Articole scrise de - Simona Tache

Îi întrebam, acum ceva vreme, pe cititori ce secrete rușinoase au. Iată o selecție simpatică de răspunsuri. Dacă aveți ceva de adăugat la această frumoasă listă de secrete, vă aștept. Cum? Să vă zic și eu un secret? Bineeeeee: Când eram prin clasa a IV-a, mi se părea că am buzele prea groase. Și umblam […]

  O cheamă Mara și toți cei care ați donat în contul asociației MagiCAMP, ca urmare a acestui text, i-ați făcut-o cadou lui Vlad, care vă transmite enorm de multe mulțumiri și vă promite că puștii care vor veni la viitoarele ediții MagiCAMP se vor bucura tare-tare, datorită vouă. Vă mulțumesc și eu din toată […]

Dacă ați avea posibilitatea să-i controlați pe toți ceilalți printr-o aplicație de pe telefon, ce ați face? Eu aș face așa, într-o ordine aleatorie: – l-aș coordona pe Nic chiar acum, să facă singur supa de roșii de care tocmai s-a apucat, ca să nu mă mai întrebe pe mine în fiecare secundă dacă e […]

Am un prieten bun, care, de fapt, mi-e cam ca un frate. Și are o calitate unică prietenul ăsta al meu: în fiecare zi mă face să mă simt prost. De ce? Pentru că, orice-aș face și oricât de mult m-aș strădui, n-o să reușesc niciodată să fiu la fel de bună ca el. Findcă […]

V-ați dat vreodată cu capul de cadă, în timp ce vă scuturați pletele, și ați leșinat? Dar în cada plină ați leșinat vreodată, din cauza unui accident domestic? Un genunchi în ochi, în timp ce dormeați, v-ați tras? Din mașină ați căzut, în plină intersecție? Nuuu? 🙄 Înseamnă că sunteți bărbat. Noi, femeile, ne autovătămăm […]

Să vorbim puțin despre șefi. Eu nu sunt deloc, da’ deloc-deloc fana ierarhiilor și a organigramelor, cred în echipă, în democrație și în leadership-ul informal, ca să zic așa. Când eram foarte tânără, voiam să fac carieră în management, prin urmare am și făcut o grămadă de cursuri, am dat examene serioase și am obținut […]

Povestea cineva (mai exact Ana), la postarea despre colegii care ne enervează, despre genul următor de persoană: Tipa Duracell. Frate, eu, când ajung acasă, apuc să schimb trei vorbe, prepar cinci boabe de orez, mă joc un pic cu puradelul din dotare și cad lată. Femeia Duracell, fumeie de succes în carieră, reușeste cumva să […]

Când EL face spaghete bolognese

Cititoarea Anamaria mi-a sugerat o temă hazlie: clienți cu cerințe ciudate. Mi-a picat la fix, căci unu’ d-ăsta am și eu chiar acum. Unul care vrea să-i scriu, pentru uzul intern al companiei, un material și hazliu, și serios, și cald, și rece, și creativ, și în limbaj de lemn, și schematic, și complex, și… […]

Mi-a povestit o prietenă cum i-a venit copilul de la școală, speriat: – Mami, mami, bunica nu se va mântui! – De ce? – Așa ne-a spus domnul profesor de religie, că numai ortodocșii se mântuiesc. Bunica era catolică și murise recent, “profesorul” de religie nu era vreun preot de 60 de ani, ci un […]

Ieri, m-am aplecat să mă încalț și am dat un cap în tocul ușii de am auzit instant un stol de păsărele ciripindu-mi. Ba au tras și un zbor în jurul căpățânii mele, căci, când m-am dezmeticit, pluteau și fulgi în aer și vedeam și stele verzi. Acum cinci minute, era să cad din picioare, […]

2008, început de toamnă. Eu și Nic – fericiți posesori de bilete la concertul lui Leonard Cohen din Amsterdam, prilej pentru o vacanță perfectă, de câteva zile. Hotărâm că vom lua un avion către Dortmund, iar de acolo un tren către Amsterdam. Zis și făcut. Luăm avionul, aterizăm în bune condiții la Dortmund și, de […]

La antologia de povești cu uituci postată aici s-au adăugat noi și noi povești. Câteva dintre ele mi s-au părut superfunny și mai exotice, așa. Altfel, să știți că e plin de soți care-și uită soțiile în benzinării și de părinți care-și uită copiii la grădiniță. 😆 Dar… să uiți că ești măritată sau să […]

O cititoare a ajuns la mine pe blog cu această întrebare pusă lui Google: Nu vreți să-i răspundeți voi? Poate mai dă un search pe Google, înainte să mai ciordească ceva, data viitoare.

Textul de mai jos a fost scris în 2009, e semnat de jurnalistul Andrei Crăciun și a apărut în volumul Baricadele, editat de Humanitas. Mi-a plăcut și i-am cerut permisiunea să îl public aici.  Singurenii Așa cum se anunțase din timp, 1984 n-a fost un an obișnuit. Pe 17 decembrie, un copil firav care-și ascundea […]

Le-au spus cititorii aici: Dacă mai aveți, mai ziceți! 😉 Foto Shutterstock

Jur că n-am știut cât de puțină simpatie și empatie există pentru pensionari. Am pus acest status pe Facebook, acum câteva zile, și s-au dezlănțuit resentimentele. Citiți și voi comentariile și minunați-vă. 🙄 După care, vă aștept părerile aici sau pe Facebook. Post by Simona Tache.

Cu dedicație pentru toată clasa politică, la ceas electoral, un cânticel înregistrat de echipa Academiei Cațavencu (astăzi Cațavencii), în martie 2010. Mă rog, redacția s-a ocupat doar de mișcarea scenică, regie și versuri, vocile au fost împrumutate de la niște copii talentați. A ieșit ceva ce mie îmi place mult.

Ieșeam acum câteva seri, cu Nic, de la Medlife Unirii, când ne-a apărut în față. Micuță, slăbuță, cu privirea asta: Și-a-nceput: – Ajutați-mă, vă rog din suflet, să cumpăr o cutie de lapte praf pentru copil, că l-am născut prematur și nu mai am ce să-i dau să mănânce. Am vrut să intrăm în Medlife, […]

Acest text va genera, probabil, o emisie de dejecții, de blesteme și urări de cancer, din partea unuia dintre personajele la care se referă. Mi-o asum și mă lasă rece, căci nu e prima oară când sunt subiectul injuriilor lui. M-am imunizat, așa cum ne-am imunizat cu toții, în fața comportamentului de maimuță turbată la […]