“Clear Cut Crimes” este Superscrierea anului

stiti ce zic austriecii de la Schweighofer ? : saracilor , nu aveti voi influenta la Bruxelles cat avem noi , coruptilor . nu este corupt ala care da , corupt este ala care accepta mita

Sincera sa fiu, m-am uitat la tot documentarul si pot spune ca sunt dezamagita, mai ales ca dupa ce iti pierzi 40 min la final autorii acestui reportaj admit ca toate informatiile prezentate nu au fost probate legal

Vad de 15 ani trenuri intregi, zeci de mii de vagoane, vapoare intregi, mii si mii de camioane, pline ochi cu lemn procesat mai mult sau mai putin, si singura intrebare care imi vine in minte este:” Cat mai e de taiat? ”
Dupa ce mi-au povestit martori oculari ( soferi nevinovati de altfel), un brad falnic si sanatos ajungea direct intr-un container in mai putin de 30 de minute, masina era dirijata direct in padure, langa utilajele care fasonau grosier lemnul astfel incat sa intre cat mai mult si cat mai repede…Glumind amar, oamenii spuneau ca nici veveritele nu apucau sa fuga de pe ramuri si ele luau drumul Chinei, impreuna cu lemnul. Eficienta si operativitate maxima, in mai putin de 48 de ore un arbore romanesc isi incepea calatoria spre China sub denumirea de “lemn rotund”…

pai tara asta nu are nici un fel de industrie pe bune si totusi apare ca are o economie. acuma voi pe ce credeati ca se bazeaza aparenta asta? pe materiile prime. pe ce altceva? mai rau o fi cind se termina astea, atunci o sa fie chiar o mica catastrofa. poate fi usor comparat cu un om falit care mai vinde mult sub pret ce mai are prin casa.
aveti perfecta dreptate sa fiti indignati de ce se intimpla, dar sinteti pregatiti sa infruntati ce s-ar intimpla daca s-ar sista vinzarea mult sub pret a materiilor prime? gaura imensa la buget, suferinta tutror sectoarelor, prabusirea leului. incetarea subventionarii tutror sectoarelor acum subventionate, somaj in masa, taierea masiva a tutror bugetelor in toate domeniile, fuga spre alte tari a tutror “investitorilor”. ce s-a intimplat cind a luat basescu imprumutul de la fmi va fi jucarie de copil pe linga ce o sa se intimple.
sigur ca de vina e clasa politica in integralitatea ei pentru ca nu a facut nimeni o strategie de dezvoltare pe termen lung adevarata niciodata, sigur ca ar fi foarte de dorit sa inceteze vinzarea subpret a resurselor maturale (padurile le vedeti, dar nu sint numai padurile). dar sinteti pregatiti pentru ce urmeaza daca se intimpla asta?
nu asteptati nimic de la autoritati pentru ca oricine ar fi la putere nu are nici un interes sa se prabuseasca totul tocmai cind sint ei la putere.

Disciplina „pă persoană fizică” – vorba poetului, este cu siguranță o rara avis printre vajnicii noștri concetățeni. Și nu vorbesc de disciplina „obligatorie” – cea impusă de bau-baul coerciției legislative (că de aia civică ne despart câteva mii de ani lumină) ci de cea autoimpusă. Aia venită pe suport genetic plus cea dobândită din dramul de educație al fiecăruia. Nu e ciudat să supunem oprobriului public un act de indisciplină făcând uz de un act de … indisciplină ? Fiindcă, păstrând proporțiile, cam despre asta vorbim aici. Până ce nu voi apuca ziua în care Marele premiu al Festivalului de film de la Cannes (par igzamplu) va fi acordat unei nuvele ori vreunui roman, nu mă veți putea convinge de faptul că Marele premiu la „Superscrieri” – acordat unui material video este un act justificat. Înainte de a cere cuiva să respecte norme, reguli, canoane, rânduieli – legislative sau de bun simț, hai să vedem dacă noi, prin ceea ce facem, purtăm pe cap basca, cu moț, a corectitudinii.
b) Materialul video, și unele comentarii de aici, păcătuiesc printr-o forțare a sfintei emotivități, Probabil că după subiectul „copii”, „pădurea” ocupă un – justificat, dealtfel, loc 2 în temele la care românul reacționează exagerat lacrimogen. Că, deh, doar „codru-i frate cu românuˇ”… Și mai păcătuiesc prin anacronism. Lucrurile nu prea mai stau așa. Plus că, despre pădurile aflate în proprietate privată, nu prea avem dreptul să ne dăm cu părerea. Ce treabă ai tu, cel care și drumul până la farmacia aflată la 50 de metri îl faci tot cu mașina noneuro sau, na – euro 5 cu soft contrafăcut, tu cel care produci tone de gunoi nereciclabil anual dintr-un consumism scăpat de sub controlul atât al raționalului cât și-al bunului simț, tu cel care nu ai plantat în toată viața ta măcar un fir de pătrunjel de pătrunjel într-un ghiveci, care trăiești în orașe în care de sub ochii tăi dispar parcuri și-n care ultimii metri pătrați de pământ pe care, vreun descreierat ar putea planta un tei, sunt betonați, tu cel care locuiești într-un bloc în care, din cei 100 sau 200 de locatari nu se găsește măcar unul care să amenejeze pe spațiul verde o amărâtă de grădiniță de flori, ce treabă ai tu cu faptul că nea Ion vrea să taie pădurea de pe cele 10 hectare pe care le are ? Poți să-l obligi să nu o facă ? Sau să taie numai jumătate ? Ai accepta ca el să-ți impună ție câți kilometri să parcurgi lunar cu mașina ? Logic că nu. Atunci ? Cât despre pădurile aflate în proprietatea statului (în cuantum de 53%), da, sunt de acord că sunt și abuzuri. Multe. Dar nu vorbim de dimensiuni apocaliptice. Ci de lucruri care sunt scăpate oarecum de sub control. Iar asta creează senzația de haos. Haos-ul generează ideea de „sfârșitul lumii”. Vorbind în date oficiale, la nivelul anului 2009 – an de vârf, din 22 de milioane de metri cubi „recoltabili” s-au tăiat 16,5 milioane. Cât despre faptul că ne dăm pădurile grămadă la export, sub formă brută, hai să fim serioși. Contrar părerii generale, nu prea mai există cerere pentru lemn la export. Și știu foarte bine despre ce vorbesc. Nu vin ca Sandman să vorbesc despre „zeci de mii de vagoane și mii și mii de camioane” atâta vreme cât în portul Constanța printre șinele de cale ferată cresc de mult oțetarii și Decirom-ul, principalul operator portuar axat pe export de lemn are în hale și pe platforme mai puțin de 10% din cantitatea pe care o găsești în curțile depozitelor de lemn de foc din județ. Așa că mai mult ardem decât exportăm – iar asta e altă poveste. Sau să spun că lemnul românesc ia drumul Chinei atâta vreme cât porturile de destinație ale navelor ce transportă cherestea sunt porturi din țări arabe. Btw, îmi ajung degetele de la o mână să număr navele pe care, în vreo douășcinci de anișori de când tot bat portul, au plecat încărcate cu bușteni. În medie, anual, din portul Constanța pleacă încărcate cu cherestea cam 80-100 de nave. Tot în medie, o astfel de navă transportă cam 1000 de tone. Așa că nu-i dracu atât de negru. Mai ales că, așa cum am mai spus, cererea de lemn e de ani buni sub ofertă. Se impune doar un control mai strict asupra modului în care se fac tăierile. Și-atât. Restu-s metafore cu iz de dramă antică.

Nu știu când mama naibii o să mă vindec de optimismul care, în fiecare dimineață când mă trezesc, mă face să cred că în acea nouă zi lucrurile se vor schimba și voi găsi parteneri de discuție care vor reuși să înțeleagă că unor argumente strong, elaborate, venite atât din experiența proprie cât și dintr-o documentare atentă și susținută de dorința de a oferi un tablou cât mai complet, nu le poți opune chestii de noaptea minții gen “sunt de la țară, din Sălaj, știu ce spun” … Tare monotonă trebuie să fie existența unui astfel de semizeu căruia nu-i poți aduce bucuria niciunui lucru nou, pe care nu-l mai poți surprinde cu nimic. Le-a văzut pe toate, le știe pe toate. Acolo, “la țară, în Sălaj”… Btw, Sălajul chiar există ?!?