Articole scrise de - Simona Tache

Prima oară am făcut pe Nadia la bara de covoare din fața blocului și am căzut în cap.

Din jurnalul consilierului pe probleme de Gândit al Premierului României.

Noi, oamenii, suntem în mod natural înclinați să filtrăm negativ, adică să fim mai atenți la ce nu ne place, iar, ca să vedem și partea bună a realității, uneori trebuie să ne antrenăm. Vestea bună e însă că funcționează. Și că, după ce învățăm să vedem și ce e bun și frumos, ne crește realmente confortul emoțional.

Un pahar pe zi e ok, pentru o femeie. Două îi pun sănătatea în pericol.

Acea parte a paharului plină cu lucruri simple.

Ești o femeie-model, așa cum îți cere societatea? Frumoasă, deșteaptă, mamă, gospodină, elegantă, sexy și devreme acasă? Sau ești tu, așa cum ești tu? Și cum ești tu, de fapt?

Cum putem transfera bani internațional, fără să plătim nimic.

La centrul Generații al Fundației Principesa Margareta, doamnele Ana și Marica au ajuns cu discuția la Cărtărescu. Sunt nemulțumite că a primit un premiu tocmai pentru De ce iubim femeile, cartea compusă din articole de revistă, și nu prea înțeleg cum poate să își scrie cărțile de mână, fără nicio greșeală. Centrul Generații din București […]

Despre un proiect care va mobiliza o echipă de peste 200 de voluntari și o investiție de 420.000 de euro.

Despre stres, pe foarte scurt. Câteva soluții de bun-simț pentru gestionarea lui, atunci când situația nu e atât de gravă încât să necesite ajutor de specialitate.

Aceasta-i întrebarea pe care ne-o punem prea rar cu voce tare, un pic mai des doar în cercuri foarte restrânse, și des, poate mult prea des, în deplină solitudine.

Am suferit o iluminare și, brusc, îi înțeleg pe cei care acum încearcă să convingă lumea să voteze DA la referendumul pentru definirea inutilă a căsătoriei drept “uniunea dintre un bărbat și o femeie”.

Dragă Bogdan, ești un om deosebit. Și te cred.

Dacă cunoașteți tineri eligibili, dați-le aceste informații. Poate vor primi mai întâi o bursă și apoi o ofertă de job.

Convingerea că de cancer se moare urlând plutește încă prin spitalele românești, deși suntem în 2018. În unele secții chiar se aud, de-adevăratelea, urletele, uneori, zile și nopți la rând. Paliația, care se ocupă cu a ajuta omul să se retragă din viață cu demnitate, e aproape inexistentă în sistemul nostru de sănătate. Am povestit în acest text despre Hospice Casa Speranței, ca să înțelegem cu toții cum ar trebui asistat un om care moare, pe toate palierele vieții sale, și cum ar trebui susținută familia, inclusiv după deces. Și am mai dat niște informații pe care ar trebui să le avem cu toții, pentru că, mai devreme sau mai târziu, tot e posibil să ne trezim cu cineva drag urlând pe patul de spital, în timp ce halatele albe ne spun că nu pot face nimic ca să îl doară mai puțin. Există cadrul legal care ar trebui să ne ajute măcar să nu murim zvârcolindu-ne și legați de pat. Detalii în text.

Amintiri din școala generală.

Jocuri tâmpite. Ultimul e… deosebit.

Am postat ieri, pe Facebook, un text  scris de mână, ca să atrag atenția asupra unei campanii care ne invită să fim atenți la gesturile noastre de rutină și să observăm dacă e ceva neobișnuit cu ele. Revin, pe blog, asupra subiectului.

Mihaela nu are voie cafea, dar…

Ana Dragu e jurnalist, scriitoare, psiholog, psihoterapeut, mamă de adolescent cu autism și omul care ține în viață Centrul pentru copii cu autism Micul Prinț din Bistrița, specializat în integrarea acestor copii în învățământul de masă. Cartea ei, Mâini cuminți. Copilul meu cu autism, e una dintre cele mai frumoase, mai gingașe, mai pline de […]