Marius, băiatul care nu aude

Am tot scris în ultima vreme despre Ateliere Fără Fontiere, ONG-ul care se ocupă de reinserția socio-profesională a persoanelor aflate în mare dificultate (foști dependenți de alcool sau de droguri, persoane cu handicap sau antecedente penale, victime ale violenței în familie, mame singure, fără studii și fără locuință etc.). V-am spus și două povești, a lui DJ și a Georgetei, oameni care se află în plin proces de reintegrare și care vor părăsi curând Ateliere Fără Frontiere pentru a duce o viață normală, pe cont propriu. Vreau însă să vă povestesc și despre cineva care a reușit deja asta.

Marius are 25 de ani și e surdo-mut. A făcut o școală pentru hipoacuzici și e supărat că n-a învățat prea multe acolo, fiindcă elevii erau considerați de către profesori incapabili să asimileze prea multe informații. S-a oprit după absolvirea liceului, neobținând mai nimic din școală pentru viitorul lui. Chiar și în condițiile date, viața i-a fost acceptabilă, până la 18 ani, când părinții i-au dat o mare lovitură divorțând. După absolvire, s-a angajat la o firmă de calculatoare, care a falimentat în mai puțin de un an și l-a lăsat fără loc de muncă. Între timp, o cunoscuse pe Carolina, iubita lui, care era la Timișoara, și își dorea mult să ajungă aproape de ea. A cerut ajutor la Centrul de Incluziune COLFASA și cei de acolo i-au găsit un loc la Ateliere Fără Frontiere.

A primit mai întâi un post în departamentul de dezmembrare calculatoare și i s-a părut interesant să vadă cu ochii lui ce se află înăuntrul acestor aparate. Apoi, a făcut un curs de ambalator și a fost transferat pe un post corespunzător. Curăța și ambala frumos calculatoarele, dar se mai ducea și prin departamentul de recondiționare, unde colegii, văzând că e pasionat și se pricepe, aveau încredere în el și-l mai lăsau să asambleze computere și să instaleze softuri.

Pe Carolina a cunoscut-o acum 8 ani, pe internet. Timp de 4 ani s-au considerat frați, apoi s-au întâlnit la ziua ei și s-au îndrăgostit.

Am vorbit pe mail cu Marius, pentru că acum e la Timișoara, locuiește cu Carolina, în casa părinților ei. Peste câteva luni, se vor muta singuri într-un apartament, iar peste 4 ani vor să se căsătorească. L-au ajutat să își găsească job în orașul de pe Bega tot cei de la Ateliere Fără Frontiere. A lucrat aproape un an la Auchan, iar de puțină vreme s-a angajat, împreună cu Carolina, într-o firmă de calculatoare din Timișoara.

Ține legătura cu oamenii care l-au ajutat și n-o să uite niciodată ultima lui zi de lucru ca ambalator de calculatoare, în care a primit un tort. I-a venit să plângă, dar s-a străduit să n-o facă.

Este bine la Timișoara – își încheie Marius e-mailul –, însă eu nu sunt obișnuit cu atâta liniște, la București e întotdeauna aglomerat. Îmi place metroul, cu greu mă obișnuiesc cu transportul comun aici. Nu prea am prieteni aici, o am doar pe iubita mea. Ne e foarte bine împreună, singurul lucru care ne ține relația este că înțelegem totul. Apropo, ea este surdă ca și mine dar a avut șansa să meargă la școala normală și acum este la facultatea de economie în anul doi. Ea știe mai bine gramatică decât mine de aceea mă ajută chiar acum când îți scriu.

 Aceasta a fost ultima poveste despre oamenii pe care îi ajută Ateliere Fără Frontiere, un ONG care se autofinanțează într-o proporție de 46%, și pe care îl puteți ajuta și voi astfel:

– donându-i echipamentele IT vechi din compania în care lucrați, ca să le recondiționeze și să le dea unor școli defavorizate sau să le vândă; Eu am donat, pe persoană fizică, chiar ieri, o imprimantă stricată;

– devenindu-i parteneri și sponsori (unul dintre finanțatorii lor este, de câțiva ani, BRD Groupe Société Générale, dar ONG-ul este deschis și către alți parteneri)

– cumpărând gențile sau mapele pe care le confecționează în atelierul de remesh, din mesh-uri și bannere stradale. Vedeți aici ce drăguțe sunt;

– angajând oamenii pe care ei îi pregătesc, timp de 2 ani, pentru reinserția socio-profesională.

Puteți face toate astea dacă lucrați într-o companie și aveți putere de decizie. Dacă nu sunteți în situația asta, atunci puteți măcar să dați mai departe, cu un SHARE, poveștile lor. Mulțumesc. 😉