“Dacă chiar ești tatăl nostru, du-te la chioșcul ăla și cumpără-ne dulciuri”

Poveștile despre Ateliere Fără Fontiere, ONG-ul care se ocupă de reinserția socio-profesională a persoanelor aflate în mare dificultate (foști dependenți de alcool sau de droguri, persoane cu handicap sau antecedente penale, victime ale violenței în familie, mame singure, fără studii și fără locuință etc.) continuă. V-am spus povestea lui DJ, băiatul căruia un accident de bicicletă i-a schimbat radical viața, iat-o pe a Georgetei.

Are 32 de ani și a crescut într-o casă de copii, împreună cu sora ei geamănă, Maria. Pe 25 aprilie 1982, când s-au născut Maria și Georgeta, mama și tatăl lor mai aveau deja un băiat. Mama n-a vrut să le păstreze, a vrut să le dea pe loc unei colege de salon care născuse tot gemeni, dar îi pierduse la naștere. Tatăl nu a fost de acord și și-a snopit nevasta chiar acolo, în maternitate, ajungând în pușcărie. În urma scandalului, fetele au ajuns în grija statului. Prima dată când au primit o vizită a fost după 12 ani. Un bărbat le-a căutat și le-a spus că e tatăl lor. Maria l-a crezut și s-a bucurat, Georgeta a fugit, s-a urcat repede într-un pom și nu s-a mai dat jos de-acolo. “Dacă chiar ești tatăl nostru, du-te la chioșcul ăla și cumpără-ne dulciuri”, i-a strigat. S-a dus și le-a cumpărat dulciuri. În următorii ani, fetele s-au bucurat că venea și la ele un părinte. “Mamă” îi spuneau unei îngrijitoare de care se atașaseră, pentru că era bună cu ele.

Împliniseră 16 ani când cineva le-a arătat o casă de pe aceeași stradă cu centrul de plasament și le-a spus că acolo locuiește mama lor. Au bătut la poartă și au întâlnit-o pentru prima oară pe cea care le născuse. Locuia cu un alt bărbat și cu cei trei copii ai lor, iar bărbatul nu le-a acceptat și pe gemene. După o încercare ratată de a fi integrate în familie, s-au întors la cămin, unde au și rămas până la 22 de ani, timp în care și-au pierdut din nou ambii părinți, de data asta, pentru totdeauna. Tatălui i-a dat cineva în cap pe stradă, ca să-l jefuiască de 40 de lei, iar mama a murit de leucemie. După moartea mamei, Georgeta nu a mai vorbit. În capul ei de copil încolțise ideea că mama a murit din cauza ei și i-a luat un an unui psiholog să o convingă că nu era așa și să o scoată din muțenie.

S-a căsătorit la 24 de ani cu un bărbat alcoolic și violent. A locuit cu soțul și socrii, care au agresat-o și ei, iar povestea a culminat cu gonirea ei de acasă, după 8 ani de căsnicie. Cele două fetițe, Emanuela și Adriana, de 5 și 7 ani, au fost sechestrate de familia soțului, iar mamei i se interzice să le vadă. Georgeta s-a plâns autorităților, care au început deja o anchetă socială, și are de gând să nu se lase până nu își va recupera copiii.

La Ateliere Fără Frontiere lucrează în departamentul remesh, coase la mașină gentuțe și alte obiecte confecționate din mesh-uri și bannere stradale. A făcut cursuri de croitorie și speră ca, de aici, după ce parcurge tot procesul de reintegrare, să plece tot la un job de croitoreasă. Are toate șansele să îl găsească pentru că e muncitoare, foarte serioasă și extrem de motivată.

Nu aș vrea să închei povestea Georgetei fără să vă reamintesc cum puteți ajuta Ateliere Fără Frontiere:

– le puteți dona echipamentele IT vechi din compania în care lucrați. Ei le vor recondiționa și le vor dona unor școli sau altor ONG-uri;

– le puteți deveni parteneri și sponsori (unul dintre finanțatorii lor este, de câțiva ani, BRD Groupe Société Générale, dar sunt deschiși și către alți parteneri)

– puteți cumpăra de la ei genți sau mape confecționate din mesh-uri și bannere stradale (uite ce frumoase sunt, ar fi un cadou bun de Crăciun, pentru clienții voștri);

– puteți angaja oamenii pe care ei îi pregătesc, timp de 2 ani, pentru reinserția socio-profesională.

 Puteți face toate astea dacă lucrați într-o companie și aveți putere de decizie. Dacă nu sunteți în situația asta, atunci puteți măcar să dați mai departe poveștile lor. Mulțumesc.

Voi reveni cu povestea lui Marius, un bărbat care a trecut pe la Ateliere Fără Frontiere și acum e pe picioarele lui. Stați pe lângă blog.