Cum se mint părinții care își bat copiii că pălmuța părintească te face om
63% dintre români folosesc bătaia în educația copiilor. O spune un studiu realizat de Salvați Copiii în 2015.
Iată care sunt cele mai jalnice argumente ale celor care fac educație cu bătaia, le transcriu de aici, pentru că am repostat pe Facebook articolul inițial și pur și simplu mi-l menține invizibil:
* Una e să-i dai câte o pălmuță ușoară, la fund, din când în când, alta e să-l bați constant. – Aha… Cam cât de ușoară? De la câți newtoni încolo e bătaie și sub ce nivel e “pălmuță ușoară”? Și de la ce frecvență în sus pălmuța se transformă în bătaie? O dată pe lună e pălmuță, ziceți? Păi, și ce înțelege copilul din ea, dacă e ușoară și rară? Nimic. Nu mai bine, în loc de pălmuță, aplică mă-sa și ta-su niște metode non-violente de educație, în funcție de vârstă? Sigur există, din moment ce sunt oameni pe lume, și încă enorm de mulți, care își cresc copiii fără pălmuțe. Apoi, dacă pălmuța e mai deasă și un pic mai apăsată, ce înțelege copilul, în afară de faptul că mă-sa îi provoacă durere? Că nu tre’ să mai facă cutare, cutare și cutare lucru, pentru că îl bate mama. Poate n-o să le mai facă. DE FRICĂ. Vă convine să știți că copilului vostru îi este frică de voi? Pe mine m-ar lua cu rău și să aflu că unui adult îi e frică de mine și aș înnebuni să știu că îi e frică de mine copilului meu. Părinții sunt singura apărare a unui copil. Cum e să te pleznească tocmai ăla de la care te aștepți să te apere?
* Nu încape comparație între bătaia între adulți și disciplinarea unui copil de către părinte. Pe un adult nu ai de ce să-l bați, fiindcă are logică și rațiune, în timp ce un copil nu are. – Felicitări! Păi hai să snopim în bătaie tot ce nu are logică, începând cu câinii și pisicile și terminând cu copiii. Pentru că bătaia o să le dezvolte rațiunea și logica. Se știe doar că cei mai raționali și logici oameni sunt ăia care au fost torturați cu bătaia, iar animalele, dacă sunt bătute bine, încep să rezolve probleme de matematică.
* Nu ai cum să te apuci să dai într-un adult, dacă nu te înțelegi cu el, că se poate ajunge departe rău de tot, lucrurile pot degenera. Altceva e cu un copil, părintele știe să se controleze, îl “atinge” cu calm, doar cât să-l atenționeze. – OAU! Așa e, cu copiii nu pot degenera lucrurile, fiindcă nu au putere să se apere, nu pot să dea și ei, doar încasează, săracii. Cât despre părintele care aplică pălmuțe cu calm, n-o să înțeleg în veci de ce nu și-ar putea folosi calmul ca să aplice metode non-violente.
* Pe mine m-au mai caftit ai mei, când eram mic, și am ajuns om în toată firea. Nu am nicio traumă, pentru că știu că au făcut-o cu dragoste. Datorită lor, mi-am corectat la timp niște defecte și sunt astăzi ceea ce sunt. – Excelent! Păi, eu zic să ne bată cineva și pe ăia care nu ne-am corectat la timp niște defecte. Cu dragoste să ne bată, da. Se știe că dragostea așa se și manifestă, prin lovire, umilire și provocare de dureri.
* În ziua de azi, au ajuns părinții sclavii copiilor. Metodele astea noi de educație vor distruge omenirea. – SIGUR. Era mult mai bine când erau copiii sclavii părinților. Pentru că așa se și pune problema, în termeni de sclavie, putere și cine domină în relația părinte-copil. În general, în viață, tre’ să fim preocupați să avem puterea. Pentru că despre asta e viața, ce căcat… Așa cred și animalele care își rup în bătaie nevestele, fiindcă le-a zis popa că ele tre’ să li se supună, că important în viață e să fii șefu’ și să nu miște nimeni în front în fața ta.
* Cine are copii știe cât poate fi de stresant și în ce hal îți pot întinde aceștia nervii. Pur și simplu nu ai cum să rămâi calm, trebuie să-i faci cumva să te asculte. – Asta e varianta “părinte desfigurat de nervi”, care o completează p-aia a părintelui care bate cu calm, de mai sus. Păi, dragi părinți de mai mulți copii, care vă întind nervii până la pierderea autocontrolului, dacă ați constatat că nu faceți față, de ce nu v-ați oprit după primul??? V-a obligat cineva să vă luați în spate o sarcină mai mare decât puteți duce? Și, încă o dată: cam cât de dese sunt situațiile din viață în care ADULȚII NU NE ASCULTĂ și fac chestii cu care nu suntem de acord? De ce nu rezolvăm problema tot prin bătaie, pe motiv că suntem obosiți și stresați din cauza copiilor, a serviciului, a vieții în general? DE CE?????
* Părinții se sacrifică pentru copii, muncesc pe brânci, nu dorm nopțile, se frământă și suferă. În schimbul tuturor acestor lucruri, copii au doar o singură datorie: să-și asculte părinții. Atât.– OHOHOHOOOOO! Stop! Copiii nu au solicitat nici să fie aduși pe lume, nici să se sacrifice cineva pentru ei. Pe bune! Părinții sunt cei care au decis să facă copii, asumându-și că vor munci mai mult și vor dormi mai puțin. Prin urmare, e o mare și falsă porcărie asta cu sacrificiul. Cine vede părințenia ca pe o jertfă de sine e un cretin. Apoi, un copil mic nu poate avea nicio datorie. Nici măcar nu înțelege ce-i aia. Ca toți puii, și ăia de om sunt jucăuși, anarhici, degrabă încălcători de reguli. Bătaia, pentru ei, înseamnă teroare și atât, nu dezvoltarea conștiinței “datoriei”.
* Nu se poate pune semnul egal între părinte și copil. Copilul trebuie să știe cine deține autoritatea și ultimul cuvânt. – Nu sunt pentru libertatea absolută a copiilor, nu cred că, dacă vrea să se urce pe cel mai înalt dulap, un copil trebuie lăsat să facă asta. Nu cred că orice interdicție e o traumă și că o relație copil-părinte e un Woodstock perpetuu, cu îmbrățișări nesfârșite, cântece și flori în păr. Cred că e normal ca părinții să fixeze și reguli, să fie și fermi în anumite situații. Dar a fi ferm nu înseamnă a lovi. Dacă v-ar plezni polițistul peste bot, pe stradă, fiindcă ați încălcat viteza de circulație, vi s-ar părea o manifestare legitimă a autorității lui? Nu. Ați simți doar umilință, indignare și frică. Păi, și de ce ar simți altfel un copil?
* Am copii, îi mai ating din când în când, dar nu sunt traumatizați. Asta nu înseamnă că sunt de acord cu bătaia. – Nasol că faci ceva cu care nu ești de acord. Dar de unde știi că nu sunt traumatizați? Trauma nu e o vânătaie pe piele, e o vânătaie interioară. Iar copiii sunt extrem de sensibili, mai sensibili chiar și decât adulții. Chiar așa: cum te simți, ca adult, când ești trădat de cel mai bun prieten? Ți se prăbușește lumea? Păi, tu ești cel mai bun prieten al copilului tău, singura ființă în care are încredere și în brațele căreia se ascunde de milioane de frici.
* M-au bătut și părinții și bunicii, dar sunt superbine. Aproape că îmi pare rău că nu m-au bătut mai des, aș fi meritat. Poate aș fi fost azi și mai realizat, dacă erau mai fermi. – Nu, nu ești deloc bine, nici un om care e bine nu trăiește cu impresia că ar trebui să fie lovit. Violența e un lucru oribil și punct. Nu există nuanțe.
* Hai să fim serioși și să nu mai exagerăm, un părinte care-și mai atinge copilul, din când în când, nu e un psihopat! Nu vorbim de demenții care îi calcă în picioare. – Ă, nu, nu e un psihopat, e doar un părinte nasol, care îi face rău propriului copil și mai și convins că-i face bine. Iar, prin discursul lui, în care etichetează bătăița ușoară ca fiind ceva nevinovat, îi încurajează și îi susține indirect pe toți cei care consideră violența ca fiind o soluție. Inclusiv pe demenții care-și calcă copiii în picioare.
* Uneori, copiii sunt de necontrolat. Pur și simplu, în momentele alea extreme, numai o palmă îi poate aduce la realitate. Cine susține că nu se întâmplă asta nu are copii. – Uneori și adulții sunt de necontrolat. Și totuși nu îi aducem la realitate dându-le una în bot. Și be) Care “realitate”? Realitatea unui copil nu va fi niciodată realitatea unui adult. Pentru Dumnezeu, dacă vă doriți copii care să se poarte ca adulții, hai să propunem niște legi care să permită adopția de persoane de 30 de ani, ca să vă liniștiți la cap.
* Când o să-ți spargă copilul laptopul de 6.000 de lei o să vezi cum o să mai faci pe deșteapta. – Aham… Ești foarte inteligent. A evaluat copilul cam cât costă laptopul și l-a spart ca să îți facă ție rău. Copiii sparg laptopuri și aruncă cu broccoli pe pereți. Dacă nu ești în stare să suporți asta, nu te reproduce! Apropo, cam de câți bani o să-l bați, ca să compensezi pierderea laptopului? De 6.000 lei fix? O să-ți aducă bătaia înapoi laptopul, fac pariu, iar data viitoare copilul o să spargă numai chestii ieftine! Garantat.
* Atâta timp cât nu ai copii, nu știi despre ce vorbești! TACI! – Ăsta e cel mai jenant argument dintre toate. De obicei e folosit de proști, dar se mai scapă la el și câte-un om inteligent, ceea ce e grav. N-a trecut mai mult de o lună de când auzeam că n-am voie să-mi dau cu părerea despre sistemul de sănătate, fiindcă nu sunt medic. Eu zic așa: să nu mai vorbim, de azi încolo, decât despre lucrurile în care avem expertiză concretă. Să nu ne mai dăm cu părerea despre Dumnezeu, atâta timp cât nu am fost Dumnezeu niciunul dintre noi. Nici despre evoluționism, atâta timp cât unii nu am fost maimuțe. Sau am fost? Din păcate, unii dintre noi am și rămas. Chiar, maimuțele și-or bate copiii?
LATER EDIT: Citiți AICI o părere superargumentată a unui psiholog.
LATER LATER EDIT: E penal să îți bați copiii și în România, chiar dacă contravine tradiției strămoșești, nu ați uitat asta, da? Așa că cei care apărați bătaia public cam instigați la ÎNCĂLCAREA LEGII. ?
LATER EDIT: Dacă a mai rămas cineva cu vreun dubiu cât de mic, iată, o spune deja și știința clar și fără echivoc. Detalii aici.
Asteptam cu interes Coalitia pentru Familie cu o petitie pentru inscrierea dreptului de a-ti bate parinteste copiii in Constitutie!
🙂 Foarte bun articolul
Am luat de la mama o palma la fundpe la vreo 10-12 ani (o palma plina de lut pt lipit cuptorul) pt ca voiam neaparat sa merg cu sora mea mai mare la un film pe care eu il mai vazusem(la caminul cultural-addenda pt nostalgici). E singura de care umi aduc aminte ,in rest ,poate pare de necrezut dar nici macar nu mi-o amintesc ridicand tonul la vreunul din noi si suntem 5 frati.Tata cand venea baut(se intampla ,nici rar nici des)nu vorbea cu noi,manca si se culca.Mama e analfabeta si tata aabsolvit o scoala profesionala de tractoristi,au muncit aproape zi lumina aroape toata viata lor si cel mai mare regret al meu legat de cum mi-am crescut copilul este ca nu am putut sa o fac asa cum au facut-o ei,desi nici eu nu am apelat la violenta niciodata si nici o vorba mai nepotrivita nu i-am spus copilului fara sa-mi cer iertare apoi.Din pacate zilele pe care le traim nu m-au lasat sa pastrez climatul de seninatate si curatenie spirituala in care am crescut eu.Apropo-sarcasmul vis-a-vis de elevi de scoala primara unde se incadreaza?Sau o fi materie de curs la Spiru Haret?
La ororile de invatatoare care urla la copii nu avu nici o reactie Olguta Parsivuta-dar cred ca alea sunt alegatori fruntasi ai PSD.
A distinge în realitate doar alb şi negru este prima greşeală, fundamentală. Dincolo de aceste culori începe realitatea. Există un păcat mai mare ca bătaia, indiferenţa, cu repercusiuni mai grave, dar atrage mai puţin atenţia. Bătaia cu vorba e mai puţin de condamnat? O vorbă spusă sau nespusă cînd trebuia poate avea rezultate mult mai rele. S-a format un val, de condamnare de la o margine, însoţitor al ideii că, orice ar face, copilul nu trebuie certat. Să-l lăsăm să-l certe viaţa? Nu ar fi cam tîrziu şi mult prea costisitor pentru fostul copil?
Tu îți imagine ca cei care bat copii le vorbesc ca-n manualele de parenting?
Ok, nu este prima data cand citesc astea, dar unii dintre voi reusiti sa ma surprindeti intotdeauna. Sunt mama, sa nu aud comentariile obisnuite cum ca ce stiu eu, dar daca as putea, unora dintre adulti le-as servi un plan de bataie. Bate-ti nevasta ca a ales o pensiune la munte care nu iti place (papagalul cu laptopul de 6000), roaga-ti sotul/sotia sa iti administreze o bataie din cand in cand, macar o data pe saptamana, asa ca sa RAMAI om, nu vrem sa te degradezi la stadiul de maimuta, crede-ma. DAR! Lasati copiii in pace. Daca nu ii intelegeti, lasati-i in pace!
nu vrei tu să fii un pic ministrul justiției?
sau vrei altă întrebare?
Parerea mea e ca multi parinti isi bat copiii pt ca sunt depasiti de situatie si nu stiu cum sa gestioneze asta. In loc sa caute ajutor (carti, grupuri, psiholog), ei justifica bataia intr-o incercare trista de a se simti mai putin vinovati.
Restul de parinti isi bat copiii pentru ca asa scrie in Biblie. Nu am nici un comentariu aici, dar hai sa spunem lucrurilor pe nume.
io l-as bate pe andu , ala a lu yy.
ca mi-a promis nu stiu ce coniac si nu s-a tinut de cuvant.
da si pe matrix si pe jh si pe musulman i-as bate.
de copii nu zic nimic, ca nu stiu cum se fabrica.
Vrei sa-ti desenez io cum se “fabrica” copiii? ?
daaaa, cu creta pe asfaltul unei alei din Central Parkul din NY…..
@Una & dg:
Uite d’aia nu duc copiii in Central Parc, intalnesti tot felul de desene pe asfalt. Si ma trezesc cu cine stie ce intrebari. Ce v-as bate!
Eu am fost batut aproape la orice greseala. Am ajuns olimpic national, am job de 1000 de euro acum la 26 de ani si traiesc cu o unguroaica de 3 ani. Am avut burse de 40000 de mii de euro si am o viata minunata. Care-i problema cu bataia?
Wow…Problema, una din ele, e ca ai fi putut avea o copilarie mishto si relatii frumoase cu ai tai. Si n-ai avut. Din cauza alor tai. Si esti unul dintre norocosi, daca le pot zice asa.
problema e ca de la atata bataie ai ajuns cam pedofil.
cum ma sa traiesti cu o unguroaica de 3 ani ????
una batrana de 20-22-24 de anisori nu ai gasit ?
ai grija ca vine militia si te bat aia mai rau ca taica-tu…. cu tot cu slujba aia de 1000 de euroi a ta.
Eu sunt născut într-un an bisect, într-o zi divizibila și ea cu 4 si am un doctorat în străinătate și câștig mai bine decât 99% dintre Europeni. Care-i legătura?
Martianul
Daca nu stai cu o unguroaica de trei ani legatura e ca te a batut Coana Europa la cap
Oi fi uMpic masochist, maica?
Nu din cauza ca-ti place bataia, aia e de inteles! 
Ci din cauza ca rezisti de 3 ani cu o unguroaica! 
@adi, stai jos, 4! esti exceptia de 0,001%! nu bataia te-a facut ce esti, intreaba un psiholog, reactia poate subconstienta la abuz. din pacate, cei mai multi nu au noroc si se complac in abuz, ca mai primesc si o ciocolata din cand in cand.
Adi. Atat te intreb: esti fericit? Ai avut o copilarie fericita? Diplomele si banii pe care ii ai nu conteaza prea tare. Nu impresioneaza pe cine ar trebui. Subscriu la ce s-a spus mai sus…ai ajuns bine nu datorita bataii…ci in ciuda ei :(. Este ciudat cum mintea umana, in procesul ei de autoaparare, ajunge sa justifice asa ceva. Adu-ti aminte de o bataie mai sanatoasa…asa, de referinta. Ce sentimente iti trezeste? Ti-a placut? Te-a invatat ceva constructiv? O viata lunga si frumoasa iti doresc! Fara bataie!
nu e clar, unguroaica are 3 ani ?
Adi
Cu bursa de 40000 de mii traiai si tu si nepotii si stranepotii tai vreo 10000 de mii de ani ( sic) fara sa mai muncesti vreodata ,
(40 de milioane)
Daca nu te bateau te insurai cu o romanca si ajungeai vai de capul tau. Eu zic tu sa-ti bati copiii mai bine, poate i-au vreo nemtoaica, nu doar o unguroaica, creier de aluna.
Pai asta e problema, ca ti se pare ca viata aia submediocra pe care o duci e minunata. Daca nu te-ar fi batut ai tai atat de rau erai mai realist acum. Si iti gaseai si o romanca.
@dg Tu si Jean Paul ce mai intorceau vorbele asa cu talent.
Ai ajuns un narcisist varza la cap daca consideri ca realizarile tale sunt datorate bataii si ca e ok sa te dai cat mai “rotund” cu ele. Dar asta pentru un articol viitor. 😉 😉
Bataia este argumentul celui fara argumente. Din punctul meu de vedere parintii care-si bat copiii sunt cam limitati. Fara suparare. Nu neaparat ca n-ar fi capabili sa gandeasca solutii mai inteligente (orice alta solutie e mai inteligenta decat bataia) ci ca pur si simplu nu-si bat capul sa le gaseasca. Imi pare rau, dar eu pun semnul egal intre oligofrenii care nu pot gandi si cei care n-o fac din lene. De fapt acestia din urma sunt mai rai.
A, unguroaica mea e mai batrana decat a tizului meu. Si nu e unguroaica.
doi de Adi e confuzant, mai ales la varsta mea. Ma dau batuta..aaa, am vrut sa spun ma las pagubasa, NU bataii!
Nu stiu de ce, am impresia că “bătaia” de care spui tu nu a fost chiar asa cum sună. Adică o urecheală, o perciuneală sau o castană. Stai, de fapt dacă mă gândesc bine, Simona chiar asta ne spune: și castanițele și urechiuțele tot bătaie sunt. Ai grijă mare, când te pun ăia la care lucrezi mare șef, atunci să nu le aplici tratamentul pedeapsă-rezultate subalternilor, poate ei au fost crescuti cu rezultate-recompensă. Recompensa e că nu-i bați.
eva
sa sti ca din cercetarile mele stiintifice a rezultat
ca numele de Adi atrage fetele tinere mai ceva ca pamantul pe satelitul lui,numit si selena.
pai unu e pedofil, traieste cu o fetita de 3 ani care putea sa ii fie fiica
iar celalant, (respect dom profesor !)
era vizitat acasa de fostele eleve , dar, nota bene, (adica 7)
numai dupa ce ele termina scoala si probabil nu mai erau minore,
deci depaseau varsta de un metru si 64, cum s-a stabilit recent.
ma bate gandul sa imi schimb numele in adi
si o sa va dau pe spate cand voi veni la H cu un stol de pasar…privighetori dupa mine.
aaa, si uitai sa spui…
si me imi plac unguroaicele,
cu conditia sa fie doctorita,
neaparat din targu mures,
si sa aiba si un deget cam stramb, da nu mult.
DG-ule , Adi mai e si nume de fata, pacatele mele! ma dau , nu, ma las pagubasa!
Tu care Adi esti? Ala cu exercitii si probleme? Si numere? 😐
bai, va da-ti seama ce batute ia Adi 1 de la unguroaica aia mica de trei ani ???
cred ca ii si place, ca e obisnuit de mic.
adi, ai luat paine ?
luat.
jap-jap, doo scaltoace…
Buna ziua, este un articol interesant, usor de citit si inteles. Am observat ca sunt enumerate cateva zeci de situatii in care copiii sunt altoiti, batuti, rupti in gura (cum vreti sa ii spuneti). Ca sa nu-mi aud vorbe, sunt total impotriva oricarei modalitati de corectii fizice aplicate copiilor. Dar articolul se opreste aici, adica uitati si minunati-va de ce sunt unii in stare si ….atat. Nu am observat nicio metoda alternativa de educatie a piticilor. Sa inteleg ca tot articolul a fost o etalare de fapte urmata de un semnal de alarma?
Pentru ca eu doar atat am reusit sa sintetizez si sincer nu m-a miscat deloc, nu a venit cu nimic nou fata de ce stiam deja.
Multumesc
am una bucata strumf tanar mergatoriu la scoala.Trecu vremea.
Cand avea vreo 2 ani si jumatate l-am gasit pe tavan, la 3 si un pic i-a pus lui ta-su piureul in pantofi. Bine ta-su a descoperit asta la 6 dimineata,da e irelevant.
Am zugravit sufrageria si peretii,dupa o zi de stat cu tataia au tot felul de calcule,figuri geometrice, nave spatiale.
Recunosc ca tip la el. cateodata imi pierd controlul si tip si mi e rusine de mine. E cel mai fain copil posibil. Este creativ, face pozne cu cap si parol, desi nimeni nu ma crede, dar insasi sclava Mihaelei poate depune marturie, alaturi de DJ, andu, eva iosdevina si Cruela ca in public este un copil model.
Nu, nu a fost batut niciodata.
da, uneori am nervii fundita.
ii sugerez sclavei Mihaelei sa faca o postare cu gafele copiilor. Iata una:
strumf este mustrat la scoala ca a spus ceva necuviincios.este sunat ta-su care intreaba despre ce e vorba, afla ca fi-su l-ar fi pomenit pe al cu coarne,ta-su da sa si salveze progenitura zice ca o fi zis in sens crestin, dar i se neaga vehement.
Eu fara sa stiu ca si tatal progeniturii a fost sunat, aduc tot crestineste vorba ca a fost invocat al cu coarne. Nu, neam de a fost asa, ba chiar se si ridicase din banca si spusese cu patos.
Seara iau si eu si ta-su mutrele ultraserioase,gen parinti din anul 1900, chemam progenitura la raport. Incepe ta-su solemn : ia spune de ce dupa ce ai predat tu lectia de matematica colegilor ai spus de al cu coarne?
strumf se uita la mine, io raman ferma. Clipeste din ochii aia imensi si spune: pai eu ma plictiseam dupa ce le explicasem eu colegilor la matematica, nu aveam de lucru asa ca m-am ridicat in picioare, si am spus….
ce mama,zic dura?
el: pai am spus:piei, Aghiuta, prinde-ma de putza.
este momentul apoteotic in care am bufnit amandoi in ras, necontrolabil. nu ne asteptam, si noi ca tontii, o daduseram cu sensul crestin.
Pughibala a si zbughit-o in sufragerie si tare cuminte a fost in seara aceea.
vai, ce minunat e fiul tau!! Rad ca aghiuta la birou :)))) zau ca asta nu e motiv de sunat parintii :))))
Un articol de kk…hai sai lasam in voia soartei si numai sa le vb copiilor si degeaba si sa ajunga ei sa cante si noi sa dansam…e mai bn asa….ca unui copil daca ii vb lui pe o ureche ii intra si pe alta ii iese dar o palma o tine mite si o tine minte pentru fapta ce a facuto…mai tirziu va multumi parintilor ai pentru acea palma
Am citit articoluk.bun.solutii? Si..da! Sa vb cine are copii…ca din carti si de pe net e f usor.eu nu imi lovesc fata…doar o ” ating” un pic…sau o ” iau de o aripa”.ii vorbesc frumos…o rog frumos..nu o data..de 3 ori…si? I se cam falfaie, cateodata.ma infoi spre ea…cica sa nu tipi la copii…
Nici suedezii , aia, nu tipa la copii, nu au voie sa ii loveasca etc…si acum au mari probleme cu ei.in toate trebuie sa fie o masura.ce sa mai spun…ca altii sustin ca nici pedepsele( de orice natura) nu sunt bune….atunci , ce sa facem? Cat de calm sa fii? Ca nu suntem de fier.nu trauesc in romania( de 3 ani sunt plecata) nu sunt stresata deloc…dar tot e greu sa te controlezi mereu.gandesre re la un parinte care e frant de oboseala, stresat…datorii…si sa fie zilnic zen!!😄
Eu nu sunt de acord cu bataia si imi cresc copiii fara bataie. DAR, faptul ca nu accept sfaturi de la cineva care nu e parinte nu inseamna ca sunt proasta, asa cum spui tu. Mersi, dar nu, mersi. Nu accept sfaturi intr-ale cresterii copiilor de la cineva care nu are, sau care are mai putini ca mine (eu am trei; 11, 8 si aproape 3 ani). DE CE? Pentru ca atunci cand nu aveam inca copii, ma credeam si eu desteapta lumii si-i judecam pe ceilalti. Dupa primul copil inca ma credeam desteapta lumii. Acum imi pare rau, m-am desteptat, si nu mai ofer sfaturi decat atunci cand imi sunt cerute. Si nici nu-i numesc pe ceilalti prosti pentru convingerile lor.
Acum am citit si eu articolul acesta. Un copil care este batut sufera, este un abuz. De ce nu va bateti cu oameni de dimensiunile voastre si nu cu un copil sau cu animele??? E mai usor sa bateti copiii si animalele pentru ca ei nu se pot apara nu? Trist este ca oamenii care isi bat copiii nici nu vor sa auda de alternative.
Nu sunt de acord cu violenta in sine, insa exista multe alte moduri de a traumatiza un copil, unul fiind chiar tonul vocii…tipi desfigurat la el, de ramane socat toata viata. Sau il umilesti, sau faci grimase pline de dezgust…e complicat, eu nu am copii, insa mi se pare ca astazi, totusi, citim numa carti de parenting, apoi descoperim ca la noi e problema si citim iarasi carti de deszvoltare personala si apoi megem la psiholog si tot asa…la nesfarsit…analizam traume…si intre timp crestem copii, apoi apar alte traume si ne mutam cu totii la psiholog…care devin niste zeitati moderne.
Cred ca am uitat sa traim simplu, frumos…nici nu avem unde astazi. Nu sunt de acord cu afirmatii absolute si argumente care par f. sigure. Nici cu psihologizarea excesiva nu sunt de acord.
Tot ce pot sa spun e ca subiectul cresterii copiilor e f. delicat si personal. Si atata timp cat nu exista exces sau rea vointa si se incearca comunicarea cu copilul si i se explica, nu vad un rau absolut daca intr-o situatie disperata dai o palma la fund. Adica aplici principiile parentig-ului modern, dar uneori nu merge altfel.
Nu cred ca exista mama care sa nu fi tras copilul macar mai tare de mana ca sa il ridice de pe jos din magazin cand urla din toti plamanii ca vrea ceva si nici casierul nu mai apuca sa serveasca oamenii..asta unde o incadram? Da, ca principiu cred ca trebuie sa incercam orice altceva constructiv si lovirea copilului sa nu existe. Dar nu cred ca daca se intampla asta ca exceptie, gata e sf lumii. Sau sa ma apuc sa nu mai fac copii ca nu stiu daca vreodata nu o sa ii trag una la fund..imi propun sa nu, dar sunt doar un om pana la urma. La cate informartii sunt azi si scoli de psihologie si tot asa ..daca le aplicau parintii nostri pe toate dispaream ca specie. Garantat.
Mai simona, pai tocmai am citit un articol scris de tine (2012), plus comentariile aferente, in care sustineai sus si tare ca o palmuta nu-i bataie si nu are cum sa traumatizeze un copil. Vad ca ti-ai schimbat radical parerea. Dar ce s-a intamplat?