Întâmplare românească

Misto ? Mi se pare cam de cacat articolul , ca si cuvantul ”misto” .

SIP, mosule! Domnisoara e doamna. Mai informeaza-te, tataie! :)))))))))))))))))))))

Câine bătrân, orb, surd, senil și cu cancer, făcea deja pe el, era in pain de câteva ore, așa că mama a chemat veterinarul. Care a venit și a decis că, da, e momentul să-l scape de chin. După euthanasiere medicul a plecat și a lăsat-o pe mama cu cadavrul, căci doar nu era să-l ia cu el. Cum în Brașov nu există servicii de crematoriu pentru câini morți la domiciliu, grădină nu avea și nici să-l îngroape în intersecție nu putea, mama m-a sunat disperată la București, hotărâtă să-l bage în valiză și să ia trenul spre București, căci știa că la noi există crematoriu…

:))

Uite povestea:
Eu ma bag in seama cu aia de-s intr-un impas si intreb daca pot ajuta cu ceva. Nu-i trec strada cu forta, nu astept nimic, nimi macar multumiri, dar unii multumesc in felul lor. La fel cum o facu si nenea din povestea mea.
Vad intr-o seara un tip cu ochelari de soare si baston. Eu il vad cam ratacit, el simte ca ma uit la el si ma-ntreaba daca pot sa-l ajut sa gaseasca restaurantul cutare. Sigur, zic. Ma ofer sa-i dau indicatii.
Ne luam de brat si la pas. Deja ma vedeam o Amélie Poulain.
Ajungem in fata restaurantului inchis, ma gandeam ca e flamand… el ma-ntreaba daca mai pot sa merg cu el. Mai facem ceva pasi, intre timp vorbind una, alta. Ajungem la un automat de tigari, isi ia omul un pachet, apoi sa mai mergem putin… sa-si ia si o bere de la alt automat. Se ofera sa-mi faca cinste, refuz si multumesc politicos.
Ma gandeam daca sa-l las sa se descurce singur, daca tot si-a gasit cele necesare, dar imi cere ajutorul, asa ca ne pornim spre locul unde ne-am intalnit.
Nici una, nici doua, printre cateva vorbe si gesturi, ma trezesc pipaita si nu ca sa-si faca o imagine despre fatza mea, ci despre restul corpului. Ma retrag putin stanjenita de complimente, pana sa ma trezesc din soc imi si ofera numarul de telefon si ma invita la un masaj drept recompensa.
Ce sa zic, avand in vedere ca un masaj costa de la 80euro pe ora aici, oferta suna interesant.
I-am multumit si am zis ca o sa-l sun. Am mintit si nu am facut-o, dar nu cred ca dezamagirea fu asa mare, ca peste cateva zile, omul era de brat cu alta tipa, poate o clienta mai serioasa decat mine.

urtymud, SIP, sunteti niste obositi fara umor! hai, pa!

urtymud, SIP,da’ de ce nu va uniti voi elanul creator ca sa faceti un indreptar mov al blogului roz?
adicatelea si Simona trebuie sa stie:
ce sa scrie, cum sa scrie, ce cuvinte poate folosi,ce sinonime sunt streng verboten (par ezamplu poate pentru ca foloseasca indeplinirea datoriilor conjugale in loc de sex), ce formule de adresare poate folosi,ce subiecte pot face obiectul articolelor (evolutia stiintei, a Universului, infratirea intre popoare) si ce subiecte nu sunt demne nici macar a ne gandi la ele( poate vb despre barza, nu despre copulatie).
ce,si daca e blogul ei e chiar de capul ei?
asa ceva……………………

nike , eruditule , era vorba despre umor , care poa’ sa fie si-n imagini , care-i problema ? Vrei nume ? Ma tem ca si Pastorel e prea mult pentru ‘mneata .

Intamplare romaneasca sau, cum ar zice Neamtu … Rumänisch zufällig in München:)

Din negura vremurilor de inceput ale unei anumite parte a diasporei romanesti in Gemanica spicuim una din desele tepe pe care le trageau romanii nemtilor. Etnicii cu pricina gaseau, numai ei pot spune unde, cadavre de caini pe care le aruncau peste gardul neamtului, dupa care sunau la soneria de la poarta. Minim 100 de marci garantat pentru fiecare “prelevare”.

dumitre, dumitre (urtymud), Pastorel , nu stiu ce sa zic?
Alexandru Osvald Teodoreanu sigur, sigur nu e prea mult.
hai, nu ma-nebuni?si in imagini?

eu am multe
Povestirea 1
de o saptamana nu am apa. a venit un instalator si pentru ca s-a simtit singur a chemat si alt instalator.amandoi si-au propus sa sudeze o teava,dar teava nu a fost de acord cu ei si a crapat , de ciuda ca electrodul desudura era asa de fierbinte in subsolul ala asa de rece.
au decis:venim maine sa facem teava,azi nu veti avea apa. drept pentru care sotul meu a carat din subsol un butoi cu apa. cum caldura nu era, curentul palpaia,apa la ce am fi avut?
chiar asa?
a doua zi instalatorul ramas a taiat o teava,ca fara sa taie ,nici chirurgul nu face treaba.
iar fara apa.alt butoi,alta seara rustica.
a treia zi instalatorul a inchis niste robinete,a deschis altele si a facut niste racorduri.
a fost a treia seara rustica,iar eu i-am spus sotului meu ca, daca vrea il duc in Maramures ,ca acolo rusticismul e la el acasa.ce sa ne incurcam noi cu butoiul?normal ar fi fost sa am putina de lemn de stejar.
a patra zi si-a dat seama ca racordurile facute nu erau bune,ca apa nu urca,mai bine zis se invartea in cerc ca nebuna,intre pompa si hidrofor.apometrul nu se invartea,de unde au realizat ca apa nu urca in sus,ci numai in jos.
de jos a luat sotul meu al patrulea butoi rustic.
a cincea zi nu a venit nimeni ca era duminica si presedintele de bloc a facut un foc mare in curte,ca sa arda necazurile.unii au coborat sa se inclazeasca, pentru ca s-a inchis centrala, altii au spus ca au transpirat.asta a fost,pasamite, singura apa care a curs in acele apartamente.
asa ca a fost butoiul nr 5,din care m-am spalat si pe cap.dupa ce m-am clatit mi-am rugat sotul sa-si imagineze ca in par am spuma marii.
luni a venit alt instalator,care,dupa ce a facut alte racorduri.si a plecat.
am ajuns acasa.NU ERA APA.asa ca am luat eu problema in mana. am sunat la ultimul instalator.nu stiu ce i-am zis,ca in 20 de minute a venit in subsol.sotul meu i-a spus ca teava taiata intr-una din zile nu trebuia taiata.instalatorul s-a uitat bovin.de,nici el nu stia ce face teava aia.ea,teava, nu facea mare lucru:ducea apa de la hidrofor la cazane si la apartamente.cum spuneam nu facea mare lucru,dupa el.sotul meu i-a explicat-asa cum numai el stie-iar bovinul a pus o proteza tevii amputate. asa ca am apa.
pana azi cand vine sa o inlocuiasca si ,in mod cert,mai taie el ceva.

Despre apa

De curand am devenit proaspat apropitar de garsoniera la poalele Strajei si ale Retezatului, anume in Lupeni.
Dupa fericitul eveniment al semnarii actelor a urmat nefericitul aveniment al descoperirii bubelor ascunse ale imobilului cu pricina.
Printre altele, lasand aspectul de grota ce l-ar fi facut fericit pe omul de Cromagnon , era si necesitatea conectarii garsonierei la reteaua de apa, printr-o coloana separata insa,ca asa erau directivele in materie.Zis si facut.
Cu dosarelul de acte ne indreptam catre Apa Serv din localitate pentru a semna noul contract. Intrebam: aici se face noul contract?
O voce blonda raspunde:da doamna, stati la coada. Si era coada,ca era zi de salariu la mina din imprejurimi.
Dupa 30 de min ajunge la ravanitul ghiseu ,dar doamna ne-o reteaza brusc:
Degeaba ati stat,ca nu la noi faceti contractul.
Eu: Doamna, zic eu,dar asa ne-ati spus.
Dna:V-am zis, dar nu se poate. Trebuie la Asociatie, ca stati in zona G a orasului ( rasete generale la coada).
eu: Cum adica doamna???????????
O voce misericordioasa: stati la g-uri. Da’ poate e mai ieftina apa acolo, sa ne ziceti si noua.
Ma duc la asociatia de locatari cu pricina.
Acolo mi se da un forumlar si mi se explica: trebuie sa va intoarceti la Apa Serv sa puneti o stampila,apoi sa va duceti la ghiseul unde ati fost sa luati nr si apoi va explica ei.
Eu: Stiti, eu maine ma intorc la Bucuresti………
Administratora: Eu va cred,dar mai devreme de 2 saptamani nu cred.
Ma intorc la ghiseu.
Dna ghiseu:Omul cu stampila nu e aici. Veniti maine.
Eu: CINE-I SEFU???????????
Dna Ghiseu: David.
Eu: David care? Astept pana vine sau imi dati un nr de telefon.
Imi da. Il gasesc pe domnul cu stampila. Era la garaj,acasa, ca i se stricase ambreiajul si il repara.
Imi pune stampila,ca doar o luase cu el.
Ma intorc la Apa Serv.
Dna Ghiseu: Lasati-o aici,ca ii dau nr si in 3-4 zile ajunge la Petrosani si intr-o saptamana…….
Eu: Plec la Bucuresti MAINE. O DUC EU LA PETROSANI.
Ajungem la petrosani.
Directorul cu stamipla nu era,dar secretara ne-a promis ca gaseste ea o stamipla competenta.
Ne-am retras in restaurantul de langa Apa Serv.Cand mancam mai cu spor, vine secretara cu cererea stampilata.
Plecam sa achitam taxa, la caseria centrala. Nu se poate, pentru ca fiecare traieste din incasari. Deci, inapoi la Lupeni!
La Lupeni,am achitat taxa si am cerut sa vina apa.
Ei, dar nu se poate.Trebuie sa vina omul care pune contorul.Aveti contor?
N-am,dar cumpar.Am cumparat! Sa vina omul>
Dupa lupte seculare primesc numarul omului, imi raspunde suav: Mi s-a terminat programul!
Nu-i nimic, ca am eu grija de dvs,ca doar va osteniti!
Vine omul cu contorul, dau de instalator, am toate stampilele, am taxa platita de 3 ori mai mult decat trebuia.
Vine instalatorul, vine omul , se pune contorul si vom avea apa!
Ei, nu!
Instalatorul: Trebuie sa plec. Nu va impacientati doamna,ca veti avea apa. Vorbim la telefon si vi-o trag eu!

Ii chinuie pe unii pudibonderia, ceva de speriat. Pe langa ca-s sesibili ca niste donshoare de pension, si-o mai si cauta cu lumanarea umbland pe bloguri cu risc 😀
Domnilor Dumitru (cu y si-n oglinda, deep shit, ce sa mai :D) si SIP (de ce nu-si scrie si d-lui numele de scena pe dos, de ceee? :D) le recomand sa ia un laxativ, ceva. Ca sa fim si on topic.

Patanie cu instalatori. Ploua din tavanul beciului. Solicitam cel mai smercher instalator din oras. Acelasi instalator montase cu 10 ani inainte toate tevile prin pardoseli si pereti, ascunse in mod estetic, dar nu facuse si vreo schita pen’ca “e totul la el in cap”. Ne-au fost naruite visele cand ne-a spus ca la el in cap schitele se prescriu dupa 5 ani, trecusera 10, deci…Primim instructiuni sa oprim alimentarea cu apa, si dupa o zi, doua, dupa ce se usuca tavanul in beci, sa-i dam drumul pe rand in diverse zone ale casei. Buuun.
Oprim 2 zile, ne spalam in deplasare si mancam la carciuma, dam drumul la apa rece la bucatarie. Precipitatii in beci, clar, e de la teava de alimentare cu apa rece la bucatarie. O externalizam, adica tragem alta, ca nu stim pe unde exact era aia sparta, si n-ar vrea sa ne puna sa spargem toate podelele in cautarea ei.
Se executa lucrarea, bucurie mare, dam drumul la apa peste tot. Ploua iar in beci. WTF?!?!
Chemam specialistul.
Deci nu-i de la asta de apa rece de la bucatarie… Curios. Da’ lasa ca nu strica teava noua, e chiar bine sa le schimbi din cand in cand. Facem proba iar. 2 zile, spalat cu servetele Pampers, mancat la carciuma, dat drumul la apa rece la cada, plouat in beci, clar e de acolo, schimbat teava. Nu e de acolo. Mai facem o proba, poate e de la chiuveta din baie, nu e nici de acolo. Reluam ciclul cu tevile de apa calda. Dupa 3 saptamani si o traista de bani, cu toti peretii borteliti si tevi trase foarte estetic pe langa pereti, pe sub cada, pe langa chiuveta, etc, cu ligheane, mopuri si carpe in beci si tencuiala cazuta complet, indraznesc sa intreb “o fi de la scurgere? Aia e comuna si la cada, si la baie, si la bucatarie, si calda, si rece…” Se uita la mine cu un aer superior: “Cum sa fie de la scurgere, doamna? Pai daca era de la scurgere, avea gust de detergent, de sapun, de ceva. Eu am gustat-o, si n-are. E curata – curata”.
Dar pentru ca tot am facut o treaba su am schimbat toate tevile, sa schimbam si scurgerea.
Nu le schimbasem pe toate, dupa cum am aflat cand a venit domnul cu masinaria de dat gauri in podeaua baii in vederea realizarii unei noi scurgeri. A dat gaura cu sfredelul acela taman teava de alimentare de la bideu, uitata. A fost fantana arteziana, ceva frumos.

Eu n-am apreciat spectacolul si i-am trimis la dracu’ pe toti specialistii.
Am finalizat lucrarea cu niste prieteni. Era fix de la scurgere. Stiu sigur pentru ca am gasit-o pe cea veche. Ma mir ca apa n-a avut gust de cacat, cum fusese lucrarea efectuata cu 10 ani inainte. Mai exact, teava originala fusese sparta si carpita cu poxipol inca de pe atunci, si lipitura cedase.

Si una de la un amic.

Ii pica in casa curentul de 10 ori pe zi, fara vreun motiv evident. S-a gandit sa cheme un specialist. Pe usa de la intrarea in bloc era lipit un petic de hartie cu “electrician autorizat, nume, prenume si nr de tel”. Perfect!
Il suna, vine.
Umbla prin apartament cu niste scule pe la prize, pe la doze, pe ici, pe colo, si-i spune ca nu-i din casa, e de la tablou.
Buun, hai la tablou pe scara blocului. Si cum statea amicul meu gura casca in spatele specialistului, curios sa fure meserie, dintr-o data s-a facut noapte. In sensul ca i s-a facut somn brusc si s-a si culcat fix acolo pe jos. 😀
S-a trezit palmuit si udat cu apa. Avea un cucui cat un cartof in ceafa. Si-o galma in barba.
Specialistul a mesterit de-un scurt in panou. In mana aruncata de socul electric tinea un bartai patentul. Patent cu care l-a izbit fulgerator pe curiosul meu amic in barba de l-a aruncat pe spate pe jos, cu teasta de ciment. KO!

doamne, Rodica, am ras cu lacrimi… Credeam ca nimic nu bate pataniile cu instalatori, da aia cu electricianul a fost de top

Mai am una, tot romaneasca si tot proaspata:
Azi in Iasi vigilenta politie romana a continuat in stilul propriu lupta cu infractorii si a destructurat o retea de infractori, evazionisti si contrabandisti. Reteaua era formata din 1 (una) batrana de etnie roma care vindea dintr-o punga de un leu produsele de contrabanda traficate. Pentru care, retineti, NU PLATEA TAXE! Ce produse vindea? Ei bine … tam-tam (suspans) … URZICI! Urzici proaspete de primavara. Sper ca justitia sa-si spuna cuvantul si s-o pedepseasca aspru. De altfel dupa decizia in cazul Ponta sunt increzator. Povestea intreaga aici:

http://www.realitatea.net/imagini-incredibile-din-romania-traficantii-de-urzici-ridicati-de-politia-locala_1400934.html

Puneam si noi faianta-n baie si pentru ca eram noi in oras nu cunosteam niciun “meserias”. Asa ca am dat anunt la ziar.
Vine primul “meserias” efectiv cu mana in fund si ne intreaba pe noi de ciocane, scule etc. Trimis acasa.
Vine al 2lea meserias – avea un ciocan cu el si unghiile date cu oja neagra. S-a apucat si a spart ceva faianta, dar era foarte incet ca nu voia sa si strice manichiura. (Si, da, actiunea se petrece in Romania). Trimis acasa.
Al 3lea meserias – Pune faianta langa cada in panta (rau) si zice ca I a fost rusine sa mai ceara material, ca auzise cand ii spusese barbata miu maica mii la telefon ca nu se simte prea bine. Barbata miu il pune sa o dea jos pe toata, meseriasul incearca sa o dreaga ca e mai bine asa ca se scurge apa mai bine. Trimis acasa.
Angajat alt meserias (ala pe care maica mea incerca sa ni l bage pe gat si noi il refuzam din principiu) care a facut treaba super buna si l am recomandat si cunostintelor.
Nimeni nu e perfect dar “las’ ca merge si asa” asta al nostru ne omoara cu zile.

Ca unul care a fost muit pe aici din cauza unui cacat care plutea intr-o fantana si a unor idioti care îi dadeau tarcoale, trebuie sa remarc si eu (din nou) stupiditatea unora care nu por sa vada mai departe de un cacat si pentru care orice discutie se termina la auzul cuvantului magic, poate pentru ca ei nu pot produce asa ceva din cauza batului infipt adanc in cur, care face ca materia respectiva sa le urce pe maț în sus până la creier. Cu acestea fiind zise, am si eu o poveste :

Prin 2000 si ceva, o doamna batrâna care facea parte dintr-o secta obscura,de undeva de prinArdeal, a simțit că se apropie vremea să dea colțul, așa că a apelat la singurele rude pe care le avea, adica un nepot dea-al 18-lea din flori și nevasta-sa, dintr-un sat ce crestini din Bz. In fine, au adus-o pe femeie la ei acasa, asta a semnat toate actele că le lasa lor moștenire tot ce avea, au pus-o in pat si au inceput sa o ingrijeasca. Pentru ca era evident că finalul e aproape, nepotul femeii din secta obscura, a vorbit cu popa din sat si l-a informat ca in cateva zile o sa aiba nevoie de locul pe care si-l cumparase din vreme in cimitir, in caz de doamne ferste. Popa i-a s-a oferit sa asigure tot service-ul necesar la asemenea ocazii, dar nepotul i-a spus ca nu e nevoie, pentru ca femeie facea parte dintr-o secta obscură si urma sa o ingroape în legea ei.
-Pi nu se poate, intoarse popa foaia, daca nu e crestina n-are de cauta in cimitirul meu. Cum s-o ingrop chiar langa biserica, unde-s ingropati toti care au contribuit si care nu lipseau de la slujbe ?
-Parinte, e locul meu, am dat bani pe el, platesc chirie, și pot sa ingrop si pe mortii ma-tii acolo, ca asta e numai treaba mea.
În fine, s-au certat, popa voia sa o convertească pe baba la crestinism pe ultima suta de metri ca sa obtina pasaport de cimitir, astia nu voiau, și a ramas ca atata timp cât nu moare crestină, nu are ce cauta in cimitir.
Aștia au zis ca nu e dupa cum vrea popa, asa ca atunci când femeia a plecat catre zeitatea pagâna la care se inchinase toata viata, neamurile au inceput preparativele. Au tocmit groparii peste capul popii, astia au sapat groapa și si-au primit tuica de rigoare, iar popa a transmis semnale familiei indoliate sa-si ia gandul de la ingropatul moartei in cimitir. Oamenii si-au vazut de inmormantare, au urcat raposata in dric si i-au zis soferului sa-i dea bice spre cimitir.
Informat de iscoadele crestine din sat, popa a evacuta toate babele din cimitir, a incuiat poarta cu lantul si lacatul si s-a dus dracu stie unde.
Ajunsi in poarta cimitirului- stupoare !!! era inchis deși pe poarta scria „deschis zilnic 8.00 -20.00” iar ceasul era vreo 12.00. Da-i si umbla dupa popa prin sat, cauta- l acasa, la carciuma, la curve, popa nicaieri. L-au prins la un moment dat pe mobil, iar asta le-a transmis sa ingroape mortul unde or sti, ca el nu are de gand sa spurce cimitirul cu pagani. Astia, cu mortul in drum, au chemat primarul, politia, sanepidul, dar nimeni n-avea curaj sa se bage in treburile popii. ce dracu sa faca, sa se duca cu cosciugul in spinare in audienta la episcop , sa sara gardul cu moarta in cârca? Între timp, lumea se adunase ca la urs, rudele babei injurau , ultrasii crestini huiduiau, se dusese dracului toata sobrietatea momentului.
În final, au facut rost de o gura de lup(foarfeca de taiat fiare), au taiat lantul cu ea si au intrat in cimitir, moment in care a aparut si popa cu vesmintele fluturand in vant, ragnind „blesfemie!!!!!”. A improvizat o baricada crestineasca in calea dricului, a recitat versete din biblie, i-a afurisit pe pacatosi, orice numai sa nu îi lase sa ingroape baba. Pentru ca nu primeau un raspuns la intrebarea fireasca „ atunci unde pizda ma-tii s-o ingropam , parinte?” rudele au pus într-un final capacul pe cosciug, l-au batut in cuie si au lasat-o pe doamna din secta obscura langa zidul bisericii, sa se spele popa pe cap cu ea. Pe urma s-au retras cu fețele cernite la pomana, lasand problema mortului in seama popii. Raposata a fost înpământată dupa ce s-a întunecat , in urma interventiei unui consilier trimis de la episcopie, care le-a oferit gratis rudelor moartei un alt loc de veci, „mai in balarii”, acolo unde erau ingropati aia de-si pusesera funia de gat și saracii ingropati pe banii primariei, cu protocol minim, maotivatia fiind ca nu se poate s-o plaseze pe doamna din secta obscura in buricul cimititului, unde putrezeau in deplina glorie aia care pupasera de zor poala popii.

am si eu una fix pe subiect … eram in maternitate, proaspata mamica, intr-o proaspat renovata maternitate din Bucuresti. cu baie in camera … lux, pentru ca pina atunci toate doamnele erau deservite de o buda aflata la capatul coridorului. ceea ce nu e chiar asa de la indemina pentru cineva in situatia aceasta. deci revenim … buda in camera … deci, sa profitam. pentru cine a trecut prin aceasta experienta stie cit de greu este cu “treaba mare”. ma rog. cert este ca primul … rahat … a fost unul de categorie “ultra” … ceea ce a condus la infundarea tevii de la wc. vin domnii instalatori. constata problema si emit maxima: “pai asta e prea gros … si tevile sint de dimensiune medie. nu mai faceti de-astea”. ramin blocata … si dau raspunsul: “si ce propuneti? sa-l fac in mina, sa-i masor diametrul si daca corespunde, sa-l arunc in wc, daca nu il infasor in servetel si-l duc la buda de pe hol? sau inlocuiti dumneavoastra tevile cu unele cu diametrul mai mare?”. slava Domnului ca n-am stat mult pe-acolo … altfel cine stie ce sa intimpla …

simona, sunt alaturi de tine cu tot cu Ianu.
n-am cum sa stiu cat de oribil simti tu,ca eu nu sunt acea postura,dar cat poate empatia mea sa realizeze, e naspa rau.
ma rog,ca altceva mai bun nu stiu sa fac.

Simona, imi pare extrem de rau, se simte-n aer ca ceva nu e bine.
Iti tin pumnii! Mult noroc!

am si eu o intamplare absurda, dar nu e cu cacat, imi pare rau 🙂

e o intamplare pe care am auzit-o acum niste ani buni. este vorba despre un domn care lucra la CFR si a carui slujba consta in ciocanitul sabotilor de tren cu un ciocan. sigur ati observat in gari astfel de domni care ciocanesc ceva sub tren.

se zice ca acest domn a iesit la pensie dupa 35 de ani de munca la ciocanit sabotii de la tren, ocazie cu care a martusiti ingenuu (intr-un cadru restrans) ca dupa atat timp el tot nu avea idee despre motivul pentru care se ciocaneasc sabotii la tren.
atat.

pentru cei care nu stiu: motivul e ca un sabot spart sau deteriorat in vreun fel produce un alt fel de sunet cand e lovit, deci e o metoda de identificare.

Din seria service auto: Nu mergem la dinastea de cartier, ca vrem calitate. Hai la reprezentanta la Citroen ca sa primim calitate.

Troscane in dreapta fata + cateva faruri arse. Mers la verificare, deviz pt piese de 35 de mil vechi, asteptat 2 saptamani pentru privilegiul de a primi piese.

Primul pas: programare la 9 dimineata. Ajung la 9 fara 5 dupa o ora in traficul sublim din Baneasa: aaaaaaaaaa nu au venit piesele. Pai si de ce nu m-ati sunat, ca aveti mobilul meu? Pai… Dar rezolvam. Stati pana la 12? stau acu, daca am venit, ca daca ma duc pana in militari si ma intorc sunt 2 ore de condus si tot nu am rezolvat nimic.

Pasul 2: la 12 masina mea era in acelasi loc. Stati pana la 1? Daca tot am pierdut 3 ore, stau acu, ce sa fac. O baga in final in service pe la 1 fara 5.

Pasul 3: la 2 imi da in final masina. Pun contactul: eroare de becuri arse pe bord. Ma intorc frumos si zic calma: am adus-o pt becuri arse si mi-o dati tot cu becuri arse? Scuzele de rigoare, iau aia masina, o baga inapoi in service si dupa 20 de minute zic ca nu era nimic ars, dar au uitat sa dea reboot la calculator !@O&@(#*&

Pasul 4: urc in masina si dau sa plec. La primul sens giratoriu cand trag nitel de volan troscane masina fix unde? In dreapta fata. Fac tot sensul giratoriu si intru din nou in service. Zic: de ce platesc nene 35 de milioane ca sa plec cu ea sunand fix la fel? Raspunsul mirobolant: doamna, noi am montat pe ea toate piesele comandate, daca troscane nu e de la noi :)))))) Pai si piesele comandate nu au fost comandate ca sa opreasca troscaneala? nu stim, dar uitati devizul, am montat tot ce s-a comandat. Daca vreti sa oprim troscaneala e alta mancare de peste.

Tipat, urlat, bagat masina din nou in spate. Nu am voie sa stau langa ea pentru ca oamenii lucreaza cu chestii fine. Ma duc in fata sa astept. Din nou!

Doar ca fabulosul service are un feature de care angajatii nu stiu probabil. Camere de luat vederi care iti permit sa vezi ce se intampla cu masina ta cat tu astepti. Si uite asa, dupa 5 ore de stat in service ma uitam frumos la televizor si vedeam cum 3 maimute de mecanici sareau efectiv pe capota ca sa testeze de unde troscane. In super service-ul dotat cu mama lor de device-uri computerizate :)))

Pasul 5: mers la birou si cerut sa imi dea dracu masina inapoi ca eu nu mai vreau nimic de la ei. Raspunsul tantzicului de la birou: dar va asteptam maine sa verificam de ce troscane :)))) Mirarea de pe fata lui cand i-am zis ca nu o sa mai calc in viata mea prin service-ul lor a fost de nepretuit. A avut chiar si tupeul sa ma intrebe dar de ce nu vreau sa continuam colaborarea, cand ei au montat toate piesele comandate :)))))

Pentru iubitorii de natura care nu gasesc la marginea drumurilor si a padurilor toalete, le recomand o carte. Cum americanii nu pot face niciun pas daca nu au o carte, un articol ceva din seria “How-to”, ei bine, si golirea colonului in natura trebuie sa urmeze niste proceduri standard si, de ce nu, trebuie ridicata din nou la nivel de arta.

Kathleen Meyer a scris “How to Shit in the Woods: An Environmentally Sound Approach to a Lost Art”.

Despre carte:
“It’s the feisty third edition of How to Shit in the Woods, jam-packed with new information for outdoor enthusiasts of every stripe. Hailed in its first edition as “the most important environmental book of the decade” by Books of the Southwest, and in its second as “the real shit” by the late, great, outdoor photographer Galen Rowell, this bestselling guide is often called the “backpacker’s bible” and has sold more than 2.5 million copies in eight languages.”

Puteti citi mai mult despre carte pe Amazon:
http://www.amazon.com/How-Shit-Woods-3rd-Environmentally/dp/1580083633/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1395149423&sr=1-1&keywords=how+to+shit+in+the+woods

Simona, iti doresc sanatate si putere sa treci peste perioada asta.

Buna ,

Cu toate ca poate nu are mare legatura cu subiectele discutate mai sus,am si o istorioara pe care am auzit acum vreo 20 de anisori de la un machitor.

Oile si bonusul

Nota:Bazata pe fapte reale,unele dintre evenimentele descrise chiar s-au intamplat…

Bah,cica era in satul in care ai mei voiau sa isi faca un nou cuibusor de orice altceva numa de nebunii,nu,un cetatean pe nume Dohot.Era genul ala de cetatean specializat in munca cu ziua si bautul tot asa,cu ziua.Daca nu lingea o tuica ,doua pe stomacul gol ,la prima ora ii tremura mana pe beschie (ferastrau la care eventual poti si sa canti daca ai talent),cand taia scanduri.Bun,nu i-a mai tremurat asa de tare,cand a vandut scandurile lu` tata, vecinului de peste drum pentru doua sticle (din sticla) de saniuta .Asta fara ca tata sa fie pus in tema.Daca le-ar fi vandut pentru mai multe sticle poate,cine stie, tata ar fi fost si de acord.Dar in fine,asta e deja alta poveste…
Dohot mai era si genul care umbla cu caramizi(sau sticle) in buzunar sa nu il ia vantul.Era definit,avea numai fibra interioara si de aici rezulta ca dieta cu votca da rezultate.Pierzi 3 zile intr-o saptamana.Tot venind mai in fiece zi la lucru si/sau imputinat avutul celorlalti,am avut placerea sa ii cunosc si femeia,care daca as zice ca era o doamna,m-as sustrage realitatii.Era o tanti,pe care generic sa o numim tanti Aglaia sau Frasana,voi alegeti. Tot asa ,in mare forma ca si el..Numa ca nu asa de experta in arta comunicarii orale spre deosebire de partea ei barbateasca.Mai tarziu,mi-a povestit ca el a fost ala care a redus-o la stadiu de oaie.De fapt ,nici macar nu prea behaia!Dohot ar fi putut sa scrie „Metode de educatie la romani “ de unul singur(daca intelegeti unde bat!). Din vorba in vorba,din una in alta,dupa ce indoise deja o sticla dupa gat,printre altele,imi povesteste Dohot al meu,cum a luat-o pe tanti Aglaia sau Frasana,de femeie.

Cica era pe la inceputul anilor 50 cand lucrurile nu erau tocmai clare pentru nimeni si Gagarin inca visa sa iasa in spatiu.Laika visa la oase.Tanti,nu prea il placea pe Dediu ca era un fel de marlanosul satului.Fusese el in razboi si ii daduse statul niste pamant,asa la misto,dar tot din ala era.Marlanos.Nu avea studii,adica nici patru clase,nici maniere pentru ca era deja desavarsit in arta de a bate pe oricine,nu conteaza cine,cu scandura din gard.Probabil avea sindromul de stress posttraumatic,din cauza razbelului.Sau poate chiar ii placea sa bata lumea.Chiar si acum la batranete inca avea privirea aia,cum ii zice:“Ultimul meu cuvant,pe cuvant,e o directa!“
Nici ea nu avea foarte multe cunostiinte despre natura,prima si cea dintai lipsa fiind chiar scrierea si citirea,fapt care avea sa ii aduca numa belele,printre care si pe Dohot..Stii,genul care se semneaza cu amprenta si deseneaza un X ,pentru ca nu stie sa il scrie.
Cum spuneam,Dohot era un fel de proscris,de rebel fara cauza ,un fel de James Dean mioritic.Asa ca,de aici,e lesne de inteles de ce tanti Aglaia(sau Frasana) nu prea il avea la inimioara.In schimb ,Dohot o purta in suflet si in simtiri.Clipa de clipa.O visa mai mult goala si foarte tacuta.Da,nah!asa e cu dragostilele astea neimpartasite.

Si numa ce ,nu stiu cum se face ca ,practic imposibilul tata socru a lu` Dohot ,intr-o buna zi si fara a da de stire la nimeni si nici prea multe explicatiuni,moare.Vestea a ajuns si la urechile lui Dohot,care a sesizat imediat ca exista un vid de putere .Cum a sesizat asta?Simplu,Dohot avea scoala vietii,care-o face toti baietii.Si a zis ca e momentul ca faca lucrul pe care orice barbat trebuie sa il faca.Sa cumpere niste oi de la defunct.Stai,ca de la defunct e destul de greu sa mai cumperi ceva,de la fata cea mai mare a defunctului,adica…tanti Aglaia si/sau Frasana.A asteptat el un pic ca familia sa termine cu ritualurile de trecere si intrebarile retorice adresate celui plecat spre meleaguri cu umbra si verdeata.Intrebari de felul:“Unde te duci ,tu,….(spatiu pt numele raposatului)!“.Smerit,cu basca in mana,se duce si bate la poarta lu` tanti Aglaia sau Frasana si ii spune ca uite vreau sa cumpar niste oi.Tanti ,de buna credinta,ii zice ca se tocmeste sa ii vanda niste behaitoare .Tanti Aglaia sau Frasana,ca sa nu se nasca confuzii.Zis si facut,acu` hai sa mearga la primarie sa faca tidula pentru oi.Numai ca intre timp,Dohot al meu,sau al nostru ,aranjasese cu un alt baiat bun care avea si el scoala vietii si lucra acolo(la primarie),ca in locul hartiei de vanzare a oilor sa o puna pe biata tanti sa semneze actul de cununie civila.Intre ea si Dohot,ca sa vada ea cum e sa iti prinzi degetele in menghina si sa nu il ai la inima pe marlanosul satului.Ca si asa nu stia sa il citeasca,ce mai conta pe ce da cu subsemnata!

Cum ziceam erau inca vremuri tulburi .Laica inca visa la oase .Vine si ziua aia si merge tanti Aglaia ori Frasana se semneze pentru oi.Dohot avea basca cu el.Si semneaza.Ca doar in mintea ei,ii vindea niste oi nu se lua in acte cu el ,nu?

Dohot o lasa un pic ca sa aibe timp sa traga aer in piept pentru ce avea sa urmeze,dupa care ii explica cu cuvintele lui,cu grija alese,ce s-a intamplat de fapt.Cuvinte ca “fa,Dumnezeii,crucioiul,biserica” plus cateva aluzii subtile la mama si al mamei.Asta doar ca sa nu se dezica de cine era.

Poveste se opreste aici pentru ca continuarea e lesne de inteles:Dohot a iubit-o pe tanti cum a stiut el mai bine:cu palma,pumnul,furca…sau cine stie,poate si cu scandura din gard.Dar a iubit-o.

Sfarsit!Pam-pam!

Oile au fost pana la urma ,zestrea lui tanti .Aglaia.Sau Frasana…sau ce mai conteaza!