Povestea pușculiței

Pe la finalul lui iulie, v-am povestit că am scris o poveste pentru copii, destinată proiectului educațional Sâmbăta Micilor Bancheri, aparținând Volksbank, la care au participat, pe parcursul verii, peste 1000 de puști din 10 orașe importante ale țării. Copiii au făcut tururi ale sucursalelor Volksbank și au învățat ce sunt banii, cum au apărut ei, care sunt tipurile de monede şi bancnote din România şi zona euro, cum se folosesc un bancomat şi o maşină automată de numărat banii. La final, au primit cadou cărţi şi au ascultat Povestea Puşculiţei, scrisă de mine, special pentru ei, poveste pe care o veți putea citi și voi, în cele ce urmează, fiindcă a sosit momentul s-o public și pe blog, așa cum am promis încă de la începutul proiectului.

volksbank

Aceia dintre voi care își doresc cartea și fizic, ca să le citească din ea copiilor sau nepoților, sunt invitați să anunțe asta mai jos, printr-un comentariu postat cu o adresă de mail validă. Am de dat 30 de exemplare (dacă se adună mai mult de 30 de cereri, voi încerca să suplimentez și/sau să trag la sorți). Nu știu cum o să vi se pară povestea (OMG, am emoții!!!! 🙄 ), dar ilustrațiile sunt foarte frumoase și, ca obiect, cărticica arată tare drăguț.  Gata, să curgă povestea!

Screen Shot 2014-07-17 at 10.14.11

Au fost odată ca niciodată doi băieţei pe care-i chema Curăţel şi Murdărel. Pardon, asta-i altă poveste, de fapt, îi chema Pic şi Poc. Upps – ce-am, băi, nene? -, şi asta e altă poveste. Mai încercăm o dată, poate de data asta ne iese. Au fost odată ca niciodată două fetiţe, pe care le chema Ana şi Maria şi care erau foarte bune prietene. Gata, am nimerit-o, asta e povestea noastră și, după cum vedeți, nu e cu băieței, ci cu fetițe.

*

Ana avea părinţi foarte, foarte, foarte bogaţi, care îi cumpărau absolut tot ce își dorea ea. Ba, uneori, îi cumpărau chiar şi ce nu-și dorea. Dacă se uita puţin mai lung după o ciocolată, a doua zi, tatăl ei îi cumpăra toate fabricile de ciocolată din țară. Dacă se uita după un puișor gălbior de găină, a doua zi, tatăl ei cumpăra o grămadă de ouă pe care se apuca să le clocească personal. Odată, Ana s-a oprit în parc, să se joace cu un bebeluș drăguț. Tatăl ei a încercat imediat să i-l cumpere, doar că nu au fost de acord părinții lui, care s-au supărat și au chemat poliția.

Ana avea atâtea rochiţe încât era nevoită să se schimbe din jumătate în jumătate de oră, ca să apuce să poarte cât mai multe. La şcoală, îi cerea mereu voie învăţătoarei s-o lase să meargă la baie, ca să îşi pună altă rochiță. Avea atâtea păpuşi încât nici nu știa unde să le mai ţină, iar tatăl ei a fost nevoit să cumpere o casă mare-mare numai pentru ele. Când voia să se joace cu o anumită păpușă, Ana îl trimitea pe Șoferul Păpușilor, până la Casa Păpușilor, să i-o aducă cu Mașina Păpușilor. Cu toate astea, era mai mereu nemulţumită.

Faptul că avea tot ce-şi dorea, în secunda în care îşi dorea, ba chiar înainte de asta, o plictisea îngrozitor. În timp ce alți copii așteptau un an de zile să vină Moș Crăciun, la ea venea în fiecare zi. Ajunsese să nu-l mai sufere, să se ascundă de el și să-i lase fursecuri vechi și lapte stricat lângă brăduțul mereu împodobit, doar-doar s-o supăra pe ea și n-o mai veni. Dar Moșul tot venea, iar Ana se plictisea și mai abitir.

*

Părinții Mariei nu erau bogați. Nu aveau afaceri, aur, bijuterii sau proprietăți. Aveau doar salarii, pentru care munceau din greu, în fiecare zi. Cu toate astea, aveau grijă ca Mariei să nu-i lipsească, pe cât posibil, nimic. Să aibă ce să mănânce, cu ce să se îmbrace și cu ce să se joace, să fie mereu veselă și să se simtă iubită.

Maria nu avea multe rochiţe, avea doar câteva, dar le iubea foarte mult și era mereu grijulie să nu le murdărească. De jucat, se juca cu o singură păpuşă, dar era foarte fericită, în fiecare dimineață, când se trezea și-o găsea lângă ea, pe pernă. Cea mai mare bucurie a Mariei era însă când venea Moș Crăciun. Nu-i aducea daruri multe și scumpe, dar erau daruri așteptate și Maria nu-și mai încăpea în piele de fericire când sfâșia hârtia foșnitoare în care erau ambalate.

*

Maria și Ana stăteau în aceeași bancă, iar pauzele și le petreceau tot împreună. În recreația mare, mergeau la chioșcul de lângă școală să-și ia câte ceva de mâncare. În fiecare zi, părinții îi lăsau Mariei câțiva bănuți de buzunar, cu care să-și cumpere un pachet de biscuiți sau un covrig și un suc. Părinții Anei îi dădeau bani cât să cumpere chioșcul cu totul. Ana nu se putea hotărî niciodată ce-și dorește să mănânce și risipea toți banii pe tot felul de prostii, pe care apoi le abandona nemulțumită. Odată, a convins vânzătoarea să-i vândă pantofii din picioare, ca s-o vadă apoi cum se duce acasă desculță, iar altădată a cumpărat toată apa minerală de la chioșc și a udat cu ea grădina școlii. Maria, în schimb, se bucura mereu de pachetul ei de biscuiți, iar banii pentru suc îi economisea. Avea acasă o pușculiță de porțelan, albastră, în formă de purcel, în care îi punea în fiecare seară, bucuroasă, visând la ziua în care își va cumpăra, cu ei, o jucărie frumoasă.

*

Într-o zi, Ana n-a mai venit la școală cu limuzina, ci cu autobuzul. Maria a crezut că era doar o nouă extravaganță. Poate tocmai primise cadou un autobuz și se distra, exact ca atunci când venise la școală cu un elicopter escortat de o escadrilă de avioane. Dar, de data asta, nu mai era așa. De fapt, tatăl Anei dăduse faliment și rămăsese fără niciun leu. A fost nevoit să-i vândă chiar rochițele și păpușile, ca să-și mai plătească din datorii și să cumpere de mâncare pentru familie. De unde, până atunci, se plictisise de ele, Ana a început să se gândească cu dor la păpușile ei și să regrete că, atunci când le-a avut, nu le-a prețuit. Mergea în continuare cu Maria la chioșcul școlii, dar spunea că nu îi este foame și nu-și mai cumpăra nimic. Maria o convingea mereu să primească jumătate din pachetul ei de biscuiți, iar, după școală, făceau împreună lecții și se jucau. Uneori, Maria își uita intenționat singura păpușa la Ana, ca fetița să adoarmă cu ea în brațe și să mai uite de necazuri.

*

Era o zi frumoasă de primăvară, când Maria și Ana mergeau spre casă, țopăind. Din când în când, se opreau să joace un șotron imaginar și râdeau. Când au ajuns în fața unei vitrine în care se aflau trotinete, Ana s-a întristat și a început să plângă. Își amintise brusc că a avut o grămadă de trotinete, și păpuși, și jucării, iar acum nu mai avea nimic.

– De ce, atunci când aveam multe jucării, mă plictiseam de ele, iar acum îmi doresc atât de mult o trotinetă?, a întrebat-o, suspinând, pe Maria.

– Mama spune că lucrurile obținute cu greu, pentru care muncești și aștepți cu răbdare și speranță, sunt mult mai valoroase decât cele pentru care nu ai făcut nimic, a răspuns Maria.

– De ce trebuie să muncim pentru ceea ce ne dorim?

– Pentru că așa se obțin banii. Iar, după ce îi obții, trebuie să ai grijă de ei, să nu-i risipești. Așa spune mama.

– Tata n-a avut grijă de ei și acum nu mai are cu ce să îmi cumpere trotinetă, s-a întristat și mai tare Ana.

Maria a luat-o de mână:

– Nu fi supărată pe tatăl tău. A făcut și el ce a știut și ce a putut. Poate o să învețe să fie mai atent.

– Dar eu tot nu am trotinetă.

– Poate îți aduce Moș Crăciun. Pune-ți dorința asta, seara, înainte de culcare. Eu așa fac.

A doua zi, Ana a venit foarte dezamăgită la școală.

– Mi-am pus dorința cu trotineta și nu mi s-a împlinit. Nu a venit Moș Crăciun.

– Moș Crăciun nu vine acum. Vine la iarnă, în decembrie.

– Ce ciudat, în vremurile bune, la mine venea în fiecare zi, iar acum nu mai vine deloc.

– O să vină la iarnă, o să vezi. Ai răbdare până în decembrie.

*

Ana a așteptat luna decembrie cu emoții cum nu avusese vreodată. În fiecare seară adormea cu gândul la trotineta ei. A venit iarna, a venit zăpada și a venit ziua de Ajun. Ana nu a băut laptele pe care i-l dăduse mama înainte de culcare, l-a păstrat pentru Moșul. A lăsat paharul lângă brăduțul sărăcăcios, a pus acolo și o bombonică pe care o păstra de mult, ascunsă într-un buzunar, și s-a culcat emoționată. Cu greu a adormit, dar a visat mult, colorat și frumos, iar dimineața, cu inima bătându-i tare-tare, a alergat la brăduț, ca să-și îmbrățișeze noua trotinetă. Doar că sub brăduț nu era nicio trotinetă. Erau doar două portocale sfrijite.

*

În seara aceea, Maria, a plâns mult în brațele mamei ei. I-a povestit cât de mult își dorise prietena ei, Ana, o trotinetă și cât de rău a fost Moș Crăciun că nu i-a adus-o.

– Poate n-a avut bani bietul Moș Crăciun, a mângâiat-o mama, cu tristețe.

– Nu se poate, Moș Crăciun mereu are bani, că de-aia e Moș Crăciun.

– Uneori nici măcar el nu are…

*

Câteva ore mai târziu, după ce au adormit părinții, Maria și-a spart porcușorul-pușculiță. A doua zi, a luat-o de mână pe Ana, a dus-o la magazin și i-a cumpărat trotineta. Ana s-a îmbujorat de fericire, cum nu se îmbujorase niciodată, atunci când primea zilnic grămezi de cadouri.

– De unde ai avut bani?, a întrebat-o pe Maria, țopăind în jurul trotinetei.

– I-am economisit. Am pus în fiecare zi în pușculiță câte un bănuț și, într-un an, s-au adunat de-o trotinetă.

– Dar de ce mi-ai cumpărat-o mie? Și tu îți dorești la fel de mult o trotinetă, am văzut cum te uitai mereu la vitrină. Știu sigur că ți-o doreai, nu mă poți păcăli, doar sunt prietena ta.

– O să strâng din nou bani și o să-mi cumpăr și mie una. Să avem răbdare. Până atunci, o să ne jucăm împreună cu a ta.

*

În perioada care a urmat, Ana avut grijă să-și uite de multe ori trotineta la Maria. Peste un an, au spart împreună pușculița și s-au dus din nou la magazin.

 

LATER EDIT: Cu bucurie vă anunț că toate solicitările sosite până la ora asta (vineri, 26 septembrie 2014, ora 19:40) vor fi onorate. O să primiți toți cei norocoși un mail în care veți fi anunțați cum puteți intra în posesia cărții. Cererile care vor mai sosi după acest anunț, cu părere de rău, nu vor mai putea fi onorate. Vă mulțumesc vouă pentru înțelegere și oamenilor de la Volksbank pentru generozitatea de a dărui de 4 ori mai mult decât au promis. 🙂

168 comentarii

  1. Buna Simona. Mi-as dor si eu o carte pt fetita mea in varsta de 4 ani. Cu siguranta ar gasi exemple pozitive in cartea ta iar acest lucru i-ar contura mai mult ideea despre ce inseamna sa fii bun.
    Multumesc frumos!

  2. Buna!
    Imi doresc si eu carticica. Am un nepotel de rasfatat. 😀

  3. Oau, finuta mea ar avea ce invata din aceasta povestioara! 🙂 Mi-ar placea sa rasfoiesc carticica alaturi de ea, sigur ar fi impresionata si ar invata sa fie putin mai buna 🙂

  4. E superba, si e exact ce-mi trebuie mie. Fii-mea economiseste toti maruntii casei, dar inca nu stie valoarea lor 🙂

  5. Vrem si noi un exemplar 🙂

  6. Buna! Doresc si eu cartea, am o Mariuca careia abia astept sa i-o citesc !!! Multumesc!

  7. Buna!
    Frumoasa poveste as vrea sa o lecturez si cu pruncul meu.

  8. Buna. Foarte educativa povestea. As dori si eu sa o spun copiilor mei. Avand imagini poate va avea mai mult impact si vor fi mai nerabdatori sa o asculte. Cum pot cumpara cartea? Multumesc. Irina Toea

  9. Foarte frumoasa! am citit-o pe toata si nu numai ca mi-a placut, dar am lacrimat. Cu acordul tau, o sa o copiez, printez si o s-o citesc copiilor mei. Ioana, fetita mea cea mare (are 9 ani) a fost un fel de Ana…A avut o perioada cand era singura la parinti si a primit tot ce-si dorea…Acum am devenit si noi mai atenti cu cheltuielile care s-au si inmultit si a trecut si print perioada cand se mira de ce nu mai primeste tot ce-si doreste… Povestea ni se potriveste “manusa”

  10. E o poveste foarte draguta si foarte emotionanta… As vrea si eu un exemplar 🙂

  11. Buna Simona! Mi-a placut mult textul… sper sa ii placa si fetitei mele. Si eu vreau carticica pentru ea. Multumesc!

  12. Buna,
    Fetita mea se numeste Anastasia. Dar, in realitate, cand merge cu bunicii, respectiv tatal ei la cumparaturi (si aici ma refer la cosul saptamanal) se numeste Ana..si asta pentru ca insotitorii ei maturi, nu se pot abtine, realmente, sa nu cumpere tot felul de dracovenii, jucarii cu care nu se joaca mai mult de 5-6 minute!!! Si asta fara ca ea sa ceara, sa ne intelegem…In schimb, cand mergem amandoua la cumparaturi, se numeste (ana)Stasia/Maria…
    Nu suntem avuti, dar nici saraci, suntem infinit mai bogati decand Anastasia a intrat in vietile noastre!
    Da, te rog, si eu imi doresc cartea pentru tatal/bunicii Anastasiei, dar si pentru Anastasia!

    Multumesc, Raluca

  13. As vrea si eu cartea, daca nu o mai ai, macar spune-ne unde o gasim de cumparat. 🙂

  14. Buna Simona,
    as aprecia o copie a cartii 🙂
    merci

  15. O poveste emotionanta! Astfel de povesti trebuie sa le citim copiilor nostri. Imi doresc foarte mult cartea pentru fiul meu in varsta de 5 ani.(si ca sa fiu sincera si pentru mine 😉 )

  16. Buna Simona!
    Si eu mi-as dori carticica. Suntem la acest capitol sensibil cu juniorul nostru:)
    Multumesc!

  17. Superba povestea….as dori si eu cartea daca se poate. Adresa de mail: amiryehia@gmail.com.

  18. Foarte frumoasa! 🙂

  19. Draga Simona, foarte draguta povestea, putem sa primim si noi o carticica? Mi se pare un proiect extraordinar, multumim! 🙂

  20. In sfarsit o poveste fara iezi devorati de lup si fara vanatori care taie burta lupului si o umple cu pietre, iar lupul moare in chinuri groanice. Copii au nevoie de povesti ca aceasta, pe care sa le inteleaga si din care sa aiba ce invata. Am citit-o pe nerasuflate si mi-au dat lacrimile la sfarsit, asa de emotionanta si de frumos scrisa mi s-a parut.
    Nu-mi doresc sa primesc cartea, o sa o cumpar cand mai ajung in Romania. Banutii care ii castigati din vanzarea cartii ii meritati din plin. O intrebare as avea: e un volum de povesti sau este singura cea pe care tocmai am citit-o?
    Va multumesc .

    P.S. Felicitari pentru cartea Femeile vin de pe Venus… , e savuroasa! 🙂

  21. Draga Simona, imi doresc cartea (cu autograf, neaparat) pentru cei doi copii ai mei, au multe de invatat de aici, mai ales ca de curand le-am cumparat doua pusculite si acum se intrec in strans de maruntis pentru jucariile mult visate. Pare o carte minunata!! Multumim frumos!!

  22. Simona, vreau si eu cartea pt. fie-mea. Cu autograf, daca se poate. Multumesc.

  23. As vrea sa iau si eu o carte pentru fetita mea. Am putea cumpara una? ca mie mi-au dat lacrimile la poveste.

  24. Pitica mea are doua saptamani, vrem si noi un exemplar 🙂 e faina tare p
    povestea.

  25. Uite eu as vrea un exemplar din asta. Si am si cui sa ii citesc. 🙂

  26. Simona, carticica as vrea sa o pun sub bradut pentru fetitele mele Daria de 3 ani si Diana de 16 ani pentru ca sunt sigura ca amandoua au ceva de invatat din povestea ta minunata! De fapt, si eu si sotul meu avem de invatat din ea, la fel si toti parintii 🙂 Multumim! 😛

  27. Si noi vrem un exemplar, multumim mult.

  28. Vreau si eu cartea pentru Bubu al meu, daca se poate. Sunt cuiroasa sa citec si eu povestioarele 😀

  29. Frumoasa povestea. Daca mai e vreo carticica, ne-ar placea si noua. Daca nu, pune-ma in fruntea listei pt urmatoarea. Si sa faci bine sa mai scrii (si) povesti pentru copii.

  30. Nu am copii, dar mi-a placut mult povestea 🙂
    Ar trebui sa mai scrii altfel de povesti. In care nu exista parti bune sau parti rele, in care nu se fac diferente intre copii in functie de posibilitatile materiale. Ci pur si simplu sa prezinte situatii cu care ne confruntam de-a lungul vietii. Cred ca un copil ar invata mai multe din astfel de povesti decat din basme sau desene animate.
    Felicitari 😀

  31. O lectie pe care multi copii ar avea nevoie sa o invete. Mi-ar placea si mie un exemplar pentru fiul meu.

  32. Mi-au dat lacrimile la un moment dat citind povestioara…fetita mea este in clasa a II-a, mi-ar placea enorm sa o citeasca…multumim

  33. Buna,
    Tare frumoasa si educativa. Si noua(pt piticul meu care cresterepede ) ne-ar placea sa o avem. Sunt sigura ca avem ce invata.

  34. Foarte frumoasa povestea! Doresc si eu un exemplar pentru familia mea 🙂
    Multumesc!

  35. Mi-as dori si eu o carticica pentru a i-o darui verisoarei mele.Ii voi citi cu drag din ea si voi fi fericita ca va invata o lectie de viata.

  36. As dori si eu un exemplar, e foarte frumoasa povestea si talcurile ei ( prietenie, chibzuiala, rabdare…) usor de priceput pentru copii.

  37. Draga Simona, te citesc de ceva vreme, de cand am dat de un articol al tau de pe blog. M-am indragostit instantaneu de umorul tau (eu sunt o persoana cu surplus de umor, pot sa confirme toti care ma cunosc, ba poate si dusmanii…), si si de umorul unora care scriau comentarii. Asa ca am ramas in zona 🙂

    Daca a mai ramas vreo carte din cele 30, si eu vreau una, ca am doua fetite (una de 5 ani jumate, si una de 2 ani jumate, iar cea mica este un copil cu un simt al umorului de speriat, prima ei propozitie fiind o gluma!) la care sa le citesc.

    Multumesc mult! 🙂

    • care a fost prima propoziție? zi-mi, zi-mi 🙂

    • Pai eu vorbesc cu ele doar in engleza (sunt profa de engleza, si mi-e foarte usor sa vorbesc asa, si in plus ele au sansa sa invete de mici o alta limba), asa ca ea in engleza a inceput sa vorbeasca (oricum vorbeste si engleza si romana acum). Asa ca, pe la 1 an jumate, intr-o seara, statea langa patul meu, si dintr-o data zice: “Belly hurts.” Mie nu mi-a venit sa cred ce am auzit, asa ca am intrebat-o: “What did you say, Kathleen? Your belly hurts?” Si ea, din nou: “Yes. Belly hurts.” Inca parca nu imi venea sa cred, mai ales ca parea sa-i fie bine. Asa ca am mai intrebat inca o data. La care ea: “Naaah! Kinning!” Adica, in traducere: “No, just kidding.” Asa ca ea din prima a inceput cu glumele si pacalelile 😀

    • Atunci mi-am zis: “Un semn sigur ca glumesti cam mult este cand copilul tau de 1 an si ceva abia incepe sa vorbeasca si deja se tine de glume….” :))

    • hahahaha, ce tareeeeee! 😆

  38. Buna Simona,

    Mi-as dori si eu o carte cu autograf pentru fetita mea in varsta de 6 ani.
    Povestile pentru ea, autograful pentru mine 😀

    Multumesc frumos!

  39. Buna Simona 🙂
    Ma intreb, de ce ai avut emotii cu povestea?!?
    Este exact asa cum stiam ca va fi, superba. Asa cum este cam tot ce scrii.
    Felicitari!

    PS: Eu as vrea sa cumpar un exemplar, pentru ca mi-ar placea sa te sustin cumva :). Imi poti da detaliile necesare, te rog? Adica unde o gasesc :))

  40. Aaah, era sa uit ce era mai important: foarte faina povestirea! Buna morala. Fetele mele sunt deja doua Marii in devenire 🙂

  41. Ce dragut!
    Mi-ar placea si mie carticica pentru fiica-mea!

    PS> te adaug in feedul meu de mamici de citit. ma intreb cum n-am dat de blogul tau mai devreme?! scrii frumos, imi place 🙂

  42. O poveste pentru copii mari si mici. O sa o mai recitesc din cand in cand sa imi reamintesca lectia rabdarii.

  43. Cred ca sunt deja 30 mai sus care o vor, dar am vrea si noi una sa citim in serile de iarna 🙂

  44. Buna Simona!

    Mi-as dori si eu cartea pentru cele doua fetite ale mele. Pe cea mare chiar Ana o cheama :), are 5 ani si cred ca i-ar prinde bine sa asculte povestea asta, sa invete si ea sa puna banii la pusculita. Cea mica, Iulia, are timp sa invete sa pretuiasca munca, are doar 4 luni.

  45. Excelenta povestea, Simona. Este cam ceea ce ar avea nevoie cei doi baietei ai mei nazdravani, care cred ca mos craciun este de fapt postasul. Plus ca nu avem asa multe povesti in romana, noi nemailocuind in Romania. Nu vreau sa primesc cartea, sunt convinsa ca sunt altii care ar avea nevoie de asa cadou mai mult ca noi. Insa vreau sa o cumpar. De unde? Se poate si online? Multumesc. 🙂

  46. Buna Simona,
    cum as putea sa cumpar si eu un exemplar? Pentru baietelul meu care inca nu pricepe de ce trebuie sa mergem la serviciu 5 zile pe saptamana dar avem liber numai doua 🙂

  47. Desi s-au epuizat cele 30 de commenturi, poate se sparge din nou pusculita, caz in care mi-as dori si eu cartea. Felicitari..

  48. Tocmai am folosit povestea ca material pt ora de dirigenție la clasa a cincea. Le-Am citit prima parte și I-am rugat pe ei sa scrie continuarea. Au avut niște idei atât de frumoase. Au fost foarte încântați. Și dna diriginta la fel:)

  49. Foarte tare.
    eu tocmai la asta lucrez: am dezvoltat un curs cu module foaaarte haios, de educatie financiara pt copii de 5-10 ani.
    inspirat din nevoile familiei mele si ale familiilor prietene.
    imi urez succes! :)))
    Imi doresc si eu carteaaaaa
    multumeeesc daca se poate
    cu autograf desigur
    O pot si cumparaa

  50. Gabriela Vasilescu

    Si eu doresc un exemplar sa o daruiesc unei fetie adoptate care a facut 2 parinti fericiti.

  51. Foarte reusita si foarte pedagogica pentru generatia actuala de copii rasfatati. Felicitari. Cum as putea sa o cumpar ?

  52. Felicitari pentru carte! Foarte educativa!
    Mi-as dori si eu s-o pot cumpara.

  53. Frumoasa povestea, voi încerca deseară și cu copii mei , Cred ca o sa prindă sau cel putin asa sper, oricum e educativa asa ca mi-as dori si eu o carte 😀
    Felicitări pentru carte !!!!!!!!

  54. Buna Simona,
    Iti citesc blogul de mult timp, insa niciodata nu am avut curajul sa iti sciu. M-a impresionat foarte mult povestea si mi-ar face o deosebita placere sa pot sa ii impartasesc si fiului meu, cu lux de amannunte (ilustratii in cazul de fata :)) aceasta poveste. Cum as putea sa o cumpar?
    Pe de alta parte as vrea sa stiu daca nu ai o poveste si pentru baietei :)…

  55. Buna, e minunata povestea. As vrea si eu carticica pentru baietelul meu

  56. Bravo Simona!Educativa si inspirationala povestioara!Mi-ar fi de mare folos pentru prichindeii mei de la scoala…cu siguranta unii se identifica cu personajele!

  57. Simona, mi-au dat lacrimile! Cum spune Caragiale in “O noapte furtunoasa”: “-vorbeste-adanc.”:) Felicitari! Cum as putea intra si eu in posesia cartii? Cred ca fiica mea ar citi-o cu mare placere.

  58. Buna ziua,

    Daca mai aveti o carticica de dat… sau macar ne puteti spune de unde se poate achizitiona/ downloada/ frunzari pe web (sa vedem si ilustratiile)?

    Multumesc

  59. si eu as vrea sa cumpar carticica.

  60. Daca nu aveti destule tiparite., u puteti pune varianta digitala pe apple store?

  61. Buna Simona,
    Imi pare foarte bine ca scrii si astfel de texte. M-as bucura daca as intra si eu in posesia cartii pentru cei doi copii ai mei. Iti multumesc si iti doresc succes !

  62. Foarte frumoasa povestea ta si am vazut ca multa lume o apreciaza.
    Felicitari Simona! 😀

  63. Mi-a placut mult povestioara, o sa I-o citesc si fetitei mele diseara. O sa-i placa mult, sunt sigura. Mi-ar placea sa-i vad si ilustratiile, poate o putem cumpara de pe net sau din librarii.

    Cred ca trebuia sa oferi 30 de carti in functie de fus orar (hai fie 10 pt Romania, 5 pt restul Europei si Africa, 5 pt Americi, 5 Asia si 5 Australia), ca eu cand m-am trezit, raftul era deja gol. 😆
    Felicitari pentru povestioara cu pilda! Speram sa mai citim si altele pe viitor.

  64. vreau si io cartea pt. nefasta-mea!

  65. Vai, vai, vai, m-ați copleșit! Vă mulțumesc muuuult, mă bucur că v-a plăcut povestea, voi reveni cu detalii despre câte cărticele poate Volksbank să dea.

  66. OMG, o sa falimentezi Volksbank-ul Simona :). Minunata poveste! Pot sa sper si eu la carte, chiar daca am baietel? Multumesc , o seara minunata

  67. Superba poveste. Chiar acum vreau sa le-o citesc baietilor mei ca poveste de seara. Cu siguranta, ne-ar placea cartea.

  68. Buna. Deosebita povestioara ! Mi- o doresc , carticica ! Multumesc.

  69. @miruna ca superfan al lui nenea iancu îmi permit să corectez “e scris adînc”;
    @simona aș dori mult să cumpăr cartea; cu scuza că e pentru copii, aș dori s-o fac cacadou unei familiicare s-a băgat în nește căcaturi financiar/bancare de te doare capu’; numește o greșeală în administrare și ei deja au făcut-o! at least twice!
    săr’naaa…

  70. Frumos mai scrii !!! Asa imi place sa te citesc 🙂 ne poti da mai multe detalii despre unde putem găsi cartea sa o cumpărăm? As vrea sa o iau pt băiețelul meu de 4 ani. . Cred ca ar avea ceva de învățat ;). Felicitări si la mai multe 🙂

  71. Mi-ar plăcea și mie o carte pentru fetita mea cea mare. Cu siguranță se va bucura sa o citim împreună.

  72. Foarte faina.Felicitari,Simona!.Daca vrem sa spargem pusculita,de unde putem cumpara carticica ?multumesc.

  73. Super povestea,super intlnirea,nu prea e super ce urmeaza. Domnul Ianu a decis ca fix acea pusculita este chezasia bunastarii lui,asa ca ne pune pe toti sa economisim in ea. pentru el,fireste. Multam Simona inca o data.

  74. Anamaria Van Dooren

    Foarte mult imi place povestioara!!!
    Mi as dorii sa mai scrii inca 100 de povestioare pe intelesul copiilor …nu cu cuvinte greu de inteles ptr copii…. la fiecare fraza sa ma opresc sa explic tot a doua propozitie si uitam firul povestii….
    felicitari !!!!!

  75. Simona…. Am o pusculita mica de spart…Unde pot cumpara carticica?? 🙂 ..cu asa povesti sunt sigura ca-mi voi convinge copilele sa citeasca in limba romana…Acum cativa ani, au citit Capra cu trei Iezi si au fost socate…. Am re-citit si eu pasajul …uite:
    ” Dacă vede lupul și vede că nu mai găsește nimic, își pune în gând una : așază cele două capete cu dinții rânjiți în ferești, de ți se părea că râdeau; pe urmă unge toți păreții cu sânge, ca să facă și mai mult în ciuda caprei, ș-apoi iese și-și caută de drum. Cum a ieșit dușmanul din casă, iedul cel mic se dă iute jos din horn și încuie ușa bine. Apoi începe a se scărmăna de cap și a plânge cu amar după frățiorii săi….

    Nu mai vrem povesti cu frica, mi-au zis…

  76. Mi-a adus aminte un pic de povestea pantofiorilor rosii , te rugam sa continui cu povestile, sa le strangi intr-o carte si apoi sa le citim copiilor nostri. Multumesc si mult succes !

  77. Uf, uf, vreau si eu o carticica pentru micile mele cheltuitoare… la 4 ani si jumatate nu au niciun “simt al banului” (e adevarat ca nici nu ne-am grabit sa cultivam in ele spiritul mercantil) si isi doresc ACUM, TOTUL…

  78. Of! Nu spun ca as vrea si eu cartea pentru nepoteii mei, pentru ca este clar ca ai mai multe cereri decat exemplare! Si da, am inteles ca nu este de vanzare! Dar povestea este frumoasa, educativa si mi-as fi dorit sa o am insotita de desene! Ma gandesc ca, daca tot colectionezi idei si fapte de viata pe blogul tau, le poti transforma in povesti la fel de fermecatoare si scoti o carte la care sa avem cu totii acces! Dar repede, Simona, ca imi cresc nepotii fara de povesti si in lipsa, trag cu ochiul la TV! 🙂

  79. Superba povestea. As vrea si eu o carte pentru a le citi copiilor mei. De pe calculator nu au rabdare.
    Felicitari!

  80. Una din Bucuresti

    Ce chestie, fetele mele au cite doo nume, iar cel de mijloc este Ana, la cea mare, si Maria, la cea mica 😀
    Numai eu si bunicii o strigam Ana, restul merg pe primul nume. Cea mica numai cu primul nume.
    As cumpara si eu cartea, dar mai degraba pt nepotii mei mai mici. De unde o pot cumpara?

  81. Una din Bucuresti

    Abia acum am vazut si priceput ca nu e de vinzare. Se vede ca citesc si scriu numai de pe celular, ca sint literele mult mai mici, si imi scapa multe, daca ma uit in viteza.
    Io propun sa tiparesti mai multe exemplare si sa o bagi la vinzare, noi iti dam acordul :mrgreen:
    Nu vezi ca se bate lumea pe carte deja? 💡 💡 💡

  82. Foarte frumoasa povestea ta! Ne dorim si noi carticica!

  83. Superba povestea…daca nu suplimentati, de unde se poate cumpara cartea?
    Multumesc,
    Cristian

  84. Buna Simona,
    Este minuntata povestea! Si eu doresc sa i-o citesc fetitei mele. Ea tocmai a primit o pusculita in forma de purcelus si cred ca aceasta poveste o va ajuta mai mult sa o umple 🙂

    Multumesc!
    Diana

  85. […] doua zi, a luat-o de mana pe Ana, a dus-o la magazin si i-a cumparat trotineta.Mai multe detalii pe CatavenciiAcest subiect este mentionat in alte 18 articole:- Povestea pusculitei – Catavencii- Povestea […]

  86. Tare, tare frumoasă povestea asta! De fapt ar fi trebuit să încep aşa : Bună Simona, şi eu sunt o Ană, după cum mă şi semnez. Sunt şi Maria dar asta e secret 😆 şi am şi puşculiţă. A mea nu e din porţelan şi nu are formă de porcuşor, e o fostă cutie de cafea şi nu strâng bani de trotinetă ci de… de ce-o fi când o fi. Aşa că da, mi-aş dori cartea dar parcă n-aş vrea, totuşi, să “mă bagi în seamă”. Ai atâtea cereri de la mămici şi tătici încât mi-e ruşine să mă trec pe lista de aşteptare ţinând cont de faptul că eu nu am o mogâldeaţă care aşteaptă seara poveşti. Aşa că… să zicem doar că am vrut să mă laud că mă cheamă ca pe cele două personaje ale poveştii şi că am o puşculiţă 😆

    P.S Ţi-am zis că mi-a plăcut mult mult povestea? 🙄

  87. Foarte frumoasa povestea, vrem si noi una, daca mai ai. Daca nu, o citim de aici.

  88. Foarte educativ! Felicitari!

  89. Buna Simona,
    te citesc zilnic dar nu am scris niciodata. As dori si eu povestioara pt baietelul meu de doi ani. Azi am sa i-o citesc inainte de culcare dar as vrea sa o am cu ilustratii. Am avut memento (de frica sa nu uit) pe telefon cu intalnirea cu tine de la Volskbank Cluj dar din pacate era bolnavior in ziua aceea.

  90. Buna. Foarte frumoasa povestea, am dori si noi un exemplar. “Inaltimea sa” are 6 ani, a inceput clasa 0 si incepe sa devina fluenta la citit. Asta e exact genul de povestire educativ-distractiva pe care sa o citeasca ea insasi. Multumim. Si daca e si daca nu e.

  91. Buna! Mi-a placut mult povestea si felul in care este scrisa; foarte potrivita pentru copii, dar si pentru parinti! Asteptam si alte povestiri! Daca nu ai suficiente carti, as putea sa o printez de aici?

  92. Extraordinavar poveste!
    Mi-as dori in format fizic prntru a o putea citi Biancai ( 4 sni)

  93. as vrea si eu una pentru o fetita desteapta si cu potentialul de a face portofelul taticului sau sa suspine :)))

  94. Mi-a placut mult si as vrea si cartea pt a o citi impreuna cu cheltuitoarea din dotare.

  95. Foarte buna povestea. Doresc si eu un exemplar daca mai sunt.

  96. Si eu, si eu as dori, fetele mele gemene, Ana si Mara vor adora aceasta poveste, speram si celelalte:)

  97. Frumoasă poveste,numai bunăpentru puștii mei. Și eu îmi doresc cartea în format fizic.

  98. Si eu as dori un exemplar pentru baietelul meu. Multumesc.

  99. Ce draguta povestea 😛 Imi amintesc ca eu strangeam mereu bani cand eram mica si apoi o tot “imprumutam” pe sora-mea care ii cheltuia instant si pe ai ei si pe ai mei 😆

  100. Frumoasa dar si educativa povestea. Mi-as dori si eu o carticica pt. cei doi baieti ai mei (6si11ani) care nu prea stiu sa aprecieze banii.:D

  101. Multumesc Simona pentru permisiune! Copiata si printata color (curcubeu) !
    Povestea ar trebui ecranizata si transmisa impreuna cu reclamele Noriel pe toate canalele de desene animate, zic eu 🙂 . E doar o parere…

  102. Mi-ar placea foarte mult cartea pentru fetita mea de 5 ani pe care incerc sa o invat ce inseamna banii si ce poti face sau ce nu poti face cu ei si, deasemenea, pentru cei 24 de elevi a caror invatatoare sunt si carora, de anul acesta, le predau Optionalul de Educatie Financiara de care sunt foarte incantati.

  103. Foarte frumoasa povestea. Mi-as dori si eu o carte pentru copilul meu. Desi are doar 7 luni, cred ca ne va fi utila pentru viitor. 😀 Multumesc……..

  104. De la bun început am știut ca va fi o poveste frumoasa dar la sfârșit tot mi-au dat lacrimile. Frumos. Felicitări.

  105. Cu bucurie vă anunț că toate solicitările sosite până la ora asta (vineri, 26 septembrie, ora 19:40) vor fi onorate. O să primiți toți cei norocoși un mail în care veți fi anunțați cum puteți intra în posesia cărții. Cererile care vor mai sosi după acest anunț, cu părere de rău, nu vor mai putea fi onorate. Vă mulțumesc vouă pentru înțelegere și oamenilor de la Volksbank pentru generozitatea de a dărui de 4 ori mai mult decât au promis. 🙂

  106. Simo, am inteles – carticele nu mai ai si nici nu gasim de cumparat; mare pacat. Am intrat doar sa iti spun ca ai un stil clar si savuros de a scrie si un dar special in a te folosi de cuvinte, pe care il folosesti pentru a transmite mesaje frumoase la propriu si figurat. Bravo! Te rog, nu te irosi! Cu mult drag si admiratie de la o filoloaga pasionata 🙂

  107. Muuuuuuuuuuultumim Simona. Ce bucurie ne-ai facut. Astept cu drag mailul si mai ales cartea.

  108. Multumesc pentru poveste. Mi-am salvat-o in laptop pentru a o citi si altor copii, nu doar fiului meu.

  109. Yuhuuu, chiar e adevarat? Primim cartea toti cei care ne-am dorit cartea pana la data mentionata? Nu stiu cum o sa se bucure copila mea de 5 ani dar eu deja ma bucur ca un copil! 🙂 Chiar trimiteti si la mine in Germania? Si in oraselul de 10 000 de locuitori in care stau e o filiala Volksbank, poate o trimiteti acolo, daca e mai usor.
    Multumim mult de tot d-na Simona Tache , si va rugam neaparat sa va ganditi sa scrieti o carte de povesti, precis va fi un succes!

  110. Si eu vreau cartea pentru toti cei cinci nepoței și nepoțele. De multe ori părinții ar avea ce învăța din cărțile pentru copii. 🙂

  111. Imi doresc si eu carticica

  112. Buna,
    Felicitari pentru povestioara!!!! Sper sa o citesc si eu mamarutei mele!

  113. Geez, I’m late…:( de cumparat nu se gaseste ? Merci !

  114. Mi-a placut mult. Am citit comentariile toate si am inteles ca nu mai exista niciun exemplar disponibil, ca nu se poate cumpara, ca… gata. Si totusi, pentru cei care au aflat cu intarziere…chiar nu mai exista nicio sansa sa aiba cartea 🙁
    Deloc?!? 😥

  115. Frumoasă şi instructivă poveste, Simona.
    (Din păcate, eu nu am cui să o citesc.)
    Felicitări, să mai scrii, uite cîtor copii (şi nu numai) le poţi face o bucurie.

  116. Multumim Simona ! Sa nu te mire succesul povestii, este super ! Nu stiu daca ai vazut, baiatul meu , aseara dupa ce I-am citit povestea, a tinut neaparat sa-l filmez , sa-si spuna parerea 🙂 .
    Multumim inca o data !

    https://www.facebook.com/video.php?v=1547375742143685

  117. Simona Tache,
    eu sunt adevarata castigatoare,

    nu te lua dupa sor-mea, @simona, care a scris mai sus, 😆 😆 😆

    eu iti multumesc din suflet ca , fara sa stii cine si prin ce coltz de lume sunt, mi-ai dat prilejul sa ii fac un asa cadou frumos baietelului sora-mii, fix de ziua lui, si asta m-a facut fericita. 😀

  118. Buna Simona. Astazi a sosit carticica insotita de un purcel albastru. Multumim!
    P.S. Vom urmari in librarii aparitia cartii de povesti pe care ai putea sa o scrii cu succes!

  119. Azi a ajuns si la mine cartea. Purcelusul albastru e delicios de dragalas. Puup!

    Multumim! ( nepotelul ptr. carte, eu ptr. purcelus) 😀

  120. Multumesc pt carticica si pt pusculita. Baietelul meu nu le mai lasa din mana. F mare bucurie i-ai facut Simona. Multumesc mult.

  121. Multumim mult pentru carticica si pentru surpriza (purcelusul albastru)! Aseara fetita mea mi-a cerut sa i-o citesc de 3 ori! I-a placut foarte mult! 🙂

  122. Foarte frumoasa povestea!
    Fetita mea are 4 ani 😉 am citit-o si cand am venit de la gradinita si seara la culcare

  123. Minunat. Simona, daca a mai ramas vreuna mi-as dori tare mult!

  124. Buna ziua, exista cea mai mica sansa sa primesc si eu o carte ratacita? Ana mea ar fi tare fericita. Stiu ca s-a tot repetat ca nu este de cumparat, dar….daca s-ar reedita cred ca ar fi multi doritori chiar sa o si cumpere. Multumesc tare mult

  125. Hop, m-am trezit si eu! Mai exista oare pe undeva ascuns vreun exemplar din carte? 🙂

  126. Stefania, o prichindica de 4 ani, ar fi tare incantata sa primeasca cartica cu povestea ta! Intre timp, ii citesc direct de pe blog! Superba povestea, slavita fie inspiratia ta!

  127. Buna Simona, mi-a plăcut foarte mult povestea si îmi doresc si eu un exemplar pentru băiețelul si nepoțelul meu. M-aș bucura si daca o primesc scanata pe mail. Mulțumesc.

  128. Dacă mai ai, am vrea și noi:)

  129. Buna, Simona! Exista posibilitatea sa rasfoim carticica pe internet? Sau e-mail?

  130. Buna ziua! Am citit acesta poveste si este minunata..As dori si eu un exemplar al cartii daca se poate. Astept un raspuns de la dvs. Multumesc O zi minunata!

  131. strumf, inspirat de povestea pusculitei, a strans banuti, a donat jucarii si e mai rau ca o soacra cu ochii pe noi,cum cheltuim banii.

  132. Cartea nu mai există, din păcate, dar mă bucur că v-a plăcut povestea. 😉 😉

  133. Extraordinara povestea! Daca e prea tarziu pentru in exemplar, as vrea sa stiu unde o gasim de cumparat. E o poveste buna pentru a om convinge pe baietelul meu de 10 ani sa citeasca si in romaneste.

  134. între timp, am niște promisiuni de cărticele pt voi, de la Volksbank. Țineți-mi pumnii să se confirme.

  135. Buna!
    Felicitari! Este foarte educativa povestea! Cand mai apar carti am vrea si noi sa cumparam una pentru baietelul nostru de 6 ani, dar si pentru noi (ca si noi, adultii, avem cate ceva de invatat din ea…), pentru ca rasfatul cu banii de la noi incepe.
    Multumesc si multa inspiratie in continuare!

  136. Foarte educativa povestea.Asi dori si eu cartea daca o mai ai.multumesc

  137. Buna Simona. Eu am cartea ta “Povestea Pusculitei” si am 2 prietene care isi doresc si ele foarte tare cate un exemplar. Ne poti ajuta? Multumim.

  138. […] D. Yalom Mihai Radu Povestea pușculiței Jeffrey E. Young, Cum să-ți reinventezi viața Schema therapy Jonathan Franzen, Puritate In […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green