“Poate că viața nu e dreaptă, dar eforturile noastre sunt singurele care o pot îndrepta”

Am primit mesaje de la mai mulți elevi ai liceului Creangă din București. Toate vorbesc despre profesorul Liviu Ceaușu, un dascăl bun, pasionat de meserie, pontos, mereu atent să facă lucrurile atrăgătoare și amuzante pentru elevi și, nu în ultimul rând – îi citez pe copii – “milos, lucru foarte important atunci când predai mate”.

De ce mi-au scris copiii ăștia despre profesorul lor? Pentru că are o fetiță de doar 11 ani, care, înainte de vacanța de Paște, a fost diagnosticată cu Sindrom Hemolitic Uremic Atipic, o boală care-o mai leagă de viață doar cu un fir de ață. Medicii de la Fundeni consideră că singura șansă reală de vindecare este medicamentul Soliris, iar prețul unui tratament complet cu acest medicament este de 150.000 de euro.

Liceul Creangă este acum în stare de alertă: “Tot liceul s-a mobilizat – de la profesori, asistente și bibliotecare, la elevi. Toți am donat cat am putut – 1 leu, 2, 10. Pentru noi înseamnă o țigară în minus, o cafea în minus, un sandwich în minus, dar, pentru Andreea Ceaușu, toți mărunții aceștia, adunați, pot însemna câteva luni de tratament. Ajutați-ne să o vindecăm pe Andreea!”, mi-a scris Teodora Simion, care nici măcar nu este eleva profesorului Ceaușu.

Marina Alexandru, care este eleva lui, mi-a scris așa:

“Când am aflat, am început să plâng. Mi se parea ca viața e nedreaptă, că unui om ca dânsul nu i se poate întâmpla o asemenea tragedie. Nu îți poți îngropa fetița de 11 ani, este inuman. M-am pus în locul domnului profesor, am început să plâng în hohote și am realizat că nu știu, de fapt, să apreciez nimic cu adevărat. Mă plâng că fac cele mai proaste alegeri, dar cel puțin am certitudinea că le voi putea afla consecințele. Mă plâng că nu știu ce facultate mă reprezintă, că nu știu ce vreau să fac cu viața mea, dar cel puțin voi avea prilejul de a mă prezenta la examenul de admitere. Mă plâng pentru că mi se interzice să ies după o anumită oră din casă, pentru că am impresia ca părinții mei nu mă vor înțelege niciodată, pentru că libertatea mea este îngrădită, pentru că nu mi se permite să depășesc anumite limite pe care le consider inutile, dar cel puțin viața mea nu depinde de 150.000 de euro.

Noi toți ne-am mobilizat. Am hotărât să contribuim cum putem la salvarea micuței. Nimeni nu s-a arătat indiferent. Cei care nu îl cunoșteau pe domnul profesor au fost impresionați, cei care îl cunoșteau au fost șocați. Unii dintre noi încă mai suntem. Încă ne mai simțim vinovați pentru tot ce nu știm să apreciem, pentru fiecare respirație, pentru fiecare mișcare, pentru fiecare cuvânt… Nimic nu se poate compara cu drama unui părinte care știe că fetița lui mai are o lună de trăit. Reținându-mi lacrimile cu un efort de care n-am crezut că sunt capabilă, le-am povestit alor mei despre toată această dramă parcă ireală. “Viața nu e dreaptă”, am reușit sa rețin din discursul tatălui meu. Poate că viața nu e dreaptă, dar eforturile noastre sunt singurele care o pot îndrepta!”.

Iar un băiat din clasele mai mici, Marius Cătălin Dincă, mi-a trimis cu candoare versuri, “poate ajută la ceva”:

“Singurul profesor ce a reușit să mă țină la oră
Care ne-a demonstrat că ”materia groazei” poartă palton
Și că poate fi explicată în al caterincii ton
(…)
Avea mereu pregătit pachetu’ de glume
Și este acel gen de persoana chiar trebuie ajutat
Că a dat viață unei fetițe frumoase ce seamănă cu el
Nu a greșit cu nimic ca să moară în acest fel
Dar Creangă nu a rămas indiferent
Căci pe toți ne-a cuprins un sentiment de-a dreptul iminent
Fie că suntem elevi de-ai lui sau nu
Fiecare și-a scos portofelu’
Și a donat cât a putut
Au fost sume mici mai la început
Că nimeni n-a știut
Dar zilele următoare a adus cât de mult a putut fiecare
Pâna și cei ce nu-și luau de la chioșc de mancare.
Am mers cu liste din clasă în clasă
Am făcut totul știut de toți și toți mi-au demonstrat că le pasă
Că, pentru noi, Andreea e ca și una de-a noastră
Din cauza stimei pentru proful care crede în noi și nu ne lasă

Iar, dacă gândești la fel ca mine,
Nu-i nevoie sa scrii rime, chiar dacă eu nu m-am putut abține
Ajută-l, dacă nici ție nu-ți convine…”

Mai multe despre drama profesorului Ceaușu și a fetiței lui, citiți aici, unde veți găsi și documentele medicale care atestă nevoia acelui tratament uriaș de scump.

Conturile umanitare, deschise la BCR Sucursala Mihai Bravu, de titularul Ceaușu Liviu Ștefan sunt:

cont in lei: RO31 RNCB 0084 0107 7544 0006-RON, SWIT: RNCBROBU
cont euro: RO04 RNCB 0084 0107 7544 0007-EURO, SWIFT: RNCBROBU
cont USD: RO74 RNCB 0084 0107 7544 0008-USD, SWIFT: RNCBROBU

M-aș bucura dacă ați da mai departe acest mesaj al copiilor de la Creangă. Vă mulțumesc în numele lor.

LATER EDIT: între timp, se pare că firma producătoare a medicamentului a anunțat că i-l poate oferi Andreei gratuit, pentru 6 luni. Donațiile nu mai sunt, așadar, o urgență, dar, știind ce cheltuieli uriașe poate presupune o situație medicală atât de gravă, sunt convinsă că orice bănuț în plus ar reprezenta un ajutor important.

LATER EDIT 2: Noutăți despre starea fetiței: