mic au cunoștințe comune si interese comune si nu rezolva nici o sesizare….plângere ….scrisă si inregistrata!

  154. Si eu si sor-mea am avut aceasi invatatoare. In cazul meu, maica-mea nu a dat niciodata nicio spaga. Si s-a vazut, doamna invatatoare incuraja pe ceilalti parinti sa-si incurajeze copii sa nu vorbeasca si sa nu se joace cu mine. ( binenteles, motivul pt care eram ‘bullied’ l-am aflat dupa multi multi ani).

    In cazult lui sor-mea, totul a fost roz o perioada pt ca d-na invatatoare Lenke, de la scoala generala 27 din Brasov. (Simona, e decizia ta daca publici numele doamnei sau nu), era reprezentanta Avon, iar maica-mea se simtea saraca fortata sa cumpere produse luna de luna de luna.De asemenea, d-na invatatoare a convins-o pe mama ca sora-mea e mai ‘inceata’ si ca are nevoie de meditatii (incercase sa o convinga si la mine, dar n-a tinut- iarasi, in cazult meu s-a vazut, am fost ‘bullied’ vai si amar de capsoru meu).

    Pana s-a saturat mama saraca, si a incheiat povestea si cu avonul si cu meditatiile pe la mijlocul clasei a 4-a. Atunci s-a intamplat nenorocirea: saracul copil si-a rupt un deget. Ce a facut d-na invatatoare ca si razbunare? I-a incurajat pe ceilalti copii sa se ia de surioara mea si sa porneasca zvonuri cum ca saracuta si-ar fi rupt intentionat (!!!!) degetul de la mana dreapta ca sa nu mai poata sa-si faca temele. De asemenea la serbarea de sfarsit de clase primare, surioara mea a fost pusa in colt, in spatele baietilor, sa nu se vada ghipsu urat. (fetele erau intr-o parte, baietii in alta, iar in spatele baietiilor, sor-mea, ca sa ne intelegem).

    Tin sa mentionez ca sora mea nu e si nici nu a fost vreodata inceata, in prezent e studenta la medicina.

  155. Eu am intrat la scoala in 1990 si primul episod pe care mi-l amintesc e ca in martie 1991, m-a trimis mama la scoala cu un buchet de flori si martisor. Dna invatatoare a desfacut buchetul si m-a facut cu ou si cu otet ca florile sunt ofilite – umilinta totala. Imi amintesc perfect ca era inadmisibil sa vii fara flori de 1 sau 8 martie (printr-a treia m-am dus fara flori pt ca nu mai stiu din ce motiv n-a avut mama cum sa-mi ia un buchet) si nu stiam cum sa ma ascund sub banca si ca era o competitie in clasa legata de cine a dus cel mai mare/frumos buchet si cel mai frumos martisor.
    In clasa a saptea am avut o profa de chimie care suferea ca nu primea flori ca celelalte profesoare si care, chiar daca faceam de 9 sau 10 la lucrare, imi dadea 8 si imi spunea ca daca ii aduc un buchet de flori imi trece 9 sau 10. era valabil si pt alti colegi de-ai mei.
    Cotizatii la fondul clasei au platit ai mei toata generala, iar in liceu s-au solicitat bani parintilor pt re-consolidarea liceului – era o cladire veche care necesita re-consolidare.
    In liceu am avut un prof de temut la romana – era hiper-corect. daca citeai tot ce dadea el de cititit + critica literara aveai sanse la un 9. daca nu citeai, nici nu discuta si dadea 2. in clasa a 12-a s-a spulberat si mitul corectitudinii lui cand doua coelge care pana atunci se chinuiat sa ia un 7, au inceput sa ia brusc 10 si ne-au spus mandre ca fac meditatii cu profu de romana…
    tot intr-a 12-a practica generalizata era ca fara meditatii la materia principala de examen pt facultate n-ai cum sa iei examenul de admitere la facultate. in plus, erau profesori din respectivele facultati care dadeau mediatii (pt care costul era de nu stiu cate ori mai mare decat mediatiile cu orice alt profesor din afara facultatii), care erau si in comisia de corectare a lucrarilor de admitere si care “garantau” pt elevii pe care ii meditau un loc la facultate.
    si un ultim exemplu: i s-a intamplat unei bune prietene. a intrat la facultatea de farmacie, dar n-a reusit sa treaca de primul an pt ca avea o profa care refuza sa o treaca (nu ca prietena mea nu invata, ci profa refuza). dupa prima re-examinare profa i-a spus in fata (nu pe ocolite) sa se sima si ea si sa vina cu un parfum de firma. Prietena mea e refuzat, a mai mers la re-re de cate ori a vaut dreptul apoi a renuntat si a dat la o alta facultate.
    Sunt doar cateva exemple care mi s-au intamplat mie – dar ce vreau sa spun e ca spaga in scoli se da la toate nivelurile, nu doar in ciclul primar si ca spaga in scoli nu e sub nici o forma justificata, nici macar “spaga simbolica” – un martisor sau un plic cu 200 lei.
    daca parintii sunt ingrijorati pt viitorul copiilor lor, daca nu sunt de acord ca media din clasele 5-8 sa conteze pt liceu, daca vor ca profesorii si invatatorii sa faca o treaba buna si sa fie platiti ca atare – atunci sa ia atitudine la ministerul invatamantului, nu scotand bani din buzunarul propriu. Sigur, asta necesita de fapt mult mai mult efort decat sa cotizeze in fiecare semestru…

  156. Vad ca sunt unii parinti care cauta justificare in protejarea copilului de reactiile colegilor si a celorlalti parinti, care cotizeaza la acest prost obicei al spagii. De aici pornesc relele in societate, de la parintii iresponsabili care isi educa copiii intr-un mod pagubos atat pentru cei mici cat si pentru societate. Tot raul din lumea asta pleaca de la niste parinti iresponsabili si de la niste copiii needucati corespunzator.
    Acesti parinti au impresia ca ii feresc pe copii de atitudinea rautacioasa si razbunatoarea a colegilor needucati si a parintilor lor, si atunci ca sa evite aceasta situatie, devin la randul lor parinti iresponsabili si copiii lor devin needucati.
    Cel mai bine ar fi sa ii explice copilului asa cum trebuie sa o faca un parinte responsabil si cu capul pe umeri ca nu trebuie sa devnia niste sclavi de frica altora, ci sa isi asume o atiudine demna si dimpotriva, sa fie mandri ca sunt deasupra din punct de vedere moral si nu se asimileaza gloatei spagare. Copilul, daca i se explica intr-o maniera corecta, va intelege si nu va fi timorat si speriat, ci dimpotriva, va deveni un ceatean vertical. Parintii care se tem penru copiii lor si dau spaga de frica sunt niste lasi si isi invata copiii sa fie samanta neghinei in societate.
    Fiti demni si verticali si asumati-va riscurile si fiti uniti!

  157. eu nu pot sa cred ca de umili erau parintii!!… cum sa faci cu astia revolutie? cum sa schimbi ceva?… am citit si interviul cu mamica curajoasa care a inregistrat totul. a spus ca au fost parinti care s-au revoltat!?!?!?!? …”daca au odraslele lor de suferit de pe urma inregistrarii”… romania… hai, scoate-i pe astia in strada. hai sa vedem…

  158. Da! Se da spaga in scoli. Recent am descoperit ca nu in toate.
    Copilul meu a fost umilit 4 ani de invatatoare din cauza asta. Chiar de raspundea mereu, doamna invatatoare se prefacea ca nu aude, auzea doar pe cea a carei bunica venea zilnic cu sarsanaua la scoala.
    Mai mult, doamna invatatoare a incercat sa o descurajeze cand i-a spus ca din clasa a V-a isi doreste sa se mute la cel mai bun liceu din oras “Sa nu te duci ca acolo se dau bani, trebuie sa faci pregatire, e foarte greu”. FALS! Copilul meu a dat examen (ca si cei care au fost tinuti in puf de invatatoare) si a intrat la Colegiu, pe cand cei care au venit cu sarsanaua au luat note de 2 si n-au intrat.
    Nu va pot explica bucuria copilulul meu cand a vazut rezultatele, fiindca ea stia ca e buna si in sfarsit i-a dovedit inavatoarei.
    Si ca sa vezi pana unde poate merge tupeul doamnei invatatoare, in loc sa-mi felicite copilul ca a intrat la Colegiu (a dat la doua si a fost adimisa printre primii la ambele), doamna i-a zis sa-i cedeze locul de la cel mai bun Colegiu preferatei ei sarsanagioaca. Am avut un soc cand mi-a spus fii-mea, nu-mi venea sa cred ce tocmai auzisem. Am baiguit o juma de ora cu privire la tupeul doamnei…
    Unde credeti ca sunt acum sarsanagii? Ei bine, la fosta scoala unde se comporta ca si pana acum, zil si nic cu pachetel la fiecare profesor. E absurd! Daca asa-i inveti asa ii ai, si cine are de suferit in toata povestea asta?

    Intr-adevar, usor nu e, dar suntem multumiti de cum decurg lucrurile la colegiu. Pe langa faptul ca au profesori exceptionali, nu s-au cerut niciodata bani pentru fondul scolii, cadouri sau mai stiu eu ce alte inventii, iar colectivul de elevi e minunat. Chiar de la inceput s-au comportat de parca se stiau de cand lumea.
    Cum spuneai si tu, totul porneste de la parinti, bunici. Daca nu ar da spaga, profesorii nu s-au invata cu ea s-apoi sa aiba asteptari mai mari, si mai mari pe masura ce trece timpul… S-apoi nu am avea rezultate asa slabe in invatamant. Ii pui copilului numai note de 9 si 10 fiindca iti primesti “partea” si cand acesta ajunge fata in fata cu un examen serios, da chix.
    E vina celor care dau! Nu mai dati spaga fratilor ca poate se dezvata.
    Din pacate nu stiu daca s-ar mai putea reeduca cei care au intrat in acest cerc vicios….
    In tara asta totul e o mare “spagareala”, oriunde te duci te privesc niste ochi de funcionaras care implora. Rusine!
    Stiu ca e o lupta cu morile de vant, dar eu sunt o visatoare, un Don Quihote si n-am sa ma conformez niciodata.

  159. Replica mea standard cand mi se cereau bani in scoala primara era “invatamantul e gratuit”. Probabil am fost persecutata, dar nu mi-am dat seama pentru ca aveam sprijin acasa, parintii mi-au spus ca eu sunt normala si “doamna” are o problema psihica.

  160. […] După cum ați văzut, pe mămica pe care cu toții o admirați, nu a omorât-o nimeni. Sigur, și-a petrecut niște zile și săptămâni în anchete și a consumat mulți nervi, dar de acasă, din fotoliu, nu ar fi putut schimba nimic. Nici voi nu puteți schimba nimic din fotoliu. Dar, dacă vă mobilizați mai mulți și subiectul rămâne fierbinte, autoritățile se vor trezi obligate să deschidă anchete și în alte unități de învățământ. Dacă nu vă mobilizați, se va fâsâi treaba în câteva zile și o să cărați plocoane la școală, până o să vă iasă ochii, construind destinul copiilor voștri pe o minciună și pe o ilegalitate. […]

  161. lucian marinescu

    salariul mic din invatamint este o cauza,dar nu este o scuza. cine nu pote trai din acest salariu mizer sa demisioneze. si pote atunci acest guvern condus de un plagiator o sa inteleaga ca nu se mai poate.

  162. Nike-

    După noile reglementări consfinţite de Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic , ediţia Carul cu Prosti-

    se spune oameni integrii, ochi albastrii, patru ministrii etc.

    si nu se mai foloseste in veci ‘copiii’, ci ‘copii’, pentru ca articolul hotarat masculin plural e, hehe, un lux burghez perimat. L-a mancat si jurnalista Simona de cateva ori numai in ultimele scrieri, si nu pare dornica sa corecteze, doar nu observa nimeni, ce pana mea: copii e ocupati cu scoala si parintiii e suparati pe doi-trei ministrii neintegrii care a adus scoala in situatia despre care discutam.

    Acum hai serios, pari o tipa inimoasa, imi place continutul celor scrise de tine- realizari frumoase si emotionante- si iti doresc sa te binecuvanteze Dumnezeu pentru sufletul tau mare. Dar gramatica (Trasnea, ce-i gramatika?!) nu are nici o treaba cu sufletul sau cu inima. Or sa predai cuiva, oricui, in Romania cu asemenea orori de lacune este RUSINE MARE. Dar si mai mare RUSINE ar trebui sa iti fie ca, in loc sa te scuzi si sa alergi la Gramatica Academiei, de unde sa te intorci lamurita, tu te tiganesti cu cei din jur si negi ca imparatul e dezbracat. Bine ca te simti superioara ca faci doar greseli de ortografie, nu de gramatica…de parca ortografia ar fi stiinta descoperirii noilor ape de colonie. Ce sa-ti spun, e foarte mare diferenta intre cineva care scrie ei face si cineva care scrie copii au ochi albastrii.
    Te rog nu imi spune ca predai romana!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Si mai era una pe aci care se plangea ca nu e trecuta la ASE pentru ca ‘profesoara’ (inca ma bantuie ghilimelele alea) nu ii poate citi scrisul. Pai daca scrie tot cu copii au ochi albastrii e de trimis inapoi in clasa a doua, nu de ASE. Greselile astea despre care multi ‘profesori’ iti pufnesc acum in fata ca ar fi minuscule scapari sunt de fapt imense si de netolerat dupa clasa a doua.

    Adica na, o tipa cu spiritul si dragostea ta de copii ar muta muntii daca si-ar da seama ca este cazul sa se corecteze (si sa nu ii invete pe altii gresit). Altfel, pacat de copilasii aia cu picioarele strambe…desi o mana spala pe alta si daca la capacitate, la corectura au avut tot profesori din astia cu ‘copii au ochi albastrii’, nu au avut cum sa nu ia.

  163. @Sammy S.: ia arată-i tu lu’ jurnalista Simona, unde a mâncat ea i-uri. hai, repede, că mor de curiozitate. mersi.

  164. Buna Simona!
    Frumos articol. Chiar daca nu mai am legatura cu sistemul, deoarece baietii mei au terminat de mult scoala, liceu, facultate, etc, trebuie sa recunosc ca am fost foarte scarbita in momentul in care am vazut acele inregistrari cu “doamna de la scoala de fite”. Si trebuie sa recunoastem ca parintii isi transforma astfel odraslele, dand care mai de care cadouri mai costisitoare, in niste mici monstrii care nu stiu decat ce-i invidia, rautatea si egoismul. Si sa nu uitam ca in fiecare clasa exita o mamica, doua, care-s prietene cu doamna si cunosc “nevoile doamnei” referitoare la cadouri. Si eu am trecut prin asa ceva si mereu ma certam cu ele la sedintele cu parintii. S-a tot vorbit despre sistemul finlandez, in filmele americane tot vad cum elevii poarta discutii libere la scoala in timpul orelor, acestea materializandu-se prin teste scrise, individuale, care sunt notificate si transmise individual elevilor. Nu am vazut sa li se dea premii si coronite ca la noi. De ce nu se poate si la noi asa? De ce copii de clase mici sunt stresati la maxim si nu mai au timp de joaca? Ore intregi de facut teme acasa, dupa scoala si in weekend, la scoala orele de sport, muzica, desen, care ar trebui sa fie recreative, nu se respecta, doamna invatatoare facand cu ei tot matematica si romana in locul acestora.
    Chiar nu inteleg ce vor sa scoata din acesti copilasi? In felul acesta nu vor deveni performanti, ci doar niste roboti care nu vor fi in stare sa judece inainte de a actiona.
    Si mai vreau sa spun ceva inainte de a incheia: referitor la “salariile mici”, hai sa fim seriosi si sa nu-l maniem pe Dumnezeu. Salariile sunt atat pe masura vechimii fiecaruia, cat si pe masura studiilor.

  165. Draga Simona, tine-ne si pe noi la curent cu ce-ai mai rezolvat cu ocazia prilejului(articolului), ca in afara de un rating nesperat la site-ul tau, o vanatoare de vrajitoare si vanatoare de fondul clasei, n-am vazut altceva. Si nici nu mi-ai raspuns: ai sau nu copii? Cred in continuare, ca nu. Mai vorbesti si tu cu parintii sa vezi atmosfera actuala de prin scoli? Nu cred ca te mai intereseaza. Poate doar cand s-o pronunta vreo sentinta in cazul invatatoarei spagare. Atunci cred ca o sa fie momentul pentru alt rating, nu? 😉

  166. oameni buni de ce nu ancheteaza si scoala 79?pt. ca Duduia Directore are spate beton?scoala 10 este mic copil pe langa ce se intampla la 79.Aici cheta este de la 50 la 500 lei de copil pt sarbatori.Se da bani si pt zugraveli,banci ,videoproiectoare,copiatoare,dulapuri,solutii de spalat clasa pt femeile de servici,etc.Aici daca nu corespunzi financiar,nu ai ce cauta.Nu te da afara .dar te face sa pleci tu singur. 😥

  167. Draga Andrada,

    Nu stiu despre Simona, insa eu sunt parinte. Copilul meu are 5 ani, este in grupa mijlocie la gradi, iar in urmatorii ani eu voi fi sigur o figura publica, aparand la televizunile de stiri ca fiind “nebuna care bate profesori”. Glumesc. ( Sau nu).
    Personal, nu am avut niciodata o relatie buna cu profesorii mei. Majoritatea lor defapt, pentru ca, crezi sa nu, un profesor bun este o raritate dar inca mai exista cate unul din fericire.
    In clasele I-IV, invatatoarea mea Dna Decu Livia( pe care nu am sa o uit niciodata), m-a pregatit pentru viata. M-a “fragezit”, ca sa zic asa, la fel cum faci tu snitele. Motiv?
    Simplu.
    Mama nu trecea pe la scoala.
    Parinti mei nu treceau pe la scoala pentru ca era ocupati sa cladeasca un viitor, sa ne ofere mie si fratelui meu un viitor mai bun ( scuza care inca mai exista in vocabularul parintilor si in ziua de astazi), asa ca au ales sa ma lase pe cont propriu. Rezultat?
    Dezastruos!
    Am mancat bataie pentru ca mama nu i-a carat acestei “distinse” doamne porci. Am fost numita proasta, cretina, handicapata, etc… si am crescut ajungand sa ma vad astfel.
    O sa spui: “Exact, vezi? Din cauza asta eu dau bani. Pentru ca odrasla mea sa nu treaca prin asa ceva.”
    Gresit.
    Parintii mei nu au gresit cand nu au carat, ci au gresit cand nu au descins in scoala ca tatarii( asa cum as fi facut eu).
    Au urmat profesori de mate, romana, rusa, care le-au spus parintilor mei ca sunt puturoasa, ca nu vreau sa invat, ca sunt “branza buna in burduf de caine”, etc. Ai mei au crezut si ei, ca deh… cum sa crezi copilul in fata profesorului?
    “Profesorul este destept iar tu sa taci ca esti prost. Daca erai mai destept decat el, erai tu profesor.”
    Am ajuns in final in clasa a 8-a, corigenta la doua materii (Romana si Rusa), iar abia atunci a venit mama cu sarsanaua la scoala si am trecut clasa.
    Rezumat, o alta uriasa prostie.
    Pe scurt, eu eram “proasta” pentru ca mergeam intr-o scoala de cartier(Scoala generala nr. 134 din Zetari), iar parintii mei considerau ca daca ma muta la alta scoala mai buna, voi ramane repetenta. Doar le spusese profesorii mei ca sunt proasta. Logic ca nu ma credeau pe mine, iar apoi… cand au inteles parintii expresia “Nu inteleg in clasa?”
    Din pacate pentru mine si viitorul meu, eu chiar nu intelegeam.
    In final, ai mei au avut destul, se “saturasera” de prostia mea, asa ca m-au dus la liceu privat unde mi-au “platit” trecerea prin cei 4 ani de liceu.
    Din nou printre cei mai slabi la invatatura, am fost catalogata iar si iar puturoasa, distrata si etc, pana cand am facut prima mea alegere si am inceput sa fac meditatii la mate cu o persoana care nu preda matematica in sistem, ci era cercetator.
    Primul om care m-a inteles si care mi-a dat un gram de incredere in mine( iar asta se intampla in clasa a 11-a).
    In cei doi ani de liceu ramasi, notele mele la mate nu s-au imbunatatit (4-5-6, iar asta in general pentru ca nu faceam meditatii cu profa, iar ea in shimb ma scotea la table cu cel mai greu exercitiu pentru a-mi demonstra ca sunt “proasta”), profesorii nu s-au desteptat din plictiseala cronica de care erau surprinsi si brusc am realizat ca eram aproape majora, urma sa merg la o facultate si nu stiam sa scriu corect gramatical. ( Inca nu stiu, dar… what the hell? I read two-three books a week. In english) Asa ca am inceput sa invat singura, dupa o “dieta proprie”.
    In liceu si generala am fost eleva de 6. La BAC am avut cea mai mare nota din liceu (9.12), iar la matematica, disciplina la care cea mai mare nota pe care am avut-o vreodata a fost 8, am luat 9.45.
    Am invatat engleza singura (citind), desi in liceu am avut numai 6-7 pentru ca veneam din gimnaziu unde facusem doar rusa.
    Inca nu stiu sa vorbesc correct si am 30 de ani. Nu mi-e rusine, sunt realista.
    Am grave carente dupa ce am trecut prin acest sistem de invataman si avand in vedere ca am facut asta intre anii 1990-2012, tind sa cred ca slariile nu sunt problema. Oamenii sunt cei care gresesc.
    Privind in spate, vad doar un singur vinovat.
    MAMA.
    Si o invinovatesc inca, acum, la 12 ani dupa ce am terminat liceul, pentru ca nu a dat cu nimeni de pamant in afara de mine.
    Ce s-ar fi intamplat insa daca totusi mama ar fi gandit cum gandesti tu si ar fi “contribuit”? Scapam de partea cu bataia, stiu, insa cu ce ramaneam eu?
    Imbatati de profitul financiar, oare dascalii mei ar fi realizat brusc ca sunt o fire aparte? Un copil cu o inteligenta nativa si o logica extraordinara si care ar fi putut fi “mare” cu putina rabdare( parerea psihologului meu, nu a mea )), care nu s-a dezvoltat niciodata din cauza unor oameni mecanici, persoane ce formeaza alte persoane fara sa puna un dram de pasiune in munca lor?
    Teoretic, oricine poate face o ciorba daca arunca legume in apa, dar gustul este acelasi?
    Iti spun eu, …NU!
    Nu ii faci nici un favor copilului tau prin a dormi linistita. Ii faci un favor si il faci mandru de tine atunci cand stai drept si il inveti sa lupte pentru drepturile sale, chiar si atunci cand ceilalti il privesc ciudat, cand este catalogat nebun sau cand nu se incadreaza in tiparul impus de societatea asta cretina.
    Dap, imi asum ce spun.
    Si nu avem dreptul sa aruncam cu acuze in stanga si in dreapta pentru ca tot ce vezi in jur este facut de noi. Din fiecare prostie pe care o facem rezulta o consecinta pe care o sa o resimtim maine sau in viitorul apropiat. Iar maine, ghici ce? Copilul tau va fi la fel ca tine si va stii un singur mod de a trece prin viata. SPAGA. .
    Din ce sustin parinti care “prefer sa doarma linistiti” inteleg ca cei saraci nu au nici o sansa. Orice drept au castigat nascandu-se in acest stat, s-a stins in fasa.
    Te-ai gandit poate ca daca tu ai fi prima care refuza sub orice forma sa cotizeze, care acorda mai multa atentie copilului acasa sa afle ce se intampla la scoala, care depune plangere dupa plangere la toate institutiile, vor face si ceilalti parinti din clasa copilului tau la fel?
    Invatamantul este gratuit, dar nu pentru ca il da cineva de pomana. Ci pentru ca deja platim statului mii de lei lunar, iar din banii nostri sistemul se sustine.
    Eu sunt mama care nu cumpara flori. ( pentru ca sunt nesimtita si ma simt foarte bine in pielea mea)
    Eu sunt mama care nu contribuie la “chetele” initiate de alte mamici. Pentru ca nu vreau, pentru ca nu este corect, pentru ca nu vorbesc cu mamicile din clasa si nici nu vreau. Pentru ca imi doresc pentru copilul meu sa inteleaga ca nu trebuie sa fie “cumva”ca sa fie placut de ceilalti.
    Eu sunt mama care daca ar fi fost in situatia parintilor din clasa spagarei de la TV( desi nu as fi rezistat nici doua minute), ar fi maturat cu ea pe jos iar abia apoi as fi depus plangere.
    Eu sunt mama care nu va cotiza la fonduri ale clasei, cumparat de perdele, banci sau mai stiu eu ce, pentru ca deja platesc acestui stat prea multi bani si nu primesc nimic in schimb.
    Eu sunt mama care a ascultat-o pe educatoare plangandu-se de al meu copil, ca vorbeste la masa, ca pune prea multe intrebari, ca cere prea multe explicatii, ca refuza pedepsele administrate, iar apoi i-am sugerat elegant sa discute cu consilierul psihologic al gradinitei si sa mai citeasca o carte-doua despre psihologia copilului.
    Eu sunt mama care si-a invatat copilul de mic ca are drepturi. Ca NU ARE NIMENI DREPTUL de a tipa la ea, ca atunci cand i-se cere sa faca ceva, este obligatia ei sa intrebe de ce.
    Astfel, copilul meu nu este persecutat!
    A fost data afara din clasa pentru ca a vorbit in timpul mesei, dar nu a vrut sa iasa ( am avut cateva discutii cu educatoarea si am rugat-o sa imi explice legalitatea acestui fapt si dinamica aceste pedepse. Ok, dai copilul afara din clasa, iar apoi ce?) Nu s-a mai intamplat de atunci.
    Am cerut conducerii gradinitei R.O.I si orice alt document din care sa reiasa ca un copil nu are dreptul sa vorbeasca in timpul mesei la gradinita, am primit in schimb scuze pentru incident.
    Ah, si eu sunt mama care cere meniul in avans parafat de o asistenta dieteticiana, care il verifica si care aduce aminte conducerii cu fiecare ocazie ca traim intrun stat cu legi. Ca am drepturi si ca imi face placere sa depun plangeri.
    Nimeni nu este invincibil atunci cand ai motivatia corecta!
    Sunt cosmarul sistemului, stiu, insa chiar atunci cand alti ma considera nebuna, eu dorm linistita fara sa ma coste nimic in afara de energie. Doar o fac pentru copilul meu si o fac cu placere.
    In rest, nu va mai plangeti. Sunteti adevaratii vinovati!

  168. Draga Juju,

    Sincer, nu te inteleg. De vina zici ca e mama ta pt tot ce ai patit, apoi dupa multe randuri incalcite, zici ca noi:), care dam spaga. Poate ar trebui sa te gandesti si la partea ta de vina, ce zici? Eu cred ca n-ai citit tot ce am postat eu, altfel intelegeai ca eu am strans bani pt cadourile profesorilor din cls V-Vlll, toata clasa fiind de acord cu acest lucru si cu sumele propuse de un alt parinte(nu f mari, nu masini, nu rate la banca). Am mai scris si ca am schimbat 2 profesori de la clasa de-a lungul celor 4 ani, nu am stat cu mainile in san, dand spagi. Am explicat si de ce se practica acest lucru(spaga, cum o numiti voi, cei mai drepti romani :), care n-ati dat niciodat nimic la nimeni). Din cauza mediei de admitere la liceu. Sper sa se scoata de tot ineptia asta cu media generala a claselor V-VIII si atunci veti vedea ca spaga, cadourile, vor disparea. E simplu. Am mai spus si ca in liceu, copilul meu fiind la unul din cele mai bune licee din tara, nimeni nu a mai strans nimic, pt ca notele nu mai conteaza. Q.e.d.(ceea ce era de demonstrat). In final, draga Juju, abia astept sa vad cum o sa te porti tu cand va fi copilul tau la scoala, caci de la vorba la fapta, e cale lunga. Cat despre cum va fi copilul meu, n-ai grija, deja e super ok, ceea ce-ti doresc si tie.
    Pt Simona, daca mai intri pe aici, uite singurul rezultat concret pe care l-ai declansat cu isteria spaga pt profesori. Bravo!
    http://www1.agerpres.ro/social/2014/02/05/galati-mii-de-cadre-didactice-si-au-anuntat-intentia-de-a-nu-se-mai-implica-in-programul-scoala-alftel–19-05-00

  169. Andrada,
    Imi pare rau ca nu ai inteles randurile mele incalcite. Se poate sa fie de vina lipsa talentului meu la scris, sau se poate sa fie negarea. ( Cine stie?)
    Dar pentru ca nu sunt scriitor, ci om de cifre, am sa iti explic punctual si concret.
    Romanul sa spaga de cand se stie. Motivul?
    Simplu.
    Pentru a beneficia de lucruri care nu i-se cuvin.
    Dupa revolutie, in primii mei ani de scoala, nu era doar o practica. Populatia o ridicase la rang de arta, iar toate astea pentru a primi ceva “mai bun”decat ceilalti.
    Acelasi lucru se intampla si inainte de revolutie, insa mai cu perdea, sau mai cu masura pentru ca nu existau resurse.
    Spaga pentru cei de la casa de comenzi, sa primesti eventual o cutie de Ness Amigo.
    Un pachet de Kent la doctor, sa iti faca o injectie fara sa te doara.
    O atentie pentru doamna de la alimentara, sa primesti un ciolan de porc afumat.
    Fara gluma, asta se intampla.
    Ce vreau eu sa subliniez, este ca spaga in clasa nu se intampla de cativa ani. Ci de zeci de ani.
    Acum, ce voiam eu sa spun eu in randurile mele incalcite, este ca oamenii sustin aceasta practica, iar alti o tolereaza. Foarte putini insa vor altceva.
    Spre exemplu, sa beneficiez exact de ce anume platesc si merit.
    Am citit ce ai scris, iar daca analizez in amanunt ( social vorbind) nici eu nu te inteleg.
    Ok, deci conteaza media din gimnaziu la admitere la liceu. Asa si?
    Copilul tau primeste 4 cand merita 9-10?
    Daca asta este cazul, atunci este un abuz. Un lucru pentru care poti lupta si castiga.
    Faci o plangere la conducerea scolii, la inspectorat. Ii anunti ca al tau copil este un geniu, iar profa de mate nu ii da note pe merit, iar apoi copilul tau va fi evaluat intr-o comisie pentru a se stabili daca abuzul exista sau nu.
    Eu stiu pe cineva care a facut asta. Nu a fost greu deloc.
    S-a stabilit de catre comisie ca acel copil merita o nota mai mare si a primit-o.
    Daca analizez insa cum gandesti tu, as fi mai inclinata sa cred ca tu vrei note pentru copilul tau, mai mari decat merita. Pentru a intra la un liceu bun. ( Dupa cum s-a si intamplat).
    Iar atunci, daca acesta este cazul, este corect?
    Nu cumva un copil care vine cu o medie putin mai mare din generala, ii poate lua locul altui copil care chiar a invatat pe rupte, iar mama lui nu a stat sa dea cadouri ( de bun simt sau nu, de acord cu toata clasa sau nu) ? Ca mie personal, nu mi-se pare corect.
    Defapt, cred ca este exact ce spuneam mai sus. Beneficiezi de niste lucruri pe care nu le meriti, iar in plus, ii furi unui alt copil sansa.
    De aici a cazut si mitul celebru, cum ca scoala romaneasca ar fi una de traditie si care scoate genii pe banda rulanta.
    Eu personal, nu am dreptul sa te judec. O va face copilul tau, o vor face probabil alti parinti ai caror copii nu au intrat in licee de top la sutime, pentru ca au venit alti din spate care AU DAT SPAGA, in final nu tu esti singura vinovata ca acest sistem merge pe roate patrate.
    Iarasi, contrar multor alti parinti care au sustinut in posturi aici, sau in alte parti, ca scolile nu primesc bani de la stat, o sa va contrazic.
    Scolile primesc multi bani de la Consiliul local+ minister, insa nu se varsa in educatia copiilor. Nu se duc pe perdele si banci. Bani scolilor sunt cheltuiti pe achizitii directe de materiale si lucrari multttttt supraevaluate, bani care in acelasi timp se intorc mare parte in buzunarul consiliului director.
    Cum se face asta?
    Simplu. Cu binecuvantarea parintilor care cumpara banci si perdele, cu binecuvantarea mai marilor tarii care nu sunt interesati cum se procedeaza in institutiile publice, din moment ce nu este un caz izolat, ci un intreg sistem “Balkanic”. Un mod de a ne fura caciula unul altuia.
    Este Romania noastra, Romania copiilor nostri.

    P.S.:
    Andrada, ai dreptate. Si eu am dat spaga la un moment dat.
    Am facut-o acum 5 ani, cand zaceam intr-un pat de spital si viata mea si a copilului meu atarna de un fir de ata, dar ce crezi?
    Am dat spaga degeaba.
    In final am fost salvata de un doctor pe care nu il vazusem in viata mea, caruia nu i-am dat un leu, si care isi facea meseria de 30 de ani SI dincolo de plicuri.
    In rest, iti doresc ca toata gandirea asta a ta sa nu te muste de fund peste 20 de ani, cand nu vom avea alta solutie decat sa traim la standarde europene si sa o facem in calitate de oameni si cetateni responsabili.

  170. Simona Tache, ia de aici si spune/mi ce/ai rezolvat. Spune/mi daca stii ceva despre atmosfera actuala din scoli, despre relatiile actuale dintre parinti si profesori, dintre copii si profesori. Nu te mai intereseaza, nu?… Hai, te rog mai scrie un articol, te rog……
    http://ziarero.antena3.ro/article/view/id/92902

  171. […] îi invit să-i învețe pe cei mici să fure, din când în când, câte-un portofel. Am explicat AICI de ce și asta e tot “spre binele […]

  172. Ion Ionescu de la Prad(a)

    Andrada, de ce ar trebui Simona Tache sa rezolve ceva? Tu asta astepti? Sa rezolve Simona problemele din scoli?

  173. Uite, pentru ca sunt atat de multe marturii cu “pe vremea mea”. Am 44 de ani, am inceput clasa I in 1976 si imi aduc aminte si acum ca nu am luat NICIODATA premiul I in clasele primare, desi invatam foarte bine si imi doream sa o fac mandra pe mama (care insa era vesnic nemultumita de performantele mele), desi erau cate 15 care luau premiul I, pentru ca aveam in clasa: pe nepoata unei colege de invatatoarei de la institutul pedagogic care era s fata nu stiu carui director (care a ajuns la inchisoare de altfel dupa revolutie), pe nepoata unui diplomat care lucra pe la diverse ambasade, pe fata unui veterinar care lucra prin Libia, pe baiatul unui doctor renumit de la spitalul judetean, vreo doi-trei copii iarasi de persoane cu influente, unul dintre ei nu stiu ce secretar pe la partid, unul vice-primar sau ceva de genul samd. Dap, nu era poate cu cadouri (desi si la noi se strangeau bani si se chinuia cate un parinte sa gaseasca ceva potrivit) de o asemenea anvergura, dar se punea problema de … relatii si servicii. Astia ca mine cu parintii simpli ingineri sau profesori sau muncitori erau mai mereu coada clasei, erau facuti pioneri in a doua serie (mare rusine mare, a pus mama un bot pe vremea ais si giciti cine era de vina!), eram mai mereu certati si umiliti de catre draguta de invatatoare. O baba comunista.

    Chesti asta cu unsul unuia si al altuia (alteia) are radacini adanci, nu e neaparat aparut dupa revolutie.

  174. Off, Simona, de ce nu ai si tu un buton de edit? Se vede ca mi-e foame, am mancat litere, chiar si un cuvant. Vezi daca nu am luat premiul I in primara?

  175. @Ion Ionescu de la Prad(a), eu nu astept sa rezolve Simona problemele din sitemul de educatie(multe si grele) dar ea, spre deosebire de noi, are oarecare putere cu acest blog si e formatoare de opinie, dupa parerea mea. Poate ar putea face ceva, o petitie on-line, nu stiu…

  176. vorbiti sa va aflati in treaba despre asta! Parinti !! aveti grija de odraslele voastre acasa!..invatati cu ei, daca e cazul. aveti niste copii prost crescuti si nici nu le stiti ,, ofurile,,.(am elevi care nu au vorbit ca parintii cate o spatamana..astia fiind mereu ocupati!!)
    aveti impresia ca totul se poate cumpara!daca la fiecare treapta s/ar da examen serios alta ar fi atitudinea fata de invatatura. si sa mai stie ca in viata poti fi si nedreptatit!.. important e sa fii om !..

  177. http://frecventa-sufletului.ro/2014/05/21/romanca-de-12-ani-cu-iq-mai-mare-decat-einstein/………….aveti impresia ca elevii de la acest liceu dau spaga?????????elevii invata , profesorii sunt respectati!,, rezultatele sunt evidente!!

  178. nici un sistem de invatamant nu poate fi superior contextului social in care se desfasoara!

  179. Catalina Dumitriu

    In primul rand as vrea sa transmit celor care spun “asta e sistemul”, ca sistemul e facut din oameni si de oameni. Am auzit si eu multe grozavii de genul asta cu invatatori si profesori… In clasele primare am avut o invatatoare care din 5 si 6 nu ma scotea, indiferent ce faceam. Nu am luat niciodata mai mult de Premiul III, pentru ca ai mei nu erau instariti si nu aveau de unde da cadouri…Cam ca astazi, numai ca in cazul meu vorbim de perioada 92-96. Imi scazuse stima de sine la nivelul la care credeam ca sunt, citez din replicile doamnei invatatoare, “un rahat cu ochi”, o analfabeta. Am primit corectii fizice de la ea cat nu am primit de la toti membrii familiei mele la un loc…Chiar ajunsesem sa cred ca nu sunt buna de nimic. Atunci cand am spus mamei cum se comporta cu mine si a venit la scoala sa discute cu invatatoarea, corectiile au devenit din ce in ce mai dese…Abia dupa am aflat ca cei care erau preferatii doamnei aveau parinti cu sere de legume, mame croitorese, samd.Am fost transferata incepand cu clasa a V-a la o alta scoala unde am luat din prima premiul I. Mi-am recapatat cu greu increderea ca pot mai mult. Chestiile astea te marcheaza pe viata, chiar daca la un moment dat le gandesti la rece. In liceu deja eram obisnuiti sa auzim ca se dau cadouri profesorilor sau elevii erau chemati la meditatii…Eu am avut norocul sau ghinionul sa nimeresc intr-o clasa plina de copii de doctori, vamesi sau politisti unde cadourile erau de ordinul zecilor de milioane (intre 2000 si 2004). Am colegi care desi erau in stare de repetentie si nu dadeau pe la scoala cu saptamanile, au trecut clasa si au luat BAC-ul cu 9.50 si spuneau senin ca isi lua tata-sau doua masini de lux cu banii pe care i-a dat ca sa ia el BAC-ul si sa intre la Academia de Politie 😯 … Eu nu am dat ca nu am avut de unde si mi-ar fi fost rusine, nu dau pentru ca nu am de ce si nu voi da chiar daca situatia materiala nu ma mai impiedica… OAMENI BUNI, voi si parintii vostrii ati facut sistemul asta…si daca o sa continuam asa, copii nostrii vor ingrosa randurile spagarilor! AM ZIS! ❗

  180. Am intrat la scoala primara in ’90. Invatatoarea mea, o taranca imputita ( la propriu, am fost in tabere cu ea si nu se spala) care se purta bine doar cu cei care cotizau: cadouri, unt, bani. Drept urmare, in clasele 1-4 nu am luat niciodata premiul I. In schimb, l-au luat oameni care mai tarziu au ramas corigenti, repetenti, au picat admiterea la liceu. Nu m-am suparat pe ai mei ca nu au avut sa cotizeze, nici nu as fi vrut sa cotizeze. Mizeria asta nu trebuie sa continue si eu nu am murit, nici nu-s mai nefericita sau mai proasta ca nu am luat premiul I. In schimb, a fost un moment penibil cand eu eram singura olimpica la romana si mate si ailalti care luau an de an premiul I, stateau frumos acasa. Un alt moment penibil, momentul in care invatatoarea mea a inceput sa urle la mine ca de ce nu am invatat comentariul pe dinafara, inaintea olimpiadei. Olimpiada la care am luat premiul pe oras. Acelasi moment penibil, 10 ani mai tarziu, cand profesorul de la Facultatea de Litere ( de teoria literaturii) urla la mine “domnisoara, adica eu sunt un prost ca invat pe dinafara definitii, dumneavoastra sunteti desteapta” , cand i-am zis ca eu nu invat nimic pe dinafara si ca nu-s papagal.
    Alt moment penibil, in liceu, in clasa a XII faceam fizica cu directorul. Noi eram clasa de uman, directorul a zis sa ne scuteasca de prezenta in ultimul an si doar ne trezeam cu note in catalog. Eu aveam mereu 5 la fizica, pentru ca in clasa a IX a a fost tata la scoala la o sedinta, cu diriginta si directorul, si i-a spus directorului ca e un idiot. Nu a mai calcat de atunci la liceu, nu am avut probleme cu profesorii, doar m-am rugat sa nu fac fizica cu el, in ultimul an nu am scapat :)). Scoala trebuie reformata din temelii. Nu toti trebuie sa facem facultati, un meserias bun poate face averi, mult peste un ‘telectual. Nu stiu de ce ne incapatanam sa ne facem copii mari intelectuali. Eu regret ca nu am facut cursuri de instalator, faceam averi si nici nu plateam mii de lei pana acum pe asa ceva.
    Sunt multe lucruri in neregula cu scoala romaneasca. De la gradi pana la facultate, si mai apoi. Am o fost colega de Litere care a reusit sa se inscrie la Scoala Doctorala. Primea acum aproape 10 ani, 10 milioane pe luna. Din banii astia trebuia sa stranga bani sa studieze 6 luni intr-un mare centru universitar european, sau trebuia sa dea banii inapoi. In conditiile in care ea nu era din Bucuresti, si preda seminarii la Litere, tot pe 10 milioane pe luna, de unde sa stranga bani sa stea 6 luni la Paris ? Nu i se asigura decat accesul la cursuri.

  181. Simona da-mi voie sa te contrazic atunci cand spui ca “doamna” nu-ti omoara copilul.Ba da!Ti-l omoara psihic,il marginalizeaza si il umileste de fiecare data cand are ocazia indiferent daca copilul face ceva foarte bine.Il face sa se simta ca ultimul om.Eu sunt impotriva cadourilor,a stransului de bani,a spagii catre medici.Eu nu dau si sanatate!Dar in fiecare zi imi dau seama ca ducand copiii la scoala ii distrug !Sunt nemultumita de sistemul asta GROAZNIC care nu-i invata sa gandeasca singuri,de profesori care nu le dau dreptul la replica,de oameni care au impresia ca le stiu pe toate si de parinti(da,de parinti)care se bucura atunci cand copiii lor iau note bune doar pentru ca au cotizat.Eu sunt un fel de paria la scoala pentru ca nu dau bani de cadouri.Sunt evitata de parinti ,dar sincer nu-mi pare rau.Cum ii crestem asa ii avem.Prefer sa am niste copii care sa ajunga sus pe propria munca sa vada ca este greu sa razbesti ,dar nu imposibil!Nu vreau ca ei sa fie urmatorii dadatori de spaga care se lasa umiliti de toate jigodiile!

  182. […] ea a scris Victor, apoi Dorin, apoi Simona Tache, plus interviul obținut de […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green