Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Al tău ce-a fost la serbare?

De ani de zile, în perioada serbărilor, nu obosesc să mă amuz de dialogurile dintre părinți:

– Al tău ce e?

– Polițist.

– Al meu e urs.

– Bine că nu e greier, cum a fost al meu, anul trecut. Vai de capul meu, ce m-am chinuit.

O scurtă anchetă printre mame mi-a prilejuit intrarea în culisele serbărilor. Nu e ușor de rezolvat problema costumelor și multe  s-au ales cu traume de neșters de pe urma câte unui “rol” mai fistichiu al micului lor actor. De exemplu, rolul de CASTAN. Iată mărturia victimei:

“Am căutat peste tot, dar nu am găsit “castani” de închiriat, așa că am sunat la o doamnă croitoreasă care a fost foarte simpatică, dar și tare scumpă. Am dat 2 milioane pe costum, dar femeia și-a dat silinta și i-a făcut o coroană de castan în care a prins chiar și frunze adevărate de castan.” (Eli, mamă de băiat).

Există însă și FAGI la serbările școlare:

 “Cum fag? Uite așa… un fag care discuta ceva cu Irod și cu niste soldați. Despre Hristos și alte chestiuni stringente. Eu, ca să nu dau bani, i-am pus o pereche de nădragi maro, o bluză maro și i-am făcut din carton o coroană cu niște frunze dubioase, colorate cu carioca, și două crăci idem, pe care le-a ținut în mâini, cum ține polițistu’ placheta cu “Stop”. (Alexandra, mamă de fată)

Cel mai și cel mai des întâlnit costum este însă cel de FULG DE NEA. Sunt pline grădinițele de fulgi de nea ca străzile de maidanezi. Iată câteva metode de confecționare a unui fulg de nea:

  •  “Pentru că nu căutasem/găsisem costum, îi improvizasem un colier cu fulgi de zăpada din fetru, care să simbolizeze costumul inexistent. Și îi pusesem o rochie de satin alb și cu nasturi îmbrăcați în mătase cu care s-a tăvălit mai târziu prin mocirla din autobuz, la întoarcerea de la serbarea la care nu ajunsesem, pentru că a adormit în taxi. În concluzie, a fost fulg de nea în taxi” (Despina, mamă de fată).
  •  “Doamna mi-a spus s-o îmbrac în alb, ceea ce am și făcut încă de dimineață. Daaaar, când am ajuns, cu un sfert de oră înainte de începerea serbării, celelalte fetițe aveau niște rochițe ca de bal și fiică-mea dorea “așaaa, ca ale lor”. Am ieșit într-o viteză din grădi și am smuls efectiv o rochiță dintr-un magazin de “fițe” învecinat. Rochița era albă, cu mânecă “clopot” și mi-au dat accesoriu o coroniță ca de înger. Până la urmă, a fost cea mai draguță”. (Maggie, mamă de fată)
  •  “I-am cumpărat o fustă de balerină de pe un site de balerine și ulterior am refolosit-o la diverse alte serbări, zile de naștere etc. La serbarea asta n-a zis nimic, că nu i-a plăcut să se scălămbăie în fața lumii :)” (Lili, mamă de fată)

Hm… Când să fiu gata să bag mâna-n foc că rolul de fulg de nea le revine numai fetelor, a apărut și un băiat. După ce dăduse, c-o serbare-n urmă, 150 de lei pe un fel de pijama-greier, mama a decis să-și folosească mâinile:

 “Am decis să evit să îi îmbogățesc băiatului meu colecția de pijamale matlasate la 150 de lei, așa că m-am pus pe cusut. Am cumpărat niste colanți albi, am ales o cămășuță albă din dulap, o căciuliță, apoi am împărțit în două părți egale beteala din casă (jumătate pentru brad, jumătate pentru fulg) și m-am apucat de treabă. Dacă nu mă oprea soțul, cred că-i coseam și globuri, și instalații :)).” (Oana, mama de băiat)

Pentru OAMENII DE ZĂPADĂ, costumele se pot și lua de pe Amazon, cu doar 10 dolari, dar și confecționa în casă:

 “Am căutat pe net niște idei și am găsit un model simplu, format dintr-un singur bulgare rotund, pe care l-am realizat dintr-o stofă albă, i-am pus un fular la gât și pălăria neagră a lu’ ta-su’ pe cap.” (Petruța, mamă de fete)

Dar să trecem la FLUTURI, pentru că și de fluturi e inflație la serbări:

  • “I-am cusut pe o rochiță roz, pe care o avea deja, fluturași colorați, iar o vecină i-a făcut o pereche de aripioare din carton, îmbracate în ceva roz cu floricele… parcă. I-a mai făcut și antene din folie de aluminiu, îmbrăcată în material textil roz, cu flori”. (Lili, mamă de fată)
  •  “Îi trebuiau aripi. Aripi se găsesc, dar urâte, așa că i-a făcut taică-său costum. S-a închis 6 ore în birou și i-a decupat + desenat cu carioca un model de fluture monarh din america de sud (oare?). erau niște aripi foarte frumoase, doar că de vreo 5-6 ori mai mari decât niște aripi de copil de 3 ani. Plus că erau din carton greu. Dacă copilul nostru își desfăcea aripile și se mișca, mătura toată grupa mica, deci trebuia să stea cu ele închise. Doar că voia și ea aripi ca toata lumea, așa că i le-am desfăcut și am învelit-o cu ele. Erau imense.” (Despina, mamă de fată).

fluture 2 blurat

Să trecem la legume și fructe. Avem un DOVLEAC (e legumă sau fruct?? 🙄 ) și o AFINĂ:

  •  “Pur și simplu m-am dus să îi închiriez un costum de dovleac, pentru că văzuse la alți copii și vroia și ea la fel. Deși eu m-am oferit să fac improvizatii din haine portocalii, ea nu a aprobat.” (Hana, mamă de fată)
  •  “Au avut ei o activitate la clasă: să învețe să facă o salată de fructe, ocazie cu care au făcut și o scenetă la care trebuia să poarte o mască înfățisând un fruct: “Mami mami, tre’ să-mi faci o mască! Așa, ca un fruct!”. What the fuck? Cu chiu cu vai, i-am confecționat o mizerie de mască tip afină… Am muncit de am transpirat la ea, a iesit urâtă cu spume, dar copilul a fost ATÂT de atașat de ea, pentru că i-o făcusem eu cu mana mea, încat n-a mai contat ca nu arăta a afină!! A devenit apoi mască de ninja…” (Diana, mamă de băieți)

dovleac-si-afina

La capitolul gâze, avem GREIERI și CĂRĂBUȘI, doar că cei din urmă devin tot greieri:

  •  “La prima serbare din viața lui, a fost greiere. Cum eu sunt o prietenă aproape intimă a magazinului Andreaua, am jurat că mă voi dedica 100% proiectului. Asta până când am descoperit că serbarea era plasată fix în coasta Bookfestului, unul dintre acele momente din an când piaristele din domeniul publishingului de carte nu prea mai respiră. Așa că a trebuit să depășesc faza romantică, cea în care ziceam ca îi croiesc eu costumul, și am intrat în faza realistă. Ușor sceptică, am tastat în bara de search google „costum greier serbare gradinita” și – supriză! – am descoperit că producătorii nu doar că au în ofertă o astfel de costumație, ba chiar se pricep să descompună subiectul și pe nișe: „greier sărac”, „greier de serbare”, „greier de vară” șamd. Ce să cumpăr? Toate se potriveau și, bineînțeles, toate erau scumpe. Am ales „greier de serbare” și, la uimitorul-preț-de-numai-150 de lei, m-am ales cu un soi de pijama neagră matlasată, strânsă la mijloc cu un cordon verde, plus o diademă cu antene. La ochiul meu de manipulatoare de ațe, ace și mosoare, aș putea să fi putut să jur că materialul plus manopera costumului de „greier de serbare” nu depășeau 40 de lei…” (Oana, mamă de băiat, dar și de fetiță)
  •  “Am închiriat un costum, dar nu am fost mulțumită. În loc de cărăbuș, mi-a dat unul de greier. Să zicem că tot insectă a fost, dar… evident ca a mai fost și foarte mare, iar materialul era de cea mai proastă calitate. Data viitoare o să i-l fac eu.” (Nicoleta, mamă de băiat)

greieri

În fine, să ne ocupăm și de animale. Am pregătit pentru voi un ARICI spectaculos, o VULPE, un MOTAN și un URS (sau un LUP, nu se știe exact):

  • “A. are acum 13 ani. De-a lungul timpului a fost fluture, zână, Fecioara Maria (asta mi-ar fi plăcut să și rămână, ca să îi pot cere chestii). Însă printr-a IV-a a ajuns arici. Dacă la celelalte m-am folosit de garderobă plus accesorii gen aripi, cel mai îngrozitor de construit a fost costumul de arici. Am muncit trei oameni 4 ore ca să decupăm țepi dintr-o coală de carton. Ce a ieșit vedeți mai jos.” (Ana, mamă de fată și de băiat)

arici

  • “Pentru rolul de vulpe, m-am gândit ca e prea cald ca să-i fac un costum, Așa că am făcut repede o mască de vulpe din papier-mache, i-am pus un tricou alb pe care am bricolat din materiale îmbulinate o orătanie și gata costumația. Adică, înțelegi tu, vulpea băgase la burtică găini și se jura că nu văzuse în viața ei așa ceva!!” (Petruța, mamă de fete) 

vulpita

  • “Am “gândit”, la viața mea, un singur costum, pe cel de motan, în sensul că am rugat bunica unui coleg de-al copilului să-mi facă o mască, iar eu i-am cumpărat colanți negri și am decupat o coadă pe care am capsat-o de colanți”. (Ioana, mamă de băiat-motan și de fetiță – prea mică încă pentru grădiniță)
  • “Unul dintre cele mai dificile roluri, din punctul meu de vedere, a fost cel de lup. Sau de urs. Nu mai știu bine. A mers maica-mea la toate prietenele ei să facă rost de blană, ea i-a încropit apoi un costum. Problema mare a fost la cap, pentru că a trebuit să sacrificăm o caciulă de mouton, căreia i-am cusut urechi. La serbare, copilul era să turbeze de cald din cauza blănurilor de pe el și îi era oarecum rușine că avea coadă.” (Cristina, mamă de băiat, dar și de fată, care, “blondă cu ochi albaștri fiind, a avut numai roluri de zână și de înger”)

Mai sunt și PRINȚESELE DISNEY, care n-au cum să nu-și facă loc în festivitățile de la grădi. Există, iarăși, prințese Disney de cumpărat și prințese Disney de casă, bio:

  • “Din fericire, tocmai fusesem în excursie la Disney Paris, motiv pentru care ne-am scos cu rochia de Albă ca Zăpada, din plastic 100%,  cost per bucată – 100 euro, desigur! Când spun “din plastic 100%” tre’ să mă crezi, chiar e din genul ăla de material, care, de la un grăunte de scrum, ia foc și se mistuie în 30 de secunde. Știi plasticul ăla care arde fără să lase urme? Doar niște funingine neagră, plutitoare? E, ăla-i genul de material din care-i făcuta rochia de Albă ca Zăpada, rochie pe care fiică-mea și-a dorit-o “până la infinit”. Și cu care, de altfel, a făcut furori la grădiniță, la serbarea de Halloween :).” (Diana, mamă de prințesă Disney de cumpărat)
  •  “I-am făcut o improvizație de Albă ca Zăpada. Adică, la rochița ei de Minnie (în partea de sus e din catifea neagră, iar mânecuțele sunt roșii cu buline albe), i-am cusut din talie o fusta de-a mea, în patratele alb cu roșu. I-am pus în talie o cingătoare albastru-închis, cusută cu fir argintiu, din costumul medieval al tatălui ei, și o pereche de mănuși albe. La gat, i-am pus șiragul de perle al soră-mii, că îl uitase la noi.” (Maggie, mamă de prințesă Disney de casă)

alba ca zapada

După prințese, vin dușmancele prințeselor, VRĂJITOARELE:

“A fost vrăjitoare de două ori. O dată, mi-a dat o prietenă o rochiță de prințesă pe care a îmbrăcat-o ea cu tull negru și mov, a făcut o baghetă, dintr-o creangă înfășurată în tull mov și negru, a cusut pe o bentiță o chestie dintr-o pălărie în formă de coif, iar eu am cumpărat niște steluțe-oglindă, pe care le-am pus pe rochie și pe coif. A doua oară când a fost vrăjitoare, a fost una mai nonconformistă. S-a îmbrăcat cu o rochie neagră pe care o avea și și-a pus niște cizme de lac negre, pe care le avea acasă”. (Lili, mamă de fată)

Când tocmai începusem să mă neliniștesc la ideea că PORTUL POPULAR ROMÂNESC încă nu apăruse în peisaj, am dat și peste o mamă căreia i-a picat asta la “examen”. Greu examen și mai ales scump!

  •  “La ultima serbare de Crăciun au avut cântat numai cântece populare. Și ne-au pus, evident, să le căutăm costume, ideal din zona din care se trage fiecare copil. “Norocul” nostru a fost că, la un târg de la MȚR, am găsit o băbuță care avea un costum exact pe masura fiică-mii și exact din zona Bihorului (eu mi-s de pe acolo). Ne-a costat 400 de lei, a cam durut când am dat banii, dar… nah, ne-am considerat norocoși că l-am gasit și pe ăla”. (Bogdana, mamă de fată și băieți)
  •  “La cea mai recentă serbare a fiului meu, ar fi trebuit să mă lupt, și n-am mai făcut-o, cu un costum de dansator popular. N-am mai făcut-o, pentru că am observat că sunt singura mamă care se amuză inventând costume, iar filmul în care trăiam eu – un chibuț al mamelor care cos haine de serbare, cum făceau mamele reale din copilăria noastră – nu mai există în viața reală de astăzi. Multinaționala care ține mama la job până târziu în noapte e mână în mână cu firmele de închirieri costume de serbare. Mă aștept ca, peste câțiva ani, să costumăm copii la serbare în Brand Manager, Client Service Executive, Head of Social Media șamd.” (Oana, mamă de băiat și de fetiță)

Ei bine, dragă Oana, acum, după ce vei fi citit toate cele de mai sus, vei fi aflat că nu ești singura care-și folosește mâinile și poate vei reveni la frumosul tău obicei. Temele cu care te poți trezi sunt multe și grele. Iată o scurtă listă compusă din ce-am mai aflat de la alte mame: Spania (da, Spania, ați citit bine), mag (asta se poate rezolva ușor, cu două cearșafuri), Zâna Florilor, ciupercuță, ou roșu de Paște, mama vitregă din Cenușăreasa, iepure, spiriduș, marinar, cowboy, șoricel, litera R din abecedar, măr necopt.

Iar pentru mamele și copiii care au poftă să fenteze serbările, există și povești pe care le pot folosi drept exemplu:

 “La carnavalul de 1 iunie, pentru care ne ceruse să pregătim costume de măr, căpșună, banană, educatoarea a fost nevoită să accepte un grup de vreo 6 Spidermani :))” (Oana, mamă de Spiderman).

Ai voștri ce-au fost la serbare? :mrgreen:

108 comentarii

  1. costumasul de greiere, in loc de carabus, i l-a inchiriat matusa Maia,zana adica,pentru ca el este zan,dar pt asta nu umbla costumati in zan si zana,ci isi fac declaratii non stop si fug unul la celalalt cand nu le convine cate ceva.

    carabusul,ca asta trebuia sa fie, s-a ales cu costumasul ala de greier,in care mai intra inca un alt strumf, de statura la fel de monumentala.
    pacat de material,care l-a tot iritat.
    insa,trebuie sa recunosc,cand l-am vazut cu atenutele alea, imi venea sa il mananc.

  2. Al meu, la faza cu portul popular, a avut straie populare olteneşti, căutate special de maică-mea acasă (noi stăm în inima Ardealului şi copilul a crescut la ţară, unde chestiile astea încă mai înseamnă ceva, iar unul echipat olteneşte între toţi ardelenii ăia chiar a făcut figură interesantă). La carnaval, a fost sublocotenent de Vânători de Munte, ţinută croită de o prietenă care are hobby-ul ăsta, al cusutului.

    • Da, si al meu a fost imbracat in straie populare dar pentru ca cei din gradinita au mai multe costume de fete si mai putine cele de baieti desi proportiile copiilor din clasa sunt exact pe dos, fiu-miu a fost imbracat de doua ori in haine de fata. Noroc ca e deschis la minte.
      Si da, din pacate iar incepe sezonul serbarilor. Sper sa vad ceva care sa-i bucure pe copii de data asta: http://metaphor.ro/o-serbare-de-gradinita/

  3. Eu copii n-am, dar pot sa povestesc de mine: stiu ca prin gradinita am avut ceva aripi, cred ca voiam sa fiu albina sau asa ceva. In clasa intai eram vrajitoarea cea buna, cu un borcan pe post de glob de sticla si multe bomboane pe care le-am impartit cu colegii (chipurile le “vrajeam” din globul ala). In clasa a doua am fost zana, iar tatal meu se chinuise sa-mi faca bagheta cu stea la capat. Dar la intrare ne-am bulucit ca viteii si s-a rupt 😀

  4. Eu l-am făcut Joker anul ăsta, din Batman, a fost cel mai tare costum! 😉

  5. Mda. M-am decis, o tin acasa, unde poa sa fie buburuza mea broscuta mea spidermanul meu fara sa aiba nevoie de costume, ne folosim exclusiv imaginatia.

  6. cand eram mica, era o nebunie curata cand aveam serbare la gradinita- nici cand m-am maritat nu a fost asa nebunie!!! Am fost mama vitrega a Albei ca zapada- cat am plans ca nu eram chiar eu printesa, dupa care am fost mama vitrega a Cenusaresei:)) Si s-a agitat biata mama si mi-a facut niste rochii de vis. Biata Alba ca zapada a bufnito plansul ca nu avea trena ca mine si nici coroana aurie- mi-o facuse bunica-mea:), iar Cenusareasa a fost muta toata serbarea ca mama imi facuse un coif mare din care iesea voal colorat…ce sa mai:D feerie! a venit momentul sa ma agit si eu pentru serbarea Irinucai….povestea Ridichea cea uriasa:)) deja transpirasem la gandul ca trebuie sa bricolez o ridiche si cand colo fata mea era nepotica:( a avut o rochie extrem de colorata- cam din alt film:D dar a dormit cu rochia aia 3 zile, atat de mult i-a placut:))

  7. Mititean Vasilica

    Chiar ca nu merita sa faci copii in tara aia. Lucrez la o gradinita din Suedia, dar n-am auzit de asa ceva. Nu cred ca exista nicaieri atata prostie si mandrie la un loc. 😥

    • Nu e mandrie si nici prostie. Serbarile costumate se tin din copilarie si am ceva ani. Piticilor le plac astfel de manifestari la gradinita. Fiica mea a fost greiere si craciunita la o gradinita in limba germana. Anul asta o sa fie… daaaa, fulg de nea 😀 Anul trecut a facut o fixatie pe Alba ca Zapada si a cerut Iepurasului, rochita pe care am gasit-o pe net si am cumparat-o. Fetitele adora sa se imbrace in printese. Nu vad nimic rau in asta! E bine sa aiba o copilarie plina de povesti si cat mai mult tmp.

    • Se pare ca doar in RO e moda asta a serbarilor cat mai fastuoase si mai inutile. In Germania in ultima zi de scoala, toti copiii au adus cate ceva si au facut micul dejun impreuna (al meu a fost cu untul:)). Cat despre atatea cheltuieli inutile, pe care cei de acasa le fac, pot sa va spun urmatorul lucru: scoala a organizat impreuna cu un circ, un spectacol in care actorii principali au fost copiii. Am platit doar 12 euro pt cd-ul cu reprezentatia copilului. Si toti care vroiau sa vada spectacolul plateau bilet la intrare. Saptamana trecuta, de ex, au organizat impreuna cu parintii o dupa-amiaza la un loc de joaca si fiecare copil trebuia sa aduca cate ceva (fructe, apa, gustari etc). Acum sincer, varianta astora de aici mi se pare mult mao ok decat nebunia care pune stapanire pe educatori, profesori si parinti de la noi din RO.

  8. Eu am fost Minnie de fiecare data 🙂

  9. Eu am avut noroc pana acum – in primul rand, de serbari putine si scurte, fara carnavaluri. La grupa mica, am imbracat-o cu ce am avut/vrut fiecare. La grupa mijlocie, la serbarea de iarna a fost fulg (rochie alba, puf alb-argintiu pe cap), la serbarea de vara am scapat ca prin urechile acului pentru ca a fost povestitor. Insa am talent la improvizat costume+o gama larga de rochite de printese/vrajitoare/zane si cateva costumatii de balet ca sa ies onorabil cam din orice provocare 🙂

  10. Ce am fost eu, in anii ’85-89:
    Ghiocel: un coif alb-gen ghicoel, un tricou alb, si vescnicul dres alb, tocit bine in genunchi-nu gaseai colanti pe vremea aia-am si acum poza alb negru cu mine Ghiocel
    Alba ca Zapada-aveam o rochita tare frumoasa, alba, cu niste floricele mici, albastre
    Mama Cenusaresei-o rochita neagra, din catifea
    Cioara din Craiasa Zapezii: tricou si colanti negre, si un foarte frumos sort de bucatarie cu inimioare 🙂

  11. Trei ani de gradinita plus patru de scoala am suportat tortura costumelor pentru serbari ! Cred ca doamnele entuziasmate au uitat sa mentioneze ca erau doua pe an – alea principale – de Craciun si de final de an scolar la care se adaugau “mici” evenimente care necesitau bani si sudoare din partea parintilor si generau crize de personalitate din partea celor mici: Pastele, 8 martie, mai nou Halloween-ul, venirea primaverii, a toamnei si alte bazaconii.
    A fost greu dar am rezistat. Ursulet, fulg de nea, dovleac, vrajitoare, printesa, bunica din poveste, costum popular, povestitorul (care contrar a ce puteti crede, nu se poate imbraca de capul lui sau cu ce are pe-acasa), rochita rosie (musai), rochita alba (merge si cu niscai desene pe ea, dar trebe` sandale albe) si tot asa.
    Desigur, exista o parte a povestii care ma face sa trag tare aer in piept: al doilea copil tocmai a trecut in grupa mare. Partea buna e ca e tot fata, deci reutilizam tot ce se poate si nu s-a patat pana la limita nepurtabilului.

  12. @katerina: cioara din Crăiasa Zăpezii, hahahahahahaha 😆

  13. Eu am fost Patrocle la gradinita. In rest, cel mai tare costum l-am vazut acu’ vreo 6 ani la un Halloween, venise o pereche costumata in masina de spalat/uscat.

  14. Al meu taman ce trecu prin primul rol al vietii lui, acela de pasare, rol de compozitie, la pachet cu alti 9 pasaroi, decor pentru sceneta cu Cenusareasa. I-am insfacat de pe net un soi de poncho gălbui cu un burlan atasat, dotat cu cioc si creasta, de pui-de-ceva, la numai 40 de lei (+ transport), după ce fusesem cat p-aci sa dau de 3 ori mai mult, noroc ca n-au avut masura lui! Cam călduros, bine ca n-avea si strampii asortati, propusi de respectivul site, ca la 36 de grade la umbra, deja putea lejer sa se apuce de clocit.
    Serbarea a făcut toti banii, am ras cu sora-mea de ne-am strâmbat, erau pasaroi de toate soiurile, de la cei de carnaval venetian, cu masca pe crestet, pana la cei de vodevil, sau cu identitate păsărească incerta – nu stiai de-s păsări, sau OZNuri. Cu o nota de pasaroi-cu-penaj-tip-cearșaf predominanta, au tăiat si ei ce-au avut pe-acasă si le-au zis “pelicani”, când a-ntewbat copilu’ ce poarta, înainte sa iasă din casa.

  15. @Nicky: nu cred cu mașina de spălaaaaat, nu cred. cum arăta costumul? 🙄

  16. @Liana: am murit de râs 😆

  17. Pe vremea mea, adica in 90′ si ceva, am fost cocos. Toate fetiele erau zane si craiese, eu eram cocos. Dar nu imi amintesc sa fi fost trista, poate pentru ca mi-a facut bunica, Dumnezeu s-o ierte!, creasta si cioc si toate cele. https://www.dropbox.com/s/nrjm6fiz3ahzh4u/4.jpg

    Acum astept sa fac si eu copii. Cred ca o sa le fac costume cu cel mai mare drag, ca doar m-a invat bunica sa cos. 😀

  18. @ mititica Vasilica : N-ai prea umblat prin lume .

  19. @Simona: arata… de mare exceptie! Reprezentat de doua cutii gigantice in care probabil chiar fusesera un washer + dryer si carau cutiile alea peste tot imbracati asa, mai sumar, ca sa ma exprim civilizat 🙂 Genial cuplu, oricum, ne-am distrat rau de tot. Aplicasera butoanele atit de real incit iti venea sa apesi pe ele 🙂 In rest, eu personal am fost la vreo doua Halloween-uri Scarlet O’Hara (sau Frumoasa si Bestia) si French maid. Am zis sa mentionez asta, ca pentru mine se incadreaza tot la categoria “serbari” (sau cum zicea un prieten de-al meu, “sarbautori”)

  20. prima serbare a copilului,iepuras. el iepuras iar eu cu doua maini stangi. ma apuc de treaba si confe
    ctionez copilului,din carton,doua urechi atasate cu greu unei bentite imprumutate de la o vecina. super serbare,super mandra eu de mine.dupa vreo zece ani vede copilul poze cu el iepuras si ma intreaba mahnit de ce l-am costumat in cuier//////

  21. Al meu a fost băiat. Acum e bărbat. 💡

  22. Prima data a fost albastrita. Educatoarea mi-a zis ca ar fi bine sa vina in rochita albastra. Fii-mea n-a binevoit sa imbrace decat un tutu rosu+body rosu. A doua oara a fost furnica, a zis ca nu se imbraca decat in blugi. Deci blugi si tricou albastru. Orice sugestie de-a mea “iti deseneaza mama pe tricou o furnica” ,”iti scriu pe tricou FURNICA”, a fost intampinata cu o incapatanare demna de cauze mai bune. A treia oara nu-mi mai amintesc ce a fost dar costumatia de Spiderman nu se potrivea deloc

    • @andra_bell ce imi mai place de fiica ta!!! Zici ca e sora cu al meu :))

    • Până la urmă, care-i scopul serbării? Să se simtă copilul important, să fie mândru de el, să se simtă bine! Chiar dacă pentru părinți poate fi o provocare mai mare decât și-au dorit-o… Vă felicit pentru faptul că v-ați ascultat copilul (indiferent de rolul propus…).

  23. Eu tin minte ca am fost vulpe la o serbare de gradinita. Am avut noroc ca sunt natural roscata si bunica m-a imbracat in rosu si mi-a pus la gat gulerul ei din blana de vulpe (cu cap, ochi din margele si coada, erau la moda foarte demult). Eu eram suparata tare ca prietena mea era floare si vroiam si eu.

  24. Costumul ca costumul, dar mi se pare odios ca la vârsta de 3 ani să-l faci pe copil “lupul cel rău”. Fi-miu a fost destul de afectat, nu vroia rolul negativ. A ajuns ca până la urmă, de fiecare dată când făcea o poznă, să spună “Eu sunt lupul cel vestit” (vers din poezie) ca justificare.
    Costumul l-am închiriat de la un centru de închirieri. Nu a fost ieftin!

  25. ganduri razlete

    Mi-aduc aminte de o serbare, prin ’84-’85. Am fost fulg de nea, aveam tot capul infasurat in beteala argintie, de parca tocmai avusesem accident, si o rochita alba, strampi albi, grosi si sandalute maro 😆 Mai greu a fost cand am avut nevoie de opincute cu nojite (sireturi); s-a chinuit tata si mi-a facut o pereche din piele de porc.

  26. Al meu :p trebuie sa fie print/cavaler sloven sau croat. Na, de unde sa scot eu asa ceva?

  27. @Mititean Vasilica, comentariu mai imbecil ca al tau rar intilnesti. Nu stiu ce cauti tu la gradinita, printre copii. In rest, foarte simpatic aricolul 😀

  28. Ahhh, urasc costumele de serbare! Anul asta m-a lovit la cel mare, clasa I, la serbarea de Craciun, ca a fost fag, am vazut in postarea ta ca se mai poarta si prin alte parti aceeasi poveste. Am avut vise urate cu fagul asta, pe net nu am gasit nimic, o doamna croitoreasa avea de facut 5 copaci in doua zile. Pina la urma am umblat toata Baneasa sa-i gasesc un pantalon raiat maro si un pullover maro fara “michimaushi” pe el (greu de gasit un tricou, ceva, fara tot felul de imprimeuri). Si m-am dus la Ikea si am luat niste flori artificiale pe care le-am jumulit de frunze, pe care le-am cusut de pullover. Toata poveste a fost peste 2 milioane, pentru 10 minute de rol.
    La cel mic am scapat anul asta, ca a fost prezentatorul si a trebuit doar pantalon negru, tricou alb.

  29. Eu am fost feciara Maria cu cearceafuri , aureola si o peruca. Ar fi trebuit sa fiu ingerul cocotat de un dulap toata serbarea, tipand la feciara , magi si restul. Ah si cu ceva naratiune tipand la public. dulpaul era inmobil intr un colt. Dupa vreo o saptamana de repetetii (patru ore pe zi dupa programul scolar… aveam un invatator dus) fecioara a terminat cu gripa, cum eu ii stiam replicile si alt mag care nu prea vorbea le stia pe ale mele asa ca ne-am schimbat. La costumul popular era dificil rau. Un an am crescut foarte mult si fusta imi ramasese mica asa ca am imbracat un brau mai lat si foarte stramt, probabil pus asa de mami ca sa nu ma crananez prea mult in timpul serbarii, dansurilor etc. Ah machiajul……aemele cu fardurile albastru si verde strident, cu blush si rujul acela dintr un gel verde care devenea un fucsia rosu odata aplicat. Culmea e ca mamele nu prea le foloseau sau nu toate odata dar noi deveneam visul oricarui pedofil. Mama ,slava domnului ,doar ma ruja putin si ma ferea de furia make up artistica a altor mame.
    La alta serbare eram zana primaverii. Peruca (eram tunsa scurt dar singura cu fata angelica din clasa), rochie verde pana la genunchi la care am adaugat un cearceaf verde in partea de jos cu floricele. Bun totul in regula dar za grand entrace : stand in piciare in caruciorul meu de bebel…aveam deja noua ani exista riscul sa se rupa sau eu sa pic. Caruciorul eram impins de niste elfi sau ceva de genul si altii ma tineu de maini ca sa nu pic si sa ma ajute la coborare.
    Buun prin clasea a sasea aveam o serbare cu Eminescu, scoala ii poarta numele asa ca imagine… Bun aveam de spus poezii nimic special dar iar am ramas cu fusta mica, aveam 12 ani deja aratam a femeie , nu aveam chef, timp sa cumpar alta fusta neagra asa ca am recitat nici eu nu mai stiu ce intr o fusta minuuuscula neagra si stramta, cu cizme negre din piele lungi si un pulover alb fara maneci cu sutien bleumarin( primul si singurul la vremea respectiva) care se vedea. totul filmat de jos sa se vada mai bine pulpele. ah si machiejul era de vis ca m-am lasat pe mana colegelor si la varsta aia less is more era un concept strain.
    Ultimul rol doi ani mai tarziu, pentru ca aveam gura mare m-a retrogradat profa la rol de servitoare tiganca. Nu mai stiu ce piesa era, ceva gen Caragiale. Eu eram blond roscata cu pistrui si ochi verzi albastri. Imi amintesc o scena cand eu uit ceva sau vars ceva si conitza tipa la mine numindu ma tiganca….de vis cu serbarile.

  30. Foarte fain articolul. la gradi aveam de schimbat opt costume per serbare si in generala vreo trei patru. Din fericire sau pacate nu cunosc patimile mamei pentru a le procura.

  31. Eu nu-mi mai amintesc decat serbarea abecedarului de prin ’83… Unde am avut coronita si costum de dans traditional rusesc (!!!) si a spart mama globuri de brad si le-a pisat pana a iesit o pulbere sclipitoare pe care a lipit-o cu aracet pe coronita de carton 😉
    In postura de mamica am fost mai norocoasa – pana acum- fiica-mea a avut costumele de la scoala si singurul la care am bricolat a fost “Mrs Fox” din Fantastic Mr Fox a lui Dahl… Si l-am rezolvat cu o masca de vulpita pictata si o pijama “onesie” maro cu o curea de-a lui taica-su pe post de coada ciunta (ca am incurcat personajele si i-am rupt coada vulpii, nu vulpoiului ca in povestea lui Dahl)….

  32. Cel mai nasol a fost cand mama lu fimiu a vrut costum din vulpe argintie, si original pe deaspra. S,a dus naibi un sfert din salariu…

  33. De pe Facebook:
    “Io la gradi am fost fulg de nea; am urat-o sincer pe craiasa zapezii, ca avea rochie lunga si trena – fulgii aveau rochite scurte cu beteala la poale.

    “din afara poate parea amuzant si frivol. dar as vrea sa va vad replicind cind vine juniorul acasa si zice mindru ca va fi para si asa a vrut el…”

    “Cunosc si eu o educatoare (se intampla sa fie mama) care statea nopti intregi sa coasa la costume inainte de ’89… Din tifon vopsit in “degradé”. Valentina, asa erau fulgii ca nu avea tovarasa prea mult tifon sa faca la toate rochii lungi Din cand in cand mai recicla si cate un cearsaf….”

    “superb … am ras cu lacrimi …un ras putin amar totusi, ca o sa urmeze si la noi serbarile pomenite …”

    “azi, ca nu te-ai confruntat cu problema in cauza…acu macar sunt constume de inchiriat, dar la inceputul anilor”90 nu era asa de simplu. bun, nu erau multinationale, dar pe vremea aia mamele tot lucrau(sau, “inca mai lucrau”)”

    “Nepotelul meu a fost Soare,iar afara ploua cu galeata,dar in gradi era el….”

    “Vai. Cel mai complex costum pe care l-am avut la grădiniță a fost litera X. Adică aveam o insignă cu litera X în piept Ce vremuri frumoase ”

    “Am o poza cu sora-mea si cu mine, prin ’74-’75, amandoi cu costume super de fluturasi. De mare senzatie”

    “aaah, ce poveste aveam si eu :))) care am scapat total din vedere ca trebuie un costum la prima serbare a Clarei si am imbracat-o cu o preafrumoasa rochitza simpla albastra, convinsa ca less is more in materie de costumatii, in timp ce sala gemea de fulgi de nea si greierasi si zanute cu aripioare disney. nu mai spun cum mi-am luat-o :))”

  34. tot de pe Facebook, una beton:

    “In disperare de cauza (“mami, maine dimineata avem carnaval, imi trebuie costum”) am decis deghizarea in… cadou! Adica, se iau doua cutii de pantofi (din alea de la Ikea, cu maner), se ambaleaza in folie pentru cadouri- cu cat mai sclipicioasa, cu atat mai bine, se lipeste panglica pe ele- si in asa fel incat sa formeze doua bretele- si se pune o cutie in fata copilului, cealalta in spate. se completeaza cu o funda cat mai mare – oarecum dificil de “lipit” cand copilul e baiat- si e gata!”

    😆 😆

  35. Al meu a fost urs (i-am inchiriat de undeva o masca de plush de pus pe cap, care i-a placut enorm, pacat ca era luna iunie si 30 de grade afara, curgeau apele pe el de numa’ dar n-a vrut sa-si dea ursul din cap vreo treo ore, pana la urma i l-am scos cu forta, mi-a fost frica ca se alege cu niste leziuni cerebrale de la alea 45 de grade celsius de sub masca de plush)
    . Pe urma a fost mag in sceneta cu nasterea lui Iisus, am facut noi costumul din ceva captuseala lucioasa, galben si mov, salvari, camasa si pelerina, am si pus sclipici pe costum, a fost misto, plus coroana. A fost nervos de-a dreptul ca a avut rol de mag, din cauza ca mag…e ca un fel de magar, asa mi-a explicat el, habar n-am ce avea in cap, era in grupa mica, cred ca pentru el magul era un animal asa, ca o camila 🙂
    Cel mai problematic a fost cand l-am imbracat in costum popular acasa, sa-l duc la gradinita la serbare, si mi s-a dat cu curu’ de pamant si a plans jumate’ de ora ca el nici nu se gandeste sa iasa in oras imbracat ca un taran 😀 Cred ca in capul lui asta era un adevarat tabu, sa te imbraci in costum popular si sa te plimbi asa imbracat prin oras 😀

  36. Am prieteni care sunt terorizaţi de aceste lucruri.Am şi prieteni care au descoperit seducţiile acestui inimaginabil chin metamorfic.Cărora le face plăcere
    să se “dea de ceasul morţii” pentru a reuşi să dea un chip verosimil şi o formă
    acceptabilă odraslelor în noile variante “atât de creative.”
    Părinţii sunt de cele mai multe ori mai copii decât copiii şi sunt gata să suporte
    torţiuni financiare,fizice,psihice ,mă rog,tot tacâmul,pentru a izbuti să intre în
    graţiile regizorale ale educatoarelor.
    Odată evenimentele epuizate,urmează terorizarea vecinilor,prietenilor,rudelor cu
    “bisarea”obsesivă a momentelor în care au strălucit în cadrul festiv.Ei,aici este aici.Invitaţia la o cafea poate deveni coşmarul vieţii tale. :mrgreen:

  37. Am fost şi eu greieraş la o serbare şi ţin minte că, de entuziasm, la finalul serbării, am înghiţit bila neagră din vârful uneia din antene. Am fost traumatizată apoi două zile, că îmi era frică să-i spun mamei de isprava mea şi mă tot gândeam la modalităţi să o “aduc înapoi”. Dar după alte două zile mi-am zis că dacă nu am murit până atunci, n-am cum să mai mor şi am făcut uitată povestea.
    Iar la altă serbare am fost regina cea rea din Albă ca Zăpada şi ştiu că o băteam la cap pe mama să-mi facă cea mai fioroasă rochie cu pelerină şi guler ridicat şi ascuţit. A ieşit fix aşa cum îmi doream, însă culoarea materialului a stricat tot farmecu. Parcă n-are niciun sens să mai spui “Muhahahhahaa” îmbrăcată în roz.

  38. Al meu a fost gandac. Nu greiere, nu carabus ci gandac. Eu cred ca ar trebui pedepsite invatatoarele astea care dau roluri din “top” .Mai des si cu mai multi “Spidermani”. Cum e posibil sa dai rol de fel de fel de ciudatenii… fara sa stii ca nu sunt costume? Am gasit – vorba mamei cu pijamaua de satin de 150 lei – un costum la o fabrica de confectii pe la Rosiori. Nu avea poza foarte clara, dar se numea “costum de serbare de greiere…” dar cu ce e diferit un greiere de gandac -ca era format din pantaloni si sacou de satin negru, camasa de satin alb, bete de satin rosu (cingatoare) si papion tot rosu, si niste cornite de gaza de sarma… Zic sa facem o miscare si sa trimitem valuri de spidermani si de supermani la baieti si zane la fete catre aceste invatatoare….(pe timpul meu ,in 1980 am fost urs – aveam 4 ani – si la 6 ani am fost copac… 🙂 dar costumele erau facute la croitoria scolii… 😉

  39. Johnny Handsome

    Fetiţa mea a fost, la serbarea din iarnă, fulg de nea. Toate fetiţele au fost, numai că a mea, din cauza faptului că nu ne-a anunţat educatoarea, a fost… foarte bleumarin. Adică a avut o rochiţă bleumarin din catifea, cu bentiţă, de altfel foarte şic, era foarte “albastră” printre rochiţele albe. Partea haioasă a fost că, pînă la serbare, educatoarea le spusese tuturor copiilor să nu zică ce program au făcut şi să nu divulge ce poezii au învăţat. Zadarnic am încercat să o tragem de limbă, n-a dat, frate, deloc din casă. În momentul în care am ajuns la serbare, şi-a ocupat locul prestabilit şi nu ne-a mai băgat în seamă, nici pe mine, nici pe maică-sa. Ne zîmbea din cînd în cînd, aşa, de pamplezir. Cred că repeta, în gînd, rolul. Seriozitate maximă, ce mai.
    Acum, în vară, a fost albăstrea, am rezolvat cu o prietenă care ne-a adus o rochiţă, evident strălucitoare, cu tiară şi brizbrizuri, a fost mai relaxată, dar tot n-a dat din casă. Ce ţi-e şi cu actorii ăştia, nu le intri în voie aşa, cu una, cu două. A, a avut şi ie, actul doi. Cu dans, nene. Da` să pricepe, seamănă cu tac`su.

  40. Johnny Handsome , al meu a zis poezeaua doar pt mine, la ureche. la durut in antenute de familionul venit sa il vada, si de educatoare asijderea. m-a luat carabusul in brate si mi-a zis la ureche versurile,apoi a zis: pt tine, mami.
    m-am topit de mai multe ori.
    cat priveste datul din casa,al meu da tot si cu bonus.adica mai pune de la el.

  41. al meu a fost Spiderman…dragi parinti, indiferent de costum, orice copil este special prin propriul costum pe care il poarta zilnic si care se formeaza acasa…educatia data de noi este cea care ii costumeaza cel mai bine. aveti grija de ea, sa nu ajunga asa:

  42. De pe Facebook:

    “serbarile atea sunt cele mai penibile manifestari “artistice” puse in scena de niste educatoare lipsite de imaginatie si indobitocite de sistem…asta ca sa fiu draguta ! am dat like pt subiect nu pt eveniment in sine”

    ” Cunosc problema,parintii din ziua de azi,din vanitate si spirit de competitie,i-ar imbraca pe copii si in crocobaur,ar alerga zile in sir sa le procure tot ce e mai grozav,mai bun;al lor sa fie cel mai tare,ca oricum e cel mai destept si frumos. Asta la gradi,ca la scoala,le mai scade interesul,prefera sa le faca zilele de nastere cat mai sofisticate,la cluburile cele mai scumpe,au,deci,alte preocupari. “

  43. Doamne… Am râs cu lacrimi. Cum ACVARIU????? Cum GÂNDAC????? 😆 😆 😆

  44. La prima serbare la gradinita, al meu copil a vrut sa fie extraterestru, dar l-am reorientat noi spre “Superment”.
    M-am sculat devreme sa caut chiloti rosii, bluza si colanti albastri, pelerina rosie si, eventual, cizme rosii. Dupa primul magazin am hotarat ca erau bune si cizmele galbene cu oite.
    A urmat episodul cu ciorapii, din care am vrut albastri si fara model. Daca as fi cautat dresuri albastre cu albatrosi sau cu pisici nu as fi gasit, dar atunci erau pe toate drumurile. Dupa a saptea pereche de ciorapi pe care voia sa mi-o vanda, i-am spus vanzatoarei pentru ce imi trebuie. M-a fixat consternată de parca i-as fi cerut ei sa se imbrace in strampi albastri si cu chiloti rosii peste…
    Cu chilotii… a fost tot cam asa. S-au simtit lezati in amorul comercial aia trei vanzatori care mi-au bagat sub nas bikinii cu dantela si funde cand le-am spus că băiatul meu nu e Piticul erotic sub acoperire si nici nu se combina cu Sexy Braileanca. M-am consolat cu niste chiloti ”tetra reloaded” măsura XL. (Am niste poze cu ei, daca trebuie dovada.)
    Pelerina – am luat de la merceria din piata un metru de atlaz rosu, pe care am ”manufacturat” un S cu markerul, pe care apoi l-am brodat. Mai era acolo o mamica in cautare de costum pentru ”regina dovlecilor”. Funda nu era destul de verde, ata era prea portocalie, timpul era prea scurt. Mi-am adus aminte de costumul de martian si mi-am zis ca se poate si mai rau…
    Urmatoarea tinta: MiniPrix, ca doar acolo poti gasi lucruri ciudate in culori turbate, cum ar fi o bluza albastru ciel si o curea galbenă. Si am gasit acolo si una, si alta.
    Au urmat: stramtat chiloti, cusut pelerina, desenat logo cu Superman. Juniorul s-a implicat in mod responsabil butonand bormasina sa mai facem gauri la curea si imprastiind acele din pelerina din hol pana in living si inapoi, in timpul exercitiilor de zbor.
    Nu am priceput nici pana acum de ce, pana in ultima clipa, copilul a fost convins ca merge la serbare cu tati imbracat in “Spiderment” si cu mami imbracata in iepuras. E adevarat ca, in ziua serbarii, tati mai ca s-a urcat pe pereti, iar mami a dat iama in morcovi, dar din cu totul alte motive…

  45. excepțional! am râs cu lacrimi!
    mulțumesc frumos pentru pastila de bună-dispoziție 🙂

  46. Johnny Handsome

    @ Nike: 😆 a mea cind face o traznaie zice ca Pichi a facut, e prietenul ei imaginar. Pichi in sus, Pichi in jos, si le infloreste… 😆

  47. eu inca n-am copii sa mi-i transforme astia in conopide si alte alea, dar l-am auzit pe unu la o librarie, intreband foarte serios “Aveti masca de urs ?”. probabil ca ala mic era gras dar suficient de paros si avea nevoie de niste imbunatatiri…

  48. Dar serbarea abecedarului se mai organizeaza sau a fost inlocuita total de fructe, legume, pomi si alte cele? :))

    • se mai face; daor ca acum se face de doua ori, clasa pregatitoare si clasa a-1-a, mai misto e sa fie copilul si fluture; si litera M dar sa wica si poezia de la litera s

  49. Ma citez:
    “Ajungem la cămin. Îi arăt Mirunei rochiţa (albă cu volane!), îi povestesc că e de la Albă-ca-Zăpada, că nu-i a noastră şi că numai atunci o poate îmbrăca. Iniţial circumspectă, devine uşor-uşor atrasă. Moment în care vine „doamna”, o îmbracă în rochiţă. S-a opus uşor Miruna, dar a cedat repede.
    Intrăm în clasă, mi-era teamă, nu ştiam ce mă poate aştepta.
    Îşi ia Miruna scăunelul şi-l pune cu faţa la brad şi cu spatele la public. Orice insistenţă a fost zadarnică, în afară de „nu”, „nu”, „nu”, „îmi curge nasul” n-a spus altceva toată serbarea. Şi nici nu s-a întors cu faţa.
    Vine Moş Crăciun. „Domnişoara”:
    – Hai Miruna, că ţi-a adus moşul daruri, nu spui nici poezie, du-te şi ia cadoul…
    – Mie nu-mi trebuie nimic de la moşul ĂSTA!
    Vlad, prietenul ei, o convinge într-un târziu să-şi ia darul. Şi vine Miruna la mine după ce-l ia şi vede ce e înăuntru.
    – Acum vreau să spun poezia!
    – Ce-mi spui mie? Du-te la „doamna”!
    Serbarea se sfârşise. Se duce. Auzim: „Linişte, spune Miruna poezia cu magii!”
    Într-adevăr, avusese de învăţat o poezie cu vreo 4-5 strofe, religioasă, pe care o juca de-a dreptul, n-o recita.
    Se mai domolesc glasurile şi se-aude o voce caldă:
    – Cri, cri cri, toamnă gri/Nu credeam c-o să mai vii…”
    (http://fusaru.blogspot.ro/2010/03/intre-blestemul-de-parinte-si_26.html)

    • la serbarea de craciun din grupa mica a lu fi-miu; fiecare copil trebuia sa spuna poezia la microfon; zis si facut; mai cu plansete, smiorcaeli; etc pana vine randul lui Amir; un baiat de 3 ani cu inaltimea unuia de vreo 7-8, se apropie de microfon; da sa zica poezia si incepe sa rada; cateva minute bune; de radeam cu totii in sala, si mari si mici, dar poezia tot nu a spuso

  50. La prima lui serbare, fi-meu a trebuit sa fie om de zapada. Si am incropit o pelerina alba , sotul meu i-a facut din carton o palarie pe masura lui, pe care am imbracat-o in autocolant negru. A avut si nas-morcov (tot din autocolant, tot capodopera sotului), si o creanga in mana, ce mai, un adevarat om de zapada! La un moment dat a trebuit sa-i confiscam creanga, lovea tot ce intalnea in cale. Drept urmare, s-a bonsumflat, n-a mai vrut sa poarte nici palaria, si nici sa spuna poezia…. Asa ca avem poze cu taica-su cu palaria pe cap si eu cu creanga in mana incercand sa stam cuminti pe langa ceata lui Pitigoi….. La o alta serbare, am fost rugati sa imbracam copiii “protocolar”, in camasa alba, papion si vesta. Doar ca papionul trebuia sa fie cat mai colorat; asa ca i-am confectionat unul din bucati de hartie creponata si m-am chinuit sa-l prind la gat :). Din fericire, a rezistat bine papionul, n-a suferit nici o leziune majora pana la finalul serbarii.

  51. Tot citind comentariile, mi-am adus aminte ca “pe vremea mea”, asta insemnand prin 2000, inca se facea serbarea abecedarului in clasa intai. Toate bune si frumoase, mai ales ca trebuia sa fiu litera M, pe care de altfel mi-o dorisem cu pasiune (nu mai stiu exact de ce facusem un fix pentru ea.)

    Alor mei nu le-am dat batai de cap, fiindca practic nu au fost costume. Fiecare trebuia doar sa tina un carton cu litera indreptat spre public si sa isi spuna particica din piesa. Doar ca atunci cand am inceput sa recit poezia, de peste tot de prin sala mi s-au facut semne disperate, fara ca eu sa inteleg de ce, fiindca stiam versurile si ce altceva ar fi putut sa mai fie?
    Abia dupa ce am terminat mi-am dat seama ca tinusem cap-coada cartonul invers, fiind deci un M cu probleme de personalitate, transformat subit in W.

    In rest, am fost Craiasa Zapezii de vreo 3 ori, desi nu eram nici blonda, nici angelica. 😆 Imi amintesc eforturile cumulate ale mamei si bunicului, care mi-au facut prima oara o masca din carton, peste care au lipit sclipici obtinut din globuri pisate. Nici macar n-am purtat-o, invatatoarea spunand a doua zi ca nu s-ar fi auzit nimic daca as fi stat cu ea pe fata. 🙂

  52. daca era un singur copchil..mai treaca mearga! da` ce te faci daca ai vreo 20 bucati..si ai o lectie deschisa cu sceneta?ask me! taie diriga,coase diriga,coloreaza diriga.impreuna cu ei fireste,si numai din materiale ecologice ca e trendy 🙂 una peste alta totul a fost un succes si ne amintim cu drag de moment.mai mult,ma mai intreaba din cand in cand..doamna,da` nu ne mai costumam? ps: vine craciunul! serbare? :))

  53. numai oameni sa nu fie, sau ce?

  54. E de ras sau de plans? Parca acum vreo 20 de ani nu aveau atatea idei “doamnele”. E un fel de concurs de pus in dificultate parintii, de inventat/aruncat cu banii dupa costume care mai de care mai fistichii. Vorba aia, mai am si eu poze de la gradi/scoala, dar parca aratam ca niste oameni mici, nu pe post de decor 😀
    cea mai memorabila faza a fost cand am terminat gradi in schimb, ultima serbare. rolul meu: regina cea rea din alba ca zapada si furnica din povestea cu greierele si furnica. a modificat mami o rochie de catifea neagra si la faza cu furnica mi-a trantit niste antene forma, si pace buna. faza tare e am memorie buna si cu 10 minute inainte de serbare, “povestitorul” se loveste la deget, plange si refuza sa isi spuna rolul. vine educatoarea la mine: asa-i ca stii si rolul povestitorului? eu, nah, da, doamna educatoare. draga, esti povestitor, regina si furnica. succes! dragut a fost cand imi spuneam povestea, si trebuia sa vina oglinda de dupa draperie sa pot sa imi spun rolul de regina, si nici nu cum aparea, mai spun odata…si regina vorbea cu oglinda magica si pauza, ma bag dupa draperie, oglinda, unde esti? hai odata! 🙂

    parca era mai fain intr-un fel atunci, nu tu telefoane, nu tu costume e x milioane ca nu era de unde sa le cumperi.

  55. Am ras cu lacrimi, nu stiu de ce si cum de am ratat asta. Aveam si eu niste patanii de impartasit. Dar poate va trimit poza cand al meu cel mare a fost Bufnita, a ras o sala-ntreaga!

  56. @Angi: bufniță? 😆 săracul 🙄

  57. Cel mai greu a fost cand Alexandra a primit functia de prezentator si am vrut sa-i fac costum de Octavian Ursulescu 😀

  58. Am ras de ma dor falcile.
    Am fost si eu pe vremuri : primavara (rochita verde si coronita de flori artificiale) si alba ca zapada (rochie alba lunga impodobida din loc in loc cu beteala argintie-rochita de imprumut)

  59. Nu stiu ce sa zic. Nu as vrea sa par ca nelocuind in Ro nu-mi mai plac obiceiurile de acolo. Mie se pare insa ca parintii sunt pusi la prea multe cheltuieli. Ca e cam mare fanfaroneala, unori. Ca se cheltuie bani aiurea, mergand mana in mana un sir de lucruri menite sa scoata bani din buzunarul omului, de parca am fi printre cei mai avuti. Ma refer la multe obiceiuri, primul fiind cel cu zanele de la botez si toata circoteca din care singurul care nu pricepe si se bucura, este chiar copilul.
    Aici unde traiesc, in primul rand serbarile copiilor sunt sambata, cand poate merge toata familia, care -si dedica acea sambata doar copiului si nu ajunge la serbare de la job, rupt in doua.
    Iar ce face copilul la serbare, ce rol are si cum e imbracat..e surpriza pt parinti 🙂

    • Așa ar fi normal, părinții să aibă surpriza spectacolului! Doar că în „Ro”, așa cum zici, singurii care investesc în copii sunt părinții și unii dintre dascăli. Statul, cel care ar trebui să susțină educația face puțin (uneori, și acel „puțin” e … cu minus).

  60. Eu am fost ceva gandacel/greiere prin gradinita si nu mai stiu cum a incropit mama costumul, am avut o serbare cu dansuri populare, dar costumele erau ale gradinitei, deci n-au avut parintii dureri de cap. Apoi, prin generala, imi amintesc de un carnaval la care am fost zana florilor, cu o rochie din tul corai, apretata, mai scurta cu vreo doua laturi de palma decat ar fi trebuit, si cu floricele cusute pe ea. Rochia era prea scurta pentru ca a imrpumutat-o mama de la o colega a carei fiica era cu vreo 10 cm mai scunda decat mine. Dar cel mai tare costum a fost in clasa a patra, de tiganca. Costumul a fost improvizat din vreo 3 sau 4 fuste ale maica-mii, in diverse culori, descusute intr-o parte si puse pe mine una peste alta, o basma mare cu franjuri foarte lungi, vreo 3-4 siraguri lungi de margele si, piesa de rezistenta: o papusa bebelus, flexibila, pe care am tinut-o intr-o esarfa, de gat, cum vazusem la tigancile de pe strada. A fost bestial costumul. Eu nu am copii, asa ca am scapat de durerea asta de cap.

  61. iepuras nu a fost nimeni? vreau idei

  62. Anna la sfîrsitul clasei I-a a fost gaina: cu pene, cioc si creasta, într-o poveste mimata. Unul din colegi era îmbracat în “haine d duminica” si povestea, iar ceilalti colegi mimau povestea: unul în veverita, altul în vulpe, copac si asa mai departe.
    O întreb eu pe Anna:
    – Si cum a ales doama pe cel care povesteste?
    – Pai, l-a ales pe cel care citeste cel mai bine.
    – A, vezi ce bine e sa citesti cursiv, ai rolul cel mai important. Nu ti-ar fi plactu si tie?
    – Nu ca eu ma simt foarte bine în gaina.
    😛

    • Si eu am fost gaina. Din ” Punguta cu doi bani” S-a chinuit mama sa imi faca costum. Nu arata rau. Dar inainte de serbare, m-am pus pe mare plans ca nu vreau sa ” ma ou” o margica… intr-o farfurie.

  63. Anul asta am intrat si eu in lumea mamicilor pentru care serbare=baubau. Prima provocare a fost de “traditionalul Halloween”. I-am propus copilului diferite tinute, chiar am trimis si tatal din dotare dupa costumul bebelusesc si s-a intors cu niste minunatii de urechi/coada si papion de tigru (mdam, bine, astea le pastram pentru noi:)) dar am cazut de comun acord cu costumul de pisica (“pisica blanda zgarie rau”). Urechiuse aveam frumoase si unice, facute de o draga prietena, mai trebuia o coada.Dupa culcarea copilei la ora 11 😮 am inceput faurirea cozii. Am gasit o sarma, am infasurat-o in panza, am cusut invelis de catifea, I-am pus chiar si o fundita in varf pana cand am realizat ca poate nu este chiar recomandat ca un copil de 3 ani sa umble o zi intreaga cu o sarma atarnata de fund printre alti copii. Am schimbat tactica si am umplut codita cu vata. Definirea produsului m-a tinut treaza pana pe la 2 noaptea. Dimineata, I-am aratat mandra, mandrei creatia. “Nu viau! scoate-o!” mdeah…of course…

  64. A mea a fost intr-un an papadie… am muncit la costumul ei muuuulte ore. O puteti vedea aici http://byloriem.blogspot.ro/2012/06/papadia-mea-frumoasa.html

  65. eu am fost furnica facuta de mama si tiganca. Tiganca a fost cel mai reusit, toti profii au zis ca nu ma recunosteau daca nu aveam ochelarii:)) (clasa a cincea)

  66. Mi-a plăcut grav tot ceea ce am citit, aşadar… nu mă pot abţine să nu bag şi eu un comment la înaintare! Eu chiar nu mă stresez cu serbările: fiică-mea (2 ani şi 10 luni) e “spectaculoasă” în cele mai multe din zilele anului. Are o “hărmălaie” de ţinute “glamoroase” şi face uz de ele chiar şi când doarme… Dacă se întâmplă să ajungă la creşă îmbrăcată “normal”, doamnele vor să afle care-i problema. Cam aşa e la noi! Dacă nu-i distracţie la vârsta asta, când să fie?!

  67. Pot sa imi fac reclama la faptul ca detin o firma de inchiriat costume? Si motivul principal a fost faptul ca acum 2 ani nu am gasit costum pentru fiica mea pentru serbarea de la gradinita.

  68. Pe la 2 ani i-am cumparat copilului o pelerina care te face sa semeni cu un broscoi. Avea si gluga cu coronita de print. Era haios dar lui nu i-a placut deloc s-o poarte asa ca l-am trimis cu pelerina vreme de vreo 2 ani, de cate ori era cate o petrecere, serbare etc.:)
    Cand am primit teme m-am apucat sa cos. Era urs si am cusut un costum. Cu chiu, cu vai a iesit ceva, mai aveam labele de facut dar s-a imbolnavit copilul si n-a mai mers. Proiect neterminat si in zilele noastre. A mai fost pitic de iarna si trebuia sa aiba pantaloni rosii si tricou alb. Singura varianta de pantaloi rosii a fost colanti pentru fete de la zara:) Ii poarta ca pijama si in zilele noastre:)
    La serbarea din iarna asta este nici mai mult nici mai putin decat schelet. Planul este sa gasesc pantaloni si tricou albe iar copilul isi deseneaza oasele pe ele. El a propus si e foarte fericit. Stiu ca sunt pe dos culorile dar n-am carioci de textile albe:)

  69. Eu nu am pentru cine sa fac costume dar imi aduc aminte ca atunci cand sora mea era in clasa 1 mama a trebuit sa improvizeze o capra. Cum era capara cu trei iezi a incropit ceva dintr-o fusta alba lunga si o ie, cu o marama pe sub care existau niste cornite… invatatoarea a fost extrem de incantata de caprita 😀

  70. Trei intamplari personale, pentru ca prichindelul meu este inca mic. Eram la gradinita, locuiam cu bunicii, fiindca ai mei parinti lucrau ca meteorologi intr- un varf de munte. Serbare….eu ciupercuta. imi confectioneaza bunica o rochita alba dintr- un cearceaf, dreapta de sus pana jos, sub aceasta imi leaga de la brau in jos mai multe fuste ca sa para codita ciupercutei cat mai reala. Palaria eta o bucata mare de carton rotunda si colorata prinsa cu un snur. A fost haios, numai ca o data ajunsa la gradi, bunica a scos si surpriza din dotare, cearceaful avea la baza un tiv in care era un siret. Ea a tras de capete si l a legat. Toata serbarea nu m am mai putut misca, desi la varsta aia fatzaitul era sport national.
    A doua tot cu bunicii, de data asta clasa 1. La serbare trebuia sa fiu cifra trei si culoarea rosu. Spunem o poezie cu cifra trei si aceasta culoare. Astfel ca imi taie bunicul din carton un trei ii pune un snur si ma pune sa il colorez in rosu. Colorez,a doua zi la serbare, constata invatatoarea si speectatorii ca cifra mea 3 era intoarsa invers adica E, ca daca o puneam normal nu mai era rosie. Avea culoare de…..carton.
    Si…..in clasa a 12-a……da……la liceu. radeti radeti….profa’ de romana ma obliga sa intru in cercul de literatuea alaturi de alti colegi. repetitii, poezii etc. Cu o zi inainte de prezentare ne spune ca trebuie sa venim la eveniment in costum national. Pe vremea aia ma deplasam la scoala pe o trotineta. Va rog deci sa va imaginati o tarancuta in costum cu ilic si toate cele prin oras pe o trotineta cu un ghiozdan in spate…..a fost penibil…..dar ma rog am altele muuuult mai penibile…..pentru ca penibilul s- a tot tinut de mine. cam asta. Aaaaaaa tot la gradi, serbare de sf de an treceam in grupa mare. Trebuia sa ma tranaform in vulpe, in sf si ai mei parinti acasa, astfel ca bunicu da stafeta mai departe. Mami, tati imi trebuie un coatum de vulpe pentru la serbare. Ai mei, care sunt doi oameni exagerat de haiosi, s au gandit ca daca imi pun o piele tabacita de vulpe pe cap al carui trup atarna pe spatele meu, iar coada o taram pe jos, o sa arat ca o vulpe. Ma rog nu mai tin mine ce si cum am purtat pe mine dar tin minte si parca vad si acum daca ridicam ochii se vedea un nas cu mustati tapene. Cand am ajuns la gradinita a trebuit sa o dau jos fiindca 80% din copii au inceput sa planga si sa zbiere. Cam asta a fost….dar penibilul nu se opreste aici. abia astept serbarile bebelului meu de un an si trei luni.

  71. Se pare ca nu a citit inca postul asta nici unul din parintii ai caror copii au fost la serbarea din iarna aceasta… pastori! A venit copilul acasa si a zis ca el va fi cioban la serbare, asa ca ii trebuie “blana d-aia lunga de blana, un bat gros sa se sprijine cu barbia de el, o caciula tare si neagra pe cap si barba pe fatza asa cum are tata cand zgarie cu barba”. Si nu, “nu trebuie oi, ca oile raman la stana, ei sunt doar niste ciobani care se plimbau asa si s-au intalnit cu o mama cu un bebelus”. Si bebelusul avea si tata, “il chema Iosif, ca pe Doamna Iosif”.
    Si astfel, m-am pus pe spus povestea nasterii Domnului Isus (ba Jesus, a vazut el la desene). Si nu a inteles nimic (evident, are 4 ani si ceva!). Cat mi-a luat sa il conving ca ar trebui sa aiba un costum dintr-o panza, nu o shuba de blana… In final, nu, nu a vrut sa urce pe scena!
    Si eu m-am enervat iar pe biserica ortodoxa romana ca nu are nici un gand sa-si apropie copii si oile ratacite ca noi. Si m-am enervata iar si pe programa educationala… nu e prea devreme sa ne jucam de-a nasterea? Si nu orice nastere… ci chiar Nasterea!
    Cat a costat? Cateva sute de lei. Alocatia lui pe jumatate de an.

  72. Dar albinuta ? Nimeni nu a fost albinuta ? Fiica mea , care acum este in clasa a VIIIa, a trebuit sa fie la serbarea de la sfarsitul clasei a IV a albina. Drept pentru care tatal meu, croitor de meserie , a muncit o zi intreaga sa-i faca costumul. Aripi din tiul pe un schelet de sarma, pe cap un fel de casca prevazuta cu antene. Oricum a fost un costum asa de reusit, ca dna invatatoare l-a oprit ca sa-l arate ca model si altor mamici. Dar cel mai tare rol a fost de raza de soare. Da, da ati citit bine…raza de soare. Ne-am stors creierii toata familia, am facut un brainstorming rapid si castigatoare a fost ideea sa o imbracam intr-un costum dintr-un fel de lame , f. f. stralucitor. Noi am fost f. multumiti de rezultat, numai ca fiica mea cand l-a vazut ne-a spus ritos ca ea nu imbraca asa ceva niciodata. Am luat-o cu duhul blandetii, am amenintat-o , nimic si pace. Singura chestie care a facut-o sa imbrace costumul cel bucuclas a fost promisiunea ca-i vom cumpara cata inghetata va vrea, pe care, desigur, o vom lasa sa o si manance.

  73. noi am scapat: am plecat din tara cand fetita avea doar 2 serbari la activ; si alea in rochita si atat. Aici madamele fac ele costume…cu copiii – habar nu am cum a reusit femeia aia sa coase fusye la 10 fete, in conditiile in care catedra de invatator este de 35 ore pe sapt, plus fise,teme,corectari etc.

  74. Acum cativa ani cand eram in liceu ( la profil pedagogic) am facut practica la o scoala ptr copii cu handicap si a trebuit sa le facem copiilor costume pentru o serbare cu tema ecologica. Astfel am avut de realizat copacii flori fluturi ( asta a fost partea simpla) dar am avut FUM FUNINGINE OXIGEN SI DIOXID DE CARBON. Nu gasesti sa inchiriezi asa ceva , astfel am ajuns sa imbracam caopii in niste fuste-pelerine gri negre albe si bleo si sa scriem pe ele ce sunt

  75. Baltag Lacramioara

    Anul acesta a fost primul din ciclul gradinita. A fost bine totusi pentru ca fiind inca mici s-a ajuns la concluzia de inchiriat rochite la fel pentru toate fetitele. (Lacra-mami de fetita, 3 ani).

  76. Eu am facut doua jobene (merge si jobenuri) galbene. Am dat unul la schimb unei fetite, a carei mamica ne-a inzestrat cu o pereche de papuci cu poante (sau cum le-or zice!), pentru balet. Ni s-a parut mult mai usor sa facem jobenele, luam carton tare, facem desfasuratele pentru capac, cilindru si bor, le imbracam in matase si coasem, floare la ureche. Ei bine, sa cosi matase de carton, sa festonezi matase, sa imbini capacul cu cilindrul si apoi cu borul, e cevaaaa … Dar a meritat, au fost cele mai reusite jobene pe care le-am vazut. Plus ca si galbene cu niste picatele, sa le mananci nu alta. Ca si papuceii, desigur. Ziceai ca-s facute de cei de la cercul de maini indemanatice.
    Si nu, n-am scris pe ele JOBENE si nici PAPUCEI (cu poante!)

  77. Asta vara vine sister la mine si imi zice: trebuie sa o costumam pe Andreea (nepoata-mea) in wombat. Eu, putin inculta in privinta regnului animal, am intrebat: ce #$%@#$&% este un wombat? Dupa ce am vizualizat animalul, am intampinat problema ca in mijlocul verii, la raionul de haine pentru fetite nu gasesti nimic maro. Am ambalat copilul intr-un top de adulti (topul a ajuns la mine), care a trebuit ajustat in diverse feluri astfel incat sa ii rezulte un fund enorm care sa nu incapa in musuroi 😮 Ce bine ca la serbarea de iarna este pastor!

  78. well, piticul meu a fost la serbarea de ieri, purcel. Mda… in capul meu ceva nu se pupa cu sarbatorile de iarna, craciunul si purcelul. In capul lui a fost ok. Masca am facut-o noi, ce gaseam pe net de cumparat era un porc cu un topor in cap.

  79. Dat fiind că fiică-mea e donșoară în toată firea, a avut timp să treacă printr-o multitudine de roluri. Primul a fost de ”pisicuță”, urmat de majoretă, Fecioara Maria, povestitor, fulg de nea, prințesă, iepuraș, Scufița Roșie, Nică a lui Ștefan a Petrei, Ștefan cel Mare, Dl. Goe, Luluța din ”Coana Chirița”, Zoe Trahanache și încă multe altele, câtă vreme faceau cel puțin 4 serbări pe an la grădiniță și în clasele primare, acum fiind elevă în ultimul an la profilul… ”Arta actorului”.

  80. Serbare de Crăciun 2015 – Vlad e Renul – Regele gerului. Am zis că scap repede: închiriez un costum de ren și gata. I-am arătat costumul și bine am făcut. Mi-a zis: “Eu nu sunt ren! Eu sunt Regele Gerului!”. Na, cum s-o dau acum?! M-am dus la un magazin mare de jucării și decorațiuni și am cumpărat un covorș alb de pus sub brad din care am făcut o pelerină pe care am împodobit-o cu stickere (de lipit pe geam) sub formă de fulgi de nea, i-am cusut pe margine bandă argintie, i-am făcut coroană din carton argintiu împodobită cu fulgi de nea, i-am făcut un sceptru care avea în vârf o frunză argintie și… unde e renul vă întrebați? L-am convins că regele gerului are pe sub coroană coarne de ren.

  81. Fatita mea a fost “buburuza”(gargarita). Am reusit sa fac o combinatie minunata cu o roghita de inchiriat si o pelerina de la un costum(mare ca numar). A refuzat sa poarte palarie si antenele le-a tinut pe cap exect pana la inceperea serbarii:)))

  82. Fii-mea e inca la purtator, mai am vreo 3 luni si ceva pana nasc, insa m-a distrat tare articolul asta si m-a si induiosat gandindu-ma la viitor cand o sa ajungem sa-i fac costume si la ce adorabila o sa fie.
    Imi place ideea de serbari cu costume, insa cu un singura mentiune. Call me a socialist, dar cred ca serbarile astea sunt ok doar atata timp cat toti din clasa sunt fie litere, fie fructe, fie animalute etc. Imi imaginez ca daca una e printesa/craiasa/eroul principal, alta e mama vitrega/zana cea rea/regina cea rea si altele sunt niste fulgi de nea de umplutura, probabil se pot naste multe frustrari si nemultumiri si animozitati intre copii.

  83. […] că un final nu e de-ajuns, se poate termina chiar de două ori. Primul final constă într-o serbare la care ăia mici sunt Fulgi de Nea, Urși, Maimuțe, Ardei Umpluți, Vulpițe, Floricele, Mașini […]

  84. Maica Domnului, inca cautam costum, asa am ajuna aici cautand pe google…:-) de fapt am gasit dar nu imi vine sa dau bani sa-l poarte o singura data

  85. Al meu n-a fost. Trebuia să fie Moș Crăciun în miniatură, cun erau toți din grupă de altfel. Doar că a cam lipsit de la grădiniță înainte de serbare și părinții au omis să discute despre costumație pe grup. Au discutat toate prostiile, mai puțin tema costumației. Până și musulmanul grupei a fost moș Crăciun, iar al meu îmbrăcat în civil :))

  86. Nimic ? Ne-am imbracat in bluze de Craciun, ce a avut fiecare, am dansat impreuna, am facut o decoratiune, am baut ‘vin’ fiert de copii, am facut ceva de mancare cu totii si am dat mici cadouri facute de noi colegilor.

  87. anul asta au dansat tematic si a trebuit sa o imbrac in maro fara niciun desen/floare. Dupa 3 magazine am inceput sa dau din colt in colt ca nu gaseam nimic maro pt fete de 8 ani asa ca am luat un tricou maro-ul care i-a convenit, marimea 46, dar pretul ok, un foarfec si taiat pana a iesit o rochie cu bretele.

    Da’ sa vedeti pe aia din clasa mai mica ce au fost meduze 😀 😀 :D. Acolo invatatoarea a lucrat cu copiii costumele…i-a pus sa se imbrace de acasa in alb imaculat (tricou si colant) si pe cap au facut (la scoala ) cate un cerc imens din carton, legat cu elastic pe dedesuptul gatului, carton acoperit/pictat cu alb, pus niste folie din aia cu bule pe sus pe acolo, din care curgeau tot felul de beteala ca aia de brad, evident in alb (bune capsele 😀 ). Au dansat fix ca meduzele pe o muzica antlantidiana – toti am aplaudat ideea reusita .

  88. Fiica-mea a fost pisica, fulgi de nea, floare. ..Dar cel mai tare a fost când a trebuit s-o costumez în capra. . . Din Capra cu trei iezi. Am făcut un brainstorming cu mama și am ajuns la concluzia ca nu se ia în discuție costum de capra…fiica-mea fiind și mai…rubiconda din construcție. Așa ca i-am făcut o camasa din pânză alba, mai lunga, pe care am cusut modele populare. Fusta alba cu dantela (de cearșaf, da…whatever) și fota neagra tot așa. ..împodobită. Mamaia i-a produs o traista și cipici împletiți. … singura asemănare cu o capra a fost o pereche de cornițe prinse de o coronita. Am avut o roaba de treaba….Dar a făcut senzație 😂😂😂 Mama și acum păstrează costumul ala

  89. Mama mi-a fost educatoare, s(si in gradinita) in urma cu vreo 24 de ani si, la serbarea de sfarsit de an, trebuia sa fiu mielul din povestea Lupul la stana, de Ion Creanga. Atat am urat pielea aia de miel, din recuzita cat si masca dar mai ales contextul in care ma aflam, anume in rol de victima in poveste si nu de lup, incat fix pe scena caminului cultural, cu 5 minute inainte sa se traga cortina si sa ne afisam intregii adunari nationale, a parintilor, profesorilor si a un sfert din sat adunat acolo (fiindca da, era eveniment de interes comunal si cam printre singurele in afara de nunti care aveau loc la scara atat de mare) am ales sa refuz vehement rolul:))) Copiii ar trebui sa poata decide ce doresc sa fie sau sa nu fie in serbarile astea, as sustine oricand un sindicat al copiilor prescolari pentru a proteja drepturile si combaterea umilintelor!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green