Un nepot mai informat poate face diferența în viața unui bunic

Am scris de multe ori despre bunica mea, până când, într-o zi, brusc, n-am mai scris deloc. M-am oprit în ziua în care am înțeles că am început s-o pierd, chiar dacă procesul de pierdere a mai durat niște ani. Pe la 83 de ani, avea încă mintea tăioasă și limpede ca cristalul. Mergeam la ea și nu reușeam să o convingem să NU ne facă scovergi. Nu mai putea să stea prea mult în picioare, dar se încăpățâna să le frământe. Apoi își punea un scaun lângă aragaz și le prăjea în timp ce stătea la taclale cu noi. Era o femeie simplă, de la țară, cu doar două clase, dar era deșteaptă, simpatică și spumoasă. Avea o judecată sănătoasă, guvernată de bun-simț, avea o deschidere nu foarte des întâlnită la persoanele de la țară, avea umor și avea autoironie. Puțin după rundele astea de scovergi din poziție șezândă, a început să se piardă încet-încet. Până când, vara trecută, a plecat de tot.

***

Nu ne place să vorbim despre bolile care intră cu bocancii peste bătrânii noștri și peste amintirile noastre cu ei sănătoși. Dar e preferabil să vorbim, dacă asta ne face mai atenți și ne pregătește să le identificăm mai din timp.

***

Uite, să ne oprim puțin la Parkinson. Spuneți-mi un singur simptom al acestei boli. Tremorul, corect. Acum mai spuneți-mi încă unul. Mda, știu… Puțini dintre noi mai putem numi un al doilea simptom. Nu știm suficiente lucruri despre această boală, deși, ca frecvență, e cea de-a doua afecţiune neurologică degenerativă din țara noastră și dă peste cap complet viețile pacienților și ale familiilor lor. Așa s-a și intitulat cea mai recentă campanie de conștientizare, desfășurată recent de Asociația de Luptă Împotriva Bolii Parkinson: Boala Parkinson îți dă lumea peste cap. Unul dintre obiectivele campaniei a fost înțelegerea nivelului de informare pe care românii îl au referitor la această boală, iar, pentru asta, s-a realizat un studiu pe un eșantion reprezentativ din mediul urban. Iar studiul a arătat că:

– 90% dintre români au auzit de Boala Parkinson, iar 80% au identificat tremorul ca simptom. Mult mai puțini respondenți au putut recunoaște alte simptome Pierderea echilibrului și a coordonării mișcărilor a fost recunoscută de doar 55% dintre participanții la studiu, iar lentoarea în efectuarea tuturor mișcărilor de doar 36%. Rigiditatea musculară a fost identificată ca simptom de 30% dintre respondenți, iar mersul șovăitor de doar 20%.

– Doar 30% dintre persoanele chestionate au făcut legătura și cu simptomele non-motorii, precum oboseala, tulburările de somn și depresia, caracteristice și ele bolii Parkinson.

– Doar 30% dintre români se implică activ în deciziile legate de sănătate pe care le iau membrii seniori ai familiei.

Destul de dezarmante aceste procente, nu? Vestea bună e însă că ele nu pot merge decât în sus. Putem încerca, de-acum încolo, să fim nu doar mai informați, ci și mai mai prezenți în viețile bătrânilor noștri, fie că ne sunt părinți sau bunici, unchi sau mătuși, prieteni de familie sau vecini.

Iar “mai prezenți” înseamnă, printre altele, și mai atenți la anumite simptome care pot duce la o depistare precoce a bolii Parkinson și implicit la un tratament timpuriu, care nu îi va opri evoluția, dar va ajuta mult la îmbunătățirea calității vieții pacientului și la liniștea celor apropiați.

Știți că vorbim despre o afecţiune degenerativă, care își poate “trimite buzduganul”, ca să-și anunțe prezența, cu 10-20 de ani înaintea debutului clinic prin tulburări motorii?Ei bine, da: modelul clasic actual de evoluţie presupune o evoluţie lungă, insidioasă, cu manifestări nespecifice, precum tulburările de miros, constipaţia şi tulburări ale somnului, prezente cu până la 20 de ani anterior diagnosticului. Iar modul în care progresează boala variază de la caz la caz. De exemplu, nu toți pacienții manifestă tremorul, care e cel mai cunoscut dintre simptome.

Depistarea precoce a bolii Parkinson este, așadar, extrem de importantă, pentru că tratamentele disponibile permit controlul afecțiunii mult timp după stabilirea diagnosticului. Respectarea medicației recomandate de medicul neurolog, conform fiecărui stadiu al bolii, o alimentaţie adecvată şi activitatea fizică zilnică îmbunătăţesc calitatea vieţii pacienţilor și o ușurează și pe aceeaa  aparținătorilor.

Ne spune asta, în filmulețul de mai jos, o doamnă care chiar suferă de 18 ani de această afecțiune.

Aflând ceea ce tocmai v-am povestit și vouă, mi-am amintit de mărturisirile mai vechi ale unei prietene, legate de oareșce probleme de echilibru ale mamei sale. Și de faptul că nu am știut să îi spun, atunci când le-am auzit, “Du-o repede la neurolog!”. Acum aș ști. Așa cum știu și că un bătrân care merge ca un bețiv pe stradă, poate fi, de fapt, o persoană a cărei lume fost a dată peste cap de boala Parkinson, și nu cineva pasionat de țuiculiță.

Dacă vreți și voi să aflați mai multe, puteți accesa pagina de Facebook a asociației de Luptă Împotriva Bolii Parkinson: www.facebook.com/parkinsonromania. În România, estimările indică 73.000 de persoane afectate de Boala Parkinson. La nivel mondial, vorbim de 6,4 milioane de persoane.

Nu uitați ca, dacă recunoașteți simptomele de care am vorbit la cineva drag, să faceți o programare la medicul neurolog! Vizitele la neurolog, depistarea cât mai timpurie şi urmarea tratamentului fac diferența în viața persoanelor care suferă de Parkinson.

Foto Ocskay Mark | Dreamstime.com