Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

O minivacanță de coșmar

shutterstock_128250053

2008, început de toamnă. Eu și Nic – fericiți posesori de bilete la concertul lui Leonard Cohen din Amsterdam, prilej pentru o vacanță perfectă, de câteva zile. Hotărâm că vom lua un avion către Dortmund, iar de acolo un tren către Amsterdam. Zis și făcut. Luăm avionul, aterizăm în bune condiții la Dortmund și, de acolo, un autobuz către gară. La gară, ni se spune că sunt ceva probleme cu trenul, dar o să fim preluați de un autobuz, care o să ne ducă la destinație. Suntem preluați. Autobuzul pleacă. După 10-15 minute de mers, oprește, nu înainte ca o voce să ne zică, expeditiv, ceva în nemțește. Vedem cum toată lumea se ridică și coboară. Rămânem noi și încă 2-3 cetățeni. Dăm cu banul și hotărâm că e mai bine să fim cu ăia mulți care-au coborât decât cu ăia puțini care-au rămas. Poate în situația asta nu se aplică formula “mulți, dar proști”, ci opusul ei, “mulți, dar inteligenți”. Coborâm, așadar și ne luăm, ca oile, după gloată. Ajungem la un alt autocar, în care ne urcăm cu toții. “Gata, ăsta chiar o să ne ducă la Amsterdam”, ne spunem. Nu ne duce la Amsterdam, ci într-o gară apropiată, de unde – tot mergând pe intuiție, căci nu ne mai anunța nimeni nimic, nici măcar în germană, darămite în engleză – ne urcăm într-un tren. Și din ăla în alt autocar, și din ăla în alt tren, și din ăla în alt autocar și tot așa, fără ca vreodată să știm dacă ne-am urcat în ultima verigă a lanțului sau mai urmează câteva. Doar norocul a făcut să nu fim și azi pe drumul acela, schimbând obsesiv autocare cu trenuri. După 7-8 schimbări de-astea chiar am ajuns la Amsterdam, unde am aflat că fusese o problemă cu căile ferate nemțești, problemă care urma însă să se remedieze până peste 3 zile, când trebuia să facem noi cale-ntoarsă.

Buun. Au urmat o vacanță frumoasă, un concert minunat și o sesiune de shopping în care-am spart aproape toți banii. În preziua plecării, ne vine ideea (adică îmi vine mie, căci e idee de femeie :mrgreen: ) să dăm o tură până la gară, să aflăm dacă s-a remediat problema, la ce oră pleacă trenul nostru spre Dortmund și, mai ales, la ce oră ajunge (aveam avionul la cam o oră distanță de ora sosirii trenului, aia pe care-o știam noi, desigur). Zis și făcut.

Aflăm că trenul urma să plece la ora 8,30 dimineața, dar despre ora sosirii în Dortmund nu știa nimeni să ne spună nimic.

– Ne puteți spune măcar dacă s-a rezolvat problema cu căile ferate în Germania?

– Nu, chiar nu știm dacă s-a rezolvat sau nu.

– Bine, dar… știți, noi am plătit niște servicii și… blabla blabla bla.

– Știm, dar nu vă putem ajuta…

– Bine, dar nu e normal să nu ne puteți ajuta…

– Dacă vreți, stați 3 ore la coada aceea, luați un bon, apoi mai așteptați o oră la biroul de informații și întrebați acolo, dar nu cred c-o să vă spună ceva diferit.

Nu ne-au surâs 4 ore de așteptare stupidă, așa că am decis să procedăm mai inteligent. Am luat de pe internet numărul de la Căile Ferate Germane și am sunat să întrebăm la ce oră va ajunge în Dortmund trenul cu pricina. Ce a urmat a fost o surpriză de proporții: NIMENI de la capătul celălalt nu știa boabă de engleză. Ne plimbau de la Frau Anna la Frau Johanna, singurul lucru pe care reușeau să-l spună fiind “Ein Moment, bitte!”. După vreo douăzeci de “Ein Moment, bitte!” de-astea, ne-au lăsat nervii și am renunțat. Am renunțat și la mâncare, în ideea că banii pe care-i mai aveam, plus ăia care s-ar fi întors la noi, dacă returnam hainele cumpărate, ne-ar fi ajutat să ne luăm alte bilete de avion, în caz că-l pierdeam pe cel deja plătit. Am petrecut o seară cu burțile goale și capetele pline de gânduri (mai ales eu), iar, a doua zi dimineață, ne-am prezentat la gară, pregătiți pentru orice. Nu știu să vă spun cum am ajuns la Dortmund, tot ce îmi amintesc e un coșmar cu alergături prin gări, de la o linie la alta, cu ochii bulbucați de efort, pulsul 240 și inima gata să facă “poc”. Iolanda Balaș și Gabi Szabo, dacă ne chema, și nu reușeam să scoatem un timp mai bun. Culmea, ne-au ajuns și banii pentru un taxi de la gară la aeroport, unde de-abia începuse check-in-ul.

Odată ajunși pe plaiuri mioritice, ne-am răzbunat spulberând în fața tuturor cunoscuților mitul perfecțiunii nemțești și al celebrului profesionalism german, care – vezi Doamne! – nu se simte bine decât cocoțat pe cele mai înalte culmi.

Uite că li se mai întâmplă și lor să fie nu varză, ci varză cu carne, și că haosul poate să se simtă, la o adică, mai mult decât la el acasă, pe tărâmuri nemțești. Dacă m-ar fi pus cineva să pariez, înainte de povestea asta, pe engleza vorbită de angajații biroului de INFORMAȚII al căilor ferate nemțești, mi-aș fi aruncat în joc casa, mașina și cel puțin un rinichi. Și aș fi pierdut.

(text publicat în Unica din iulie 2012)

Foto Shutterstock

P.S. Dacă aveți vacanțe de coșmar de povestit, vă aștept să râdem împreună de ele. 😉

84 comentarii

  1. Eh, io crapam de nervi cand auzeam: moaammmaaaa, pe autoban la nemti …..talica, zvum zvum, toc poc gata drumu, nu mai zic de asflatul ireprosabil, da absolut de drept si neted :d. Ajung si io pe un autoban, ehhhhhhh uite cum am stat 4 ore fara sa stim de ce si pe un autoban plin de hartoape mai ceva ca primu tronson din autostrada soarelui. deci …………

  2. Vacanta fara o sesiune de shopping parca nu e vacanta nu? 😀 😀 😀

  3. Dupa 2 ani de stat in Germania, am aflat ca intarzierile trenurilor sunt regula, nu exceptia… Nici mie nu mi-a venit sa cred…

  4. Acum vreo 5-6 ani, am fost si eu pentru prima data in Viena, in vizita de refacere dupa decesul iubitei mele bunici, la invitatia unor prieteni care locuiesc acolo de multi ani. Deci eram varza cu carnita. Boon. Ajungem acolo, vai-vai ce frumos, eu nu aveam chef de nimic. Am raspuns negativ la absolut toate propunerile, singurele acceptate fiind “stat in casa si uitat la filme sau iesit la restaurantul de la parterul blocului”. Cu toate astea, amicul nostru vienez ne-a spus in prima zi ca are o surpriza pentru penultima noastra zi de sedere.
    Dupa cateva zile de arest la domiciliu, in ultima zi am acceptat cu greu sa merg sa vizitez Schonbrunn-ul. Eram pe hol si ne incaltam sa iesim, cand sora mea a vazut pe un panou metalic doua bilete pe care scria “Afrika” si, amuzata maxim, intreaba: “vai, ati fost in Africa?”. Succesiuna intamplarilor a fost mortala: amicul a intrebat ce zi e, noi i-am raspuns, el a zis ca nu – nu se poate! , noi – ba da, se foarte poate” concluzia a fost ca acelea erau biletele “surpriza” pentru un spectacol de renume jucat in Viena, cu o ZI INAINTE.
    Amaraciune maxima. Am plecat apoi sa ne plimbam si toot drumul am facut misto de amicul nostru, de surpriza si de Africa. Printre altele, se mai auzea intrebarea “Ma, da’ la ce ora e avionul?” Sora-mea raspundea invariabil “la 21:00” . Ne am apucat sa facem bagajele pe la 7 PM, ne am urnit cu tot cu ele in lift, in vederea depunerii noastre la aeroport, de catre amici.
    In lift o amica, vieneza si ea, venita sa ne zica “pa-pa”, ramane o secunda pe loc si spune “ma, da ce avion e asta care pleaca la 21:00 din Viena, ca eu merg pe ruta Bucuresti- Viena de 20 de ani si nu stiu sa existe cursa asta. SIGUR e la 21:00 avionul? Ia dati biletele incoace sa ma uit”. …
    A fost prima si ultima oara cand am pierdul avionul 🙂 Am plecat a doua zi cu bilete la pret triplu insa in seara cu pricina am savurat pe indelete o sampanie bine racita, dupa ce ne-am dat atat eu cat si sor-mea cu pumnii in cap pentru prostie :)))))

  5. camelia zarzalin

    Eu m-am trezit in aeroport in Munchen ca nu stiau cei de la poarta de verificat bagajele ca nu stiau boaba de engleza!! Si mai rau, se uitau urat la mine repetand obsesiv ceva in germana, eu repetand “I’m sorry, I don’t speak German, can you speak in English please?” si tot asa pana m-am trezit cu un rucsac smuls din mana (ca asta era problema , ca nu era pus in ladita cu pricina) si am ramas efectiv masca. Daca in aeroport nu intelegi “I speak English. Do you?!?!” ce pretentii am de la un magazin in centrul orasului sau la un restaurant? Am ramas foarte dezamagita si cu impresia ca sunt un popor pe cat de ridicat in slavi, pe atat de incuiat.

    • nimeni, dar absolut nimeni nu e obligat in germania sa stie limba engleza, cu ctit mai putin s-o vorbeasca cu tine.

      pretentia mea ca un lucrator de la un aeroport american sa vorbeasca cel putin o limba straina alta decit cea materna ti s-ar parea ok?

      dupa ce te duci o data la un aeroport american si vezi cum esti tratat, orice alt tratament de pe oricare alt aeroport din lume ti se va parea de o blindete fantastica :-)))))

    • toti, dar absolut toti dintr-un aeroport international sunt obligati sa stie o limba de circulatie internationala (nu, germana nu este o astfel de limba). hai, poate cei care se ocupa de bagaje sau femeile de serviciu sunt exceptati. nu e ca si cum tu ai fi in nu stiu ce satuc din germania. in alta ordine de idei, pe frankfurt toti stiu engleza. e totusi mai mare aeroportul si poate de aceea.

    • da cum te-a tratat americanu,frate??ce ti-a facut ?te-a chinuit cu intrebari?te-a stresat la max?
      da si tu un exemplu beton,sa stim si noi,ca daca spui americanii e rai ,imi plac rusii esti bun de antene.

    • Nu-i asa ? De aia olandezii, care ii “simpatizeaza” pe nemti ceva de speriat :)))) stiu toti engleza…

      Si ai pretentii degeaba. Am asistat la o scena tragi-comica intre un ofiter al politiei de frontiera american si un francez in San Francisco…nu pot reproduce ce i-a zis ala “de dulce” francezului ca nu stia engleza 😀

  6. Simona, nimeni nu e perfect, nemtii daca erau macar jumatate la nivelul mitului despre ei atunci nu pierdeau atat de categoric ultimul razboi 🙂
    Firma noastra distribuie in Romania produse industriale ale unor firme germane si din 2004 tot calatoresc in Germania. Am intalnit mii de situatii in care am exclamat ” WTF, asa ceva nu se poate intampla in Germania !! ” insa cu anii mi-a trecut si am inteles ca si ei sunt tot oameni. Unii spun ca i-au stricat emigrantii dar situatiile mele nasoale au fost cu nemti-nemti.
    Faza frumoasa este ca este ca am zeci de faze amuzante de povestit nu legate de organizatii mari gen caile ferate (DB) etc unde poate te astepti sa nu fie totul perfect ci din firme private mici-mijlocii unde ai spune ca organizarea germana ar trebui sa fie conform mitului perfecta. Aiurea !! Au si ei firme exceptionale dar au si tromboane de organizare prin firme de ramai masca cum pot aia exporta. Am intalnit acolo si oameni foarte seriosi dar am intalnit si lepre pe a caror cuvant nu se putea pune nici o baza.
    Nic iti poate confirma, curba lui Gauss se aplica implacabil peste tot, deci si in Germania si la germani. Cu alt cuvinte “Myth busted” pentru mine – cum ar zice baietii aia de la Discovery.

  7. Haha 🙂 Nemtii nu prea vorbesc engleza. Multi nu stiu o boaba – oameni tineri, despre care se presupune ca ar fi trebuit s-o invete, totusi, la scoala… Nu le pasa. Iar cei care stiu refuza deseori sa vorbeasca.

  8. costicamusulmanu

    pe principiul “mai bine invata sa inoate decit limbi straine” am si eu doua povesti frumusele:
    1. grecia, thessaloniky, data stelara 2003; cum la noi nu prea ezistau mari lanturi de magazine cosmetice, a mea nevasta oriunde ajungea abroad isi petrecea ceva timp in asa stabilimente; si iata-ne, dupe cum va spusei, intrebind: …do you speak english?…parle vous francais?…parlate italiano?…abla espaniol?…(ca v-am zis, e desteapta) iar angajatele sephora in “operativa” aratind spre ea si numarind, pe dejete cite limbi straine stie aia da’ n-o ajuta la nimic… :mrgreen:
    2. asta e suculenta: iasi, 1994-1995 (ca eream inca student), noaptea dupa 23,00 (nu mai umblau tramvaiele); pe ulita copoului, mai jos de centrul cultural francez, era pe vremea aia un non-stop; si un cuplu de francezi, over 60, se opreste la chiosc si el cere: “allumettes, sil vous plait” aratind spre ceva din vitrina; domnita ii intinde domnului prezervative; asta ca “non, non, allumettes”; aia ca “avem si cu aroma de banane sau capsuni”; si tot asa ca la fo’ 3-4 minute; acuma rid pentru ca avind consoarta profa de franceza-spaniola a fost musai sa mai prind si eu ceva cuvinte (sa nu pricep doar oui madamme, no monsieur …si impuscaturile la filmele pe care le mai urmareste in franceza), da’ pe vremea aia limba franceza sau swahili erau totuna pentru moi…; insa avind mai mult de o sinapsa si vazind-ul pe mos cu o pipa in mina i-am zis fetei “ia vezi tu daca nu cumva vrea chibrituri? parca prezervative la virsta lor…”; si sa vezi frate multumiri… 😆

  9. Stai asa sa vezi ce misto e cand suni la hot-line-ul SAS-ului, care deserveste in principal zborurile internationale si unde nimeresti o tantica de la care nu intelegi doua vorbe din cauza accentului (am nimerit eu o dabneza odata si desi sunt obisnuita cu accentul alora, pe asta nu am reusit sa o inteleg). Dupa care suni din nou si te rogi cu cerul si cu pamantul sa nu iti raspunda tot aia. Scapi, dai de alta, dar nici aia nu e in stare sa iti explice de ce nu functioneaza sa faci check-in-ul online.

    Mitul asta cu strainataturile unde umbla caini cu covrigi in coada si totul functioneaza perfect, mi s-a spulberat cand m-am mutat in strainatatea cu pricina, intr-o tara dintre ACELEA si unde functionatul perfect se intampla numai in visele mele cele mai frumoase. Si o zic ca un demn functionar intr-unul dintre institutiile statului. :mrgreen:

  10. Calatorie asa-zis de “luna de miere”, in Tenerife. Fiind hors saison, n-a fost cu charter blabla, ci cu avion Buc-Madrid, Madrid-Santa Elena (sau cum ii zice, ca nu mai stiu), cu o asteptare de noapte de 8 ore in Madrid, la dus.
    Dupa niste zile frumoase si dileme “Daca ne-am muta aici DE TOT…?”, a venit ultima seara, petrecuta cu doua ramce angajate la hotelul unde am stat. Pana in seara respectiva, proaspatul sot incuiase cu obstinatie banetu’ in safe, chit ca era un hotel de ditai luxul. In ultima zi, a zis sa m-asculte si pe mine, sa nu mai fie un tataie stresat si n-a mai incuiat. Si d-aia i-a intepenit rasul pe fata and a toooot cautat 500 de euro peste tot si… nu erau! Cu tot deranjul – chemat oficialii, dat declaratie la politie, injurat, bulbucat ochii -, sutele nu s-au mai intors.
    A doua zi, am luat-o la fuga, sa nu intarziem la shuttle-ul de ne ducea la aeroport. Spre mirarea (si usurarea temporara) noastra, ala nu numai ca nu ne inchidea usile in nas, dar nici nu era in statie. Dupa vreun sfert de ora, ma duc la receptie si-ntreb: uitasera de noi si, cum erau singurii ametiti care plecau spre aeroport, ala nu mai venise! Ne-au chemat un taxi, dar pe sosea am prins un ambuteiaj provocat de un incendiu gros.
    Ajunsi in aeroport, check-in-ul taman se inchisese (!!!), dar ne-am pupat cu foc si-am baut un vin roze in avion, felicitandu-ne ca am fost atat de simpatici, ca l-au deschis iar pentru noi :D. Cu
    Aterizati la Madrid, ne-am pomenit la T1, iar avionul spre Bucuresti pleca de la T4. Cum fusesera bilete separate, Buc-Madrid, Madrid-Santa Elena, aveam bagajele cu noi, iar ala de pleca de la T4 nu simtea nici o nevoie sa ne astepte. Jumatate de ora sa ajungem la check in. Fugi dupa autobuz, fugi incoa, fugi incolo. Am coborat “o statie” mai devreme, sa tot fi fost cativa km pana la T4. Asteapta urmatorul autobuz, am gresit coada, am gasit-o pe cea buna, unde nu era nimeni, pentru ca ofitera de check in taman isi strangea hartogele sa plece. Desi romanca, cu nici un chip n-a vrut sa ne mai inregistreze. Nici ca sunt insarcinata, nici ca am fost ametiti, ca nu stiam aeroportul, NIMIC! Intarziasem cam cinci minute si ne-a raspuns ca si cum avionul gonea sa decoleze. Banuiala mea e ca facusera overbooking si intarzierea noastra le-a picat manusa.
    “Noroc” ca am gasit o alta cursa Tarom la distanta de 5 ore si ca mai aveam niste bani pe un alt card, ca tot ne-a usurat de alti 400 de euro intarzierea aia.
    Pierdere totala in vacanta de miere: 900 de euro :D.

  11. Si eu am patit-o (e drept, nu la fel de rau) cu trenurile in Germania. Tot in vacanta am hotarat noi sa mergem cu trenul de la Berlin la Dresda si inapoi. La dus am zis ca am nimerit noi singurul vatman neamt care mergea cu trenul cam cum merg unii soferi de autobuz pe la noi, de parca ar fi transportat cartofi. Ne-a zgaltait de ne-a facut o digestie superba, dar cele mai frumoase au fost franele bruste (da, cu trenul) in plina viteza, cu ocazia uneia dintre ele pravalindu-se un geamantan imens fix peste genunchiul meu de am plans ca o fetita.

    La intors ne-am distrat si mai mult, intrucat trenul nostru a avut o intarziere de numai 2 ore, in conditiile in care calatoria in sine tot 2 ore dureaza de la Dresda la Berlin. Si sa nu cumva sa va imaginati ca cineva anunta verbal sau in scris ceva in engleza, nu, totul era in limba lui Goethe, iar noi urmaream speriati un panou care speram noi sa fie direct legat de trenul nostru si care, din cand in cand, mai adauga 15-20 minute la cele de intarziere adunate deja, deci suspans maxim, exact ca in Gara de Nord din Bucuresti. De la un neamt care astepta acelasi tren mai prindeam cate ceva, mai mult prin gesturi, caci nici el nu rupea o iota de engleza, insa un lucru am inteles sigur: intarzierile sunt ceva obisnuit.

    Asa ca da, sa ne ferim de generalizari, ca nici noi, romanii, nu suntem chiar cu totii hoti si prostituate. 🙄

  12. costicamusulmanu

    iar apropos de caile ferate germane…
    sor’mea, dupa ce a terminat facultatea s-a inscris voluntar la o organizatie care a trimis-o in GB, la un camin de batrini cu alzheimer si/sau parkinson unde impreuna cu alti vorbitori de engleza le citeau alora cite ceva; si in ziua lor libera s-a decis impreuna cu nemtoaica (sabine) ce-i era colega de camera sa mearga in excursie de la windermere unde era azilul spre nu stiu care castel; numa’ ca seara, la intoarcere, erau singure pe peronul garii de unde trebuiau sa schimbe trenul; la 3-4 minute apare seful garii intrebindu-le ce cauta acolo, ca trenul plecase de vreo 5 minute? le cere biletele si dispare; astea 2 ramin panicate pe peron; dupa inca 20 de minute de asteptare apare din nou seful de gara, le ia bagajele si le spune sa-l urmeze; in fata garii astepte un taxi care sa le duca la destinatie, platit de catre caile ferate britanice iar fetelor le-au fost prezentate scuze si li s-a explicat faptul ca cel care eliberase biletul facuse o greseala in sensul ca nu respectase limita de timp intre cele 2 trenuri! comentariile sora-mii nu la mai spun insa ce a declarat nemtoaica…”i can’t belive it! this would not be possible in germany!”

  13. Eu locuiesc in Germania si acum o saptamana ne-am gandit noi sa facem o mica excursie cu prieteni si familie venita in vizita. In total eram 5 adulti si 3 copii, juniorii de la 10 luni la 5 ani. Cum eram mai mult de 5 nu incapeam in masina asa ca DB era alegerea logica, mai ales ca au bilete de wk care sunt chiar atragatoare pentru grupuri am cumparat biletele, rezervat hotelul si pe cai.
    La dus totul a mers uns. La intoarcere, duminica seara, ajungem cu vaporul sa prindem unul din cele 2 trenuri ramase spre casa. Ne hotaram la penultimul caci ajungea cu o ora inainte acasa, desi schimbam. Cat am asteptat in gara sotul meu grijuliu se duce si intreaba un -DB-rist cu e cu trenul, cand ajunge, intarzieri si altele, totul in germana ca doar vorbeste de loa gradinita. Domnul, acompaniat de o doamna, amandoi conductori de tren ne felicita pentru alegere caci dupa spusele lor ultimul tren deja nu mai merge si ala in care ne urcam merge direct, nu mai trebuie sa schimbam.
    Fericire, ne urcam in tren, copiii adorm iar consortul intreaba..cum o merge asta direct in Augsburg, ca se tot afisa, cand noi trebuie sa ajungem la Muenchen? Eu as in geografie ii explic ca e posibil ca doar i-au explicat si conductorii…dar asa ma loveste o banuiala si cercetez pe site-ul lor traseul trenului…nici pomeneala de Muenchen…trebuia schimbat. Timp 3 minute intre trenuri…noi cu catel, purcel, carucior, catel, copii adormiti. Ne organizam care ce ia astfel incat sa nu ramana ceva in urma, de preferabil un bagaj nu un copil si cu 3 minute inainte de gara schimbarii eram deja pe coridor mai ceva ca triatlonistii la start. Afara cam intuneric…nici urma de gara si se aude in difurzor, in germana..datorita unei probleme intarziere intre 20-30 min.
    Ne-am dezumflat ca baloanele, coboram in gara minune injurand in gand binevoitorii si caile ferate. Urmatorul tren (ala anulatul) vine in 30 minute, afara un inceput de furtuna cu vant si stropi reci, tunete si fulgere, noi cu copii in tricouri. Scoatem tot ce aveam prin rucsace, acoperim urmasii, noi tremuram cu voiosie pana la venirea legaturii.
    Dupa o ora ajungem la destinatie, binenteles pana acasa luam taxi…adica incercam. Afara frig si ploaie, copii dorm in brate/carucior. Dupa cateva refuzuri politicoase: nu va putem lua ca nu avem scaun de copil (noi cu 3 juniori in dotare) ne gandeam cum marsaluim noi 6 km pana acasa. Pana la urma unei tanti binevoitoare i se face mila si ia mamele cu 2 copii, tatal cu inca unul gaseste un taxi cu scaun, si 15 minute mai tarziu ajungem acasa….unde 5 minute mai tarziu, in urletele celui mai mic calator, ne dam seama ca jumatate din bagaje au ramas in taxi…inclusiv geanta de bebe cu miraculoasa solutie de calmat durerea de dinti.
    Inutil sa spun ca poti suna mult si bine la companiile de taxi, nimeni nu da prin statie sa ii anunte pe taximetristi sa se intoarca…gasesti poate dupa 2 zile lucrurile la biroul de obiecte pierdute/uitate si le poti recupera…binenteles contra cost :).

    • “Afara cam intuneric…nici urma de gara si se aude in difurzor, in germana..datorita unei probleme intarziere intre 20-30 min.”

      scuza-ma dar in ce limba ar trebui sa se vorbeasca la difuzor intr-o gara germana?

  14. Nu e chiar asa de groasa, da’ va zic si eu una.
    Anu’ trecut, eu masteranda in UK fiind, ma inscriu la niscaiva consfatuiri academice/workshop de cercetare in Belgia (Antwerp).Imi iau cazare la hostel la 7 in camera ca studintele rupt in cur, iar drumul ma hotarasc sa-l fac cu autocarul de noapte- 8 ore. (Ma rog, se putea si cu trenul in 2 ore jumate, da’ era mai scump si nu-mi placea la program- asa ca autocar a ramas: duminica spre luni dorm in autocar, luni de la 4 dimineata pana pe la 4-5 dupa-amiaza ma plimb prin Bruxelles, pe urma tren la Antwerp, un picut de plimbarica/vizitat, culcat la 8 seara, sculat fresh si dus la workshop, iar dupa 2 zile de workshop inca o noapte in autocar). Un singur bagaj la mine- o geanta de laptop, cu laptop cu tot, cu portofel, mobil, aparat de fotografiat si un schimb de haine indesat Dumnezeu stie pe unde (multumim divinitatii si bunica-mii pentru puloverele handmade de lana care nu se sifoneaza).
    Vizitat-shopping-conferinta; vine si momentul intoarcerii. Moment in care aveam deja 2 bagaje:
    (1) Geanta de laptop, cu laptopl, mobil, aparat de fotografiat etc.
    (2) O papornita de piata, din aia de rafie, plina cu multe sticle de bere (si cateva cutii de bomboane de ciocolata).
    Si imi pica fisa: bai, stai ca parca n-aveam voie cu doua bagaje de mana; dar niciunul nu merge bagat la cala. Sun la Eurolines: “Buna ziua, stiti, am doua bagaje, nu sunt foarte mari, dar niciunul nu merge la cala, ca unu’ e cu laptop si unu’ e cu sticle; am voie?”
    Cica: “Nu stiu, intrebati la sofer cand plecati”.
    Pana la urma soferul a fost de treaba si autocarul gol, asa ca n-am avut probleme, dar deja imi facusem planul in caz de sa-mi las punga cu haine purtate in geanta de laptop la cala, sa-mi pun laptopul peste sticle in papornita si sa stau cu el in brate opt ore…

  15. Cu minunatele cai ferate germane am avut si eu de-a face de cateva ori, si odata am prins si eu greva..am schimbat vreo 3 trenuri si 2 autobuze de la Munchen la Passau..calatoria care cu trenul dura in mod normal nici 2 ore, s-a prelungit la peste 5 🙁
    Dar cea mai “interesanta” vacanta a fost in clasa a 9-a cand ne-am dus la Budapesta cu ceva schimb de experienta (proiect Comenius) si in penultima zi ne-am dus la Viena. Seara trebuia sa ne intoarcem cu trenul de 21 (Viena- Bucuresti zis si Dacia Express botezat de mine jaf). Ultima oprire in oras a fost la Prater si cum nimeni nu s-a uitat la ceas, fiind toti super-euforici de la dat in roata mare, etc, eram in intarziere…in primul metrou cantam “prindem trenul, nu prindem trenul” in al doilea “nu pridem trenul, nu prindem trenul”…cand sa ne urcam in al doilea metrou, am dat-o la o parte pe una care imi statea in drum tipand la ea in romana “da-te la o parte tampito” sau ceva de genul. Am coborat in statie la gara, am fugit pe scara rulanta de era sa-mi dizloc genunchii, am fugit prin cladirea garii, m-am impiedicat si am cazut (si i-am spart o ureche iepurelui de portelan cumparat mai devreme)…in sfarsit am ajuns pe peron, trenul statea sa plece, ne-am urcat in ultimul moment si apoi careva a zis ca nu-i bun trenul, ca pe vagon scria Belgrad sau ceva de genul si profesoara insotitoare a zis sa coboram cu totii…eu eram pe prima treapta si n-am avut mult de sarit, altii care se suisera de tot a trebuit sa sara din trenul in miscare, o fata a sarit si i s-a agatat geaca in usa trenului si eu ma uitam in zare cum ii duce trenul geaca..pana la urma au mai sarit niste baieti si i-au recuperat-o. Dupa ce eram cu totii iar pe peron ne uitam la tabela si acolo evident scria Dacia Express (care avea cateva vagoane de Belgrad, dar pana la Budapesta mergeau oricum toate)…ei si atunci am avut revelatia vietii: unul dintre noi lipsea si toate pasapoartele erau la profesoara…daca nu saream aiurea din tren tantalaul ala ramanea in Viena fara pasasport, il trimiteau ala pachet cu avionul si plateau ai lui de ii luau dracii…descreieratul asta a venit linistit cu tramvaiul cica sa vada Viena noaptea…Dupa ce l-a injurat toata lumea si ne-am linistit am aflat ca urmatorul tren spre Budapesta pleca abia a doua zi dimineata..ce facem, ca doar nu dormim pe scaune afara in frig (era in aprilie)…m-am dus eu (singura care stiam germana) sa ma milogesc de ceva sefulet sa ne lase sa stam in sala de asteptare..asta a fost de acord, dar a zis ca ne incuie de la 11 la 4 dimineata..fuga toti la buda..aveam toti loc pe scaune, mai putin tantalaul care a dormit pe jos (justitie poetica). In sfarsit a venit si dimineata, ne-am intors la Budapesta si acolo colac peste pupaza ne-au dat afara din caminul unde stateam (desi trenul nostru, altul nu jafu’ pleca pe la vreo 10 seara)…Ne-am strans boarfele si am plecat in oras, ne-am incuiat bagajele in gara si hai la plimbare..mie mi s-a facut rau si m-am intors la gara, m-am asezat pe niste pietre si ma uitam dupa profa cand apare..incepeam sa am halucinatii, mi se parea ca o vad si nu era ea…a aparut si ea si toata trupa dupa un timp, s-a facut si timpul de tren, ne-am urcat, a plecat, am adormit cu totii, profa cu capul pe fata mea, nu stiam sa i-l dau de-oparte…intr-un final am ajuns si la bucuresti si apoi acasa. Iar eu si in ziua de azi ii datorez tantalaului banii pe iepurele cu urechea sparta 😛

  16. Hai sa vin si eu cu contra-exemplu. Socrii mei in vizita la baiatul lor (pe atunci neinsurat) in Tokyo, prin 2004. Fiind dornici sa vada multe, au avut programul facut la minut: ne sculam la ora 8.20, luam trenul la ora 9 si 3 minute, mergem 18 minute, prindem cealalta legatura la 9 si 23 din partea cealalta – cam asa tot sejurul. Trenurile din Japonia: ireprosabil de punctuale si infiorator de inghesuite (pe anumite tronsoane).
    Partea amuzanta este ca programul asta strict le-a venit de hac 😀 . Dupa vreo 6-8 zile de strictete vine momentul sa faca niste vizite oficiale, pe la ambasada, ceva. Socru-meu care era cam sensibil cu stomacul cand era vorba de calatorie, ii zice lu’ soacra: draga, da-mi un furazolidon, ceva, ca la cum satrim din tren in autobuz si tot asa sigur o sa ma ia o pantecarie. Soacra ii da si pleaca spre sindrofie. Pe drum, in tren, cauta ceva prin poseta si se face verde la fata: draga, cred ca am incurcat pastilele si ti-am dat somnifere. A fost saracu socru-meu si adormit si cu grija burtii. Morala: chiar daca trenurile merg ceas, e bine sa iti lasi o juma de ora din cand in cand sa mai si respiri.

  17. Asta este despre nemti si talentul lor la hangleza:

  18. Acu’ nu că vreau să fiu cârcotaş,da’ nu existau curse aeriene directe Bucureşti-Amsterdam? Sau aţi vrut neapărat să mergeţi cu trenul nemţesc?…

  19. Si eu cand ti-am povestit acum doi ani (https://www.simonatache.ro/2012/10/29/24-ore-mizerabile-tara-perfectiunii/) ti-a venit greu sa crezi. Germania nu mai e demult tara perfectiunii si a punctualitatii.

  20. Planificasem un concediu de o saptamana in Croatia, zburat cu Ryanair cu escala de o zi la Pisa. Ne-am plimbat prima zi prin Pisa, a doua zi furtuna, zborul catre Croatia anulat. Urmatorul catre Croatia pleca peste trei zile, deci nu mai avea rost. Asa ca am schimbat biletul spre casa la primul zbor pe care l-am gasit (cu greu), am lalait-o doua zile prin Florenta, am revenit acasa si saptamana urmatoare am plecat cu un last-minute in Egipt.
    Nu as putea spune ca a fost de cosmar, a fost chiar la fix ca am aflat ulterior ca in Croatia a plouat toata saptamana aia.

  21. bineinteles ca si in germania intirzie trenurile, traiesc in germania din ’90 si am avut de sute de ori ocazia sa am trenuri intirziate. in primul an, in perioada de inceput nu intelegeam de ce nu se enerveaza oamenii la faza asta ca in romania, de ce nu injura caile ferate ca in romania.
    cu timpul am priceput. explicatia e simpla. in primul rind traficul feroviar in germania ca densitate e pe locul 2 in lume, dupa japonia. practic in interiorul germaniei am tren in orice directie cel putin de doua ori pe ora, in localitatile apropiate chiar o data la 10 sau 15 minute, iar international in orice directie tren de mare viteza la cel putin 90 de minute. la asemenea trafic e normal sa apara si pane.
    in afara de asta pentru intirzieri exista cauze naturale pe care le poate intelege orice om. se poate ca in urma uei furtuni sa cada un copac sau o creanga mare pe linie. pina tot traficul asta intens isi revine, normal ca dureaza. numa in ultimul an au existat in zona in care locuiesc cinci sinucideri cu idioti care s-au aruncat in fata trenului. trebuie sa ajunga politia acolo sa constate ca nu e crima si asa mai departe. si nu sint numai furtuni si sinucigasi, cauze naturale pentru care oricine poate avea intelegere sint foarte multe.
    in cazul lu simona tache sint convins ca nu a fost o pana, pentru ca niciuna nu dureaza trei zile, sint convins ca s-au schimbat sinele de cale ferata pe tronsonul ala. spre diferenta de restul tarilor sinele de cale ferata se schimba tot la citiva ani, exact la termenele prevazute, si asta e pentru siguranta noastra.
    de aia nu se enervau nemtii la intirzieri si de aia nu ma mai enervez nici eu, pentru ca de regula pentru intirzieri , in traficul asta infernal exista o cauza plauzibila, normala pe care o poti intelege si accepta.

  22. Nu e chiar concediu dar pe aproape…Era 2004, primul meu job, 23 de ani, neiesita din tara pana atunci, nu zburasem niciodata cu avionul pana atunci. Astia de la job ma trimit la perfectionare la firma mama in SUA. Yeey, happy happy joy joy, Amierica here I come.

    Cand am vazut itinerariul m-am ingrijorat putin dar nestiind inca ca mi-e frica de avion, nu prea tare. Erau in total vreo 11 zboruri din care marea majoritatea interne in SUA intre sediul central, depozitele firmei, centrul de training si alte alea. Pana am ajuns in State a fost ok, chiar interesant, in SUA in schimb am aflat ca, compania de zbor pt zborurile interne, Northwestern se numea, era in faliment, prin urmare o gramada de zboruri se tot anulau.

    Asta a fost intriga…am trait 3 saptamani de emotii maxime la fiecare zbor care bineinteles au mers bine cu exceptia ultimelor…cele catre casa..Zburam dintr-un rahat de orasel din curu Americii catre NY ca sa prind la fix zborul de Amsterdam spre casa, mi se luase si de America si de engleza si de mancarea lor fara gust. Si ajung la 8 dimineata la aeroport pe o furtuna groaznica, stau la check in la coada, ajung in fata si mi se spune scurt cu o seninatate si jemanfishism demne de tanti-ile noastre de la ghiseul de taxe si impozite: zborul s-a anulat. Ok..zic eu semicalma…si pe care alt zbor ma puneti? Zice, nu avem alt zbor ca firma e in faliment , we cannot guarantee another seat? eu tot nu intelegeam, deci la ce ora pleaca avionul pe care m-ati pus? zice…no plane! cancelled!…eu o tot tineam cu eu trebuie sa ajung acasa nu ma intereseaza, aia la fel, nici pe noi.

    In stil mioritic si potrivit varstei, trag un atac de panica trantesc poseta de ghiseu (mai lipsea sa ma dau si cu fundu de podea) si ma iau la harta cu gagica de la ghiseu (intre noi fie spus, cei mai incapabili operatori aerieni pe care i-am experimentat vreodata). Totul s-a sfarsit cand in stil american tipa a chemat security care mi-a zis: Ma’am please stept away from the counter! si gata….asa ca m-am pus pe un scaun si am inceput sa bocesc (din nou …22 de ani, prima oara in afara tarii, 3 sapt de stres, don’t judge).

    Norocul a fost sa am un super sef, american, care s-a gandit sa ma pricopseasca cu o cartela de telefon in case I needed him cat sunt in SUA, ca mobil nu aveam, eram mica si saraca. Il sun incercand sa fiu professional, raspunde sefu si incep sa bocesc: They cancelled my fliiiight, buhuhuhu! They told me to step away from the counter, buhuhu, si da-i si urla. Saracu om, scoate de la mine detaliile cu greu si imi zice in stilul lor eficient, stai jos pe un scaun si asteapta 10 minute ca sun eu la companie. Nu stiu ce le-o fi zis, el era Director de vanzari cu mii de ore de zbor pe an, probabil ca avea ceva greutate sau cunostiinte Dumnezeu stie, ideea e ca in 10 minute m-au chemat sa imi spuna ca m-au pus pe un alt zbor care pleaca in 2 ore si ajungeam fix la timp sa prind legatura la NY.

    Mi-am sters rimelul de pe fatza si am trecut repede de security catre poarta de imbarcare intrebandu-ma oare cum o sa mai vb cu sefu dupa ce i-am bocit la telefon…Ma rog…dupa ce trec, realizez ca mai am 2 ore de asteptam, eu eram plansa toata, stresata si speriata as fi fumat o tigara ca dracii aia…si astia dupa security nu mai aveau loc de fumat..era prea tarziu, eu inapoi nu mai treceam, planuiam sa ma lipesc de usa de imbarcare ca timbru de scrisoare. Totusi ma duc la un nea caisa de la personal si il intreb asa tragandu-mi nasul daca mai e vreun loc de fumat. Zice nuuu…zic ok….si dau sa plec…asta se uita la mine, la rimelul meu si vine dupa mine si face: Do you really want to smoke? Eu cu ochi de miel : Yeeees! si ma ia saracu om, ma scoate pe o usa a personalului pana pe pista jos, si sta cu mine 10 minute ca sa fumeze nebuna 2 tigari, si imi asculta jelania cu tragedia mea cu tot, ma consoleaza ca asa e astia de la Northwestern sunt niste nemernici, si ne luam la revedere, eu ramanand cu parerea ca omul acela a fost un sfant si amiericanii nu este toti prosti si rai.

    Bine….nu mai conteaza ce a urmat, un zbor in furtuna cu turbulente cum nu am mai vazut de atunci, cu un gol de aer care mie mi s-a parut de zeci de metri, facandu-ma sa trag niste icnete si tipete, sa il strang de mana pe americanu de pe scaunul de alaturi pana i-am albit mana, si abia apoi sa fac cunostiinta cu el, conversatia halucinanta de dupa cand el incerca sa ma calmeze iar eu am reusit performanta sa ii spun ca avem si noi avioane in Romania dar nu le folosim…(incercam sa transmit ca noi nu zburam la fel de des pt ca intern folosim mai putin avionul….nu prea mi-a iesit)…apoi 7 ore de asteptare pe pista in avion in NY pentru ca iarna…gheata pe avioane….coada la decolare. Cand am ajuns la Bucuresti eram relativ inerta si incoerenta 🙂 Acum rad cand imi aduc aminte..atunci a fost mini drama anului :)))

  23. limba engleza.
    germania nu e o tara bilingva. credinta romanilor ca daca sti engleza te descurci oriunde in lume e un mit care exista numai in romania, bulgaria si albania :-)))))
    afisajele si anunturile in mijloacele de transport in comun se fac in germania in germana, in danemarca in daneza, in suedia in suedeza, in franta in franceza si asa mai departe. asa cum nu i se poate reprosa unui sofer de autobuz de pe ruta videle-cracanatii de sus ca nu stie, engleza, franceza sau germana, tot asa nu i s epoate reprosa unui sofer de autobuz de pe ruta dortmund-un sat din apropiere care intimplator a fost alocat pentru trei sapatamini sa inlocuiasca transportul feroviar ca nu stie engleza. si nu, personalul de la orice forma de transport in comun din germania nu e obligat de nimica sa trebuiasca sa vorbeasca cu tine in engleza. sintem in germania, remember?
    limba engleza nu are pentru noi valoarea si semnificatia care o are pentru voi. nu sintem fani nici de englezi si nici de americani, noi nu traim aici cu impresia ca lumea anglofona e ceva formidabil, cool si misto, nu ne scapam in pantaloni de admiratie in fata lor. ba chiar dimpotriva :-)))))
    postarea urmatoare e despre cum se cer informatii in engleza in lumea civilizata nevorbitoare de engleza.

    • oamenii vorbeau despre lipsa de empatie si politete elementara – insusiri pe care nu cred ca le-ai uitat in germania , pentru ca se pare ca nu le-ai avut niciodata.
      ramii acolo si lasa-ne pe noi in nimicnicia noastra!
      😕

    • afisajele si anunturile in mijloacele de transport in comun, pe strazi, in aeroporturi, gari etc. se fac, in toate tarile civilizate din europa, in limba tarii respective, SI in engleza. e o conventie acceptata de aproape toata lumea, ca engleza e limba de circulatie internationala si ca nu poti sa-i ceri omului sa invete daneza sau germana, daca vine la tine-n tara. exceptiile sunt putine si explicatia e o gandire aroganta si obtuza, ca a ta, kongo.

    • dragul meu roman, in mijloacele de transport in comun si mai ales pe strazi afisajele si anunturile nu se fac niciunde in europa (exceptie anglia) si in engleza. nu prea ai fost afara, asa-i?

    • cum ti-am spus si mai sus (daca se aproba comentariul), in momentul in care ai de-a face cu straini/turisti care utilizeaza serviciile tale destul de des un minim de engleza nu strica. mai ales pe un aeroport INTERNATIONAL (chiar daca e in Germania situat) sau intr-o gara intr-un oras cum este Berlin pe unde nu cred ca trec doar calatori germani. nu te mai crede atat de german. esti tot un roman pana la urma, chiar daca stai acolo de nspe ani.

    • in frankfurt e si in engleza dragul meu. ajunge. münchen si mai ales dortmund nu sint cu adevarat aeropoarte internationale :-)))))

  24. eu locuiesc intr-un oras universitar de excelenta. noi toti vorbim fluent engleza mult mai bine decit majoritatea dintre voi, mergem frecvent la congrese internationale, parte din noi ne-am facut studii postuniversitare in state si intretinem relatii de munca intense cu colegii de pe mapamond. in afara de asta in orasu asta pina nu demult a fost sediul nato pentru europa de vest si mai multe cazarme americane. de al vinzatoarea de piine, de la femeia de serviciu, pina la primar noi toti avem prieteni americani.
    cu toate astea daca ma plimb pe strada si vine unu si-mi cere informatii in engleza cel mai probabil o sa ma fac ca nu stiu engleza. de ce? pentru ca in 90% din cazuri am de-a face cu unu sau una care se protapeste in fata mea si ma intreaba cu o moaca ciudata duiuspicinglis?
    exista in orasu asta centre de informare a turistilor. crezi tu prietene ca lucrez pentru acele centre? crezi ca vreau sa le fac alora jobu pentru care sint platiti? pai eu ma plimb sau merg pe strada cu o treaba a mea si sint cu gindurile mele sau pur si simplu admir cururi si craci de studente. de ce ma deranjezi?

    daca vreau sa cer cuiva o informatie pe strada ma opresc la o distanta respectuoasa in fata lui (adica cel putin doua lungimi de brat), nu ma vir in spatiul lui intim, apoi salut frumos si zimbesc, cu o voce placuta imi cer scuze ca-i rapesc timpul si ca-l deranjez (ca nu e deloc de la sine inteles ca cineva e obligat sa ma informeze pe mine), apoi il intreb frumos ce am de intrebat. la sfirsit ii multumesc adevarat nu formal, zimbesc, salut si plec.

    ia ghici citi turisti (peste 9 milioane de turisti anual in orasu meu, plus aia care vin la tot soiu de cursuri, congrese, scoli de vara, perfecionari, diverse studii, etc etc etc) imi cer informatii in felul asta. nici macar 10%, da aia 10% primesc de la mine informatia cum stiu eu s-o dau mai bine cu toata simpatia si amabilitatea mea. restu de 90% ma vad dind din cap a nu cind ma intreaba daca stiu inglis. si pleaca mai departe convins ca nemtii sint niste cretini care habar n-au de engleza.

    • Ei, uite de aia poate s-a schimbat in rau Germania in ultimele 2 decenii. …din cauza emigrantilor ca amicul @kongo de mai sus caruia ii pute sa dea informatii in engleza cuiva care are nevoie de ele. Si apoi amicul isi gaseste servici pe la DB la relatii cu clienti si isi pastreaza si acolo scarba de a da relatii vreunui “nesimtit” disperat care intreaba de nu stiu ce tren…

    • dragul meu, eu nu sint emigrant.
      si relatii in engleza iti dau fara probleme daca sti sa te porti.

    • domnule kongo, poate ca pseudonimul dumneavoastra a trimis pe cineva cu gandul mai degraba la africa decat la “tara mama”, germania, iar – pe altii – o nedisimulata nuanta de semipretioasa aroganta, la anumite mahalale de pe plaiurile dambovitene, de unde mai plecau si odinioara, in zorii modernismului romanesc, “ai nostri tineri”, catre modelatorul occident; ca o contrapondere la divizia dumneavoastra de rasati, vorbitori fluenti de limba engleza (aici mi-as permite sa remarc ca nu e nevoie de un doctorat in stiinte ca sa-ti dai seama ca o limba de circulatie internationala vorbita la nivel elementar e mai mult decat suficienta in relatia cu turistul strain; desigur, domnule kongo, puteati deduce singur aceasta, dar ati fi ratat sansa sa va etalati “background-ul” fabulos, cu care, iata, ne-ati impresionat pana la perplexitate. sigur, am fi fost inca si mai impresionati daca ne-ati fi istorisit cum au fost obligati americanii sa invete nemteste pentru a-si putea cumpara tigari, fiindca, nu-i asa? , neamtul e mandru si de neclintit in principiile sale, mai ales in stratul academic al societatii, si nu cedeaza defel in fata vulgului -fie el si american), permiteti-mi sa va reproduc versurile evocate de ghilimele:

      “Ai nostri tineri la Paris invata
      La gat cravatei cum se leaga nodul
      S-apoi ni vin de fericesc norodul
      Cu chipul lor istet de oaie creata.”

      sunt un pic contrariat si de o afirmatie facuta de cineva mai sus (”unii nemti cunosc limba engleza, dar refuza sa o vorbeasca ”), dar voi mai puncta doar urmatoarele:

      – o tara civilizata, in care turismul are importanta si valoare (si ma refer aici si la acel sentiment de benigna mandrie care iti poate mangaia sufletul atunci cand vezi ca tara ta si tot ce poate ea etala primeste recunoasterea strainilor), cunoasterea la nivel elementar a unei limbi de circulatie internationala ar trebui sa fie atat un semn de buna crestere – din respect pentru sincera apreciere a turistului cat si o dovada de profesionalism, avand in vedere ca turismul este o afacere extrem de profitabila.
      – dincolo de umorile mai mult sau mai putin intemeiate ale indivizilor tinand de una sau alta dintre natii, limba engleza s-a impus ca limba cvasi-internationala. personal, consider franceza ca fiind cea mai frumoasa limba a lumii, dar am invatat si englezeste pentru a ma putea descurca in cei cativa ani petrecuti in afara tarii (in principal tot in relatia cu colegi straini, fiindca nici in tara gazda bastinasii nu se prea omorau cu vorbitul altor limbi, cam din aceleasi considerente elitiste. ) cat si pentru a ma descurca, ulterior, in mediul online. dincolo de simpatia sau antipatia pentru englezi sau limba engleza, asta e realitatea: e o limba de larga circulatie si e absurd si stupid, totodata, sa incerci a-ti promova propria limba boicotand-o pe aceasta! intre noi fie vorba, daca franceza nu reuseste sa se impuna, germana are sanse minime…
      – bunul simt, buna crestere, inteligenta, caracterul integru, bunatatea si frumusetea interioara – cu alte cuvinte, sunt trasaturi particulare si neconditionate. nu poti fi bine-crescut “daca…” (…celalalt e si el bine-crescut, de pilda), ori esti bine-crescut si punctum, ori nu esti, dar te silesti, in anumite circumstante, sa pari a fi. evident, reusind cu succes in ipocrizie.

      toate cele bune!

    • Nici eu nu stiu cum vine asta cu perfectiunea germana, ca budele de pe aeroportul din Frankfurt put mai rau decit peroanele Garii de Nord. Si asta nu doar intr-o zi, sa zici ca s-a nimerit.

    • Otto ? 🙄

    • cine dracu-i otto?

    • Da nici nu tre’sa mergi peste mari si tari pt. asta, e destul sa mergi in Romania cu un bagaj, oricare/oricat de mare, si sa te acosteze un sofer claxonandu-te nervos ca nu te prezinti regulamentar si de urgenta la geamlȃcul domnei-sale sa-i explici ca trebuie sa tina tot inainte si sa citeasca marcajele ca sa ajunga unde are (sau nu) treaba. Buna idee, kongo, o sa le zic si eu “ni paniamaiu rumunski”, chit ca locuiesc in ardeal! 😀

      Si alt exemplu minunat de globalizare este pe site-urile care “publica” filme, cand cineva intreaba de subtitrare si o mie de “superiori” invita la a invata engleza (fara a intreba daca nu stie cumva alte 7 limbi afara de angleza) daca vor sa reuseasca in viata. Intr-o romana de… doamne iarta-ma!

    • corect…..dar nemtii cand vin la noi in tara tot asa politicos procedeaza???si-ti cer informatii in limba romana??? m-as mira….pe de alta parte,nemtii pe care eu i-am intalnit nu m-au dezamagit….:)

  25. PS
    Simona, oare aşa îl chema, Otto ?

  26. Prin ’97/’98 se intampla, tot in Germania. Eram intr un tren care mergea de la (am uitat, dar sa zicem Essen) la Koln. Era seara tarziu. Intr o statie, se urca niste tineri mai galagiosi asa (dar mie nu mi s a parut nimic anormal, dar dupa vreo 2 minute ma uitam cum ii carau picioare in burta controlorului care, saracutu’ (un tinerel asa grasut si rozaliu) incerca sa-i impinga jos din tren dar sa se si apere in acelasi timp. Aia erau mai multi (vreo 4-5) si tare agresivi (blonzi 100%) si chiar dupa ce a reusit controlorul sa-i dea jos din tren, aia tot mai incercau sa I care pumni si picioare in timp ce asta disperat tragea de usa sa o inchida. Eu nu puteam sa ma bag ca aveam 40kg cu hainele ude pe mine, plus ca eram paralizata de frica. Trenul gol, poate mai erau oameni prin alte compartimente. A reusit omu’ saracu’ sa inchida usa trenului si vine la mine sa ma intrebe, probabil, daca am vazut si daca il pot ajuta sa-i identifice pe agresori si pot fi martor (bine, eu, pe moment, de soc, uitasem si bruma de germana pe care o vorbeam/intelegeam). Ma rog, nu dureaza mult si se opreste si trenul (in alta statie decat imi trebuia mie), scria acum ca trenul asta ramane acolo din cauza problemei, a venit politia, rozaliu’ m-a bagat la inaintare (cum ca pot sa I identific pe aia), le am spus tot ce mi am amintit si la final mi au cerut acte de identificare, le am dat pasaportul pe care scria ROMANIA, mi a cerut si adresa exacta. Politistii se uita la pasaportul meu si unu’ din ei zice (tare) ROMANIA, ROMANIA, aaaa, ROMA, ITALIA, schoen, schoen. Am primit citatie/invitatie (in Romania, nu Roma) sa ma prezint la process ca martor, da’ bilet de tren nu mi au trimis asa ca nu m am dus. Am inteles ca I au prins pe batausi.

  27. in 90 , octombrie am plecat la Paris , invitata de prieteni fugiti din tara in 80 . am luat tren Bucuresti-Praga , Praga – Paris – eram tanara si voiam sa economisesc tot de la bilet de avion la bilet de tren , a fost cel mai ieftin gasit
    trenul Bucuresti Praga a pierdut Praga Paris – la ghiseul de informatii oameni politicosi vorbitori de limbi straine internationale ( ca in relatii cu publicul mai ales gari , aeropoarte este de bun simt sa se vb si alte limbi straine ), i-am rugat sa imi dea cea mai rapida solutie de transport si in 10 min au schimbat biletul in altul , numai tin minte ruta , dar plecam in 4 ore din Praga si schimbam 2 trenuri in Germania pana la Paris – am vazut si Praga 3 ore si in Germania cu mare viteza am schimbat cele 2 trenuri la ore punct , minute si linie date din Praga ( aveam un bagaj minuscul , nebunie de a ajunge la Paris si o energie maxima ) – a fost problema de limba la ghiseele din 2 gari in Germania , dar cu noul meu bilet facut in Praga m-au descurcat bine prin semne ( aici ar avea dreptate kongo intr-o masura , nu am alterat spatiul nimanui cu nesimtire , pardon , merci , era din gesturi ) ……………………e si am ajuns la Paris , plecata de joi la ora 14 , ajunsa sambata la ora 14 – badita Cartan 90′ , sunat prietenii din gara de Est , prietenii erau putin alarmati ( ii sunasem din Praga la un telefon cu fise ) si dau in Parisul visurilor mele in plina greva a gunoierilor , in Gara de Est 90 Paris aproape la fel ca si Gara de Nord Bucuresti , dar cu magazine multe si tare m-am amarat , dar de a doua zi , a fost altceva , cu toata greva gunoierilor am mers pe jos si cu metroul 1 luna , 8 ore pe zi prin tot acest oras fantastic

  28. Hiihihih,da Agnes,asa il chema Otto!….In alta ordine de idei,ce scrie kongo sant sigur ca am mai citit,nu imi aduc aminte unde.Oricum are dreptate,si am vazut si eu ca fritzii nu agreeaza deloc engleza,nici pe americani cu Mc Donaldsu lor care pun carne de pisici si caini in hamburgeri 😆 Totusi la capitolul trenuri nu stau deloc bine,am calatorit o singura data din Dresden la Verona si am facut o vesnicie,schimbare la Munchen,legatura dupa 7 ore,am dormit in gara,noaptea,pe niste banci tari si incomode,greu…..In schimb am ramas surprins dimineata,cand asteptam sa deschida barul din gara sa beau o cafea,in fata mea o gramada de boschetari de-ai lor cu tot felul de cutii de bere,bidoane si bidonase goale,le dadeau barmanului si primeau in schimb cafea,bere,ma rog,frumos sistem de reciclare.Oare cat de greu e sa fie si la noi sistemul ala al lor?

    • dragul meu, nimeni in afara de boschetari nu sta in gari noaptea, nu numai in germania, ci nici in franta, nici in olanda, suedia, danemarca, belgia etc etc etc.
      exista trenuri speciale de noapte dar lumea nu se da jos in ele in gari, doar acolo unde ajung dimineata. asa ca nu-i de mirare ca ai stat noaptea sapte ore in gara, nu prea circula trenuri noaptea in afara de alea speciale.
      inventia colosala care te-ar fi informat cu privire la asta numita internet vad ca ai descopert-o intre timp.
      ce dracu aveti toti ci otto asta?

    • Kongo,au uitat sa precizez,era ”in toamna anului…”,nu prea era acces la internet si nici laptopurile nu aparusera inca.Plecarea mea cu trenul a fost o decizie luata pe moment,tocmai vandusem masina la un pret pe care nu il puteam refuza si trebuia sa ma intorc intr-un fel la Verona.Si nu ai dreptate,in afara de boschetari mai sant si altfel de oameni prin gari noaptea,de ex. politia in civil,tot ca boschetarii arata imbracati,chiar am fost invitat jos la sediul lor,a fost neplacut pentru seful lor din cate am vazut,a fost trezit din somn si chemat sa verifice actele mele de rezidenta ca nu prea intelegeau treaba cu romanul si buletin din alta tara,ma rog,ca fapt divers aveam banii luati pe masina in buzunar,nici macar nu s-au atins de ei,au vazut hartia ca vandusem masina si atat.Otto e un personaj care mai scria pe aici demult,mie personal imi placea,dar erau multi care il considerau anost,bagaret,un fel de musca-n lapte.Lauda mult Germania si el,de aici ti se trage 😆

  29. Io mi-am cumparat bilet din Viena spre Germania, de pe internet. Si am plecat spre gara.
    Bine, am ajuns cu sufletul la gura in gara, cu cateva minute inainte de ora plecarii, m-am instalat in tren, intr-un vagon oarecare, ca nici biletul nu era decat cu loc la alegere.
    Anunta aia ca trenul merge din Viena spre Salzburg.
    -Bun, atat? ! Mai departe nu?
    M-au informat altii din vagon, la cererea mea, ca unele vagoane merg numa pana la Salzburg, dar primele merg pana-n Jermania. Adica pe-ala in care eram eu, il lasau la Salzburg.
    Panicata, iau bagajul si ma misc spre alt vagon. Eram ca blonda din bancul cu “prima clasa nu zboara la Paris”.
    Nu conteaza. Ajung dincolo, ma instalez, dau sa-mi pun lucrurile in ordine, dar nu-mi iesea ordinea cum trebuie. Ceva lipsea.
    Si-anume: biletul. Goe, mama, du-te si recupereaza-ti cartea(de citit, nu fac reclama) din primul vagon vizitat, ca in ea e si biletul.
    Da-i inca o tura. Recuperat biletul si cartea. Sau invers.
    ahhhh, nu stiu daca astia din Viena au camera fixata mereu pe pasageri, dar pun pariu ca s-au distrat multi pe seama mea.
    Si inapoi in alt vagon, ca deja m-apucase rusinea sa ma intorc de unde am plecat, tura a doua.
    Ce urmeaza?
    Da, stergem transpiratia, zambim de isteria initiatoarei, ne instalam, mai verificam o data…. trenul nu pleca. Eu fac un calcul: am ajuns cu 3 minute inainte de-a pleca trenul, am alergat doua ture jumate intre vagoane, jur ca au trecut mai mult de 3 minute ca nu-s nush ce Super Woman.
    Verific ceasul, aveam 10 minute intarziere deja. Inca vreo 10 dupa.
    Plecam.
    O scurtez, promit:
    A venit controlorul, eu arat biletul imprimat, aparatul lor nu citea biletul meu, nervi, draci. Platit inca o data biletul. Controlorul isi cere scuze in limba romana, ca mi-a vazut numele pe pasaport. Ajuns in Germania, candva mi-am recuperat si banii pe bilet.
    Nici de data asta nu a contat destinatia, ci calatoria…. intre vagoane. 🙂

  30. agnes, sora mea, nu degeaba suntem noi gemene: si eu tot la otto m-am gandit!
    😉
    da sa te pup pe neuron!
    :*
    da in limba romana, nu in germana! patriotic!
    😛

  31. si be) eu nu m-am mai dat cu trenu in Germania din secolul trecut, cand tin minte ca mi-a placut!
    si in Anglia mi-a placut!
    si in Grecia mi-a placut!
    si in Ungaria mi-a placut!
    am in plan sa ma dau in Franta cu TGV-ul, incurajati-ma! :mrgreen:
    in schimb in Italia ( cred ca v-am mai povestit) ” experienta nepretuita” ( pt restul exista mastercard, evident! :mrgreen: )
    Florenta, ajungem pe ultima suta de metri in gara, speriate ca perdem trinu ( ca italienii nostri care ne dusesera cu masina pina in Florenta nu stiau ruta si din motive de sensuri unice si lipsa de locuri de parcare ne-am invartit de am consumat si bruma de timp de rezerva ce-o aveam) si alergam sa vedem la ce linie e al nost’! numa ca placutele tabelelor de marcaj de-nvarteau ca ventilatoarele si in difuzoare se auzea: trenul in directia Z care trebuia sa plece de la 2 pleaca de la linia5, trenul in directia Y care trebuia sa plece de la linia 7 pleaca de la linia 11, si tot asa, au bulibistricit toate trenurile si evident ca toate aveau intarziere!
    Deci m-am simtit umilita: n-am vazut asa ceva NICIODATA in Gara de Nord!
    Pai se poate? :mrgreen:
    Gara de Nord, de unde am plecat la Budapesta intr-o iarna cu intarziere de vreo 5 ore? anuntate timid si progresiv incepind de la 30 de min, trecand prin 45, continuan cu 60 si tot asa…?
    Cred ca cineva acolo la chefereu se oftika maxima cand citeste povesti d-astea…
    :mrgreen: :mrgreen:
    Sa nu uit mai vreau cu trenu in Japonia! si China!
    😉
    Si pe sub Canalul Manecii! 😳

  32. uite cu treul asta vreau ( cand s-o coace! )

  33. cat despre limbile de circulatie, cica ” teh real shit” e in rusia si china!
    😉
    acolo sa vezi daca dai de vreunul care vorbeste engleaza!
    ca oricum tot de inseamna informatie scrisa e cu alte caractere decat cele latine! :mrgreen:
    pt inceput merge un antrenament ( la citit placute scrise cu chirilice) prin bulgaria… :mrgreen:

  34. Simona, pot sa pun si eu trenul vietii mele?
    :mrgreen:
    ca nu vrea sa afiseze codul de distributie…
    :((((

  35. domnilor, doamnelor, domnisoarelor,
    daca nu ma insel, in romania a fost chestie foarte nasoala cu placutele bilingve in localitati unde populatia e intre 70%-90% maghiara.
    si treaba nu era numai cu placutele bilingve, ci chiar cu folosirea limbii maghiare in localitati unde mai bine de treisferturi din populatie e maghiara.
    adica toata tara ati fost ani multi in flacari ca o populatie acolo unde e covirsitor majoritara si traieste de mai bine de 1000 de ani pe teritoriul ala vroia sa-si foloseasca oficial la toate nivelurile limba. si voi va cufuriti pe voi ca noi nu vrem sa avem engleza ca a doua limba in germania?
    hai ca sinteti simpatici.

  36. hai ca e ultima postare la articolul asta. promit 🙂

    pe bune, credeti-ma pe cuvint, voi, bulgarii si albanezii sinteti singurii europeni fani de englezi si americani. SINGURII.

    in TOT restul europei, americanii si englezii nu ni se par deloc, dar absolut deloc, ceva demn de admiratie. DIMPOTRIVA.

    e adevarat ca limba engleza e peste tot limba de comunicare internationala dar doar voi, bulgarii si albanezii considerati ca engleza suna extraordinar si e un fel de non plus ultra.
    cind nu avem incotro o folosim, dar nu ne place in masura in care va place voua. e o limba ok, ca oricare alta, de care ai citeodata nevoie si ATIT.

    in orice tara te duci in europa in afara de romania, bulgaria si albania n-o sa gasesti fani de americani. dimpotriva toti o sa-ti spuna ca sa ne fereasca dumnezeu sa avem sistem de tip american. oamenii aici sint chiar ingroziti de asa ceva. asta auzi la orice dezbatere media in TOATE tarile europene vestice. o sa auzi declamat pe un ton de oroare “vreti sa avem relatii de tip american sau sistem american?” si toti de la dezbatere sint unison ca nu nu vrem nici morti asa ceva.

    francezii sint pe drept mindrii ca sint francezi si nu vor sa fie altceva, la fel nemtii, la fel spaniolii, la fel italienii, la fel toti, absolut toti din europa de vest.
    asa ca in calitatea voastra de singurii europeni adulatori de lume anglofona sinteti extrem de comici.
    (din pacate pentru voi din cite citesc prin presa englezilor le e putin cam scirba de voi. nasol.)

    • Vai-vai, domnu’ cercetator citeste doar tabloide. Ca, daca ar fi citit The Economist de exemplu, n-ar fi tras el concluzia ca englezilor le e scirba de romani.

    • oh, wow..
      si elitist si arogant si fara maniere, interesanta combinatie acest kongo.. 😮

      e ori prost informat ori rauvoitor, ori gandeste in clisee (asta-i cea mai nasoala, inseamna ca singur nu poate filtra informatia),si evident are un complex de superioritate (care stim cu totii cum se dobandeste).

      deci draga kongo, mai bine rezolva-ti problemele si alatura-te grupurilor de oameni dupa, ca deocamdata vezi si tu ca nu merge.

      p.s. si daca tot ai propus o conversatie gen grupa mare: sa vezi in UK cum e vazuta Germania si nemtii :mrgreen: :mrgreen:

  37. ce nu stiati voi este ca toti nemtzii aia cunosteau la perfectie engleza dar nu voiau sa o vorbeasca. Pe vremuri, cand lucram ca fotograf pe …. povestea-i lunga, crede-ma pe cuvant 🙂

  38. draga kongo, in calitatea ta de cercetator, imi satisfaci si mie o curiozitate, te rog?
    da si mie un citat ( de la vreun comentator de la postarea asta) care sa arate ca suntem ( vezi ultimul tau comentariu, ultima fraza) ” adulatori de lume anglofona “.
    PS: pt un cerc etator, nu generalizezi cam…precoce? :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:
    ( sau ” decat” nu te-ai putut abtine? 😳 😳 😳 )

  39. @ Kongo: baaaaaaaaaaaaaai, invidiosule! Ahahaa, cum ii uraste toata lumea pe americani. Poate daca ai scoate nasul din curul gainii nemtesti, te-ai mai desteleni la creier. Intre timp, tot engleza rulz!!! :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:
    Vroiam sa bag si eu o patanie cu happy end cu pierderea legaturilor in Americi unde am ajuns sa stau gratis la hotel cu jacuzzi si alte alea, dar mi-e ca se supara Rwanda…aaa, pardon, Congo asta micu’ pe mine si ma admonesteaza in germana “internationala”. (doar ca eu, in calitate de dublu cetatean, stiu sa spun in 5 limbi “ca pe-a ma-tii” :mrgreen: Cu care intentionez sa ma descurc si in aeroport 😀 )

    • Nici eu nu stiu cum vine asta cu perfectiunea germana, ca budele de pe aeroportul din Frankfurt put mai rau decit peroanele Garii de Nord. Si asta nu doar intr-o zi, sa zici ca s-a nimerit.

      Sint sigur ca domnu’ Kongo are insa o explicatie, posibil ca instructiunile de la mop sa fi fost numai in engleza.

    • Iti dai tu seama Cataline ca nemtii nu mai pot de necaz ca nu esti tu dat pe spate si convins de ´´perfectionalismul ´´ lor. :mrgreen:
      Tu de cate ori calatoresti prin Germania stai cu ochii cat cepele sa detectezi lipsa de perfectionalism si sa o notezi in agenda? Nu te agita, perfectiunea nu exista, este o fata morgana inventata de romani si pusa-n carca nemtilor . Ca sa aiba de ce se mira si sa aiba ce carcoti 😀

  40. De ce rahat pune comentariile asa, cind eu n-am dat reply la nimeni??

  41. Trebuie sa-i dau dreptate lui Kongo intr-o privinta si anume: prea credem noi ca ne descurcam oricunde si oricum cu limba engleza(pe care oricum multi dintre noi o vorbesc lanivel de balta).
    Adevarul este fix acela care se aplica si in Romania: nemtii, francezii,spaniolii,italienii, austriecii iti vor raspunde in engleza daca intrebi omul potrivit in orasul potrivit. Frau Schmit din vreun orasel de pe undeva sau vreo gara mititica , la 50+ de primaveri, nu stie engleza. Sau stie atat de putin incat ii e rusine sa deschida gura. La fel si Tanti Floarea din Caracal ori Madame Marie din Provincie.
    Engleza este vorbita de oamenii tineri, de locuitorii oraselor mari, de academicieni,bancheri,medici,IT-isti,profesori,manageri,jurnalisti,etc,etc.
    In aeroport toti angajatii vorbesc o limba de circulatie internationala(engleza sau spaniola). Cine a avut alte experiente sa caute barna din propriul ochi 😆

    Ca sa ramanem la limba engleza:s-a mai intamplat cuiva sa mearga in SUA si sa nu poata comunica in ENGLEZA pentru ca interlocutorii abla exclusiv spaniol? Si,si, in Florida intr-un shop… 🙄

  42. DB-ul are aceleasi hibe ca si celelalte companii de cai ferate din Europa si de aiurea. Intarzierile sunt ceva normal, desi nu reusesc sa imi explic motivul.
    Pentru cine era curios sa mearga cu “tejeveul”: Paris, cap de linie, trenul pleaca cu 30 minute intarziere, motiv: defectiune tehnica. Pana la urma s-a dovedit ca nu era defectiune tehnica, motivul a ramas in aer, oricum era: “pour votre securite et confort” sau ceva de genul.
    In Germania se anunta si in engleza doar in zonele de interes turistic (de exemplu gara mare din orice oras e anuntata in engleza in s-bahn sau u-bahn). De asemeni, uneori mesajul in engleza apare pe afisaje (nu si vorbit) si trebuie sa astepti sa se deruleze mesajul in germana. La fel, automatele de bilete au si optiune de engleza, franceza, poloneza etc.

    Ce m-a surprins la trenurile nemtesti e ca nu circula mai repede ca alea romanesti (cu exceptia ICE-urilor care sunt insa sensibil mai scumpe). Un tren regio face 50-60km in aproape o ora, din cauza opririlor dese, in consecinta naveta cu trenul nu prea e o optiune.
    Exista un site pe net in care ti se spune cum sa ajungi cu transportul public din punctul A in B, oricare A si B din Germania. Problema e insa intarzierile si anularile trenurilor care strica orice calcul, plus ca site-ul iti da ca ruta valida si una cu schimbari de trenuri la 3-4 minute, ceea ce e fizic imposibil, mai ales ca nu stii garile.

    Cred ca datorita omiprezentei fahrzeugurilor calatoria cu trenul e o solutie pentru cei mai saracuti sau cu permisul suspendat (deci care isi merita soarta). E de altfel notoriu faptul ca investitiile in caile ferate sunt la un minim absolut in toata Europa.

    S-ar putea sa fi vazut alt colt de Germania decat Kongo, ca eu nu am vazut incrancenarea aia anti-engleza la germani. Am fost inclusiv intrebat in engleza daca am nevoie de ajutor in Berlin, eu fiind refugiat sub un pod din cauza ploii cu harta in mana.
    Am discutat in engleza inclusiv cu mecanici auto si cu vanzatori de papetarie. Nu mai vorbesc de zonele turistice. Din echipajele de politie care m-au oprit cel putin unul stia engleza decent (incearca asta in Romania anglofila…).
    Ce am observat ca ii enerveaza pe ei e faptul ca sunt luati direct in engleza de catre americani si britanici de parca ar fi datoria lor sa vorbeasca engleza. Si aici le dau dreptate, cand te duci intr-o alta tara ar trebui sa apreciezi faptul ca oamenii vorbesc limba ta, nu sa consideri asta un fapt normal.
    Era poanta cu americanul pe aeroportul din Roma. Se duce la un lucrator al aeroportului si intreaba: “Ma scuzati, vorbiti engleza?” Raspunsul: “Normal, eu nu astept ca restul lumii sa vorbeasc limba mea”.

    • Eu n-am avut nici asteptari dar nici probleme pe unde m-am dus, la schi indeosebi. Nu vorbeste toata lumea engleza, franceza e rarissima etc. Dar decit sa arunc vina aiurea pe nu stiu cine, politist, hotelier, vinzatoare prefer sa spun ca problema e la mine pentru ca germana mea e cvasinula. Dar cind a trebuit sa calatoresc cu trenul in Olanda, Austria sau Germania s-a gasit imediat cineva sa doreasca sa ma ajute/indrume fie el un controlor de tren (ca am schimbat 4 trenuri de la Amsterdam pina in Sudul Olandei/Vestul Germaniei) fie un turist in virsta (rus, posesor de engleza impecabila, cu tot cu accentul oxbridge!). Ma indoiesc foarte ca e doar bafta mea…

  43. Nimeni n-a pomenit de polonezi sau de unguri…Am stat vreo doua luni la Gdansk,ai mai batrani stiau si rusa si germana,dar urau din suflet ambele limbi.La unguri e dezastru,acolo am vorbit gimnastica si cu niste mosi germana,restul sunt ca gipsu’

  44. Nu a fost vacanta ci o calatorie de o zi la viena pt un ultim interviu la biroul din viena al viitorului angajator. Noi, 2 candidati pt postul minune si viitorul sef care ne insotea.
    Are loc interviul, rasuflu usurata, ma relaxez, terminam la birou, urma sa primim raspunsul zilele urmatoare, abia ora pranzului, noi avand avion la ora 5 dupa-amiaza. Cum nu aveam ce face, pornim spre aeroport unde ne asezam toti 3 sa mancam de pranz, luam si un desert, discutii, doar timp aveam berechet.
    Pe cartile de imbarcare la ora 1, ne-au scris poarta 13, parca. S-a facut ora 4 si am plecat voios I spre poarta 13 fara ca sa mai verificam pe monitoare daca a ramas aceiasi poarta. Si ne trezim la poarta 13, dupa ce statusem la coada pt controlul de Securitate, ca este inchisa. Panica dupa care ne uitam pe monitor, poarta era alta, o schimbasera.
    Pana am explicat ca vrem sa iesim, ca ma gresit, etc, am ajuns dincolo dar tocmai ce inchisa sera, nu a fost chip sa ii convingem. Noroc ca mai era un zbor spre bucuresti la 8 sau 9 seara, nu mai stiu… Dar am stat in aeroport vreo 7 ore per total.
    Oricum, am observat ca de fiecare data cand calatorim in 2 sau mai multi, exista tendinta, cel putin la mine, de a nu mai fi foarte atenta asa cum sunt cand calatoresc singura.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green