Publicitatea viitorului apropiat va fi una a conținutului și a asocierilor finuțe. Sau nu va fi deloc

După ce, în ultimii ani, am refuzat de vreo 100 de ori să fiu speaker la diverse simpozioane și conferințe, săptămâna trecută mi s-a strâns lațul așa de tare în jurul gâtului încât a trebuit să o fac. Organizatorul conferinței era Consiliul Român pentru Publicitate (care veghează asupra eticii publicității de la noi), cu sprijinul IAB România (organizația care se ocupă de reglementarea publicității online – ei sunt cei care recomandă cât de mare să fie un banner, cât de mult să clickăie, ca să nu devină enervant, și alte chestiuni de acest gen, care țin tot de etică, dar țintit către online). Tema era Etica în publicitatea online, iar eu am fost invitată pentru a aborda chestiunea bloggerilor. N-aveam cum să refuz așa ceva, vă dați seama. Oricât de puțin mi-ar plăcea mie povestea asta cu conferințele și vorbăraia multă, m-am prezentat la conferință și mi-am făcut datoria de a spune următoarele:

Despre bloggeri și credibilitate, zombi și ode

Bună ziua,

Înainte de a începe, aș vrea să vă întreb ceva:

Vrea cineva să cumpere acest frumos iPhone 4s vintage? Îl folosesc de 3 ani, este excelent întreținut, l-am scăpat pe jos doar de vreo 30 de ori, dar asta n-a făcut decât să așeze mai bine piesele prin el. Este o oferă unică, senzațională. Conține și o poză cu Arsenie Boca, făcătoare de minuni.

Sau poate vreți să cumpărați un inel finuț din aur alb, cu diamant? Este superb! Îl port de 7 ani și nu s-a degradat, nu s-a demodat. Este extraordinar, vezuvian, rocambolesc și eclatant. Poate fi modificat pentru orice dimensiune de deget, dacă-l lărgiți mai tare îl puteți băga și pe gleznă.

Sau poate vreți să cumpărați aceste… OK, mă opresc, nu mai încerc să vă vând nimic. Am vrut doar să vă arăt o frântură din ce ni se întâmplă tuturor zilnic. Trăim vremuri în care TOATĂ lumea vrea să ne vândă ceva. Non stop. Suntem hărțuiți, fugăriți și agresați de oferte. Primul lucru pe care-l fac eu dimineața, imediat după ce deschid ochii, e să mă uit suspicios la pisică. Dacă mi se pare că vrea să-mi vândă ceva, mă culc la loc.

Buuuun. Va să zică așa ne simțim cu toții în calitate de potențiali cumpărători. Inclusiv oamenii din publicitate, ba chiar și oamenii de la celălalt capăt al bugetelor de publicitate: Clienții. Da, și pe ei îi enervează comunicarea agresivă a brandurilor. Atenție însă, doar pe persoană fizică și doar când e vorba de brandurile ALTORA, pentru că, atunci când ajung la serviciu și îngrijesc de brandulețul LOR, li se întâmplă o transformare ciudată. Suferă o regresie dubioasă. Încep să se comporte ca-n 1900 toamna, când plăteau ca să apară prin reviste… oare ce plăteau? Tadaaaam…

 

Screen Shot 2015-10-20 at 14.33.24

 

Exact. Advertorialul marcat cu (P).

Mai țineți minte frumoasele advertoriale marcate cu P?

Această cremă aduce pe fața ta boarea primăverii. Unge-te cu ea și vei pluti ușor, ca un înger diafan, peste câmpii înflorite. Fața ta va avea strălucirea și prospețimea piersicii, iar ochii tăi vor sclipi de bucurie, în timp ce picioarele tale vor păși pe insula tinereții veșnice. Cumpără crema noastră cu gălbenele și vei avea veșnic 20 de ani.

Eu, personal, a trebuit să iau ore de terapie, ca să scap de trauma advertorialului marcat cu P. Prin 2004, lucram la Tabu și, deși eram apreciată ca fiind unul dintre condeiele bune ale revistei, de fiecare dată când mă puneau să scriu câte-un advertorial d-ăsta marcat cu P, voiau să mă dea afară. Pur și simplu eram incapabilă să le scriu.

În timp ce eu mă lăsam traumatizată pe viață, Clientul care le plătise se mângâia pe burtică mulțumit. Tocmai făcuse ceva extraordinar de deștept. Mii de oameni aveau să își smulgă revista din mână, ca să citească advertorialul marcat cu P, după care aveau să ia cu asalt magazinele, ca să-și cumpere extraordinara cremă cu gălbenele. Știți invazia de zombi din prostia de film a lui Brad Pitt? E, exact asta urma să se întâmple.

Screen Shot 2015-10-20 at 13.37.28

Mda… Să revenim la realitate. Voi cunoașteți pe cineva care să fi CITIT frumoasele advertoriale marcate cu P? Dar pe cineva care să le fi citit și să le fi CREZUT? Eu nu cunosc pe absolut nimeni.

***

Dar au trecut ani și viața s-a schimbat, iar advertorialele marcate cu P din reviste s-au împuținat, nu înainte de a se fi împuținat chiar bietele revistele. Ce noroc însă că a apărut internetul! Ce noroc că au apărut și bloggerii!

 

Screen Shot 2015-10-20 at 13.38.25

Din frumoasa întâlnire a Clientului cu bloggerii, intermediată și binecuvântată de agenții, s-a născut… cine credeți?

Screen Shot 2015-10-20 at 14.34.20

Advertorialul fărăăăăăăă P…

Cum se obține advertorialul fără P? De exemplu, i se dau bloggerului niște bani și, în schimbul lor, i se cere să testeze produsul, după care să-și spună părerea.

Bloggerul testează și – ciupriză! – părerea e, de fiecare dată, foarte bună spre senzațională! Așa că îi închină produsului o odă strașnică, la care se tăvălesc de invidie, acolo, în Ghencea, unde sunt ele îngropate, și advertorialul cu P, și familia Ceaușescu.

Glumesc, în realitate amărâtul ăla cu P din presa scrisă nu e chiar mort, mai apare sporadic. Ba chiar și pe câteva, foarte puține bloguri. Aș vrea să-mi exprim, pe această cale, aprecierea față de acești puțini bloggeri. Dar să revenim la marea masă a bloggerilor.

Ce produse poate să testeze bloggerul, spunându-și apoi părerea senzațională despre ele? Orice. De la doctori care pun silicoane la biscuiți, de la cremițe de ghete la bigudiuri, de la cârlige de rufe la mâncărică de la McDonald’s, de la premixuri pentru prăjituri la plasturi anti-bătături.

Există și campanii, chipurile, mai “creative”, în care nu i se cere bloggerului să testeze, ci să-și lase un colț al casei decorat și branduit, să-și arate conținutul frigiderului, să se pozeze făcând cumpărături în magazinul clientului. Oricum, ceva foarte scremut și care presupune o asociere puternică a bloggerului cu brandul. Numitorul comun al acestui gen de campanii: agresivitatea, invazivitatea, stridența. Se înfige produsul promovat adânc în casa și viața bloggerului, iar de-acolo se ia și se înfige adânc în ochii cititorului. Brrrrr…

(Nu în ultimul rând, există și campanii ok, dar nu despre ce e bun vorbim acum, ci despre ce e rău și ne-a adus pe marginea prăpastiei).

***

Dar oare cum reacționează bietul cititor, destinatar al acestor campanii agresive și stridente?

Oare crede el advertorialele astea fără P, din moment ce nu le-a crezut nici pe strămoașele lor cu P? Oare le mai citește, după ce s-a țepuit de câteva ori? Oare e atât de prost încât nu se prinde când un articol e plătit? Răspunsul la toate aceste întrebări este NUUUUUUUUUUU.

Dar oare îl enervează să fie mințit de două ori, o dată prin absența marcajului și, a doua oară, prin laudele interesate, prezentate drept opinie sinceră? Oare se simte luat de fraier?

Oare va dezvolta aversiune și față de produsul promovat și față de blogger? Oare va începe să disprețuiască bloggerii în general? Oare va dezvolta și o gravă paranoia față de publicitatea mascată și mincinoasă? Oare va începe să fugă de publicitate în general? Răspunsul la toate aceste întrebări este DAAAAAAAAAA.

Buuun. Păi fix în punctul ăsta ne aflăm acum, în anul de grație 2015. Știți care e rata de utilizare a programelor care blochează bannere publicitare în America, în momentul ăsta? 40%. OMG, 40%!!!!!!!!!!! Am aflat asta chiar la această conferință, de la Ionuț Oprea, președintele IAB. La noi e mai mică, deci mai avem timp să prevenim acest dezastru. Doar că momentul schimbării e ACUM, nu mâine, nu poimâine. Dacă userii de internet vor ajunge să respingă până într-atât publicitatea, vor muri și producătorii de conținut, care nu vor mai putea să își finanțeze site-urile. Dacă vor muri producătorii de conținut, userii nu vor mai avea ce să citească, iar brandurile nu vor mai avea unde să comunice. Ar trebui să fim absolut toți interesați ca lucrul acesta să nu se întâmple. Și userii, și comunicatorii, și producătorii de conținut, și agențiile, și brandurile. TOȚI!

***

Dar hai să vedem, până una alta, care sunt argumentele Clientului care cumpără laude grețoase și asocieri invazive ale bloggerului cu brandul și campania lui. Pentru că el își bazează deciziile pe niște argumente totuși. Vorbesc despre Client, pentru că la el e decizia și, de multe ori, agențiile pierd lupta atunci când încearcă să-l convingă că ceea ce-și dorește se va întoarce împotriva lui ca un bumerang.

Argumentul 1:

Dar, vai! Eu nu îi cer bloggerului să laude produsul, e liber să scrie ce vrea și ce crede el. Dacă l-a testat și nu-i place, poate să spună asta.

Daaa, clar! Doamne, dar cum am putut să fim atât de proști? Cum de nu ne-am gândit, pân-acum, că bloggerul e liber să scrie ce vrea pe banii clientului? Era atât de evident!!! Nu știu ce o să faceți voi, de mâine încolo, dar eu mă apuc de testat, pe bani, produse pe care o să le desființez. Am mai tot promis asta, da’ acuma chiar o fac…

Argumentul 2:

Dar, vai! Ce ne interesează pe noi e ca bloggerii să transmită mesajul nostru către comunitățile lor și să le convingă. Bloggerul poate să-și convingă comunitatea, pentru că ea are încredere în el.

Daaaaa! Indubitabil! Pentru că bloggerului i-a luat mă-sa comunitate, să se joace cu ea până la adânci bătrâneți. Și orice comunitate e compusă din idioți care, atunci când citesc un articol grețoșel nici nu se prind că a fost scris pe bani, nici nu se îndoiesc de sinceritatea cuvintelor bloggerului. Îl cred orbește și până la moarte. Pur și simplu ăsta e destinul lor: să facă parte din comunitatea lui și să cumpere produsele lăudate de el.

Argumentul 3:

Un blogger poate convinge prin exemplul său personal. Dacă se filmează dând cu aspiratorul nostru, o să dăm lovitura.

Oau! Cât de finuț și de elegant, nu? Aproape subliminal. Păi să băgăm produsele în pat cu bloggerul și să le filmăm, ca să fie și mai convingător. Doamne iartă-mă, că am și uitat că era vorba de un aspirator! Să fim cât mai invazivi și cât mai agresivi, rezultatul va fi… că or să se refugieze oamenii în munți, ca să se nu mai încerce nimeni să-i convingă prin exemplul personal.

Cam astea sunt, în mare, argumentele clientului.

***

Să auzim acum și argumentele bloggerului, pentru că are și el niște argumente, normal:

Argumentul 1:

 Atâta timp cât cititorii nu plătesc ca să intre pe blogul meu, nu am nicio obligație față de ei. Scriu ce vreau eu, pe câți bani vreau eu și fără să marchez.

Greșit. Atâta timp cât cititorii nu plătesc, e OK să accepți publicitate pe blog, dar nu e ok să-ți și bați joc de ei. Dacă-ți bați joc de ei, se vor prinde și vor înceta să te mai creadă. Nu te interesează să te creadă? Păi, atunci, de ce scrii? Doar ca să faci bani? Nasol. Foarte neetic, așa, știi? Ți se rupe și de etică? OK, atunci iată adevărata veste proastă: dacă nu te mai cred, n-or să te mai citească și n-o să mai faci nici bani. Remember acel 40% de mai sus.

Argumentul 2:

Nu accept să fac reclamă decât produselor în care cred, deci ceea ce scriu este sincer 100%.

Ah, da, sigur! Și, ca orice blogger credincios, ai acasă un altar în care sunt icoane cu Coca-Cola, Tampax, Renault, Pampers și câte și mai câte. Și stai toată ziua și te închini la ele, vărsând lacrimi de sinceritate. Pe bani. Awwwww… ce drăguuuuț!

***

Bun. Am terminat cu argumentele ambelor tabere, le-am demontat, am rezolvat-o. Ce facem mai departe?

O să vă spun, în cele ce urmează, cum cred eu că ar trebui să arate, în anul 2015, publicitatea pe blogguri. Cum cred eu că ar putea să comunice natural și neagresiv un blogger despre un produs, astfel încât să rămână credibil în fața publicului care este cum am stabilit deja de vreo 14 ori mai sus: foarte iritat de publicitate, mai ales de aia mascată și mincinoasă.

Cred că ceea ce poate să facă un blogger, în condițiile date, e să le creeze cititorilor lui o experiență plăcută, în contextul căreia să le livreze niște INFORMAȚII despre un produs sau un serviciu. INFORMAȚII, NU LAUDE!

Screen Shot 2015-10-20 at 14.01.40

Insist.

 

Screen Shot 2015-10-20 at 14.01.46

Experiență plăcută pentru un cititor de blog poate să însemne lectura unei povestioare interesante sau haioase, poate să însemne un joculeț în care se antrenează împreună cu bloggerul și ceilați cititori, poate să însemne un schimb de idei sau de întâmplări trăite, pe o temă care are o legătură neagresivă cu produsul promovat, sau tot felul de alte lucruri, în funcție de câte creiere creative are în spate campania. Dacă vorbim de jurnalism, deja există, în afară, exemple de ditamai feature-urile finanțate de câte un brand, cu asociere discretă, și cu zero intervenție în partea editorială. Dar să rămânem la bloggeri. Rezumând, experiență plăcută înseamnă CONȚINUT. Și mai înseamnă ca cititorul să fie anunțat că e vorba de o postare plătită. În acest context agreabil și neagresiv, în loc să i se bage pe gât niște laude grețoase sau o “căsătorie” a bloggerului cu produsul, i se vor livra finuț niște informații. Desigur, tipul acesta de abordare avantajează bloggerii care știu să scrie, care au ceva de spus și sunt creativi. Ghinion, dar totuși logic, căci, na, dacă nu știi să scrii, de ce ți-ai mai făcut blog?

Nesimțindu-se mințit și invadat, cititorul nu va mai fugi mâncând pământul. Dimpotrivă, va rămâne să comenteze și să interacționeze cu ceilalți membri ai comunității. Da, contrar aparențelor, și articolele publicitare pot beneficia de interactivitate, share-uri și altele, dacă oferă conținut interesant și nu sunt agresive.

Dar, vai! Cum putem convinge pe cineva să cumpere dacă nu i-am băgat pe gât laude, ci informații? Păi nu putem convinge pe nimeni, căci, așa cum am stabilit, suntem în 2015 și tot ce ne dorim cu toții e să nu mai încerce nimeni să ne vândă nimic. Putem însă să creăm aceste experiențe plăcute care să fie apoi asociate pozitiv cu informațiile despre un anumit produs.

Dacă nu l-am enervat pe cititor cu o odă, ci l-am distrat cu o povestioară, la finalul căreia l-am informat că s-a lansat noul aspirator X, care face și cartofi prăjiți, sunt șanse mari să-i păstreze o amintire simpatică și să îl pună pe lista scurtă, atunci când o să aibă nevoie de un aspirator nou.

Dacă l-am enervat, o să deteste și aspiratorul, și bloggerul, și blogurile, în general. E atât de simplu!

Publicitatea viitorului apropiat va fi una a conținutului și a asocierilor finuțe, delicate, subtile. Sau nu va fi deloc.

Screen Shot 2015-10-21 at 12.00.48

Închei cu ceva ce am mai scris pe blog, dar nu voi obosi să repet:

Dacă aș fi client, le-aș cere bloggerilor, prin contract, două lucruri:

  1. Să marcheze postările publicitare
  2. Să nu îmi laude produsul.

Screen Shot 2015-10-20 at 14.03.57

Și acum, adevărata încheiere: poze cu pisici.

Screen Shot 2015-10-20 at 14.04.36

__________________________________________

Ăsta a fost speech-ul meu.

Am fost întrebată dacă marcaj înseamnă neapărat (P) în titlu. Nu înseamnă neapărat asta. Poate să însemne o categorie Publicitate, în care să fie incluse textele, poate să însemne și o notă de tipul “Acest articol face parte din campania cutare”. Nu contează cum alegi să avertizezi cititorul, chiar nu are importanță asta, important e să-l avertizezi că ai luat bani pe un anume articol. Eu procedez așa: bag articolele plătite în categoria Publicitate, care e imediat sub titlu, pun “publicitate” la tag-uri, iar când share-uiesc pe Facebook, pun (P) la finalul statusului cu pricina.

Am mai fost întrebată și cum rămâne cu bloggerii de pe nișele care chiar presupun recenzii (în urma testării) pentru anumite produse. De exemplu, bloggerii de tehnologie. Răspunsul meu: Depinde de credibilitatea bloggerului, dacă a lins, până acum, pe bani, fără să marcheze, ORICE, e nasol. Dacă omul a fost onest, și-a marcat publicitatea și nu a scris osanale, există șansa să îl mai cred atunci când face o recenzie. La fel cu bloggerii de food sau de pe alte nișe. Ce contează e ca omul ăla să fie credibil. Din păcate, 90% din blogosferă face lucruri care ajung să afecteze credibilitatea tuturor. Cei care ne străduim să fim onești suntem victime colaterale. Mie îmi este rușine să spun că sunt blogger, vă dau cuvântul de onoare.

***

Concluzie, ca să nu mă mai lungesc:

De ce facem cu toții mai departe, începând de azi, va depinde viitorul nostru al tuturor: al brandurilor, al agențiilor, al producătorilor de conținut (aici intră și bloggerii) și al userilor. Da, și al vostru, al userilor, stimați cititori (aviz celor care zbiară când întâlnesc publicitate pe-aici 😉 ). Cei care se ocupă cu publicitarea sunt obligați să reducă invazivitatea campaniilor, dar voi trebuie să înțelegeți că ea trebuie totuși să existe, o lume fără ea va fi o lume goală de conținut. Eu pot să scriu pe blogul acesta zilnic doar pentru că există niște branduri care îmi furnizează venituri. E, practic, ca un serviciu, din asta trăiesc. La fel și alți producători de conținut. Murim cu toții sau existăm cu toții (iar voi mai aveți ce citi), atât de simplu e tot…

Poate ne trezim și începem să ne respectăm unii pe alții! Ar fi tare bine. 🙂

***

Finalul finalului, promit:

Două linkuri care ar trebui să vă taie respirația dacă lucrați în publicitate sau vă ocupați de comunicarea unui brand:

City AM becomes first UK newspaper to ban ad blocker users – Groaznic, e cu sânge pe pereți deja și niciun producător de conținut nu va putea câștiga un astfel de război.

Here’s How Apple Could Change the Web Forever – Ce să zic, mi-e rușine că scriu de pe un Apple. Nu așa se face.

Later edit: Ia te uităăăăăăăăăă. Ce avem noi aiiiici? Dezbatere în SUA: Bloggerii, obligați să spună care postări sunt pe bani și care nu.

80 comentarii

  1. waoow
    ce meserie ai Simono
    james bond al publicitatii nu alta

  2. ca să vedeți la ce măcel s-a ajuns și la ce strategii greșite:
    http://www.theguardian.com/media/2015/oct/20/city-am-ban-ad-blocker-users?CMP=share_btn_tw

    și la ce jegoșenii, camuflate, chipurile, în grijă față de useri:
    http://time.com/4052033/apple-iphone-ios-9-ad-blockers/

  3. Atata cat vreme gornistul care prezinta masina de intors ciorapi pe dos semiautomata are NOTORIETATE SI REPUTATIE BUNA, cititorii sai vor inghiti si nitica publicitate, indiferent de cum suna melodia, cel putin o vreme.
    Problema este ca notorietatea si reputatia se erodeaza la un moment dat, nu neaparat doar din cauza publicitatii, ci si din pricina subtierii continutului obisnuit, cel cu care ti-ai castigat si pastrat cititorii.
    Inhamatul la caruta publicitatii pe blog are doua taisuri, iti umple buzunarul, dar iti goneste o parte din cititorii fideli, adunati cu greu, cu texte multe si bune.Cand cititorii sunt din ce in ce mai putini, si ofertele sunt mai putine si cu mai multa prostitutie inclusa in pret.
    La 5000 de unici pe zi povestesti intr-o doara despre un tip cool, intalnit ieri la WC, numit Mr Muscolo, la 500 i-o tragi cu suspine si live streaming din prima.

    • stai că înțelesesem greșit și am scris alt comentariu, pe care l-am șters.
      acuma, că am înțeles bine, întreb:
      deci tu zici că te diluezi dacă ai mai puțini cititori? ești sigur de asta? eu zic că te diluezi pe măsură ce acumulezi mai mulți, uită-te la domnu’ Pleșu, săracu’, de când are blog. asta e viața și asta e lumea în care trăim, e epoca lui “să scriem mult, să livrăm zilnic, cititorul așteaptă etc.”, chestie care consumă și inflaționează. din păcate…
      mai degrabă e prostituția mare acolo unde au fost și au rămas cititori puțini, pt că “autorul” nu știe nici să scrie, nici nu are nimic de spus și nu a știut din capul locului, nu că s-a pierdut pe drum.

      e mult de discutat, important e să ne înțelegem și să ne respectăm unii pe alții.

    • “deci tu zici că te diluezi dacă ai mai puțini cititori?”

      In perceptia publicitarilor, da, ei vor expunere si platesc pentru asta.Sunt sigur ca primul criteriu al agentiilor este vizibilitatea.Vizibilitatea este masurata (corecteaza-ma daca gresesc, nu ma pricep) de nr de accesari, care inseamna nr de cititori, care inseamna public tinta atins de articolul publictar.Dl Plesu nu si-a facut un scop in viata de a fi in varf de Zelist, el scrie pentru o mana de oameni, restul trebuie sa ia dictionarul in mana ca sa-l priceapa, publicitarii n-au trebuinta de asa ceva.
      Asta am spus si eu despre prostitutie, creste invers proportional cu numarul de cititori.Cand ai in spate zeci de mii de oameni esti obligat la o minima decenta, cand te zbati in semi anonimat, bagi mare sa faci un ban, indiferent de consecinte.

    • am o surpriză pentru tine: există multe bloguri cu cititori puțini, care sunt pline de campanii. lucrurile sunt mult mai complicate decât par. uneori așa zisa vizibilitate de care vorbesti tu e tot o minciunică și tot un balon de săpun umflat cu pompa, construit nu prin muncă, talent și postarea de conținut mișto pe blog, ci prin alte metode. 😉

      de-aia zic, nu vrei să rămânem deocamdată cu discuția la principiul “să nu ne batem joc unii de alții”? măcar aici nu există un miliard de nuanțe, e mai clar cum se pot schimba lucrurile.

  4. acuma la obiect:
    frumusel speech-ul, are tot ce-i trebuie, mesaj, glumite, indemn la meditatie;
    numa’ ca eu nu cred; pun pariu ca multi dintre aia de la conferinta au zis dupa ce au plecat: iaca si jerry maguire de romania! ce spui in discurs e corect numai ca din punctul meu de vedere, cum ziceam, target-ul celor care cauta astfel de comportamente este neinteresant pentru publicitari; dupa cum munca nu a omorit pe nimeni tot asa n-a imbogatit pe cineva; iar publicitarii cauta pentru clientii lor parale, care parale (paradoxal, stiu) se vor lua de la cei care nu-i au (vezi tracy chapman…we spend the money than we don’t possess…); asa a fost si asa va fi pina cind omenirea nu va atinge un alt nivel de dezvoltare personala;
    nu vreau sa spun prin asta ca demersul tau este inutil, ba mai mult, este binevenit orice comportament de inalta tinuta morala insa trebuie sa fim constienti ca suntem, cu florile noastre, intr-un ice age nu stiu ce numar iar primavara…haaat, departe…
    am vazut americanii la ei acasa (nu-s cei mai inteligenti pipali) si sincer ma cam ingrijoreaza rata aia de 40% banned advertising; ma gindesc la cit de agresiva a devenit publicitatea daca acolo s-a ajuns la aceste procente…
    in rest…cum zice johnnie…keep walking… 🙂

    • ăăăă, repet niște linkuri de mai sus. uite cam cât de departe s-a ajuns, e cu sânge pe pereți:
      http://www.theguardian.com/media/2015/oct/20/city-am-ban-ad-blocker-users?CMP=share_btn_tw (foarte greșită strategie)
      http://time.com/4052033/apple-iphone-ios-9-ad-blockers/ (Rușine, Apple, totuși, nu așa se face!)

      publicitarii caută paralele necesare supraviețuirii, ca oricare dintre noi, dar aproape toți sunt deja conștienți că situația e albastră. nu reușesc însă să îi convingă de asta și pe clienți, într-o măsură suficient de copleșitoare încât lucrurile să fie virate în direcția bună.

    • costicămusulmanu

      păi publicitarii ăștia care nu-și pot convinge clienții ar trebui să se apuce de făcut covrigi; unde mai pui că ei înșiși sunt parte din problemă din zilele creditului cu bolentinu’ cînd acceptau bani pentru campanii publicitare cretine;
      iacă le dau gratis un tip: să-și întrebe clienții dacă atunci cînd merg la chirurg insistă să ia parte activă la intervenție…măcar un depărtător, acolo, să-și țină singuri, să mai tamponeze din cînd în cînd, eventual?
      da’ de cînd cu (‘tu-l în facultăți pe mă-sa) goagăle ăsta toată lumea e ce vrea, toată lumea știe orice (cum îi spuneau nevesti-mi șpaniolii veniți la traduceri…lasă doamnă, traduc io, că doară știu, și pui matale ștampila, mai ieftin!!!)

      PS am uitat, tre’ să trolez oleacî: să-mi bag picioarele în ea de țară dacă ministerul (in)culturii nu e capabil să trimită o scrisoare coerentă și fără greșeli într-o linbă (săr’na ma’am grapini) străină!!! la UNESCO, băăăă????!!! huuuooooo!

    • Eu pot spune doar următoarele:
      – când caut un telefon pentru mine, mă duc țintă pe gsmarena, la colțul informațiilor cu minus pentru acel model
      – iarăși, când nu găsesc pe siturile din ro reviewuri obiective (sau deloc) la un produs care mă interesează, încerc pe amazon: găsesc acolo și mai multe, și obiective Dom’le.
      – pe emag se mai mișcă ceva, dar subțire.

      Eu cred că scoaterea în evidență a aspectelor problematice ale unui produs / serviciu este (trebuie să fie) o artă. Nu a ascunzișului, ci a ”contextelor”, abordare mult mai utilă decât o problemă în sine.

  5. astept o poza si cu matza cand o scoti din cuptor.
    poti sa pui si P, sa zici ca faci reclama la gazele naturale ale aragazului.

    • io cred ca in curand vom ajunge imuni la publicitate, la reclame la dastea.
      desi uneori intalnesti si lucruri interesante si necesare.
      si acum producatorii… cum sa faca sa isi popularizeze produsele?
      ca doar nu l-au facut sa se uite la ele, nu?
      modul de promovare e , cred eu, si treaba lor, si tine si de educatie.
      sau de gradul de civilizatie al societatii respective.

    • dg
      vezi ca ti-am dat eu o poza cu o pisica
      acum 1 minut
      Simona n-are timp s-o puna pe postul cu trollat

    • pe email
      si de la exun

    • @Ba, andule:
      Ce esti ma secretos in halu’ asta, da-i liber lu’ DG-ul sa-mi dea adresa ta …sau mai simplu, spune-i sa ti-o puna EL pe-a mea, cum mi-a pus-o mie in vazu, blogului. Pe mail, ce te bucuri in halu’ asta? Sanchi, a vrut s-o puna s-o vada aia mica … smecher DG-ul.

    • MatrixB
      da nu’s secretos de loc.
      initial idea a fost sa o rog pe Simona sa puna o poza cu o pisicuta pe care am foto in spatele blocului ,si sa fie cu dedicatie pt DG , stiind cat de mult ii plac lui.\
      pe blog aici, poza ar fi putut duce la niste replici /contrareplici din partea noastra ,
      Simona a zis ca nu are timp si DG a zis sa I-o trimit direct lui , ceea ce am si facut ,dar s-a pierdut efectul razelor gamma….

  6. Am renuntat sa mai citesc un blog ( pe care de altfel il citeam de vreo 5 ani )tocmai datorita faptului ca in ultimul an 8 din 10 articole erau reclame : pemparsii astia sunt cei mai buni , eu pentru cea mica iau hainute numai de aici , cumparaturile le fac numai aici ( poze included ) , in oras iesim numai la restaurantul asta , cafeau ne-o bem numai la terasa asta……!!!! 😡 😡 😡

    • eu cred că problema nu a fost cantitatea, ci CALITATEA reclamelor, asocierea puternică cu brandul, agresivitatea comunicării. dacă nu ți se spunea să mănânci numai la terasa aia și să iei pamperși numai de acolo, ci erai informată că există terasa cutare, care oferă raci prăjiți în sos de caramel și orchestră live seara, sau că există pamperșii X, care au sistem de aerisire nu știu cum, nu cred că te enervai.

      trebuie să înțelegeți și voi, userii, că ESTE NEVOIE de publicitate. iar cei care o fac trebuie să înțeleagă că ESTE OBLIGATORIU ca lucrurile să se mute în zona subtilă și neinvazivă.

  7. Doar citeva opinii personale :
    – e un blog bun – OK, inteleg ca trebuie sa platesc (nimic nu e gratis pe lume), deci timpul necesar sa urmaresc un calup publicitar tine foarte mult de calitatea blogului.
    – sunt convins (din pacate nu am statisticile) ca si la noi e 40% cu adblock (ba chiar mai mult) – nu a reiesit cifra dintr-un motiv simplu – nu are cum sa fie atati utilizatori de internet in tara noastra pe cat dau statisticile si atunci evident raportul e sub 40% (in scop publicitar sunt umflate cifrele, evident pentru companiile de telefonie mobila, cablu si chiar personal – cum naiba justifici existenta ta ca statistician care-ti culegi datele de pe net ca esti semnificativ?)
    – da, ai dreptate: publicitatea clasica in care cineva recomanda un produs e pe cale de disparitie (ca exemplu – si bine faci – nu as putea niciodata sa te iau in serios daca imi recomanzi o masina de tuns iarba – ce treaba ai tu cu masina aia cand nu o folosesti /cred/ si cand profesia ta e alta). Insa tine cont de faptul ca publicitatea are mai multe etape in afara de conceptie spot, plasare produse si vanzare. Nu foaret multa lume ofera feed back. Si e foarte important si se platesc bani grei pentru asa ceva. Foarte pe gustul meu gasesc tactica amazon.com care chiar incurajeaza plasarea de opinii pe pagina produselor si ofera posibilitatea producatorului sa ofere un raspuns. Exact cum NU face emag care plaseaza opiniile postacilor proprii la toate produsele pentru incurajarea vanzarilor.

  8. adbloku meu are 419.866 activitati
    in cam un an, sau mai putin, nu stiu.
    buna scula.

  9. Eu am si AdBlock Plus si Ghostery (care blocheaza si trackere gen Facebook Custom Audiences sau Google Analytics). Regula e simpla: la 3-4 trackere si ad-uri dau white list la site. Asta inseamna ca nu e foame de bani pe blog si ii las sa afiseze unul-doua bannere (chit ca niciodata nu dau click pe niciunul). De la 5-6 ad-uri si trackere in plus las AdBlock si Ghostery active. Iar cine imi da ban pe motiv ca am adblocker, sa-mi aplice un kiss virtual pe behind-ul cibernetic…

    • depinde ce înțelegi prin foame de bani. nu cred că blocarea trebuie dictată de cantitate, asa cum am scris si in text, ci de gradul de asociere cu brandurile si de invazivitatea campaniilor. fara publicitate, acele bloguri nu ar putea exista. daca bloggerii cu pricina sunt niste oameni corecti, isi marcheaza articolele platite si nu incearca sa iti bage pe gat gretos niste branduri, gestul tau e unul lipsit de fair play. dacă oamenii nu sunt corecți, atunci îl înțeleg

    • Daca termenul “publicitate” nu mai vinde, e cazul sa inventati un alt produs. Zicetii altfel, alt ambalaj, etc.. Sigur va fenta Adblock-urile si celelalte soft-uti. Limita e cerul, nu?

  10. Eu în continuare optez (dacă e cazul) pentru reclamele poziţionate ca şi bannere în spaţiul blogurilor. Mi se par cele mai cinstite. Cu condiţia să nu fie din acelea agasanto-disperate, care îţi sar în ochi pe mijlocul textului sau te obligă să rămăi cu ei beliţi enşpe secunde căutînd plin de draci x-ul minuscul. Nici nu deranjează cititorul şi nici nu mă pun pe mine ca scriitor, să mă transform de voie-de nevoie într-un copywritter cu mai mult sau mai puţin talent şi credibilitate pentru comunitatea proprie. Mi se pare o situaţie win-win, care te scuteşte de orice interpretări.
    Cum spuneai şi tu, firmele îţi dau produse la testat şi cică te lasă să spui ce vrei. Îhî! Spunea şi George Buhnici la ultimul Webstock cum a fost cu cei de la Chevrolet, care s-au cam supărat pe el că le-a criticat în review-ul de pe blogul lui, nu ştiu ce caracteristică la ultimul model de maşină scos pe piaţă.
    La urma urmei, ce-i blogul? E tot la fel ca un ziar pe care cititorii îl cumpără şi în care găsesc oricum pagini întregi de reclamă. Dar dacă pe lîngă acestea restul de text e interesant, sigur va cumpăra iar.

  11. Simona, cred că nu trebuie să amestecăm adblockingu’ cu publicitatea plătită şi textele bloggerilor. Aici ai foarte mare dreptate cu etica, cred că aici trebuie insistat umpic. Cînd tu, ca blogger, vii mereu cu texte nemarcate şi mieroase, ce să zică cititorul tău fidel de nuştiucîţiani? Poate trece peste chestia asta şi treaba prinde doar la cei care intră întîmplător (poate ăsta e scopul şi poate chiar prinde). Pe de altă parte, ce a făcut Apple cu IOS 9 (io d-abia l-am instalat, nu ştiam) nu ştiu cît de corect e, dacă dă atît de tare în publisheri, dar Apple îşi permite, d-aia face aşa. Mai sînt userii care se plîng, deşi textul e marcat şi îl văd (sînt o droaie p-aici), te-am observat că de fiecare dată le explici cu răbdare (ăsta îl văd ca pe un lucru bun pt. un blogger, deşi, recunosc, nu cred că eu m-aş califica). Multe afaceri mor din cauză de publicitate proastă sau deloc, asta e, publicitatea e mama progresului, dar, de cînd cu internetul, este o chestie cu sînge pe pereţi, pentru că mulţi bani.

    • Speech-ul meu a fost targetat pe bloguri, că aia era tema, dar situația e căcănie pe toate segmentele din industrie, adblockerele sunt doar dovada supremă și incontestabilă că, mă iertați, e belită.
      Rămân la părerea mea că e mizerabil ce face Apple. Faptul că își permit nu scuză uriașa lipsă de fair-play.

    • Poate Apple intenţionează să treacă totul pe la ei, să ia uiumul, şi vom vedea la nu ştiu ce update că a dispărut adblocku’. Rămîne să vedem.

  12. He he pina si pozele cu pisici fac reclama mascata. Adică vrem pisica la cuptor care nu se lipește de tava? Arunci trebuie sa folosim hârtia de copt făcută de …. Surpriza…. Sponsorul principal!

  13. Foarte interesant speech-ul, dar am ramas in continuare cu o intrebare si sper sa ai timpul/dorinta sa imi raspunzi.
    Sa spunem ca sunt foarte multumita de produsele firmei X. Firma X lanseaza un nou produs, mi-l trimite in scopuri publicitare, eu chiar sunt interesata sa il testez si ajung la concluzia ca sunt incantata de el. Now what? Atunci cand public postarea, indic clar ca a fost remunarata ca asa mi se pare corect. Dar apoi prezint detasat informatiile , sau chiar comunic starea mea reala de entuziasm ca am gasit un produs super bun?

    • Hai ca m-am lamurit datorita page up. Eu am crezut ca pozele cu Mihaela sunt finalul apoteotic :))))

    • @Teodora: dacă ești onest, în general, există șansa să nu am senzația că mă minți, atunci când faci o recenzie fără bani. în recenziile pe bani eu nu cred absolut deloc. este absolut imposibil să fii obiectiv odată ce ai luat bani. nu ai cum.
      cât despre faptul că brandurile sunt dispuse să încaseze și critici în aceste recenzii, vezi cazul Chevrolet care a refuzat să mai dea mașini în teste lui George Buhnici, după ce el a semnalat într-o recenzie nu-ș ce probleme la un anumit model.

    • Iti multumesc frumos pentru raspuns! Honesty is the best policy, right? Eu am un baby blog, dar chiar si asa, am primit niste oferte de a face publicitate. Am stat sa ma gandesc si am hotarat sa le refuz, din simplul motiv ca simteam ca imi bat joc de my baby. Sper ca daca/atunci cand va fi cazul de publicitate pe blog, sa gasesc modalitatea potrivita dupa cat m-am tot documentat

  14. Simona, un pic off-topic de unde zici ca ai pisica? E rasa maidaneza?

  15. Excelenta, foarte lucida analiza, Simona. Cu o singura observatie : viitorul meu nu depinde deloc, dar absolut deloc de supravietuirea blogurilor. Au mai ramas destule carti de citit, nu ? Iar pt. informatii la zi, slava domnului mai exista BBC-ul. Mai era si Digi 24 – nu are inca reclame – dar incep si astia sa se tabloidizeze.
    Iti mai amintesti cumva ? Singurul meu comentariu pe blog-ul tau incepea cu: “Si tu, Brutus ? – si se referea exact la subiectul cu reclamele. ( nu mai stiu daca am postat atunci ca Ella sau Ella K ) . Laudai destul de gretos, ca pe visul vietii tale, o canapea de la Lems. Am vazut produsele lor cu ochii mei, inainte de postarea ta. Sunt urate foc, greoaie, anacronice ( cu cateva exceptii ) Evident, m-am simtit mintita, manipulata… O parte din comunitatea ta mi-a sarit agresiv la beregata pt. ca am indraznit sa-ti scriu ca te prefer fara reclame, mai ales din cele vadit mincinoase. Mi-ai raspuns cu politete – am apreciat asta – ca traiesti din reclame si am inteles. Inteleg si acum, dar, de atunci nu am mai intrat pe blogul tau, a trecut cam un an … Cam asta e treaba cu noi, pardon, cu mine, userul. Solutia care mi se pare mie onesta ( dar ce stiu eu ? ) e cea cu banner-ul. Orice ar fi, apreciez umorul tau, inteligenta , talentul scriitoricesc. Sunt convinsa ca – indiferent de soarta blogurilor – o sa-ti gasesti locul in viata . Mult succes !

    • Este megaultrafals ce spui: laudam obiectul meu preferat de mobilier, care nu era de la Lem’s!!! Nu am spus nicio secundă că e de la Lem’s divanul acela, Lem’s nici nu face divane. Am povestit despre divanul meu si, in context, am livrat informatia ca Lem’s are nu stiu ce oferta, uite: https://www.simonatache.ro/2015/03/18/care-e-obiectul-vostru-preferat-de-mobilier/.
      Altfel, producator de continut nu inseamna numai blogger, ci orice site de jurnalism sau de ce vrei tu, ba chiar si de seriale online (nu ma refer la aia care le fura).
      Si cartile sunt tot continut si am sa iti dau o veste fff proasta: in Romania, scriitorii mor de foame. Sau nu mor, dar sunt obligati sa munceasca fff mult ca sa se intretina, iar de scris scriu noaptea sau in foarte putinul timp liber. Chiar si best-sellerurile aduc ffff putini bani autorilor. E corect? E bine asa?
      Daca as fi brand, as finanta inclusiv carti. Le-as plati si mi-as asocia numele, undeva, discret. Discutia e lunga, important e sa ne punem mereu si in papucii celuilalt. Eu ma pun intr-ai tai, astept sa te pui si tu in ai mei. Hai sa nu ne mai dezamagim asa repede, hai sa prezumam ca poate am inteles gresit. Cu mine si Lem’s chiar asa a fost. Zici ca sunt un om talentat si ca ma apreciezi. Atatea sanse dai tu unui om pe care-l apreciezi? Una singura? Presupunand ca as fi gresit o data cu Lem’s, mai facusem asta inainte? Nu meritam oare sa verifici daca urma s-o mai fac sau nu, inainte sa te feresti sa mai intri pe-aici? 🙂
      Intreb fara rautate, intreb pe bune. Hai sa avem un dialog. 🙂

    • Inca ceva: Digi, care nu are reclame, este facut pe banii cuiva. In pierdere, omul cheltuieste, dar nu incaseaza nimic. Cand nu va mai dori sa faca asta, eu o sa inteleg. Tu? 🙂

    • vezi cum sant unii?
      Ella K
      a dat pe aici
      a spus veninul adunat si acum dupa ce e nevoie de dialog ,pauza

  16. Da’ chiar te-ai straduit sa scrii, nu gluma. 😀
    Da, se pare ca publicitatea chiar isi face efectul, si inca bine. Mediul online e plin de reclame, televizorul cam doar asta face. Eu una nu prea l-am mai deschis pentru ca exista internetul. Chiar ma gandeam de ce mai continua cei de la televiziune cu asta cand pot sa beneficieze de ceva mult mai ieftin si la indemana tuturor(aproape).. reclame, bineinteles. Problema e ca toata lumea vrea sa vanda ceva, dar si multa lume vrea sa cumpere ceva, orice. De parca nici nu ne aflam intr-o criza(de care nu ne-am mai plans), dar totusi cumparaturile sunt la moda.

  17. Mie imi place publicitatea.
    Dar numai asa:
    Sa fie vesela
    Doar la sfarsit sa aflu despre ce e vorba
    Sa nu fie agresiva
    Sa spuna o poveste, in banc, o poanta.
    Cam ca in clipurile de pe YouTube cu réclame funny.
    Si in scris merge, daca sti sa o impachetezi frumos.
    Daca ma zgarie pe creier, nu mai cumpar chair de imi trebuie.
    Exemplu.
    Reclama LA pisici.
    M-ati inebunit cu ele.
    Nu o sa mai imi iau.
    O sa investesc intro naveta cu bere.

  18. ah, și să nu-mi spuneți niciunul că m-am tâmpit până într-atât încât să scriu “membrii” în loc de “membri”. 😥 😥 😥 😥

  19. Ne-am prins ca faceai publicitate mascata la ” i”-uri , că la ” E” – uri face toata lumea şi nu mai e trendiiiiiiii! 😉 Şi n-am vrut să-ţi facem jpcul şi să-ţi spunem că ne-am prins! 😛

  20. Am vazut in seara asta, in treacat, un videoclip al Andrei, ceva cu “niciodata sa nu spui niciodata” si am vazut pe masuta de toaleta a dansatoarei o cutie de vopsea Garnier. Sunt socata! Acolo s-a ajuns???

    Simona, fara sa fiu in domeniu, consider ca ce spui tu cu asocierile finute e de bun simt (si de dorit). Insa… nivelul de educatie al populatie e in scadere (daca ne uitam nu doar la cati promoveaza BAC-ul, ci si la nivelul de dificultate al BAC-ului in ultimii ani). Cred ca asta va atrage dupa sine o publicitate cat mai explicita, ca sa priceapa… Ce asocieri finute?

  21. Of, Simona, cred ca nu am reusit sa ma fac inteleasa in comentariul precedent. Mea culpa, desigur. E posibil sa
    nu fi citit atent povestea cu canapeaua. Asta pt. m-am prins ca e la mijloc si o reclama si m-am enervat. Sorry !
    In plus, vorbeam DOAR despre faptul ca viitorul meu nu depinde de bloguri nici un strop. Atat si nimic mai mult ! Pot bine mersi sa… user-esc alte tipuri de continut , asta incercam sa spun.
    Sa ne intelegem, nu am nimic impotriva blogurilor, a bloggerilor, a brandurilor, nici macar impotriva reclamelor.
    Chia ma bucur daca o carte, un concert, o expozitie sau un blog sunt sustinute de branduri. Am lasat cumva de inteles ca nu as citi o carte pt. ca e finantata in acest fel ? La Festivalul Enescu, toate programele
    erau pline cu siglele sponsorilor, cu interviuri ale reprezentantilor acestora. Crezi ca nu ma-m dus la concerte di cauza asta ? Ba da, si am sa merg si la editiile viitoare !
    Doar ca , in cazurile de mai sus, pot sa beneficiez de continut ( carte, concert, etc. ) fara sa citesc si reclama, daca nu vreau.
    Pe scurt, ma supara DOAR tentativa de a mi se baga reclama pe gat CU FORTA, nu reclama in sine, nu brand-ul, nu bloggerul. Ce sa fac, asa sunt eu, nu ca as vrea neaparat, resping a priori orice actiune in forta asupra mea. De altfel, mi-ar placea mult sa traiesc intr-o reclama perpetua, acolo totul e bine, e frumos, toata lumea pare extrem de fericita !
    Am vrut pur si simplu in postarea precedenta sa-mi exprim acordul total cu tine privind reclama finuta, delicata, non invaziva. Si am mai incercat sa-mi sustin dreptul meu de user al oricarui tip de continut sa ma apar impotriva agresiunii. Sau nu am acest drept ?

    • Ella
      pare OK ce zici
      dar de ce ultima intrebare?

    • Ok, m-am lămurit, mai ales că m-am dus să recitesc și comentariul tău de la postarea cu LEM’S. Nu ai o problemă cu postările agresiv publicitare, ai o problemă cu ideea de reclamă în sine, chiar dacă e marcată și făcută decent, din respect pentru tine, cititorul. Comentariul tău de atunci a fost un fel de bătaie din picior. Mi-ai cerut să fac ceva ca să dispară reclamele. O să și reiau mai jos discuția de atunci, ca să înțeleagă toată lumea despre ce vorbim. Cu mențiunea că nu, nu pot să fac nimic ca să dispară reclamele, pentru că ăsta e serviciul meu (da, blogul e singura mea sursă de venit în acest moment, în presă scriu pro-bono, am primit in ultimul an un singur salariu). Eu nu mi-aș permite never ever să-ți cer să muncești gratis pentru mine, indiferent ce job ai avea. Îmi pare rău că străduința mea de a te respecta, faptul că îmi negociez 90% din campanii, tocmai ca să iasă ceva neagresiv și decent, e primită cu inflexibilitate și dispreț. Cele bune, sper să găsești acea bulă în care să nu mai ajungă la tine numele niciunui brand, dacă asta îți dorești. 🙂 În ce mă privește îmi doresc cititori care să-mi întoarcă măcar puțin din respectul pe care eu li-l arăt.

      Iată discuția veche:
      1
      2

  22. YouTube îşi face canal fără publicitate – cu bani, cum preferaţi?
    http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/Stiri/DIGIMATINAL+YouTube+introduce+un+abonament+lunar

    • parca vad ca o sa tipe toti userii, ca vor inapoi publicitatea, numai sa nu dea bani 🙂

    • Eu prefer cu publicitate, pe care oricum o ignor la greu 😀 . Am cumparat la viata mea extrem, extrem de putine produse din astea impinse prin publicitate, si de cele mai multe ori, am luat, am testat, nu mi-a placut, a doua oara nu ma mai prinzi pe-acolo. Eu nu pricep, chiar prind fazele astea cu publicitatea in cap, peste cap, in ochi si in urechi. Chiar se imbulzeste lumea sa cumpere chestii slab calitative doar pentru ca apar la teve sau pe blogul lui x-ulica? 🙄
      Eu am o singura dorinta arzatoare in ce priveste publicitatea si “cultura” asta din jurul ei: sa inceteze oamenii aia de prin industria asta de manipulare in a se autodenumi “creativi”, ca ma dezgusta ! Creativ e ala care face arta, cultura, scrie frumos, compune si interpreteaza etc., nu indivizi care au in portofoliul lor de “creatie” (cu foaaaarte multe ghilimele) reclame la supe si tigari. Hai sa NU, se denigreaza insusi termenul de creativ. 😕 😕

  23. Parca aseara … cand ma luptam in sange pana la brau cu Claudiu de la RCS-RDS … vorba vine ma luptam, de fapt il stergeam de sange tot eu … mi se facuse mila de el saracu, la cati pumni i-am dat ca n-aveam semnal de net, numai inregistrarea poate sa fie martora … acum cateva zile acelasi lucru. n-am mai dat cu pumnii ca era un mica cu ochii mari si albastri dar, asa urata cum era, tot m-a pus sa scot router-ul si sa iau semnal pe direct. a mers cateva ore si a cazut iarasi, de data asta in tot cartieru’ … era Dorel la volanul Fadromei, poate … Ce avem noi aiiiciiii? Nu cumva o reclama? Nu! vor sari specialistii. E o antireclama! Ei, bine, da! Va rog s-o cititi, daca n-ati inteles din prima, vi-o repet in bucla, sa va intre-n cap.

    Domnii de la RCS-RDS (CU MAJUSCULE, sa sara in ochi!) n-au auzit de router in viata vietilor lor. Te invita sa faci stretching pe sub birou si sa pui firul pe direct, dupa care recunosc (tacand marsav si neraspunzand la apel, pe fondul unei melodii obositoare si al reclamei la pachetele lor de net-TV-telefonie). Iar ma apuca, mai bine va scriu ce vroiam sa zic, ca v-am lasat cu locutiunea spanzurata.

    Ziceam ca parca aseara (asa incepusem, nu?) sau azi, nu mai caut acum, scria cineva aicisa ceva de genu’ “toti vor sa vanda ceva, toti vor sa cumpere ceva”, un fel de vrei-nu vrei, altfel nu traiesti, asa ca trebuie sa vrei.
    Rotim usor logica si ajungem la proverbul ala romanesc (?) “Nu iese fum fara foc” cu corolarul “unde-i fum e si caldura”.
    Se intelege, sper, vorbim de publicitate. Daca marile branduri (din muzica si sport, ca sa dau doar doua domenii) au ajuns sa-si coasa nasturi de la slit din capace de bere … sanchi, cica e intuitiv autosugestiv) apeleaza pe fata la reclama mascata (pleonasm cu parfum de nerusinare!), pai ce sa mai zicem de noi, academicienii de rand, care abia ne ducem zilele pentru o amarata de reclama. Cand l-am vazut pe Gica Hagi, prin ’90-’91 “uns” pe spate cu ulei de motor si pe Nadia cu … pfuaiiii, cu asta manjesc toata pagina, frate, ca m-a apucat mai ceva ca aseara cu RDS-ul.

    Iaca:

    “Nadia Comaneci iubeste margarina!!!!!!!!!!!
    sau http://www.luanamedia.ro/nadia-comaneci-iubeste-margarina/

    Scrie bine blonda asta, scrie cam cum arata!
    Dar nu pune pauza intotdeauna dupa punctul final. 🙁
    Sa-i spuna careva! 🙂

    P.S.
    De preferat a se citi comentariul citat direct de pe site, are sublinieri.
    Nunuuu, fara gust de … bleah, numai bun de pus in RAMA!

  24. Era prea mare textul preluat, ca vroiam sa-l pun pe de-a-ntregul!
    M-a uns la suflet, sa zic asa.
    Dar m-a si intristat pana la furie! 🙁

  25. Cred ca pana sa apara acea instanta morala care sa faca ordine in jungla publicitatii (daca asta se va intampla vreodata, personal ma indoiesc)- noi, consumatorii , potentiale victime ale manipularii, trebuie sa ne educam – pe noi si pe cei din juru nostru. Copiii sunt extrem de vulnerabili la publicitate. Si dupa ce ii inveti ca nu tot ce spun niste adulti la TV sau altundeva ( chiar daca e Nadia , Andra sau mai stiu eu cine) este si adevarat, cresc si iti spun ca esti paranoic; ei tot au tendinta sa creada ca oamenii aia frumosi si fericiti din reclame stiu ei ceva la care tu te opui. Aici mi se pare ca e o problema ; aici mi se pare ca apare agresiunea directa si da, cred ca e nevoie sa se ridice voci in favoarea moralei, a eticii – si in publicitate ca in orice alt domeniu. Asa ca bravo Simona, sa speram ca ti se vor alatura si alte voci.

    In rest- daca sunt inspirate sau amuzante- jos palaria; am amintiri tare frumoase cu noptile de la Sala Palatului la Devoratorii de publicitate si cred ca multi de pe aici. Insa nu are NICIO legatura cu produsele promovate.

  26. Oamenii au nevoie cel putin de senzatia ca decizia de cumparare e a lor. Publicitatea, conceptual vorbind, nu e refuzata de nimeni, atata vreme cat e facuta cu bun simt.

  27. Ion Ionescu de la Prada

    Am auzit ca p, mai nou, Youtube va lansa o varianta fara reclame. Ca sa ai acces la video-urile de pe youtube fara reclame, platesti lunar 10 euro. Ei bine, practic ori te uiti la filmulete si vezi si reclamele, ori platesti tu abonament si ei nu iti mai baga publicitate. Cam asa ar trebui sa devina si blogurile oamenilor ca tine, oameni care nu trantesc acolo trei laude desantate pentru un brand. Ori citesc oamenii si textele depsre un produs (care oricum sunt scrise foarte misto), ori platesc abonament si gata.

  28. din categoria “Pur și simplu retard”, care e ceva “superior” invazivului și grețosului: https://thetruesightofworld.wordpress.com/2015/05/21/impresii-despre-detergentul-persil-power-mix/
    și clientu’ e fericit, că a dat niște detergent în teste și – ce să zic? – a făcut supertreabă :)))))

  29. E clar : e timpul să-mi fac bog, să mănâncă şi gura mea nişte deterjănt, să nu mai fac spume netestate! :mrgreen: Da trebuie să-mi iau şi-o secretară blondă, că fata aia care consumă deterjănt, deoarece a fost o aleasă, nu ştie nici să scrie…aşa că nu pot scria io, ci îmi trebe una d’asta cu BAC -ul la Călăraşi, la infanterişti, la tanchişti…că altfel nu-nţelege publicu ce zic/scriu/ whatever…

  30. Draga Simona, nu prea ne iese treaba cu dialogul , nu? Habar nu am de ce… Totusi as mai adauga ceva: te asigur de respectul meu si DA, daca de maine va trebui sa platesc o taxa ca sa intru pe blog-ul tau, am s-o platesc fara carteala ( atunci cand ma atrage subiectul ), asa cum platesc pt. toate cele pe care mi le doresc, sau de care am nevoie. Toate bune !

    • Post scriptum
      …si daca e sa ne limitam la ceea ce am comentat NUMAI la acest articol despre publicitatea viitorului, unde vezi tu dispret si inflexibilitate, sau lipsa de respect ? Am senzatia ca vrei doar sa ma pui cu botul pe labe pt. comentariile mele la ALTE articole de pe acest blog, sau, ca ai citit in diagonala ceea ce am scris despre subiectul de ACUM ( publicitatea viitorului ). Crede-ma, Simona, nu eu sunt dusmanul tau de clasa, nu cu mine trebuie sa te razboiesti.

    • Departe de mine gândul să te pun cu botul pe labe, fiindcă nu am o listă cu comentatori cărora trebuie să le astup gura. Chiar nu știu ce ai comentat pe la alte topicuri, nu țin ranchiună și liste negre. Și dacă aș fi înclinată spre asta, am oricum o memorie suficient de proastă, care nu m-ar ajuta deloc. Când mi-am exprimat dezamăgirea vizavi de lista de respect, m-am referit la felul în care te raportezi la un om despre care spui că îl apreciezi. Eu, când apreciez un om, îi dau și a doua șansă, chiar dacă mi se pare că a greșit. Asta o dată. În al doilea rând, mă pun în papucii lui și încerc să îl înțeleg. Știi cum arată, rezumată, atitudinea ta? “Simona, mie nu îmi plac reclamele și, deși te apreciez, singura variantă în care te mai citesc e dacă renunți la ele. Vreau să scrii gratis pentru mine. Nu mă interesează că din asta trăiești, găsește-ți alt serviciu și aici scrie gratis, pentru că nu sunt dispusă nici măcar să-mi selectez articolele neplătite și să le citesc doar pe alea. Eu vreau totul de la tine și nu sunt dispusă să îți dau absolut nimic în schimb. Nici măcar înțelegere. La revedere”. N-am nicio problemă, până la urmă, pot să trăiesc cu asta, hai să nu o luăm în termeni de dușmani de clasă, era pur și simplu o discuție în care fiecare a spus ce crede. Și da, știu, ai spus că ai da bani. Felicitări. 99% dintre cititori nu ar da, îți garantez, nu avem această cultură, a plății conținutului pe internet. Deci singura variantă în care acest blog poate exista în continuare e să conțină reclamă. Marcată, plătită, decentă. Știu, știu nu o suporți. 🙂 E OK. Cele bune. 🙂

  31. Simona, detest laudele desantate la adresa unui detergent sau a unui lichid de spalat geamurile, genul de publicitate pe care o practica majoritatea pe bloguri. Pur si simplu o simt imediat, ma enerveaza si nu mai citesc textul si, uneori, nici blogul. Ba chiar uneori nici nu as cumpara produsul cu pricina. Chiar nu cred ca exista cineva care pune botul la asa ceva, cineva care sa cumpere detergentul de vase X pentru ca il lauda nesimtit bloggerul Y. Cine face genul asta de reclama ne ia de prosti pe toti, ne ia de papagali. Ar trebui ca cei care for sa plaseze un produs sa, sa se fereasca de genul asta de reclama pentru ca nu ii ajuta deloc. Dar deloc!!!

  32. Am citit, tot, da, tot ! Raspund cu o intrebare, de ce te surprinde ca oamenii din media si nu numai sunt “folositi” in schimbul la o caciula de bani sa laude un produs de care nici nu au auzit ? Vezi Elefant si toate “vedetele” care sunt extra-mega-multumite de serviciile lor. Primesc si ei ceva gratis, un pic de publicitate la randul lor si fac reclama la un produs care are nevoie urgenta de a se vinde pentru ca, calitativ sta prost ! Cam asta e ideea ! Cel mai scurt rezumat care am putut sa-l fac. E mult insa de scris !

  33. […] Deci gata, pa, în America s-a terminat cu lipsa de fair-play față de cititori. De-abia aștept să se întâmple asta și în România. Eu, personal, zbier de vreo 8 ani de zile că articolele plătite de pe bloguri trebuie semnalizate. Și nu numai asta. […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green