Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cori Grămescu: ”Sportul nu ține loc de terapie”

Închei, în cele ce urmează, seria de articole dedicate sportului și nutriției, cu un text semnat de antrenoarea Cori Grămescu. La finalul lui, voi anunța cine câștigă abonamentului pe un an la LadyFIT, sala deținută de Cori. Citiți, înainte de toate, mesajul lui Cori către voi, e un text autentic și onest, scris din dorința de a vă împărtăși niște lucruri care ei i-au schimbat viața în bine, și nu din aceea de a-și umple sala de sport.

Screen Shot 2015-05-13 at 17.43.47

SPORTUL NU ȚINE LOC DE TERAPIE

Sunt Cori Grămescu, instructor de fitness de 10 ani de zile și nutriționist și sunt aici, pe blogul Simonei Tache, să îți spun povestea mea. Poate că în ultimii 10 ani de zile ai citit despre mine și ai aflat că am fost un adolescent gras care, într-o zi, a hotărât să slăbească. Așa a început totul! Ceea ce nu știi însă este că parcursul acesta romanțat în care un om oarecare își depășește limitele și muncește ca să devină altcineva poate să sune ca o poveste despre motivație și inspirație, însă lucrurile nu stau chiar așa. De ce? Pentru că mulți ani de zile am încercat să maschez cu ajutorul sportului problemele mele emoționale. Am crezut că dacă imi voi atinge fiecare obiectiv personal, fie ca e vorba de slăbire, rezultate la antrenament sau performanță în zona profesională, voi reuși să dau la o parte frământările, grijile și toate acele emoții care îmi provocau durere. Însă lucrurile nu au stat deloc așa. Dimpotrivă!

Am fost un copil care a spus primele cuvinte atunci când a avut 4 ani. În plus, am fost peltică și rârâită. Toate astea în preajma unei verișoare frumoase, cu pielea albă, cu părul negru și cu ochii albaștri, care, la vârsta de 3 ani, vorbea româna și franceza fluent. Până la 7 ani, când am intrat la școală, am luat lecții de dicție. În clasă, eram singura fată tunsă periuță pentru că aveam un păr subțire și dificil de aranjat și nimeni nu voia să își bată capul cu asta. Apoi, pentru că familia mea m-a tot mutat, am schimbat școlile din 2 în 2 ani, deci trebuia să mă adaptez mereu unor medii noi. Colac peste pupăză, odată cu adolescența, am început să mă îngraș, dar încă aveam satisfacția că eram printre cei mai buni elevi din liceul din Craiova, unde învățam. Însă când la 16 ani am venit în București la colegiul Mihai Viteazul, notele mele au scăzut brusc așa că, dintr-o dată, nu mă mai simțeam doar nasoală, ci, de asemenea, proastă. Toate astea mi-au pus capac!

Atunci am început să cred cu tărie în depășirea limitelor și a bagajului genetic. Am început să cred că prin muncă, disciplină și perseverență, pot depăși orice. Am început cu slăbirea, că era cel mai simplu de controlat. Apoi am continuat cu antrenamentul. Pe urmă a venit cariera. Credeam în toate acele mesaje care spuneau că trebuie să fii concentrat și să mergi mai departe chiar și-atunci când simți că nu mai poți și eu asta am și făcut. La 21 de ani am plecat în Canada să învăț pilates, programul datorită căruia am devenit cunoscută în România, pentru că, aici, aproape nimeni nu mai auzise de acest tip de antrenament la acea vreme. Am muncit pas cu pas pentru tot ce am construit. Dar, cu toate acestea, cu toate că deveneam tot mai cunoscută și viața mea profesională era în creștere, sentimentul de nemulțumire și insecuritate era tot acolo, parcă mai prezent ca niciodată!

Am muncit centimetru cu centimetru la corpul meu, la mintea mea, la parcursul meu profesional. În toată munca asta de zi cu zi, în toată această transformare, am crezut permanent că, dacă voi atinge obiectiv după obiectiv, îmi voi gasi liniștea și fericirea. Ceea ce încercam să fac era să fug, de fapt, de ceea ce simțeam. Și asta pentru că mi-a intrat în cap că atunci când ma doare ceva de natură emoțională, soluția e să mai ating niste obiective și astfel să maschez încă o fugă de mine. Însă nu se întâmplă nimic rău dacă stai și-ți confrunți demonii, dacă stai și trăiești lucrurile pe care le simți. Oricum, nu ai unde să pleci din propriul tău cap, ești mereu acolo! Am înțeles toate lucrurile astea și am înțeles că este timpul să intru în terapie, un proces în care am stat 5 ani de zile și pe care l-am terminat recent. Am învățat să renunț la ”trebuie”, să ies din starea de reacție și să trăiesc în zona de alegere. Desigur, nu îmi reușește de fieare dată, dar sunt atentă la proces și încerc să fiu permanent în contact cu emoțiile mele și cu mine însămi. Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în terapie a fost că emoțiile trebuie trăite, nu interpretate.

Această transformare personală mi-a schimbat și viziunea despre sport și despre modul în care ne raportăm la el sau, oricum, cum ar fi folositor, de fapt, să o facem. Dacă ajungem să facem sport ca să nu mai simțim durerea emoțională și dacă ajungem să mascăm în nevoia de perfomanță sportivă toate eșecurile pe care le avem, atunci suntem pe drumul greșit. Sportul este o activitate care se face cu corpul și ceea ce poate să facă este să-ți întărească fundul, însă treaba asta nu îți va schimba fundamental starea de spirit atunci când suferi. Sportul nu îți va crea niciun fel de stare emoțională care să te ducă într-un Shagri-La în care vei trăi precum un Buddha cu pătrățele.

Din păcate, sportul a ajuns să glorifice încălcarea oricăror limite, ca măsură a succesului personal. Experiența mea de peste 10 ani de zile în antrenamentele pentru amatori mi-a arătat că sunt foarte puțini cei care reușesc cu adevărat să acopere decalajul dat de prea mulți ani de sedentarism și reușesc să se antreneze la nivel de performanță. Pentru că lucrez cu femei care au și job, și familie, și viață socială, am înțeles că ai nevoie de sport ca să fii sănătoasă și activă, dar ai nevoie și de energie ca să îți poți trăi viața așa cum îți dorești. Ai nevoie de concentrare la muncă, de poftă de viață în familie și de curiozitate în viața socială, iar sportul făcut prea intens și pentru prea mult timp, îți poate răpi din aceste experiențe.

Pentru că sportul e greu! De multe ori, în săli, antrenamentele sunt prea grele în raport cu resursele reale ale oamenilor. Și, ca și când nu ar fi de ajuns că sportul este greu, văd adeseori cum clienții sălilor de antrenament sunt împovărați și cu diete restrictive și dezechilibrate. Iar apoi ne mirăm că oamenii nu își găsesc motivația de a face antrenamente serioase? Am înțeles, lucrând zi de zi în sală, că motivația de a face sport vine din echilibru și mai ales dintr-o raportare sănătoasă la propriul corp și propriile resurse. Să ai pătrățele poate fi o urmare a unor ani de antrenament, dar nu va ține niciodată loc de motivație. Să faci sport pentru că te simți bine, pentru că înveți lucruri despre tine, pentru că devii un om mai sănătos, mai organizat și mai echilibrat în propria viață e o sursă bună de motivație. Un instructor care te învață cum să te antrenezi corect, care te asistă, asemenei unui coach, în procesul în care aflii cum să introduci sportul în viața ta, e un companion bun de drum. Un nutriționist care te învață principii și strategii de alimentație sănătoase e un partener bun de discuție. Motivația de a trăi o viață activă și sănătoasă vine din înțelegerea unor principii generale despre sport și alimentație și din implementarea lor în varianta care ți se potrivește ție, în viața ta de zi cu zi.

Sportul făcut pentru a depăși orice limită de dragul performanței, dieta care te frustrează pentru că te privează de micile bucurii și te ține flămând, nu servesc nimănui. Se traduc doar în abonamente la sala plătite și neconsumate și în renunțări dureroase la propriile obiective. Cred că e timpul să încetăm să ne mai depășim limitele și să ne concentrăm să înțelegem ce ne face mai sănătoși, mai echilibrați, mai fericiți și mai optimiști. Iar sportul făcut cu cap și nutriția gândită în contextul vieții de zi cu zi, pe termen lung, ne pot învăța cum să fim mai buni. În primul rând, cu noi înșine!

Cori Grămescu

***

Buun. Acum o să anunț la cine, dintre cele aproape 400 de doamne (și vreo doi domni) care s-au înscris la concurs, merge abonamentul pe un an la LadyFIT. Câștigătorul esteeeeeeee… o câștigătoareeeeeeee:

Screen Shot 2015-05-20 at 09.37.01

 

Felicitări, Ana, o să primești un mail de la mine prin care o să te pun în legătură cu Cori Grămescu, iar ea îți va spune cum intri în posesia premiului. Să te bucuri de el, ok? 🙂

***

Nu uitați că LadyFIT este sala lui Cori din centrul Bucureștiului, care oferă doamnelor, în fiecare săptămână, 40 de antrenamente pentru orice nivel de rezistență fizică și motricitate (de la Yoga, Stretching și Balet, de la care ieși zen, până la ore foarte intense de Capoeira sau Step, de la care ieși leșinată, dar antrenată bine de tot), consiliere gratuită în privința celor mai potrivite combinații de antrenamente, motivare, suport, și, nu în ultimul rând, servicii de consultanță în nutriție, cu planuri alimentare personalizate, monitorizare și tot tacâmul. Practic, la orice oră din zi ai ajunge la LadyFIT, găsești o soluție de antrenament care să ți se potrivească. Mai multe despre sală puteți citi aici, iar acesta este site-ul lui Cori, pe care, de asemenea, dacă sunteți interesați de sport și nutriție, veți găsi lucruri interesante. 

23 comentarii

  1. Multumesc frumos!! Sunt foarte fericita! Mi-ai inseninat ziua !

  2. imi place de Cori, pare un om foooarte fain!

  3. pai, Cori, eu vad ca ai invatat sa renunti la “trebuie” pentru ca asa trebuie:

    ” Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în terapie a fost că emoțiile trebuie trăite, nu interpretate.”

    :)))

    • oameni buni (…cei care mi-ati carat minusurile), ajutati-ma ca ma poticnesc inca de la primul pas. Renunt la trebuie, …buuun,… si trec la urmatorul deziderat : ” emoțiile trebuie trăite, nu interpretate”. Gata m-am blocat!

  4. si articolul este despre?!

    adica, e reclama la sala de fitnes? e un articol motivational?

    • Da, teoretic o reclamă la sala de fitness, adică un articol plătit (are și marcaj, scrie “Publicitate” și la tags, și la Categorie, pe care o găsești imediat sub titlu). În virtutea unui contract, Cori a avut dreptul să scrie un articol despre sport, nutriție, sănătate etc. Numai că, vezi tu, în loc să folosească spațiul ca să ne spună că sportul le vindecă pe toate și că fericirea e în mersul la sala ei, LadyFIT, ea a făcut gestul (generos și extrem de surprinzător pentru lumea în care trăim!) de a ne împărtăși cea mai profundă și mai puternică experiență a ei, ca om. Poate ne folosește, poate ne ajută. Nu e, așadar, una peste alta, nici o reclamă, nici un articol motivațional. E un dar și atât. Vrei să-l primești, bine, nu vrei să-l primești, sănătate îți doresc. Și zile cât mai senine! 😉

    • R
      daca tot te uiti pe aici ,ar mai trebui si sa te uiti in stanga,in dreapta, mai pe la chenar,mai la Nord,ai la sud etc. sa te dumiresti si tu cum vine treaba .celulele cenusii au niste treburi de facut daca le dai voie.
      de fiecare data se trezeste cite un “smecher” care sa “observe” ; a cujetat adanc si ne invata .
      mersi k esti tu einstein
      hai pa

  5. Pentru hateru’ de mai sus: ti-au scapat firicele de ambrozie cu de toate pe tastatura cand ai scris? O doamna a castigat ceva (felicitari!), iar o alta doamna spunea ceva mai mult decat sport. Asadar, uite, primul comentariu platit (P). 😆

  6. Cori n-ar trebui să-și dea cu părerea și nici să dea sfaturi din calitatea ei de pacient care a necesitat terapie timp de 5 ani. Nu este nici de condamnat, dar nici de lăudat, cu atât mai puțin de generalizat. Mai bine să-și vadă de exercițiile pentru care are calificare, și nu să dezinformeze oameni care ar pute-o lua în serios.

    • Aoleo, asta ai înțeles tu?
      Dacă o urăști pe Cori, e de înțeles comentariul, dacă însă chiar ai înțeles ce ai scris acolo, ai o problemuță gravă de inteligență. Sper, pentru tine, să fii doar rea și veninoasă, nu și proastă.

    • Mulțumesc, Dona. 🙂

  7. In articolul asta se spun niste lucruri foarte adevarate despre sport, despre cat e de greu sa mergi la sala cand ai familie, job, copii etc.. Si prin “mers” nu ma refer la plimbat pana la sala, ci la ce faci acolo, ca sa nu te duci degeaba.
    “sunt foarte puțini cei care reușesc cu adevărat să acopere decalajul dat de prea mulți ani de sedentarism și reușesc să se antreneze la nivel de performanță”
    Nu comentez ce zice Cori despre depresie, asta simte ea , insa ce zice despre femeile care incearca sa repare ce au stricat in zeci de ani de sedentarism e purul adevar.

    • Si mie asta mi s-a parut esenta articolului. Si un fapt pe care foarte putini dintre cei care lucreaza in salile de sport il iau in considerare . A fi un bun antrenor personal nu inseamna doar sa stii cum se fac exercitiile corect, ci si cum sa adaptezi programul de antrenament in functie de capacitatea clientului tau.

  8. eu chiar nu ma asteptam ca la acest articol sa existe si comentarii negative, chiar vrem sa vedem numai negru si rau in fata noastra, indiferent de circumstante? Mie mi se oare foarte frumos scris, adevarat si de apreciat cu atat mai mult cu cat a fost scris in cadrul unui articol publicitar unde da, putea sa spuna doar : veniti la sala mea de fitness sa vedeti ce bine sa fie 🙂
    Nu am vazut sa vorbeasca despre depresie, si nici faptul ca a fost in terapie nu inseamna ca era bolnava. Dar pana la urma mesajul transmis este cal mai important: nici sportul si nici un alt obiectiv impus din exterior nu o sa te faca sa te simti mai bine cu tine daca nu rezolvi problema din interior,

  9. Mmmm, ce bine arata d’na antrenor!

  10. Sa nu va surprinda dorinta mea ..As vrea sa stiu cum pot sa pun macar un atom de grasime pe mine .Sincer.Poate fi vorba de vreo boala?Am 179 de cm.si 72 kg.Stiu ..o sa spuneti ca nu sant greu pe cat sant de prost,dar ..totusi..

    • am un prieten care era in situatia ta acu vreo 15 ani. acum si-a rezolvat doleanta. la cca 1,85 are 125 de kile. daca vrei iti dau numarul lui de telefon.

  11. Ai un blog tare frumos aici Simona sunt cititoare de ft mult timp si nu am apucat sa te felicit niciodata.O sa pun unele din paginile tale si pe profilul meu de facebook.Multumesc.

  12. Cam lung articolul si pot spune drept ca m-am cam pierdut pe la jumatatea lui.

  13. WOW cat de frumos scris … imi place ce face Cori si mai mult

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green