Cea mai tare metodă de slăbit

Dacă e să mă iau după cât de sclifosită sunt eu, atunci cred că tocmai mi-a venit o superidee de afacere. O să fac o clinică de slăbit, în care femeile se vor interna pentru o săptămână două și vor avea voie să mănânce absolut orice, în absolut orice cantitate. Se vor plimba printre frigidere duduind de bunătăți și mese pline de prăjituri, dar vor ieși de-acolo slabe-băț. De ce? Pentru că nu se vor atinge de nimic. De ce nu se vor atinge de nimic? Pentru că nu vor putea. De ce nu vor putea? Simplu:

– toate paharele și toate vasele vor avea vagi urme de murdărie pe ele: o urmă mică de ruj, o firmitură microscopică, uscată și lipită, un fir de păr, o vagă urmă de grăsime etc.

– din când în când, discret, prin încăperile clinicii, va trece în viteză câte-un gândăcel;

– toate obiectele, de la pături la scaune, de la geamuri la telecomanda televizorului, vor fi vag lipicioase;

– chiuvetele și WC-urile vor fi și ele vag murdărele;

– niște mirosuri dubioase să plutească, pe ici, pe colo;

– multe televizoare, la care să ruleze documentare despre insecte, viermi și reptile;

– toate obiectele și soluțiile de curățat vor fi ținute sub cheie de personalul clinicii, în așa fel încât să nu încape pe mâna doamnelor internate, care să se organizeze în comando-uri revoluționare și să se apuce, furibund, de curățenie;

În fine, ați înțeles ideea. Nu trebuie să fie jeg din ăla masiv, în strat de 5 cm, doar un pic murdărel. E suficient. Mie mi-a trecut pofta de mâncare numai când mi-am imaginat cele de mai sus, deci sigur-sigur, după un sejur de două săptămâni acolo, aș pleca acasă cu greutatea de la 16 ani.

La voi cum e, doamnelor cititoare? Cât de sclifosite sunteți? 😛

Dar soțiile, iubitele, mamele, surorile și verișoarele voastre, domnilor, cum ar reacționa la cele de mai sus? 🙄

shutterstock_181517657

Foto Shutterstock

Pe aceeași temă, mai citiți și Cum ne păstrăm silueta în vremuri de sărăcie.

69 comentarii

  1. Doamneeeee…. o sa fie raiul pe pamant la clinica aia !… Pacat ca nu au voie si barbatii ca m-as muta acolo de tot !

  2. La mine nu functioneaza. Nu-s sclifosita. Mananc si din blidu’ pisicii daca mi-e foame. Si de pe jos. N-am tacamuri? Mananc cu mana. N-am mancare? Incerc sa prind gandacul! In caz de catastrofa naturala majora voi fi o supravietuitoare! 😀

  3. Foarte tare,o clinică de slăbit,dupa criteriile din articol !! 😀 😀 😀

  4. pe vremuri ma lasa rece, DAR am imbatranit.
    so
    mancam cand am deschis blogul.am fost impinsa de curioazitate sa cetesc. n-am mai mancat.
    am de dat 2 kile jos.
    il voi citit zilnic.

    ceaunul in care prajesc cartofi de fix 12 ani e argintiu si pe dinauntru si pe afara, ca-n prima zi.
    ceaunul de sarmale si fac sarmale des, asijderea. ceaunul de dulceata, are si el 10 ani si juri ca nou nout.
    gratarul tiganesc, toate oalele din fonta, tigai arata ca-n prima zi, colorul nou nout, lucitoare si lipsi de de orice pata. gatesc zilnic.
    nu mananc daca e altfel.

    ca sa mananc intr-un restaurant trebuie sa arunc un ochi pe blidele din bucatarie.

    simona,gandesc ca o fi de la zodie?

  5. Nu sunt sclifosită chiar cu orice dar să nu aud de „lipicios” că s-a dus naibii toată „poezia”. Dacă alimentul e din categoria asta, poate fi curăţenie ca-n farmacie în jur că nu mă ating de el. Piersicile alea coapte şi zemoase pe care le laudă toată lumea, pentru mine sunt „câh” doar pentru că se întâmplă să curgă zeama aia lipicioasă. Chestii cu zahăr deasupra care de obicei se mănâncă direct cu mâna (cum ar fi gogoşile etc), nu se ating de mine sau eu de ele decât în cazuri speciale, când le pot mânca să nu mă vadă nimeni şi să pot folosi tacâmuri. 🙄
    Aşa că la mine e simplu, nu trebuie deranj cu mizerie sau gândaci. Doar puţin zahăr pudră deasupra :mrgreen:

  6. Degeaba, Simona. Dacă nu pui lacăte și pe frigiderele din dotare, n-ai făcut nicio treabă. Parol? 🙂

  7. Neah… cum ramane cu regula celor 5 secunde? :))

  8. va recomand o cura de 21 de zile in India ! dai jos 20 kg !

    • detaliază, pls! 😉

    • banui ca tocmai a tras o gastroenterocolita 🙂

    • Si eu tot pe asta o recomand: efect garantat! Timp de 3 saptamani 8 kile jos :mrgreen:
      De ce? mincare picanta, conditii incerte de pastrare a produselor alimentare, daca ai „fericita ocazie” sa te duca vreun amic localnic intr-un very nice restaurant [and also cheap] ai cam imbulinat-o. Pana si apa daca nu e imbuteliata prezinta risc de infectii intestinale. Eu dupa ce am patit-o chiar in primele zile, am trecut pe lassi (bautura cu mango si iaurt) si asa am tinut-o pana cand a batut ceasul sa ma intorc in tara. Mirosul de curry si acum imi provoaca senzatie de… voma, sa am pardon 🙄

    • superb! gata, acuma îmi iau bilet!

    • …chiar si-n Mumbai, unde nivelul de trai e relativ ridicat, singurele locuri absolut curate sunt aeroporturile si hotelurile internationale. La fel e si-n Na’ama Bay, din Egipt. 😐

    • Nici asta nu merge la toata lumea. Eu am stat 8 luni in India si nu am slabit un kilogram macar. Si am mancat si in restaurant de 5 stele si de la vanzatorii ambulanti care spala vasele intr-o galeata doi metri mai incolo (pe toate in aceeasi apa) si mancare servita in ziar (adunat de pe ici si colo). Am baut numai apa de la robinet si m-am obisnuit cu mancarea iute. 😀

    • Inseamna ca ai stomacul si ficatul blindate 😛

    • O, da, adevar graiesti! E greu sa-i explici cuiva cum poate sa puta aerul in orasele din zona. China intra si ea pe un binemeritat loc 2.

  9. Cred că ar fi un loc bun de tratat OCD de orice fel. Eu probabil m-aş ruga să mă lase să le fac curăţenie, şi apoi să le fac mâncare. Oricum s-ar lăsa cu pierdere de kilograme. 🙂

  10. Iar 24 de ore din 24, in statia de radioamplificare a clinicii sa se transmita meciuri de fotbal din campionatul intern, comentate de Ilie Dobre

    • Pleci şi cu nervii varză. O mai avea mult pînă la pensie? In alta ordine de idei, foarte tare ideea Simonei.

  11. Eu am facut scoala pentru persoane cu handicap prin 1982 la Jucu in judetul Cluj intr-o scoala – lagar de exterminare a copiilor cu handicap cum ati vazut la TV ca aratau dupa Revolutie… Am fost luat cu forta de acasa si dus acolo deoarece toti copii trebuiau sa fie alfabetizati indiferent de starea fizica… insa acolo nu existau carti si caiete, nici macar profesori..doar pe hartie… eram tinuti in camere fara mobilier la un loc si copii bolnavi psihic si bolnavi fizic, erau unii bolnavi psihic care saptamanal omorau cel putin un coleg bolnav fizic care nu se putea apara…
    Pe copii nu-i schimba nimeni, mancarea se arunca intre noi din cutii, biscuiti si paine, ne taram pe burta prin curtea scolii ca nu aveau brancardieri sa ne duca pe cei cu probleme de mers si ne bateam pe coji de cartofi din groapa de gunoi a bucatariei unde se strangeau resturile pentru porci…
    Apa beiam din baltile din curte, daca nu stiai unde exista balti mai mari cu apa si nu gaseai apa…mureai deshidratat !…
    Mureau copii cu zecile… uneori mureau ca erau debarcati din salvare in holul institutiei si daca nu plecau tarandu-se pe burta sa caute mancare mureau de foame pe linga ziduri…dupa cateva zile !…

    Ce-a mai mare distractie a „ingrijitorilor” era sa urineze pe resturile de varza si cartofi…si apoi sa ne priveasca cum ne batem pur si simplu pe ei…care sa manance primul… eram pur si simplu inebuniti de foame… ori ce se poate manca era mancat… Hrana care trebuia sa se dea la copii era mancate si furata de catre personalul „scolii” iar porcii erau vanduti si banii ai lua directorul institutiei…

    Eu am fost un supravietuitor si pentru ca bunicul meu a auzit ce se intimpla acolo si a venit si m-a cumparat de la portar cu o sticla de tuica si m-a adus acasa… au venit cei de la ” Prevederile sociale” sa ma ia inapoi iar pe bunicul l-a arestat politia, din fericire eu eram la spital cu piciorul rupt…si asa am scapat de acel iad !

    … Uneori sa mananci din farfurii murdare poate fi ce-a mai mare binecuvintare de pe pamantul asta !

  12. Foarte urat cea ce ne povesteste Ninulescu .Nici nu vreau sa imi imaginez ca a existat sau mai exista asa ceva.Dar totusi aici este vorba despre imaginatia Simonei de a face o afacere din faptul ca ne dorim sa aratam mai binisor.Din pacate nici eu acum la 35 de ani nu mai pot da asa usor jos kg acumulate cum o faceam la 20 si ceva de ani.Si chiar cred ca ar da roade ideea ta .Sunt o sclifosita cand vine vorba de mancare.Mie poti sa imi pui emisiuni scarboase si ai rezolvat.Cum naibi se face ca facem investitie in a manca ce ne place si dupa trebuie sa investim in a da jos cea ce mancam?

  13. fiica-mea si nevasta-mea au refuzat cu groaza sa manance „globulete” (dupa cum le zice fiica-mea) de taur gatite cu maiestrie de mine.
    cica sunt scarboase, dom’le!
    nevasta fin’ca stie la ce folosesc globuletele, iar fiica-mea fin’ca zice ca p-acolo face tauru pipi. n-am avut inima sa-i spun ce face tauru p-acolo :))

    • fi-miu , in magazin. trebuia sa cumpar fudulii de curcan pt el.
      ajung la rand sa cer, dar mi-o ia inainte: dati-mi, va rog, coaie de curcan!
      ma fac albastra.
      vanzatoarea ii spune ca nu e frumos sa vorbeasca asa.
      fi-miu: sunt barbat,ce naiba!

    • :)) normal.
      intrebarea e cine l-a lamurit pe fiu ce sunt alea. i s-a explicat si la ce folosesc?

    • Fiu-meu, copil crescut pe la tara in vacante, la bunici, stia toate detaliile sistemului reproductiv al diverselor animale de la o varsta frageda, pentru ca nah, la tara unele animale fac pui, altele sunt castrate, dupa cum li-i norocu’, si copilu’ curios cerea detalii despre tot ce misca prin ograda. Asa ca intr-o buna zi a decis sa impartaseasca urmatoarea informatie unui grup mare de oameni: asta-vara bunicu’ a chemat veterinaru’ sa castreze porcu’ si eu i-am mancat coaiele! 😀

    • eu si ta-su.
      suntem f deschisi.
      se uita deja pe atlasul anatomic si i-am aratat.
      stie ca a stat in burtica lui mami, exact unde a stat, ca nu l-a adus barza,dar fara detalii.

    • …eee, globulete… mingi de bowling.. :mrgreen: 🙂

  14. la mine ar functiona foarte bine un fir de par asezat elegant deasupra mancarii, sau sa-l gaseasca un coleg de masa cu gestul acela specific, ridicand mana in sus si privind usor crucis sa vada bine firul de par 😯 … nu in fiecare zi ci la 2-3 zile e suficient ca am memoria f.buna 😆

    in privinta vaselor murdare, am doua experiente horor :
    1. o matusa batrana a sotului meu nu intelegea de ce nu imi place cafeaua si m-a fortat efectiv sa beau o gura din ceasca ei patata de ruj peste tot – am pus gura pe ceasca in dreptul cozii si n-am uitat-o niciodata 😳
    2. in vizita la o colega de serviciu sunt servita cu suc intr-un pahar care era infiorator de murdar, practic privit in zare era blurat complet, nu avea nici o portune transparenta 🙁

  15. Ai descris foarte bine conditiile din unele spitale romanesti…..

    • Eu n-am vazut mizerie in niciun spital romanesc! Am vazut saracie si bolnavi certati cu igiena, dar n-am vazut mizerie. A, la categoria „gandaci”, l-am vazut pe Lazaroiu… 🙂

    • glumești, nu? 😯 să încerci o toaletă, de exemplu 😉

  16. Ascultă la mine cum se face:

    Dacă îți este frică să nu te îngrași, bei înainte de masă o sută de tărie!
    Este binecunoscut faptul că alcoolul atenuează teama.

    • Tarie ? 😀 Un amestec de solutie de dicromat de POTASIU cu acid sulfuric si etanol o fi bun?! :mrgreen: 🙂

    • @Potasiu, asadar ne inveti cum sa ne ingrasam fara teama, a? :))

    • iti zic io: naposim, si o masa obligatoriu dupa ora 20!!!!!!!!!! obligatoriu cartofi, paste, paine,carne.
      asa am si eu 47 de kile………..cu tregu taica, cu mare greu.
      paste cu paine!
      wunderbar!

  17. Eu mamanc orice, nu sunt sclifosita neam, adica nah, nu-mi place evdient sa mananc din farfurii slinoase, dar daca e foame mare, nu ma impiedic de un pic de jeg. Insa…restul femeilor din familia mea (mama, sora mea, matusa-mea, vara-mea) sunt sclifosite de n-a vazut Parisul asa ceva. Intr-o vara, ne-am dus toate, in grup, sa stam cateva zile la tara, in casa bunicilor.

    Vecina bunicilor mei e o femeie tare cumsecade si serviabila si draguta, dar de-o nespalare….crunta! N-am cuvinte, la ea in casa e ceva….cum vezi pe la TV stirile alea cu oameni la care a intrat primaria cu forta in casa sa faca curatenie, pt ca ii napadeau sobolanii si gandacii pe vecini. Deci nah, jegul de trei degete in toata casa

    Da’ altfel femeia sufletista, dupa cum ziceam. Si ne vede ea prin curtea bunicilor si vine sa ne aduca o farfurie de chec productie proprie. Alealalte muieri din familie, toate, erau in curte, eu eram in casa. Si cand vad astea farfuria cu chec, sau ele din colt in colt, evident ca vecina statea cu sufletu’ la gura asteptand sa le vada cum mananca checul, iar astea of course ca stiind gradul de igiena din casa femeii, n-ar fi pus gura pe chec nici sa le pici cu ceara!

    Pana la urma ii pica lu’ sora-mea fisa si zice: „Mvaaiii ce bine arata checu’ pacat ca nu putem manca ca avem asa o diaree toate, de la prunele astea din gradina si tinem toate regim. Da’ las’ ca o chemam pe asta mica (adica eu, is cea mai tanara din familie) ca ea n-are nimic, macar ea sa manance”. Si ma striga ele sa ies si eu in curte, cu farfuria de chec in mana si niste ranjete din alea sardonice pe fata (li se parea tare amuzanta gluma), vecina era tot acolo, cu sufletu’ la gura, abia astepta sa manance cineva din checul vietii.

    Am mancat eu, doua bucati, intr-una din bucati am gasit un sambure de pruna incastrat (presupun ca femeia scosese prajitura din cuptor si o pusese pe masa, da’ neglijase sa curete masa de diverse chestii, printre care si samburi de pruna, asa ca unul se prinsese de prajitura). In cealalta bucata am gasit un fir de par. Dincolo de aceste mici inconveniente, checul a fost chiar prufos, fraged si gustos. Am supravietuit! 😀

    Razbunarea cosmica a venit dupa vreo 2 zile, cand pe toate muierile astea rele si sclifosite din familie chiar le-a apucat o diaree din aia….de zile mari! Eu n-am avut nimic. 😀

    • „neglijase sa curete masa de diverse chestii, printre care si samburi de pruna, asa ca unul se prinsese de prajitura). In cealalta bucata am gasit un fir de par.” BEAAAAAAAAAAAAHHHHHHHHHH! 🙄 🙄 🙄

  18. Acum de mai bine zece ani. Eu studenta, fara bani, infometata. Mi-am luat o gogoasa din aia cu carne de pe langa Gara de Nord, se servea infasurata intro bucata de hartie. M-am asezat frumos in tramvai si am inceput sa mananc. Era chiar ok la gust, doar ca pe la sfarsit am constatat ca era un fir de par luuuung lung care-mi iesea din gura. A trebuit sa trag sa-l scot din stomac, cred ca acolo a ajuns… Nu mai stiu daca mi-am provocat voma dupa aceea, asa scarba mi-a fost….De atunci nu mi-am mai luat niciodata gogosi!

  19. cu si cu baiatul de aproape doi ani la bunici!! socru tine proteza intr-un pahar cu apa!!!
    cel mic o gaseste si pune gura!!! nu mi-o trebuit mancare o saptamana, doar cand vedeam canite de cafea!!! nici nu pot povesti !!

  20. Asta e vorba maica-mii, cand imi mai spune ca ei mananca ceva bun acasa, iar eu salivez prin telefon… „Stai linistita, mami, e cu viermi!” :)))

  21. Cum era vorba aia? Daca mergi la restaurant nu te uita in bucatarie…
    Eu pot manca dintr-o farfurie ciobita si veche, pot bea dintr-o cana din aceia de tabla,veche si decolorata, pot accepta murdaria de pe jos din casele de la tara , (nisip, pietricele,praf,pamant uneori, urme de incaltari) , ba chiar rezist la mirosul de balegar daca ma nimeresc pe langa vreo..ferma , fara sa cad lesinata.
    Pana aici s-ar zice ca-s chiar relaxata.
    Dar….pe langa mizeria din bucatarii, bucatarese/gospodine cu manile , unghiile si hainele murdare( chestiuni care ma tin departe de mancare si imi provoaca o mimica se sila, asa, ) efectiv mi se intoarce stomacul pe dos daca simt, doamne fereste, vreun miros de mancare alterata ori vreun miros de inchis,neaerisit,statut. Bleah.Bleah!

  22. Prietena buna vine pe la mine sa mai stam si noi asa ca fetele. Eu faceam sarmale, se ofera sa ma ajute si dupa ce amesteca carnea, umplem sarmalele si observ ca-i lipsesc 2 unghii (false). Nu am putut sa ma ating de sarmale, le a luat ea acasa si I le a dat lu’ fra’su. El a gasit o unghie, cealalta….nu a mai aparut niciodata.

    In Alexandria (Egipt) rugam un taximetrist sa ne duca la un restaurant unde se mananca bine. Ne duce la o spelunca naibii, ce I drept prin centru si vis a vis de baltoaca. La restaurant paharele erau nespalate, pline de amprente, furculitele aveau mancare printre craci, fara pahare ne am descurcat si am baut direct din sticla, dar furculita am curatat o cat am putut la masa. Mancarea nu a fost rea, atmosfera ok, dar ne a fost rusine/frica sa carcotim despre „amanuntele astea”, ma rog, desert, nu i apa multa, e scumpa….Am mancat nu’sh ce carne si am facut o toxiinfectie alimentara in care am slabit 5kg si am stat cu friguri la pat 2 zile. Am devenit vegetariana (numai in Egipt).

    Avea mama o vecina care si spala vasele in cada, in baie si pana se strangeau mai multe le lasa murdare pe marginea cazii. Niciodata nu am putut sa gust nimic de la ea, ea fiind foarte draguta si generoasa, de altfel.

    Nevasta sefului face prajituri si imi lasa 2 pe birou, erau gustoase ce I drept dar pline de par de caine. Nu am putut sa mananc de scarab. I-am spus, m am gandit ca nu a observat dar a zis ca na, are doi caini si mai zboara parul. 🙂

  23. Funny! Mmmm… eu am o grava problema cu foamea, in sensul ca mi se opreste la propriu motorul, asa ca… nu stiu cum as reactiona si daca as putea astepta pana la urmatorul punct de alimentare. Si da, pun igiena in prim-plan. Ce sa zic?, trebuie sa fii acolo ca sa spui excat cum reactionezi.
    Pot sa fiu un pic serioasa?
    Daca nu mananci (mai) nimic mai mult timp, organismul incepe sa se acomodeze cu asta si, cum ii dai ceva (dupa ce scapa femeia din clinica ta 🙂 )… mai mult, se „umfla” automat.
    Scuze pentru „picioarele pe pamant” – eu cunosc pe cineva care efectiv face foamea si nu vrea sa inteleaga ca asa isi distruge organismul, in afara de faptul ca „se mentine”.

  24. costicamusulmanu

    iași, (fosta) terasă breazu, data stelară 2005; io cu a mea și încă o pereche cu copchila, la micși șî bere; după ce comandăm, doamna mea ne anunță că ea renunță; se deschisese ușa bucătăriei… din acea zi copchila ce era cu noi își întreabă mama în cazul unor restaurante incerte:”mami, oare doamna gabriela ar mînca aici?”
    cît despre mine…”tu ești în stare să mănînci și un c…t și nu pățești nimic!” așa e, în afară de o ușoară diaree, pînă la vîrsta asta(40, mulțumesc la fel) n-am avut alte probleme digestive ( ceea ce vă doresc și vouă) :mrgreen:

  25. stimate doamne sclifosite,sărumâna doamna Simona,tot respectu,a-ţi luat-o razna cu slăbitul. De ce credeţi voi că nu vă şade bine un picuţ pufoase? Î?

  26. Io am stomac de strut, am rezistat si in armata fara mari probleme in anii ’80. Doar cu foame crunta. Nimic nu-mi produce scirba mai mare decit unghiile ojate dar cu murdarie sub ele sau pe cuticule.

  27. A mea soție, povestesc doar ”la piece de resistance”, că restul sunt deductibile: A GĂSIT, LA RESTAURANT, UN ȚÂNȚAR ÎN CIORBĂ. 😯 Și eu și chelnerul, chemat de urgență, am rămas proști: cum a putut să’l vadă printre atâtea zarzavaturi, măraruri, pătrunjele, etc? Dar ea l’a extras tacticos și a dovedit tuturor că nu se înșeală. Evident nu s’a mai consumat ciorbă în acea seară și for ever în acel restraurant…deși cred că era un accident normal de sezon.

    De aici se poate deduce că: vede orice scamă sau cută de pe pantalonii mei indiferent de culoare sau locație 😯 (geaba îi spun să stea liniștită că numai ea le vede), firele de păr sunt la fel de vizibil-evidente cum este pentru mine cârnatul pus în tigaie când e pus… și tot așa…

  28. saaaaau o clinica de slabit in care toti peretii sunt oglinzi si in care stai tot timpul dezbracat, inclusiv si mai ales cand mananci, fara servetele, fara nimic. farfuria si lingura.

  29. Eu eram destul de sclifosita din punctul asta de vedere..dupa ce am inceput sa lucrez si am dat de mancarea sublima din garzi, mi-am mai coborat standardele :))
    Faza tare cu taica-meu, care e si mai sclifosit ca mine…eram pe drum cu masina si a cumparat niste placintele (una cu varza, una cu gem de visine) si niste covrigi de la o patiserie. Musca el din placinta cu varza, se stramba, zice ca nu-i place. Zic eu „lasa ca o mananc eu, si asa mi-e o foame de crap”. O molfai eu fain-frumos si inainte sa iau ultima imbucatura ma trezesc cu un par de toata frumusetea..care in mod sigur nu era al meu 😛 L-am extras tacticos din bot si am mancat mai departe. Nu vreau sa ma gandesc ce ar fi fost daca ar i-ar fi placut lui taica-meu placinta..cred ca nu mai ajungeam la destinatie :))

  30. Deci eu stiu ca n-as rezista la nici un fel de schema de genul asta…La mine „sclifoseala” se manifesta pe mai multe nivele:

    1. Mirosul – tampesc, lesin, ma albesc, ma iau transpiratii reci daca ma nimeresc in incinte inchise (metrouri, autobuze, lifturi, birouri – fara ferestre deschise, ca e curent :mrgreen: – etc) si se intampla sa prind un damf de parfum mult si prost (poa’ sa fie si bun, daca e mult, pica)transpiratie, haine nespalate (au un sniff aparte), mancare prea generoasa in condimente, prajeli, peste prajit (statut), lapte acru, etc. Nu doar ca nu mai pot manca nimic pt ore in sir, dar imi simt si stomacul urcand incet dar sigur in gat.

    2. Vazul – Daca vad vreo mancare care arata ca si cum ar mai fi fost mancata odata (yuck!!!) poa sa fie ea extraordinara si nemaipomenita, inventia unor secole de bucatarie traditionala. No way! Apoi, mi se face rau daca vad urmatoarele: orice de material biologic, uman sau animal, care nu s-ar avea locul in si pe farfurie (gen par, insecte, amprente, etc). Nu suport sa vad prea mult ulei plutind in mancaruri, sosuri galbene-maro, lapte batut, unt ingalbenit. Imi pui una din asta prin firgider, nu ma mai apropiiImi plac mancarurile ale caror ingrediente le pot distinge clar si concret, fara urma de indoiala 😆

    3. Auzu – nu imi plac mancarurile „fleoscaite” sau care suna ciudat cand amesteci in ele 🙂

    4. Finall, gustul – daca am senzatia ca exista probabilitatea cat se poate de redusa a posibilitatii ca mancarea aia sa nu fie chiar proaspata…nope! Nu o mananc, chiar daca ma intind pe jos de foame. Mai bine beau apa (si acolo am chicitze, ca aia care are un soi de miros a clor sau aia cu multe minerale, care tre sa imi faca cica bine, mi se par super scarboase, deci risc sa mor si de sete)…

    Deci eu as claca prima si as incepe sa spal fiecare centimetru cu periuta inmuiata in clor (la care sunt alergica, dar il alternez cu spirtul si merge) si as steriliza mancarea la ultraviolete 🙂
    Numai gandu’ ca nu e tocmai kosher ce am mancat, desi nu am nici o dovada, ma poate vedea cu o criza de bila de greata 🙂 Dap, pt mine clinica asta ar fi locul de cotitura: ori as muri ori ar deveni laborator de cercetare in domeniul alimentar 🙂 😆

    • ce bine te înțeleg! mie mi s-a făcut odată rău doar pentru că, timp de vreo 10 minute, am încercat să-i fac silă lui Nic, povestindu-i chestii scârboase. am sfârșit prăbușită pe canapea și chinuită de o uriașă greață!

  31. PS: La chestia cu „vazul” am uitat sa adaug ca pica orice idee de mancare, la modul concret sau abstract, daca vad pe cineva manuind mancare care se face vinovat de urmatoarele „pacate”: maini cu unghii netaiate (chiar si curate, ca daca sunt murdare vomit direct) – unghile false sunt o categorie in sine, care are firmituri sau resturi de mancare la gura (am probleme si cu kinderii mai mari pe tema asta…in afara de bebelusi orice personaj cu resturi de mancare pe la gura mi se pare scarbos – prin urmare e greu sa gust ce imi ofera kinderii prietenilor, cu toata simpatia pt ei 😳 ), cu matreata vizibila in par sau pe haine, cu pete pe haine sau standard de igiena mai precar…
    Groaznic, stiu 🙄

  32. E reteta PERFECTA! Am slabit cel putin 500 gr numai cat am citit si mi.am imaginat niste farfurii si tacamuri usor slinoase, beaaah!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green