Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Marius, băiatul care nu aude

Am tot scris în ultima vreme despre Ateliere Fără Fontiere, ONG-ul care se ocupă de reinserția socio-profesională a persoanelor aflate în mare dificultate (foști dependenți de alcool sau de droguri, persoane cu handicap sau antecedente penale, victime ale violenței în familie, mame singure, fără studii și fără locuință etc.). V-am spus și două povești, a lui DJ și a Georgetei, oameni care se află în plin proces de reintegrare și care vor părăsi curând Ateliere Fără Frontiere pentru a duce o viață normală, pe cont propriu. Vreau însă să vă povestesc și despre cineva care a reușit deja asta.

Marius are 25 de ani și e surdo-mut. A făcut o școală pentru hipoacuzici și e supărat că n-a învățat prea multe acolo, fiindcă elevii erau considerați de către profesori incapabili să asimileze prea multe informații. S-a oprit după absolvirea liceului, neobținând mai nimic din școală pentru viitorul lui. Chiar și în condițiile date, viața i-a fost acceptabilă, până la 18 ani, când părinții i-au dat o mare lovitură divorțând. După absolvire, s-a angajat la o firmă de calculatoare, care a falimentat în mai puțin de un an și l-a lăsat fără loc de muncă. Între timp, o cunoscuse pe Carolina, iubita lui, care era la Timișoara, și își dorea mult să ajungă aproape de ea. A cerut ajutor la Centrul de Incluziune COLFASA și cei de acolo i-au găsit un loc la Ateliere Fără Frontiere.

A primit mai întâi un post în departamentul de dezmembrare calculatoare și i s-a părut interesant să vadă cu ochii lui ce se află înăuntrul acestor aparate. Apoi, a făcut un curs de ambalator și a fost transferat pe un post corespunzător. Curăța și ambala frumos calculatoarele, dar se mai ducea și prin departamentul de recondiționare, unde colegii, văzând că e pasionat și se pricepe, aveau încredere în el și-l mai lăsau să asambleze computere și să instaleze softuri.

Pe Carolina a cunoscut-o acum 8 ani, pe internet. Timp de 4 ani s-au considerat frați, apoi s-au întâlnit la ziua ei și s-au îndrăgostit.

Am vorbit pe mail cu Marius, pentru că acum e la Timișoara, locuiește cu Carolina, în casa părinților ei. Peste câteva luni, se vor muta singuri într-un apartament, iar peste 4 ani vor să se căsătorească. L-au ajutat să își găsească job în orașul de pe Bega tot cei de la Ateliere Fără Frontiere. A lucrat aproape un an la Auchan, iar de puțină vreme s-a angajat, împreună cu Carolina, într-o firmă de calculatoare din Timișoara.

Ține legătura cu oamenii care l-au ajutat și n-o să uite niciodată ultima lui zi de lucru ca ambalator de calculatoare, în care a primit un tort. I-a venit să plângă, dar s-a străduit să n-o facă.

Este bine la Timișoara – își încheie Marius e-mailul –, însă eu nu sunt obișnuit cu atâta liniște, la București e întotdeauna aglomerat. Îmi place metroul, cu greu mă obișnuiesc cu transportul comun aici. Nu prea am prieteni aici, o am doar pe iubita mea. Ne e foarte bine împreună, singurul lucru care ne ține relația este că înțelegem totul. Apropo, ea este surdă ca și mine dar a avut șansa să meargă la școala normală și acum este la facultatea de economie în anul doi. Ea știe mai bine gramatică decât mine de aceea mă ajută chiar acum când îți scriu.

marius si carolina

 Aceasta a fost ultima poveste despre oamenii pe care îi ajută Ateliere Fără Frontiere, un ONG care se autofinanțează într-o proporție de 46%, și pe care îl puteți ajuta și voi astfel:

donându-i echipamentele IT vechi din compania în care lucrați, ca să le recondiționeze și să le dea unor școli defavorizate sau să le vândă; Eu am donat, pe persoană fizică, chiar ieri, o imprimantă stricată;

devenindu-i parteneri și sponsori (unul dintre finanțatorii lor este, de câțiva ani, BRD Groupe Société Générale, dar ONG-ul este deschis și către alți parteneri)

cumpărând gențile sau mapele pe care le confecționează în atelierul de remesh, din mesh-uri și bannere stradale. Vedeți aici ce drăguțe sunt;

Screen Shot 2014-11-07 at 13.42.31

angajând oamenii pe care ei îi pregătesc, timp de 2 ani, pentru reinserția socio-profesională.

Puteți face toate astea dacă lucrați într-o companie și aveți putere de decizie. Dacă nu sunteți în situația asta, atunci puteți măcar să dați mai departe, cu un SHARE, poveștile lor. Mulțumesc. 😉

24 comentarii

  1. Ce poveste frumoasa! Emotionanta.

  2. Papusa este ea!

  3. ” iar peste 4 ani vor să se căsătorească”

    ???
    nu peste trei ani jumate si nici peste patru ani jumate, ci fix peste patru ani. asta da planificare riguroasa a vietii.
    peste cinci ani si opt luni carolina o sa nasca o fetita. mult succes in viata!

  4. Ce frumosi sunt amandoi 🙂

  5. ma gandesc ce mult trebuie ca-si zambesc cei doi, in lipsa cuvintelor folosite de noi 🙂
    cat despre ”ateliere fara frontiere”…mi se pare ca nici mie nu imi mai trebuiesc cuvinte, ci doar cateva zambete
    o sa-mi cumpar genti de la ei, faptul ca sunt ”fancy” e cireasa de pe tort

  6. la naiba, fata asta m-a facut sa-mi schimb parerea despre viata.
    din prostie, pana acum o consideram pe cruele cea mai dragutza faptura din univers.
    m-am inselat groaznic.
    caro e mult mai frumoasa.

  7. pe vremuri, acu vreo 10 ani, cand mai eram inca in romania, m-am dus acasa la un client.
    aveau ei, ca erau si tineri, un baietel de vreo 5 ani, care in loc de ochi avea doua gauri mari, negre…
    cu greu reuseam sa nu ma uit prea atent la el, ca sa nu incep sa plang, io, ditamai barbatu…
    am rezistat pana cand am zis ceva de o surubelnitza , cred…
    la care pustiul, catre maicasa , zice:
    mama, vreau sa vad si eu…
    el, adica, cel fara ochi… sunt peste 10 ani de atunci si tot nu pot sa uit….
    locuiau in blocurile de la capatul sos. catelu, alea renovate de anl, cred…

  8. simona
    fa ceva la blogu asta
    nu e normal ca eu sa-mi pot da singur likeuri…
    e ca si cum mi-as da autogol in poarta adversarilor.

  9. mamaaaaa, dar ce frumoasa e Carolinaaaaaa. Woow

  10. Impresionanta poveste. Noi, astia care avem toate simturile la noi uneori nu ne dam seama ce norocosi suntem fie si numai pt. asta.
    Frumoasa poveste, frumos cuplu!:)

  11. Ah, misto genti. Am sa imi iau si eu una, sunt prea faine!:)

  12. …nu este surdo-mut este hipoacuzic….deci nu aude decat partial pe anumite frecvente la anumite intensitati…de vorbit vorbeste mai mult sau mai putin bine in functie de foarte multi factori…in privinta scolii nimic nu este adevarat….elevii hipoacuzici cu deficiente moderate si usoare invata dupa programa invatamantului de masa…cu adaptari pentru cei care au nevoie….din moment ce a facut liceul si a luat si bacalaureatul, banuiesc, nu e cazul sa se spuna ca nu a invatat nimic sau foarte putin…daca nu ii placea sa invete sigur ca posibil ca are probleme cu gramatica si vocabularul…dar altfel, vizitati o astfel de scoala si veti vedea cum se lucreaza si cata munca,efort si devotament depun profesorii unei astfel de scoli pentru a face oameni adevarati cum este si el din moment ce lucreaza la o firma de calculatoare…nu aruncati cu vorbe in necunostinta de cauza…

    • Daca omul a considerat ca NU a invatat suficient, daca asta simte el, nu cred ca e justa acuzatia de munciuna. E ca si cum as spune eu ca profa mea de chimie era paralela cu predarea materiei si apoi sa apara cineva si sa zica ca mint, profele de chimie sunt super si se dau toate peste cap ca fat frumos sa scoata din noi mari chimisti. Eh.. ❓
      Poate profesorii lui nu erau pedagogi foarte buni, poate el avea niste nevoi care nu au fost identiticate la timpul potrivit. E simplu, omul simte ca ar fi putut mai mult daca sistemul/sansa/destinul i-ar fi oferit oportunitatea. Nimic neobisnuit. Sunt persoane care frecventeaza scolile ´´normale´´ aud ,vorbesc,iau poate si meditatii si care tot nu scriu corect gramatical, nu stiu sa calculeze un tva, nu au o oportunitate valabila pentru viitor in urma absolviri liceului.

  13. bravo , bravo voua atelierea fara frontiere, bravo marius , respect pentru tine , , .

  14. Oh, am vazut acum acest articol, ma intrebam oare cand apare, deci a trecut ceva timp pt ca sunt f multe comentarii aici frumoase despre mine si vreau sa va multumesc din tot suflet. De ce vrem sa ne casatorim peste 4 ani? Pentru ca peste 2 ani vrem sa facem logodna in Dubai, si sa mai strangem ceva banii pentru o luna de miere perfecta dupa nunta 😀 Si mai ales 1 septembrie 2018 va fi ziua aniversarii noastre de 7 ani de relatie si pica sambata! Va ador! Cine spune ca i-am schimbat parerea despre viata (dg) ? As vrea sa stiu mai multe detalii 🙂 Numai cele bune!

  15. jos palaria in fata unor astfel de oameni!
    sunt frumosi, frumosi pana la ultimul atom din celule!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green