Nu vă mai gândiți la un elefant roz și nu vă mai stresați!

Acum câteva zile, la Kaspersky Lab, s-a vorbit despre stres. Stresul nostru cel de toate zilele, dar și stresul cibernetic. Despre primul am povestit eu, pe foarte scurt, și am oferit câteva soluții de bun-simț pentru gestionarea lui, atunci când situația nu e atât de gravă încât să necesite ajutor de specialitate.

Da, în ultima fotografie se râde, pentru că am mai făcut și câte-o glumă. Probleme? 😜

În cele ce urmează, o să reiau și pentru voi ce am povestit:

Există mai multe feluri de stres. Putem vorbi, de exemplu de stres acut și stres cronic. Stresul acut e, după cum îi spune și numele, un episod care trece, cel cronic presupune însă perpetuarea presiunii pe termen nelimitat și poate duce la depresie, anxietate, ulcere, astm, neurodermatite, hipertensiune și multe altele.

Ulcerul doare, hipertensiunea se simte, neurodermatitele se manifestă observabil și ele, deci ne vor trimite mai ușor la doctor. Depresia și anxietatea s-ar putea să nu ne trimită însă nicăieri, căci ne cam place să “le ducem pe picioare”, așa că o să vă reamintesc simptomele. Dacă începem să ne simțim lipsiți de vlagă, de sens și de chef, dacă nu mai găsim plăcere în ceea ce altădată ne bucura, dacă nu mai dormim sau, dimpotrivă, dormim enorm, dacă nu mai mâncăm sau dacă suntem mereu irascibili și triști, probabil că am intrat în depresie și tare ar fi bine să consultăm un specialist. Anxietatea vine cu neliniști, îngrijorări, lipsa somului, atacuri de panică, transpirații, tremurături, senzația că nu mai putem respira și alte simptome fizice care pot dubla starea principală, de neliniște și frică (greață, dureri abdominale, amețeli, confuzie etc.). Nici pe ea nu e cazul să o cărăm în spate, fără să apelăm la un specialist, pentru că ne va strica viața.

Există, de asemenea, stres post-traumatic, care e consecința unei traume majore (viol, război, accident, dezastre naturale, moartea bruscă a cuiva apropiat) și o condiție psihică care, iarăși, necesită o atenție specială.

Nu o să insist însă acum pe toate astea. O să rămânem cu discuția în zona stresului nostru cel de toate zilele. Stresul nostru cel de toate zilele e senzația aceea că nu mai putem să facem față tuturor sarcinilor și evenimentelor de viață care vin peste noi. E ce simțim atunci când avem atâta treabă la birou, încât ne-am luat de lucru și acasă, în bloc e dezinsecție și trebuie să pregătim apartamentul pentru asta, copilul mic are diaree și trebuie dus la doctor, iar toată familia are păduchi, aduși de la grădi de copilul mare, care tocmai a căzut în cap, se ține de un mic cucui și urlă. Am descris o situație perfect plauzibilă, ușor de întâlnit într-o familie modernă din anul 2018.

Trăim vremuri foarte confortabile, dar stresul e proporțional cu gradul mare de confort. De ce? Păi, pentru că avem de toate, de la divaisuri speciale de pieptănat pisica cu păr lung, la divaisuri de pieptănat pisica cu păr scurt, de la aparate de aspirat mucii bebelușilor pe ritm de Mozart la slow-cookere care ne gătesc în 8 ore mâncarea plină de vitamine și mai fac și conversație cu cartofii, în timp ce-i fierb, dar toate astea trebuie, pe de o parte plătite, (ceea ce înseamnă multă muncă), pe de alta întreținute. Mașina trebuie dusă la ITP și la revizii, aspiratorul de muci trebuie dus la service, că bagă Irina Loghin în loc de Mozart, centrala nu mai încălzește sau încălzește prea mult, deci trebuie chemat instalatorul, și așa mai departe.

Cei care au copii, aleargă și mai mult. Iau copilul de la pian să îl ducă la baschet, de la baschet îl ducă la cercul de fizică cuantică, de la cercul de fizică cuantică la workshopul de pictură cu acuarele bio și de la workshopul de pictură cu acuarele bio la înot artistic cu delfinii. În week-end, îl duc, evident, la vreo 6 petreceri de copii.

Nu e de mirare că ne simțim veșnic stresați și că ne vine să-i umflăm buzița doctorului, când ne cere, senin, să nu ne mai stresăm, că face rău la sănătate. Să îi spui cuiva să nu se mai streseze e ca și cum i-ai spune să nu se gândească la un elefant roz.

Poate nu știți, dar, în viețile noastre, există și ceea ce se cheamă “stres pozitiv“, adică evenimente pozitive, care pun și ele presiune pe noi. Căsătoria (eveniment pozitiv, va să zică) e în top 7 al celor mai stresante evenimente, la mică distanță de decesul partenerului sau de divorț (evenimente negative, evident). Nașterea unui copil e stres pozitiv. Promovarea la serviciu, la fel. Construirea unei case sau renovarea ei tot așa. Câți soți nu au făcut planuri secrete de a-și ucide soția în somn, și invers, în timp ce își renovau casa?

Ce e de făcut, totuși? Ce putem face noi, “acasă”, fără ajutorul specialiștilor, ca să diminuăm stresul?

Păi sunt două paliere pe care putem lucra:

1. Umblăm la lucrurile care ne stresează. Prioritizăm. Așezăm sarcinile de pe lista noastră în ordinea importanței și începem să le tăiem fără milă pe cele mai puțin importante. Pur și simplu lăsăm pisica nețesălată, nu ne mai călcăm chiloții și șosetele, deși bunica ne-a obișnuit cu ele călcate, de mici, și tot așa. Dacă avem o situație mult prea apăsătoare la birou, ne schimbăm jobul sau ne renegociem poziția. Nu ne luăm televizor cu diagonala de 1 kilometru, dacă asta presupune încă un job, ca să îl plătim, și așa mai departe.

2. Umblăm la felul în care ne raportăm la lucrurile care ne stresează. Raportarea dezadaptativă și disfuncțională la ceea ce ni se întâmplă se bazează pe scheme cognitive greșite, care au fost învățate. Vestea bună e că la fel de bine ne putem și dezvăța de ele, iar ideal ar fi s-o facem cu ajutorul unui terapeut. Dacă nu am ajuns însă în acel moment al vieții, putem să încercăm să învățăm și din câte o carte. Nu o să fie la fel de eficient, dar tot va fi mai bine decât să nu facem nimic. Să vă dau un exemplu de raportare dezadaptativă: Dacă șeful se poartă mai rece de câteva zile, iar noi trăim din copilărie cu teama că suntem permanent evaluați de ceilalți și permanent ieșim prost, putem trage concluzia (strict emoțională) că omul are ceva cu noi și vrea să ne dea afară sau putem activa rațiunea, identificând și alte motive pentru care el s-ar putea purta așa. Poate are o problemă personală, poate l-a prins nevasta cu vecina, poate i s-a îmbolnăvit ficusul ori poate a fost el însuși evaluat și a ieșit prost. Să ne punem și în pielea celorlalți, încercând să aflăm cum se pot vedea lucrurile de acolo, e adaptativ și ne face viața mai ușoară. Nu ușoară ca un fulg, dar maximum de ușoară posibil.

Încă niște “trucuri” mai mici sau mai mari:

* Sport. Sportul e un antidepresiv natural. Sunt studii care arată că, în depresiile moderate, poate avea același efect ca și medicamentele.

* Limitarea consumului de alcool, tutun și/sau alte substanțe. Nu, asta nu ne va vindeca de stres, doar ne va ajuta să nu intrăm într-o buclă din care să nu mai putem ieși decât foarte greu.

* Alimentație sănătoasă.

* Somn suficient.

* Tehnici de relaxare. Dacă ne simțim anxioși, putem învăța să respirăm abdominal. Există apoi, exercițiile de relaxare musculară progresivă. Ne așezăm în pat și începem să ne relaxăm, mușchiuleț cu mușchiuleț, din vârful capului până în vârful degetelor de la picioare. Pare o glumă, dar chiar ajută.

* Meditație, masaj, yoga.

* Animale de companie. O pisică, un câine, un porcușor de Guineea, un peștișor, un purice, o euglenă verde ne pot face să zâmbim des și să mai uităm de goana în care trăim.

* Asertivitate. Cel mai tare ne stresează oamenii, prin urmare a învăța să vorbim despre noi, nu despre celălalt, atunci când avem de tranșat ceva, ne poate îmbunătăți viața cu 100%. Un “M-ar ajuta să îmi predai lucrările la timp” spus colegului care ne-a întârziat, în loc de “Ești neserios, mă încurci și aș vrea să mori!”, face, de-adevăratelea, minuni.

* Timp doar pentru noi. Pur și simplu facem o listă cu lucrurile care ne plac și începem să le includem în programul nostru. Fiecare dintre noi are o viață personală, una profesională și una familială. Viața personală conține lucrurile pe care le facem doar pentru noi, nu pentru soție, nu pentru copii, nu pentru familie, în general. Acolo, în viața personală, se află și eul nostru, esența noastră. Să nu ne facem timp pentru acele activități care ne bucură pe noi, personal, echivalează cu a ne anula și a trăi doar pentru alții.

_________________________

Despre cum ne putem îmbunătăți viața digitală au vorbit specialiștii de la Kaspersky Lab. Ei recomandă protejarea calculatoarelor și a dispozitivelor cu o soluție de securitate eficientă, backup periodic și mare atenție pe ce link-uri facem click și unde ne lăsăm datele personale și de card. Gama de produse Kaspersky Lab 2019 a fost actualizată recent, pentru a face față celor mai noi și mai complexe amenințări cibernetice. E vorba atât de produsele de bază, Kaspersky Free și Kaspersky AntiVirus, cât și de cele premium, Kaspersky Internet Security și Kaspersky Total Security. Un manager de parole cum este Kaspersky Password Manager ne poate ajuta memoria mult încercată de atâtea informații. El generează și păstrează în siguranță parole pe care infractorii cibernetici nu le-ar putea sparge nici într-un secol, dar pe care nu vom fi obligați să le ținem noi minte. Tot ce va trebui să ținem minte, ca să avem acces la ele, va fi o singură parolă și nimic mai mult.<<<<<<<<__________________Voi cum ziceți că stați cu stresul cel de toate zilele?