Acea parte a paharului plină cu lucruri simple

Poate ați mai auzit îndemnuri de a trăi în prezent, cu ochii deschiși către lucrurile bune și frumoase din jur, oricât de mici și de nesofisticate ar fi ele. Poate vi s-au părut niște prostii. Dați-mi voie să vă spun că nu sunt. Noi, oamenii, suntem în mod natural înclinați să filtrăm negativ, adică să fim mai atenți la ce nu ne place, la ce ne creează disconfort, la ce ne întristează, la ce ne face rău. Așa că, de obicei, ca să ajungem să vedem și lucrurile bune și să avem o imagine întreagă și realistă a vieții noastre, cam suntem obligați să ne antrenăm. Să exersăm asta conștient, pentru o vreme, până când creierul nostru se obișnuiește să observe și ceea ce ne face bine. Sunt unul dintre oamenii a cărui viață a devenit altfel și mult mai bună, după ce a deprins asta la maturitate, iar, ca terapeut, am învățat să îi învăț asta și pe pacienții mei.

Dacă mă întrebați care sunt lucrurile mici și simple care îmi fac mie bine, o să numesc, pe primul loc, fără să mă gândesc măcar, cafeaua de dimineață. Neagră, fără lapte și fără zahăr, fierbinte și parfumată, condimentată cu mesajele lăsate de prieteni prin inbox-uri, ori cu rânduri din vreo carte. Știu să beau această cafea conștient, iar ea știe să mă umple cu o stare simplă, de bine.

Când merg pe stradă, trec, la fel de conștient, pe lângă brutării mirosind a cald și a pâine, ori prin parcuri mirosind răcoros a dimineață, a iarbă și a vară. Simt mirosuri de brumă și foșnete de frunze sub tălpi, văd florărese înconjurate de găleți colorate, cârduri de copii, umbrele deschise ori tarabe cu struguri. Știu să privesc oamenii în metrou și joaca vreunui cățel pe vreo alee, un petic de cer sau vreun cuplu de adolescenți hârjonindu-se, o bătrânică bucurându-se de o înghețată sau două vrăbii certându-se într-un copăcel, un bebeluș aruncând a zecea oară jucăria, ca să i-o ridice mama, ori vreo fotografie frumoasă pe cine știe ce perete. La fel cum știu să simt gustul apei reci vara, ori să mănânc conștient, cu înghițituri mici, o mâncare bună sau o prăjitură.

Știu să privesc orașul sub zăpadă, piețele mirosind a căpșuni sau a gogoșari, tramvaiele înotând prin arșiță și dârele lăsate pe cer de avioane. Știu să privesc lăboanțele monumentale, din catifea neagră, ale pisicii Mihaela, ploaia șiroindu-mi pe lentilele ochelarilor, coperta care închide o carte.

Nu, nu am știut dintotdeauna să fac toate astea, pur și simplu am învățat.

Acest text a fost scris la invitația Hochland, care, la aniversarea a 25 de ani de când produsele sale există pe piața din România, se redefinește printr-o nouă stare de spirit, îndemnându-și consumatorii să redescopere magia fiecărei zile, să vadă jumătatea plină a paharului și să se bucure de frumusețea lucrurilor simple întâlnite la tot pasul. “Magia e pretutindeni. Trebuie doar să o vedem”, spune Hochland, iar prin asta putem înțelege fiecare ce vrem. Eu nu cred în magie, dar cred în capacitatea noastră de a trăi conștienți de lucrurile care ne fac bine, deși nu au puterea de a ne schimba destinul, care nu costă nimic, deși valorează ceva, și care nu trebuie căutate, pentru că ne ies singure în cale.

Partea plină a paharului vostru ce conține? Ce vă bucură vouă zilele?

Foto Branislav Tisma |Dreamstime.com