Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Fruct contra savarină, caş contra hamburger

Sâmbătă, 9 iulie, a avut loc prima ediţie a Conferinţei Naționale Sănătate prin Alimentație, eveniment recomandat de YorkTest, partener şi susţinător al alimentaţiei sănătoase. Conferinţa a fost organizată sub egida Academiei Române si a reunit  autorităţi, cadre universitare, medici nutriționiști, medici de familie, medici cardiologi, precum și persoane interesate de sănătate prin alimentație (peste 20 de speakeri şi aproximativ 300 de participanţi). Următorul pas îl constituie înfiinţarea, în toamnă, a Asociaţiei Naţionale “Sănătate prin alimentaţie” cu rol de S. O. S nutriţional şi realizarea unui abecedar nutriţional care ne învaţă despre alimente şi modul în care trebuie să ne construim o piramidă alimentară proprie, dar şi cum să ne facem cumpărăturile.

Cu această ocazie, daţi-mi voie să supun dezbaterii nişte chestii care mă frământă pe mine vizavi de ce înseamnă alimentaţie sănătoasă, mai ales atunci când e vorba de copii. Planul meu, pentru când o să am un copil, e să-l ţin departe de dulciuri, chips-uri şi alte mizerii chimice şi toxice de care e plină lumea în care trăim. Vreau să-l învăţ să prefere oricând un fruct sau un fursec făcut de maică-sa sau bunică-sa (OK, hai şi o brioşă făcută de taică-său) în faţa unei prăjituri industriale, un fresh de portocale în faţa unui pahar de suc chimic cu bulbuci şi un sandwich cu caş proaspăt şi o felie de castravete în faţa unui hamburger cu cartofi prăjiţi şi maioneze.

Bun, deci asta vreau eu să fac. Întrebarea dureroasă, care mă chinuie e însă următoarea: cum se face ceea ce vreau eu să fac? Cât de mult o să conteze ce îi spun/arăt/pun eu în farfurie faţă de ce o să vadă el în jur? Cum convingi un copil că e mai bun un fruct decât o savarină industrială, când el vede alţi copii mâncând savarine industriale, iar în supermarket, când merge cu părinţii la cumpărături, trece pe lângă rafturi întregi de savarine şi alte prăjituri apetisante? Cum convingi un copil că e mai gustos un sandwich cu caş decât un hamburger? Pentru că, oricât ne-am tăvăli noi pe jos, nu e mai gustos. Lucrurile sănătoase, oricât ne-am încăpăţâna să credem şi să susţinem asta, nu sunt mai gustoase decât cele nesănătoase! Sigur, contează mult educaţia, obişnuinţa etc., dar un copil se poate îndrăgosti rapid de ideea de… de exemplu, chips-uri.

Ce faci când te duci cu el în parc şi acolo se împrieteneşte cu alt copilaş, care tocmai se îndoapă, sub ochii mulţumiţi ai maică-sii, cu chips-uri cu aromă de bacon prăjit? Să zicem că nimic. Dar când plodul tău începe să se uite cu ochi umezi şi pofticioşi după chips-urile celuilalt? Să zicem că tot nimic. Dar când mama celuilalt copilaş ia problema-n mână şi îi cere cu voce mămoasă, dar fermă, “Georgică, dă-i şi lu’ Vasilică (nu, n-o să-mi numesc copilul Vasilică, staţi liniştiţi :mrgreen: ) din cartofiorii tăi prăjiţi!”? Eeei? Ce faci atunci? Să zicem că zâmbeşti tâmp şi îl laşi pe Vasilică să se dedea la un mic dezmăţ cu oribilele chips-uri şi, în timp ce zâmbeşti, îţi ţii un mic speach pe dinăuntru: “Calmează-te, nu e acid sulfuric, sunt doar nişte nenorocite de chips-uri. Nu poţi s-o baţi aici pe mă-sa lu’ ăsta şi să-i explici că, decât să-l îndoape cu mizerii d-alea, mai bine îşi punea la timp sterilet. Respiră adânc şi zâmbeşte, Vasilică al tău va supravieţui”. Apoi, după ce se termină programul de distracţie, îl iei pe Vasilică, îl duci acasă, te iei cu altele şi uiţi. Până peste două zile, când te duci cu el la supermarket şi ţi se posteaza în faţa raftului cu chips-uri, anunţându-te că nu mai pleacă de-acolo până nu-i iei. Ei? Ce faci atunci? :mrgreen:

Ceea ce am descris e o situaţie mai mult sau mai puţin aberantă. Nu intenţionez să devin mamă de copil care se dă cu fundul de pământ şi nu se lasă până nu obţine ce vrea de la părinţi. O să fac tot ce pot să elimin din faşă genul ăsta de manifestări, dar asta nu înseamnă că întrebarea nu rămâne. Iar întrebarea e asta: cum faci să ţii copilul cât mai departe de tentaţiile alimentare toxice din jurul lui? 🙄

Despre York Test: York Test Laboratories activează la nivel mondial de peste 25 de ani şi desfăşoară activităţi de pionerat în domeniul testării intoleranţei alimentare şi nutriţiei. Compania a fost apreciată de Regina Marii Britanii, care i-a acordat Premiul pentru Cea Mai de Succes şi Inovativă Companie. Mai multe informaţii despre testul de intoleranţă alimentară York Test se găsesc la www.yorktest.ro, iar în România acesta este disponibil la sediul Gaya Health Services din Calea Dorobanţi nr. 42, tel. 0725 444 445, 021 210 26 26. Facebook Page: http://www.facebook.com/yorktestromania.

Despre mine şi York Test: după cum, probabil, vă amintiţi, l-am făcut şi am avut norocul să nu-mi fie depistată nici o intoleranţă alimentară. Detalii: aici.

56 comentarii

  1. Baclavaua de casa facuta de mama bate orice parjitura din oras. Mai putin pe cele de la Fadel, desigur, dar sincer mi-ar fi placut ca Fadel sa-mi fie tata, macar pentru prajiturile lui 😀

  2. decât să te facă c-o patiserie (asta e Fadel, nu?), nu mai bine te făcea c-un cazino sau o bancă? 🙄

  3. Stii ce-i grav, Simona? Ca daca spre exemplu iti setezi fetita sa manance sanatos pentru a fi slaba si frumoasa si a arata ca un model (pe argumente pur estetice) risti sa dea in eating disorders la pubertate, intrand in panica odata ce se dezvolta. Asta pe langa faptul ca va ajunge o “bully” cu copiii grasi si na, se dezvolta rautacioasa, intoleranta si nesimtita. Nu stiu, i-ai putea invata ca daca mananca sanatos vor fi frumosi, fara bube si vor mirosi bine, spunandu-le ca toxinele cauzeaza un ten imbacsit si mirosuri urate ale corpului? Nu stiu…Am o prietena, mama a unei fetite de 5 ani care insa isi permite sa manance de cateva ori pe zi in restaurante high end si care foarte rar gateste sau isi cumpara manance in casa. Mereu e pe la di David, Maiko, Isoletta, etc. Copilul s-a invatat cu mancare japoneza, libaneza, etc. Foarte rar pofteste la Mc, spre exemplu…De fapt, n-am auzit-o vreodata sa ceara Mc…Bine, ea e un caz izolat…

  4. Fadel e demential! Vaaaiii…Baclavalele lui cu fistic….El si cu Madame Lucie! Ii iubesc!

  5. mie nu mi-au plăcut niciodată baclavalele. sunt mult prea dulci pt gustul meu.

  6. daca voiam tata cu banca sau rafinarie nu mai comentam aici. credeam ca apreciezi gurmanzii :D.

    stii de fadel, nu? daca nu stii, iti recomand cu draga inima.

  7. gustul unui copil se formeaza din prima zi de viata si prin exemplul dat de parinti; daca mama alapteaza cat mai mult posibil si nu recurge la formula din comoditate sau neinformare, daca se folosesc ceaiuri anticolici neindulcite aiurea, daca diversificarea se face corect, urmarind sfaturile unui pediatru competent si cu alimente pregatite in casa, mancarea la borcan fiind exceptia si nu regula, daca parintele intelege ca el e exemplul viu pe care copilul il copiaza si nu va consuma alimente nesanatoase in fata copilului, atunci cand va iesi in societate si i se va oferi un aliment nesanatos nu-i va placea gustul, cel putin nu atat de mult incat sa-l ceara a doua oara ( sigur ca tentatiile mari sunt sub alte forme, de exemplu jucariile de la meniul pt. copii al anumitor fasfood-uri, stiu o fetita care cere acel meniu pt. jucarie, mancarea nu o mananca ca nu-i place)

  8. @cris: cam într-acolo se îndreaptă şi speranţa mea: către exemplul personal

  9. Aproape ca am ajuns sa privesc cu suspiciune pe toata lumea care pomeneste despre acest subiect si sa caut interesul pentru care face asta. Eu sant consrvator, asa ca tot acesta este etalonul pentru mine:
    http://jumatati.blogspot.com/2010/08/rosiile-tatalui-meu.html
    Doar ca tata a murit, iar rosiile le mananc verzi, chiar daca ele par a fi coapte…

  10. Exitsa doua feluri de copii:
    1 Copii care asculta de parinti si
    2 Copii care nu asculta de parinti.
    Daca ai ghinionu sa ai un copil din categoria a doua, cum e nepoata mea, poti sa te dai in cur si-n cap ca face tot ce vrea ea.
    Exemplu, nu prea are voie sa manince inghetata, parintii nepoatei pretind ca inghetata e otrava curata, eram cu ea intr-un parc, pe o banca o doamna grasa minca inghetata, nepoata s-a repezit ca uliu, i-a smuls inghetata din mina doamnei grase, a bagat-o fulgerator in gura.
    ****************
    Eu gasesc chiar mai important decit mincarea, sportu si miscarea, majoritatea copiilor se zbenguie cu mare placere, nici nu trebuie fortati, de aceea duceti-va copii in aer liber, sa-noate, sa se joace cu mingea…. luati-i de la computer, TV, citit

  11. cititul dăunează grav sănătăţii :mrgreen:

  12. cruela de vila

    am o prietena care , ca sa le inchida gura copiilor, cand acestia veneau de la scoala cu diverse chestii , gen : ” toti copii au cutare chestie, numai noi nu avem” ( ultima tampenie la moda, evident, nu conteaza daca de mancat, de imbracat, de jucat, etc”), folosea o fraza bestiala:
    NOI NE DELIMITAM DE ACEASTA CHESTIE! :mrgreen:
    deci : copilul face ce invata acasa!si trebuie pus accent pe ” a nu merge cu turma”;
    cand fie-mea fuma ( prin clasa a 7-a) si am avut cu ea o conversatie civilizata pe tema asta, raspunsul a fost: tu stii ce greu e ca ceilalti in jurul tau sa fumeze si tu sa nu fumezi? cum se uita ei la tine? 🙁
    sincer, nu stiam pt ca nu am fost niciodata fumatoare si pt ca nu ma intereseaza ce zice turma…

  13. cruela de vila

    neamtu: de ce nu are voie inghetata?

  14. Eu cred ca obiceiurile bune si rele se invata acasa. Daca acasa are la discretie cola, fanta, limonada si mai stiu eu ce sucuri, chipsuri, 20 de pachete de biscuiti de 20 de feluri, din care se poate servi oricand, o sa i se para normal sa le consume. Cat despre consumul in afara casei, exista o varsta pana la care il poti controla. Apoi, doar sa speri ca nu il corup colegii de scoala sau prietenii, sau ca nu o sa fie prea pasionat de astfel de produse. Varianta cu parcul chiar e nasoala, am trait-o si eu – doar o data, si pana la urma am zis ca nu’i crima (avea Razvan 2 ani si vreo 2 luni). Clar ca nu il poti tine departe de ele. Mai exista varianta mers in vizita sau musafiri care vin cu chipsuri la tine, din care se infrupta copiii lor de 10-12 ani si al tau baleste pe langa ei. Ce faci? Dai musafirii afara? Pleci din vizita? Pui afis pe usa “accesul doar cu urmatoarele alimente:… “? :))

  15. @Anamaria: pui control la intrare, ca la aeroport 😆

  16. Corect, exemplul personal plus ce mananca permanent acasa. Daca acasa o sa manance prajituri bune facute de mama/bunica, hai si de tata, daca va manca cartofi prajiti bine in tigaie/friteuza, chiftele bune, bune, pui la ceaun, salate proaspete (ma opresc aici ca sa nu salivati), daca o sa bea sucuri naturale, stoarse atunci sau siropuri din fructe, facute artizanal in casa (a se citi bucatarie), atunci cu siguranta nu o sa-i placa (atunci cand va gusta de la prieteni/colegi) cacaturile alea de snacks, hamburgerii putreziti, etc., din contra o sa spuna: “face tata niste cartofi pai, nici nu se compara cu astia” sau ” ce are savarina asta pe ea, margarina?”…
    Problema este cati parinti isi permit sa faca asa? Cei cu bani, fiind si snobi si prosti majoritatea, adora saormele si prajiturile de fite. Am spus !

  17. eu nu le-am dqat alor mei si le-am interzis..guess what..dupa ce le-am explicat si i-am, pisat in continuu acum nu mai vor ei

  18. si cum stii ca fructul ales e bun si nu plin de chimicale?…tot citesc grozavii din astea, ca pana si apa plata nu mai e buna….cum putem sa ne protejam copii si sa le dam mancare buna, bio?…solutia e, nu sa-l tii intr-un cocon de sticla, sa-l feresti de toti si toate, sa-i interzici orice crezi tu ca-i face rau, fiindca odata si odata tot o patesti, ci sa-i dai sa manance cu moderatie..o savarina odata pe luna nu il va omora!!!….atata timp cat ii explici ce-i bun si ce-i mai putin bun…iar el intelege ce vrei tu sa spui, ai o sansa mare sa-ti cresti copilul cat mai sanatos..oricum consider ca unui copil ii trebuie cat mai multa activitate in aer liber si nu stat non-stop pe net….asa savarina o elimina rapid daca alearga cateva ore pe zi!

  19. cruela de vila

    korekt mona: intolerantza are shi ea limitele ei! faptul ca intr-un anume context ( social, scolar, etc) copilul mai mananca si altceva decat ce-si doreshte parintele, nu e gaura-n cer; abuzurile sunt cele care care provoaca durere; de asemenea trebuie tzinut cont ca ” fructul oprit” e cel mai dorit; daca o sa i se interzica la modul absolut, copilul va folosi primul prilej sa testeze f”fructul oprit”; deci : trebuie sa stie ce gust au ” miseriile ” alea, si in final, alegerea sa fie constienta!

  20. Noi stam la curte, intr-un oras mic, fara Mc. Cand vine vorba de haleala, cea mai mare distractie e sa facem biscuiti de casa impreuna, dupa retete G**D F**d, ecleruri dupa reteta maica-mii si clatite cu gem, reteta soacra-mii. Si pizza cu tati, cu telemea, nu cu cascaval, ca telemeaua e buna si la cuptor, si prajita, si pe gratar.

    A, da, unde voiam s-ajung: daca-l / -o implici in bucatarie, unde faci tu cartofi natur in loc de cartofi prajiti, daca-i dai tu mar si nu savarina la desert, daca ii faci tort de ziua lui /ei de casa (sau ma rog, parintele sau bunicul care bucatareste…) si nu il / o duci la Mc de ziua lui / ei, s-ar putea sa ai succes.

    In plus, daca te duci tu prima in vizita cu cateva alune / prajituri de casa / fructe proaspete, dai un exemplu.

    Abia astept povesti reale 😀 nu… scenarii

  21. chiar asa, ia “pune mana” fa-l pe vasilica, ca pe urma te invatam noi cu chipsurile. eu daca sunt intr-un oras strain tara straina si trebuie sa gasesc repede ceva de mancare o duc pe fiimea la McD si ea imi spune, mama nu gasesti mai bine un restaurant sa mancam peste cu cartofi prajiti, pestele de la Mc e tare. In schimb mananca chipsuri daca se mananca in jurul ei (o data le 6 luni), bea suc care inteapa -gazos- (o data la 3 luni si atunci doua gurite dupa care renunta), dar recunosc ca am muncit de cand era mica cu fructe, legume iar dulciuri nu a vazut pana la 2 ani jumate de loc, de atunci are voie cu supermoderatie si doar daca cere insistent, nu le ofer ca recompensa: MANCAREA NU E O RECOMPENSA! si surpriza, nu cere foarte des

  22. Copiii mananca nu ceea ce vor parintii sa-i faca sa manance, ci ceea ce vad ca mananca cei mari. Daca mama si tata o sa-nfulece cartofi prajiti cu jnitel si cu bere, iar copilului o sa i dea, separat si izolat, papa-bune-branzica-si-pireuţ-de-spanacel-fara-sare-si-fara-gust, ala micu’ si istet se va razbuna si va transforma masa intr-un razboi al nervilor, un moment de gratie numa’ bun de exersat capacitatea de dominare asupra fraierilor de parinti.

  23. Nu cred ca exemplu parintilor e suficient. Eu mai ma scap odata pa luna la cartofi prajiti, sau la carne mai gustoasa, fi-miu insa nu maninca niciodata asa ceva, trebuie sa-i luam brinza din aia fara grasime cu gust de creta. Obsesiile astea cu mincarea i-au venit de la scoala, in Ge e o adevarata ofensiva in scoli. Si ca orice obsesie a devenit nebunie incearca si pa fata lui s-o creasca la fel, chiar mai catolic decit papa.

  24. @cruela: perfect de acord 😉

  25. Foarte simplu! Când eram mică am mâncat nişte prăjituri din alea apetisante&arătoase. M-am intoxicat, am zăcut pe la Colentina, apoi n-am mai putut să mă ating de ele până am venit la facultate, când am scăpat de ochiul vulturesc. Şi iată cum prăjiturile mamei (alea antice şi bătrâneşti, cum le numeşte tata) au devenit un must have&eat al copilăriei. Deci tot ce-i trebuie copilului este o experienţă din asta :), plus o mamă cazonă. Ce-i aşa greu?!

  26. Eu sunt fericita posesoare a unui exemplar de copil care detesta dulciurile si cartofii, nu bea sucuri si “ceiut”, nu mananca decat paine integrala si habar nu are ce gust are ciocolata. Deocamdata, ca e mic si sunt realista in privinta viitorului, dar totusi sunt optimista. Intr-adevar, e important exemplul personal, dar unul extrem de strict, pentru ca un copil mic nu poate intelege exceptiile vs regula, deci chestia cu “azi mananca mami cartofi prajiti ca i-e pofta da’ tu ai broccoli fiert” nu functioneaza. Daca vrei sa elimini anumite lucruri din alimentatia copilului, le elimini deinitiv si din a ta, sau le mananci din sertar la birou, altfel, mai devreme sau mai tarziu, le va manca si copilul. Porcariile nu trebuie sa existe in casa…

    In legatura cu exemplele din parc, eu am facut o regula stricta, cu riscul de qa fi nesuferita: in parc nu se mananca si nu se imparte mancarea cu nimeni. Nici a noastra, nici a altora. De altfel, regula de baza e ca se mananca exclusiv la masa, asezati in scaunel, nu infulecam pernute Viva cu E-uri pe tobogan. Daca mancam cate un fruct in parc, o facem in afara spatiului de joaca, pe banca. Nu ofer mancare copiilor straini, nici nu accept de la altiii pt copil decat in mod exceptional: chiar mi se rupe de politete din punctul asta de vedere. In felul asta, fiu-miu nu “pofteste” la porcarii, si daca i se ofera il rog frumos pe “binevoitor” sa nu-i dea, si cu asta basta.

    Spunea cineva ca exista copii care nu asculta de parinti. Mi se pare o greseala. Exista, intr-adevar, copii care nu asculta de “bici”, dar relatia copil-parinte e mult mai complexa si se construieste zi de zi si un parinte bun va gasi caile de a-si indruma copilul astfel incat sa nu interfereze cu opozitionismul firesc de varsta.

    Sigur ca nu imi fac iluzii si sunt resemnata in fata ideii ca nu il pot feri de “mec” o viata intreaga, dar una e sa ajunga acolo strict ocazional, la o zi de nastere etc, alta sa mergem de 3 ori pe saptamana, ca “nu mananca plodul altceva”.

    PS: Nemancatul copilului cred ca e una dintre groazele ancestrale ale mamei romance… Nu cred ca am cunoscut mai mult de 3 mame in toata viata mea care sa nu moara de grija ca flamanzeste copchilu’ daca sare peste masa. De aici se si nasc obiceiurile alimentare tampite in primul rand, de la “ii dau ciocolata kinder ca n-a mancat nimic de 5 ore, altceva nu vrea”. Totusi, nu exista caz de copil mort de foame daca sare cateva mese. So, relax si nu va indopati copiii cu bigmeci de groaza ca “se anemiaza”. Va manca atunci cand ii va fi suficient de foame, poate nu chiar ORICE ca e si el om si are dreptul sa nu-i placa telina sau spanacul, de exemplu, dar exista destule alternative sanatoase pentru a nu ceda la porcarii… 🙂

  27. Părerea mea e că vei avea probleme de genul ăsta numai şi numai dacă la maternitate asistentele îl vor încurca pe Vasilică cu Aurică (fiu de colecţionari burduhănoşi de fier vechi). Are şi genetica asta căile ei ascunse dar o lege de bază spune că aşchia nu sare never ever departe de trunchi.

  28. @sfiosu: 😆 😆 😆 😆

  29. In calitate de posesoare de doi plozi imi permit sa-mi dau cu parerea:
    1. Degeaba te setezi sa nu cresti un copil care se da cu fundul de pamant :-))) – depinde de materialul genetic al copilului in destul de mare masura: al mare al meu (4 ani) nu s-a dat cu fundul de pamant niciodata si daca ii spui ca nu primeste ceva si ii argumentezi, intelege (de cand era mic); in schimb aia mica (2 ani) se uita cu o privire umeda in ochii tai si da drumul la sirena in acelasi timp in care se arunca in cap in mijlocul raftului – si nu, nu avea de unde sa ia exemplu, frate-sau e inger la subiectul asta…
    2. Degeaba te setezi sa hranesti copiii sanatosi, poti doar sa le pui bazele si sa te rogi sa le ramana ceva in capsor pentru mai tarziu; ai mei zic eu ca mananca destul de sanatos (parerea mea)/prea sanatos (parerea altora), dar acolo unde la un chef de 20 de copii, al mare refuza cu delicatete junk-urile “No, thank you, I don’t like your cake, it looks yukky…” sau “this can’t possibly be orange juice, it’s orange and bubbly, orange juice is… yellow!”, fiica-mea ciuleste antenele din partea cealalta a casei cand aude vreun ambalaj de bomboana desfacut si vine si cerseste ca un catzel abandonat…
    3. Oricat de sanatos cresti copiii, “peer pressure” e o forta a naturii cu care e greu sa te pui – si eu ma astept ca in timp gusturile copiilor mei si puterea de a refuza ceva ce nu e e pe plac sa se modifice, dar sper ca sunt pregatita psihic sa nu lesin si sa n-o iau ca pe sfarsitul lumii – sper sa reusesc cumva sa mentin un echilibru – nu stiu cum inca, dar te anunt cand ajung acolo :-))))
    4. Cheste de bun-simt in tarile civilizate: niciodata o mama nu ofera ceva comestibil altui copil – este intrebat parintele mai intai (din motive de convingeri religioase/alergii alimentare sau pur si simplu idei parintesti) – mi s-ar parea de neconceput ca fiu-meu sa primeasca ceva de mancat de la un necunoscut fara sa treaca pe la inspectia mea…
    In rest, numa de bine, il asteptam pe Vasilica, :-)))) sa vezi ce haioasa e lumea de partea astalalta a baricadei :-))) zic eu ca e cea mai buna educatie pe care am primit-o in ultima vreme, vad reflectat in comportamentul copiilor mei fiecare gest si cuvant pe care il scot, asa ca trebuie sa ma educ pe mine inainte de a-i educa pe ei 🙂

  30. Scuze de gramatica, am scris in graba, “hranesti copiii sanatos” si altele :-)))

  31. Eu mananc dulciuri dinalea nesanatoase pe furis, cand sant cu aia mici ma stramb din nas :D. Au vazut ca eu ma stramb, se stramba si ei, desi le-am zis ca daca vor prostii dinastea, n-au decat, da-s naspa. Si ei nu vor (de obicei).
    In schimb, fructe bag in mine la greu.

  32. @Simona: ce frumos povestişi şi câtă dreptate ai. 🙂 da scoate şi tu pătratul ăla negru din dreptul numelui, pliz 🙂

  33. @Tana: dacă află, ai belit-o

  34. @ SImona, stiu, da-mi place sa traiesc intens…

  35. Simonaa, cred ca trebuie sa faci mai multi copii poate ca vrunu s-ar potrivi, vorba aia il spalam sau facem altu!

  36. @ Simona: Mi-a fost dat sa aud in “civilizatia romaneasca” memorabila fraza spusa pe un ton ofensat : “Da cate alune are, doamna, de credeti ca face alergie? Dati-i copilului, nu vedeti ca pofteste?” (La rugamintea mea de a nu-i da nu stiu ce dracie de ciocolata care contine arahide, intrucat piciul e -pe bune- alergic si evit arahidele de teama unei reactii). De atunci am preferat sa evit explicatiile si sa spun, ciufuta, ca nu vreau sa i se dea mancare si gata.
    Altfel, piciul meu e cersetor prin definitie, nu avea nici un an cand a inceput a se uita in ochii omului plescaind, dar il iau frumos de acolo si spun ca nu e voie.

  37. sunt mai multe metode prin care tii un copil departe de “porcarii” alimentare. in primul rand ii oferi tu acasa si-ti oferi si tie in fata lui (nu de parada, ci pentru ca asa crezi) alimente sanatoase si sanatos preparate. daca el va fi satul de lucruri bune pe parcursul unei zile, sansele sa ceara chipsuri, bomboane glasate si hamburgeri cu cartofi prajiti scad mult.
    apoi, ii explici. copiii inteleg mult mai mult decat vrem noi sa credem. ii spui clar de ce incurajezi un anumit tip de alimentatie si nu esti de acord cu altul. cu multe repetitii, va intelege.
    al nostru are 2 ani (ceea ce e foarte putin, stiu) si n-a vazut niciodata ciocolatica, chipsuri, bombonele, mezelut, suculet si altele asemenea. si cu explicatii, alternative sanatoase si exemplu personal sunt convinsa ca o sa ajungem destul de departe.

    iar lu’ tanti mama lui georgica ii zambesti frumos, dar ii spui ferm: “nu, va multumim!”. eu asa fac! 🙂

  38. Bre, ori eşti graviduţă? 😛
    Şi eu m-am gândit în perspectiva deţinerii unei progenituri, ce voi face, printre altele, şi cu problema alimentaţiei cât mai sănătoase. Cu toate că, indiferent de ce băgăm în gură, tot conţine ceva nenatural, totuşi eu cred că dacă îl obişnuieşti de mic să mănânce fructe în loc de prăjiturici megarafinate gen Măgura, dacă va mânca ciorbiţă în loc de crenvurştei de pui ultra-chimicaloşi, mai târziu îşi va putea tempera singur tentaţiile nesănătoase. Noi am fost crescuţi mai sănătos, iar când au apărut tentaţiile gen Mc, chipsuri (care mie oricum nu imi plac, prefer cartofii prăjiţi acasă) am mâncat şi noi, şi poate vom mai mânca aşa, când şi când, mai mult de poftă, dar n-am făcut niciodată un stil culinar din a mânca la fast food. Prefer oricând mâncare făcută în casă.

  39. Simona, nu mi-o lua personal, da’ patratelu’ ala negru mi-l distribuie blogul tau – ai tu idee cum pot sa ma scap de el? Ca e cam macabru, io nu-s chiar asa neagra :-))))

  40. De acord si cu ei dar si cu ei. Nici sa stai ca in povestea cu drobul de sare fara sa faci nimic dar macar fa-ti griji cand chiar o sa ai pt cine. Nu mai asteptati ca o sa fie din ce in ce mai greu. Bafta Nic 🙄 😉

  41. Simona, e în felul următor. După ce începi diversificarea, până pe la 1 an, 1 an și-un pic, copilul mănâncă orice. Așa că vei adopta principiul: cu cât mai verde cu atât mai bine! Îi dai spanac, broccoli, dovlecei că după aia începe să vorbească și te informează că el/ea verde nu mănâncă. După 2 ani găsești un aliment pe care copilul să nu-l mănânce nici dacă te dai peste cap. De exemplu cum era brânza pentru nepoată-mea: când se întindea spre, să zicem, sticla de bere a lu’ tac-su întrebând: “Ce-i aia? Vreau și eu!” taică-su îi întindea liniștit sticla de bere și-i spunea drăgăstos: “Cum să nu, puișor, ia și gustă, E BRÂNZĂ!” În secunda 2 copilul era în partea cealaltă de casă. Binențeles rețeta e aplicabilă în supermarket, parc și vizite. Etapa asta poate să țină până la 4-5 ani.
    După aia…Dumnezeu să te aibă în pază!

  42. Pentru că asta ai în minte, o să reuşeşti. Pentru că nu eşti genul ˝dacă eu n-am avut când eram mică…˝
    Metoda potrivită o găşeşti în funcţie de copil. Eu am doi cu firi total diferite şi nu funcţionează aceeaşi strategie la amândoi.
    Înainte să le interzic încerc să îi conving
    Eu îţi dau voie dar astea îţi fac rău. Vrei să-ţi faci singur rău? Pentru că totodată vreau să ii învăţ să ia singuri mici decizii pentru viaţa lor.

  43. Ce-ar fi sa le dai covrigi uriasi?

  44. Drept să vă spun mie nu mi-ar place să-mi iau botul de la savarină. 😯 :mrgreen:

  45. Mama ne facea tot felul de chestii bune in casa, iar in paralel ne indoctrina ca mancarea cumparata e plina de chimicale, prajiturile de la cofetarie sunt vechi si cu margarina, etc. Niciodata nu punea in mancare prafuri gen vegeta, nici in conserve conservant, iar eu nici acum, la 30 ani, nu tolerez mancaruri care mustesc de grasimi, si evit chestiile cu coloranti, gen inghetata albastra – inghetata maica-mii era un deliciu, cu frisca naturala si zmeura, mm…. e greu in ziua de azi sa gatesti acasa, dar merita efortul, cred. O sa am un baietel in curand, sper sa pot sa fac pentru el macar jumatate din ce a facut maica-mea pt mine – am inceput de-acum, prin schimbarea propriilor obiceiuri alimentare, cica ei isi formeaza gusturile inca din burta.

  46. eu am copilul la gradinita particulara
    stiti ce mananca ei dimineata?
    paine cu margarina si parizer sau sunca
    dar la pranz stiti?
    mancarica de cartofi cu cremwursti …
    cand am abordat problema cu mancarea mi s-a dat de inteles ca pot sa ma mut oricand daca nu-mi convine …. si multe altele gen apa de la chiuveta in conditiile in care la usa era pus un bidonel de apa de 5 litri (bucovina) + pompitza
    puteai sa juri ca e apa plata …

    incerc in schimb sa il feresc acasa cat pot
    de exemplu ii pregatesc tot felul de mancaruri pt. copii si sandwich-urile i le fac cu branzica si cu ardei gras
    i-am explicat ca mezelurile fac foarte rau, ca sucurile sunt bombe cu chimicale
    pare ca intelege, desi uneori facem exceptii si scapam o data pe luna intr-un fast-food pt. ca vede la altii
    si prefer sa nu il feresc foarte tare pt. ca in toamna incepe scoala si inevitabil va merge cu colegii la colt sa isi ia un croissant sau hamburger

    e destul de greu sa ii tii in frau, iar daca ii tii, nu poti decat o perioada

    de pofta (impropriu spus) mergem la mc donalds si luam o jucarie pt. ca a inteles ca mancarea nu e buna

    dar ce faci cand esti invitat la ziua unui copil care se serbeaza la mec?

  47. sper sa nu ma “injuri” simona, aici nu este site de bucatareala, dar am o reteta de savarine facute in casa de catre o prietena care a plecat de curand in canada si care a publicat aceasta reteta in Revista Romanialor Manitobani :))

    Ingrediente:
    Aluatul: 5 oua, un pahar de zahar, un
    pahar de faina.
    Siropul: 300 g zahar, 600 ml apa, rom,
    o lamaie.
    Pentru ornat: 1/2 kg frisca.
    Modul de preparare:
    Se ung 12 forme de savarine (briose) cu
    unt sau margarina si se tapeteaza cu
    faina. Cele 5 oua se mixeaza cu putina
    sare, cu zaharul si apoi cu faina. Compozitia
    se pune in toate formele tapetate.
    Se pun tavile in cuptor si se lasa circa 25
    min, apoi scoatem formele si le asezam
    cu gura in jos.
    Siropul: Se pune apa cu zaharul la fiert
    pentru 2-3 min pana se topeste zaharul,
    se adauga coaja rasa si zeama de la o
    lamaie, iar cind se raceste, se adauga
    romul.
    Ornarea: Fiecarei savarine i se taie cite
    un capac (1/3 din ea) si se stropesc
    abundent cu sirop,se orneaza cu frisca si
    se pun la frigider. Pofta buna!

  48. Ai mei mananca 95% chestii sanatoase – fructe, legume, mancaruri la cuptor. Cu diversificarea am respectat strict regulile – sare si zahar abia pe la 1 an jumate, etc.
    Mi-a fost simplu sa ma fac inteleasa de cel mare – i-am zis ca sunt mizerii, ca-l imbolnavesc, ca sunt mancaruri pentru copii si mancaruri pentru oameni mari. M-a durut fix in cot de animala de langa mine care-i dadea rahaturi plodului. Copilul meu e mai important. Si copilul meu a inteles si inca intelege. In cea mai mare parte. Oricum mai fac si eu exceptii, mai primeste cate un ou Kinder, un jeleu, la cate o ocazie. Dar finut si rarut, e exceptie, nu e la ordinea zilei.

  49. sunt de acord cu tine, N.A.
    dar cum faci atunci cand copilul nu e cu tine?
    de ex. cu gradinita?

  50. Ca se mananca alimente nu tocmai bune pentru sanatate mai treaca mearga, magazinele sunt pline de ele si este greu sa spui ca mananci total sanatos.Dar cel mai grav lucru la noi este ca se exagereaza cu cantitatea alimentelor.Iar copiii care sunt invatati sa manance mult vor fi grasi de mici, nu vor mai astepta sa fie adulti pentru a deveni obezi.Iar vina pentru asta revine integral parintilor, de fapt mamelor, ele sunt preocupate permanent de ce si cat mananca progenitura.

  51. Am o intrebare intamplatoare… merge si intamplare intrebatoare. In functie de raspunsul vostru, voi afla daca sunt sau nu vizionar pe termen lung. Hai c-o zic de-a dreptul … ma cam suspectez de inteligenta. Yuppyyy!
    Deci … de cand au aparut si la noi casutele alea ca-n povesti, cu fete cu scufite rosii, dragute, amabile si pline de tact in relatia cu clientul (tare expresia asta!), de cand prefixul M’c si-a facut intrarea in limba romana de dincoace de Prut(eanu) cu aerul ca-i rupt din zestrea branzo-barzo-viezuristica, am avut un presimt de monitie cum ca nu-i a buna. Si vedeti si voi ca nu-i. Dau o … hai, treaca de la mine … mancare de cartofi, ca la mama acasa, tuturor copilasilor celor de pe blog daca ghiciti intrebarea. Ia sa vad cine se califica la cartofiada ❓
    Care e distanta minima la care trec pe langa orice incinta de alimentatie publica al carui nume incepe cu prefix???
    Mirosul degajat din retortele tip Mendeleev (stiu, are multe e-uri … si voi ati zis-o) ma ajuta foarte mult in acest sens sa stau departe. E ca o platosa.

    Aaa, sa nu uit … Mancarea de cartofi se face cu foi de dafin … da’ fin!
    Pentru comenzi acasa sunati la 072_ _ _ _ _ _ _ :mrgreen:

  52. Cum adica, Mendeleev e cu “g”? Zau, chiar va pricepeti 😳

  53. @N.A.:
    Asta cu finutu’ si rarutu’ e buna nu zic nu, dar sa fie asa. Toata lumea masoara abstract, dar nu cu metrul, kilogramul sau secunda. Uite un exemplu de “unmistake study” oferit de niste colegi academicieni de la Sevres, pe un esantion reprezentativ de 2 persoane fizice din sectoru’ care este.

    “Doi ţigani ajung în faţa judecătorului pentru că vroiau să divorţeze. Piranda zice că motivul e faptul că el nu mai poate face amor cu ea.
    -Cum, măi ţigane!? – se miră judecătorul, care-l chemase mai aproape pe ţigan şi-i vorbea în şoaptă. Nu mai poţi nici măcar o dată pe săptămână?
    -Ştiu şi eu, dom’ judecător? – bâiguie ţiganul.
    -Dar o dată pe lună?
    -?!
    -Ei, dar cel puţin o dată pe trimestru?
    -Ah, da! Aşa pot! – zice ţiganul.
    Ei! – anunţă judecătorul cu voce tare. Având în vedere numărul mare de copii pe care-l au părţile, precum şi angajamentul pârâtului de a-şi face datoria de soţ o dată pe trimestru, cazul se închide! Mulţumite părţile?
    -Mulţumite! – răspund ţiganii în cor.
    Când să iasă ei din sală, Piranda întreabă:
    -Dom’ judecător! Ia spune, frumosule, cam câte… de ălea… tremestre are noaptea?”

    Deci atentie si ochii pe ceas!

  54. Simona, să-ți zic ce am făcut eu cu al meu. Deci, îl iei de mic si-l îndoctrinezi. Îi spui în fiecare zi exact ce conține un hamburger, un crenvust sau o felie de salam, si speri să i se facă greață. Îi citesti eticheta de la chipsuri (da, chiar dacă are doar doi sau trei ani) si îi explici că cipsurile conțin otravă sau caca de sobolan, ce preferi. Dacă vrea cereale din reclame, cumperi o cutie de cereale din alea, o golesti si o umpli cu cereale integrale fără adaosuri de zahăr. Si tot asa… Dacă faci chestiile astea cât e mic, în momentul în care va creste va sti ce e mâncarea bună si va refuza rahaturile. Pentru că, Simona, pentru niste papile gustative care nu au fost agresate în fiecare zi cu glutamat de sodiu si sare în exces, casul e delicios si hambugerul e o chestie sărată si dezgustătoare. Copilul meu are 13 ani acum si nu poate suporta mirosul de mezeluri. Pur si simplu fuge de la masă dacă simte miros de salam, si asta în condițiile în care e un mâncăcios, îi place mâncarea, dar mâncarea bună, nu rahaturile. Mai pică el în păcat – din banii de buzunar îsi mai cumpără câte o înghețată, câte o acadea, câte nn salam de biscuiți de la cofetărie – dar mă sună înainte să îmi spună ce are de gând să facă. O dată, avea vreo 8 ani, a cedat psihic – vroia o stică de coca- cola, nu am vrut să i-o cumpăr, si a început să urle la mine în magazin că s-a săturat de obsesiile mele cu mânncatul sănătos 😀
    Oricum, în mare sunt mulțumită de cum stăm, pentru că va alege întotdeauna o bucată de peste în fața unui hamburger, o felie de brânză în fața uneia de salam si la prăjiturile de cofetărie nici măcar nu se uită, pentru că la drept vorbind sunt dezgustătoare, comparate cu alea de casă. S face toate chestiile astea pentru că într-adevăr preferă gustul de peste, brânză etc. în detrimentul aromelor artificial/industriale. Fratele meu nu a dat fetiței lui zahăr rafinat în primii doi ani, si fata acum, la 6 ani, nu îsi doreste gustul de dulce intens. Mai mămâncă prăjitură de casă, dacă e acrisoară, sau câte o bucățică de ciocolată, dar nu se atinge de napolitane, bomboane, biscuiți sau alte rahaturi. Cu perseverență si răbdare, poți învăța un copil să mănânce sănătos

  55. Nu e bine sa il indoctrinezi de mic. Sa zicem ca il vei creste cu mancare sanatoasa, dar…. intr-o buna zi o sa iasa afara fara tine.. si chiar cu prieteni.. si prostii tot va manca daca ASTA VREA.
    Eu asa le faceam parintilor, strambam din nas la dulciuri cu ei si mancam la greu cand ieseam afara. Ideea e urmatoarea: daca el VREA, atunci o sa manance. Si daca nu vrea, il loveste curiozitatea… la mc e suficient sa manance o data si sa-i placa, restul e can-can. De cola nu mai zic…
    Ti-e usor sa zici acum.. “eu cand voi avea un copil, o sa fie ASA, ASA, ASA” .. e mult prea usor. Daca nu ii dai ce vrea, o sa te urasca. Mama mea era ca tine asa.. (stiu ca imi vroia binele).. dar tata imi mai lua cate o inghetata calda (nuga, asa ii ziceam). La intrebarea “Pe cine iubesti mai mult? Pe mami sau pe tati?” raspundeam intotdeauna razand “normal ca pe tati” … O sa vezi ca te doare atunci. Si toata chestia asta din cauza unei inghetate despre care tu, poate, nici nu vei stii.

    Oare corpul uman cum are mai mult de suferit? Daca un kinder mananca dulciuri si prostii de mic (plus mancare gatita acasa) sau daca nu mananca pana la 12 ani si dupa se indoapa numai cu prostii? Ar trebui sa se faca un studiu, dar tind sa cred ca varianta 2 e raspunsul.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green